Florin Ciobanu, profesorul clujean de dans popular împlineşte astăzi, 27 martie, frumoasa vârstă de 75 de ani. Maestrul se poate considera pe deplin realizat profesional, după ce a pus umărul la construcţia mai multor formaţii artistice de dans popular şi a zeci de promoţii de dansatori profesionişti.

Deşi a ajuns la vârsta la care mare parte dintre cetăţeni se ocupă doar de nepoţei, Florin Ciobanu îşi împarte timpul între câteva formaţii artistice. Reputatul instructor coregraf este omagiat la aniversările Mărţişorului (echipa Casei de Cultură a Studenţilor) şi Românaşului (Universitatea Tehnică). Fiecare dansator veteran îşi aminteşte de sfaturile sale, chiar dacă erau spuse cu fermitate. Recent a fost omagiat de Dor Transilvan (RATUC), iar acum pregăteşte spectacolul generaţiilor cu Românaşul (45 de ani de la înfiinţare).

Diplomat, Ciobanu spune că toţi dansatorii îi sunt dragi în egală măsură. I se întâmplă să întâlnească frecvent foşti elevi, în ţară sau prin toată lumea, pe care şi-i aduce aminte. E mândru de faptul că fiul său are o formaţie de dansuri chiar în SUA. “Formaţia băiatului meu se numeşte Ciobănaşul“.

Cum a învăţat dansurile pe care le-a predat mai bine de jumătate de secol? Profesorii săi au fost ţărani din satele româneşti. “Le-am cules personal de la bătrâni. Le-am adăugat câteva elemente fără a schimba esenţa“. Problema sa e că astăzi nu mai prea sunt bătrâni care să joace la horă.

Preferă dansurile de pe Câmpie, chiar dacă a montat deopotrivă Banat sau Căluşul. “Străinii se mândresc pe unde merg cu dansurile lor, eu mă mândresc cu un Bărbunc, o Crihalmă“.

Elevii săi performează şi în spectacole profesioniste. Deşi păreau o formaţie compactă de folclor, balerinii care au animat piesa “Tânărul” a lui Costantin Râpă, la Operă, erau doar foşti elevi ai maestrului, de la Liceul de Coregrafie.

Chiar dacă misiunea sa cu foştii Românaşi pare mai simplă, remontarea dansului din Boju, cu care au călătorit în lumea largă în anii 80, maestrul nu face rabat de la calitate şi exigenţă. După o pauză scurtă, să-şi tragă veteranii sufletul, o ia de la capăt, arătându-le personal unde au greşit. Atenţie la Giroveanu!, le spune cu amestec de ironie fină, care are darul să-i mobilizeze, indiferent de oboseala inerentă orei târzii.

Manuela Mînzăleanu a dansat 8 ani la Românaşul (formaţia Politehnicii), iar apoi alţi doi ani la Dor Transilvan (ansamblul RATUC), în mare parte datorită maestrului. Parcurge câte 200 de km ca să participe la repetiţiile pentru spectacolul aniversar. “Am mers la Românaşul pentru maestrul Florin Ciobanu. Mă fascina atitudinea dânsului faţă de dansatori. Impunea respect, mai ales prin faptul că ştia să demonstreze orice pas, orice pont. Nu copia pe nimeni“.

Profesorul Florin Ciobanu nu este foarte îngrijorat de viitorul dansurilor populare, după reculul formaţiilor artistice ale fabricilor închise după Revoluţie. Există astăzi o emulaţie în toate mediile. “Au reapărut mai mulţi instructori buni de folclor, atât la ţară, cât şi în centrele urbane“.

Mihai Bacalu

Foto Manuela Mînzăleanu