Excelentă ideea Scenei Urbane şi a muzicienilor Operei Group Project de a cânta Imnul clubului sportiv Universitatea Cluj. Cum ne-au obişnuit, au organizat evenimente frecvent în spaţii neconvenţionale. De această dată nu cred că au găsit cea mai bună soluţie de amplasament.

Universitatea Babeş- Bolyai joacă solist de ceva vreme, încă din multele mandate ale filosofului Andrei Marga, ca portavoce a centrului universitar Cluj. Ca odinioară, câd era chiar şeful oficial al acestei entităţi de esenţă comunistă. Astăzi, la un nou început de an şcolar universitar, universităţile secesioniste clujene sunt mai divizate ca oricând, fiind preocupate doar de propria evoluţie şi afacere.

UBB nu doar că se erijează în port- drapelul studenţimii clujene, dar şi-a însuşit abuziv şi patrimoniul Universităţii Ferdinand, dacă ar fi să discutăm despre proprietăţile vizibile, cum ar fi Parcul Babeş sau Casa Universitarilor, ultima rebotezată Auditorium Maximum, să i se şteargă urma. La divizarea în Medicină, Politehnică şi Babeş- Bolyai, parcul şi sala de concerte au fost folosite în comun. Marga şi le-a întabulat când a devenit ministrul Educaţiei, ca să se ştie cine e şeful la Cluj.

Reunificarea universităţor clujene a fost posibilă doar în mandatele lui Marga, dar aroganţa sa şi disponibilitatea de a fi unicul rector al tuturor au dus la eşecul proiectului, dezbătut intens în epocă.

Ioan Aurel Pop este indiscutabil un istoric de marcă, cu o doză suficientă de naţionalism centenar. Din păcate nici acesta nu reuşeşte să depăşească epoca Marga. Despre unificare nici măcar nu se mai discută, iar când se întâmplă evenimente importante, la nivel de guvern sau parlament, preferă să le discute cu reprezentanţii altor universităţi româneşti.

Politehnica este şi ea sub infuenţa partidului de guvernământ şi a suferit la fel ca fosta universitate Ferdinand o fârâmiţare specifică partidelor politice după revoluţie, catedrele devenind facultăţi.

Medicina intră în aceeaşi categorie de partid, pregătind pentru emigrare sute de medici în fiecare an, în ciuda crizei interne.

Agronomia a scăpat sistemului, în mod surprinzător, la ultimele alegeri, rectorul liberal Cătoi câştigând la limită, aparent fără vreo şansă. Acesta a demarat revoluţia internă, anulând toate contractele defavorabile semnate de fosta conducere, în special pe cel cu mia de hectare ale statului, admiinstrate de omul de afaceri Octavian Buzoianu.

Conservatorul are în faţă un ilustru instrumentist, în persoana violoncelistului Vasile Jucan. Acesta are o problemă importantă în construcţia noului sediu, fiind în prezent toleraţi de Biserica Greco- Catolică.

Pictorul Ioan Sbârciu conduce cu mână de fier Artele Plastice, reuşind să doboare recordul deţinut de Marga la conducerea UBB. Are însă contestatari, puţini ce e drept, care susţin că a reuşit să anihileze opoziţia internă, înconjurându-se de administratori mediocri, care-i cedează neoficial conducerea universităţii.

Universităţile clujene sunt parţial privatizate, locurile cu taxă sunt suficiente cât să sufoce iniţiativele private. Chiar dacă nu recunosc oficial, UBV şi UCDC reuşesc să îi mai atragă doar pe cei care nu reuşesc să treacă de exigenţele universităţilor de stat.

Noul an şcolar nu aduce nimic nou în spaţiul universitar clujean, în afară de aceeaşi goană după studenţii de peste Carpaţi şi de peste graniţe. Nimic nou cu o posibilă reunificare, de vreun campus universitar sau vreo reformă de substanţă.

Aşa controversat cum a fost, Marga a dat semnalul dezvoltării Clujului, crescând artificial numărul de studenţi de la UBB de vreo 3 ori. Poate că administratorii universităţilor şi ai oraşului nici nu au interesul să construiască o universitatea puternică, mare, care cu cămine proprii, care ar tăia o sursă de venit pentru numeroşii proprietari de imobile. Aceştia îşi vor încasa liniştiţi mulţi ani înainte chiriile de la studenţi, cu preţul unor mici inconveniente legate de distracţiile vârstei, gen festivalurile nocturne Untold.

În afară de Marga, niciun alt rector nu dă semne că s-ar apropia de anvergura megafilosofului creştin- comunist, pentru a redemara un proces de reunificare universitară.

Supravieţuirea brandului Universitatea Cluj, în condiţiile în care universităţile divizate şi-au uat mâna de pe echipele sportive poate fi un obiect de studiu iar efortul unor suporteri loiali este de apreciat. Tocmai entru aceasta, poate ar fi fost mai recomandabil ca un eveniment de genul Scena Urbană Opera Group Project Universitatea Cluj să se susţină pe stadionul central, acolo unde dintr-o eroare urbanistică gravă se află, sau în locul mai potrivit, în care trebuia reconstruit, în afara oraşului. Sau să fi trecut pe la poarta fiecărei universităţi, la fiecare strofă nouă, să nu se supere vreun rector mai mic pe cel principal.