Deşi susţine că este alături de militarii români, conducerea Armatei le-a întors spatele chiar după sacrificiul suprem, un accident aviatic cu multe victime, în drum spre o aplicaţie cu participare internaţională. Familiile eroilor sunt despăgubite doar de instanţa de judecată.

Accidentul aviatic în care şi-au pierdut viaţa 8 militari în noiembrie 2014, când un elicopter s-a prăbuşit în Mălâncrav, a impresionat pe toată lumea. După funeralii naţionale, conducerea Armatei a abandonat familiile victimelor. S-au spălat pe mâini, după o anchetă în care nu s-au constatat încălcări ale legislaţiei muncii.

Comandantul Unităţii de aviaţie de la Luna a surprins instanţa de judecată, când a afirmat, dornic să scape de eventuala răspundere materială şi morală, că nu a ordonat zborul cu acel aparat şi că militarii puteau merge la exerciţiul militar internaţional de la Cincu pe jos, sau pe biciclete.

DECIZIA CIVILĂ NR. 36/A/2019

Ședința publică din data de   27 februarie 2019

Președinte:  D_____-L____ B______- președintele Curții de Apel Cluj

Judecător  : V_______ M____

           Grefier     :  S____-D______ G_______

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării,  apelul declarat de pârâții U_______ M_______ NR. xxxxx C_____ T_____ și M_________ A_______ NAȚIONALE împotriva  sentinței civile nr. 294/21.06.2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind și pe reclamanții M_______ A____, M_______ B_____-I_____, B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____, P____ MIZABELLA-A____ ȘI P____ R_____ – KRISZTINA, având ca obiect  despăgubiri bănești.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 26 februarie 2019, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A 

Deliberând, reține următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 17.11.2017,pe rolul Tribunalului Cluj, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având obiect, petenții, reclamanții M_______ A____, M_______ B_____-I_____, B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____, P____ I_______-A____, P____ R_____-K________, în contradictoriu, U_______ M_______ nr. xxxxx C_____-T_____ și M_________ A_______ Naționale , au solicitat:

– obligarea pârâților, în solidar, la achitarea contravalorii în lei a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al B.N.R. valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri, către M_______ A____ și M_______ B_____ I_____;

– obligarea pârâților, în solidar, la achitarea contravalorii în lei a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al B.N.R. valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri, către B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______ și B______ M____ Mo nica;

– obligarea pârâților, în solidar, la achitarea contravalorii în lei a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al B.N.R. valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri, către P____ I_______-A____ și P____ R_____-K________;

– obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii legale aferente sumelor antemenționate, calculate de la data introducerii prezentei acțiuni și până la data plății efective;

– obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în proces.

II. Prin sentința civilă nr. 294/F/21 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții M_______ A____, M_______ B_____-I_____, B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____, P____ I______-A____ și P____ R_____-K________, în contradictoriu cu pârâții U_______ M_______ nr.xxxxx C_____-T_____ și în consecință:

Pârâții au fost obligați, în solidar, să achite în favoarea reclamanților M_______ A____ și M_______ B_____-I_____ suma de 100.000 euro în echivalent lei la data plății și dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii, 17.11.2017, până la momentul achitării sumei arătate.

Pârâții au fost obligați să achite în favoarea reclamanților B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____ suma de 100.000 euro în echivalent lei la data plății și dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii, 17.11.2017, până la momentul achitării sumei arătate.

Pârâții au fost obligați, în solidar, să achite în favoarea reclamanților P____ I______-A____ și P____ R_____-K________ suma de 100.000 euro în echivalent lei la data plății și dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii, 17.11.2017, până la momentul achitării sumei arătate.

Pârâții au fost obligați, în solidar, să achite în favoarea reclamanților M_______ A____, M_______ B_____-I_____ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pârâții au fost obligați, în solidar, să achite în favoarea reclamanților B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pârâții au fost obligați în solidar să achite în favoarea reclamanților P____ I______-A____ și P____ R_____-K________ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a hotărâri astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:

Potrivit Ordonanței date în data de 23.06.2017 de către Parchetul M______ de pe lângă Tribunalul M______ Cluj, în dosarul nr. 483/P/2014, s-a dispus clasarea cauzei privind accidentul de muncă de natură aviatică produs în data de 21.11.2014 pe raza localității Mălâncrav, județul Sibiu, cu elicopterul IAR-330 Puma nr. 49, aparținând U.M. xxxxx C_____-T_____, soldat cu decesul mai multor persoane, printre care și defuncții cpt. M_______ R_____ A____, m.m. clasa I B______ P___ și cdor. P____ A____ G______, în care în prealabil s-a dispus începerea urmăririi penale in rem privind săvârșirea infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 349 alin. 1 Cod penal, nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 350 alin. 1 Cod penal și ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 3 Cod penal.

S-a reținut faptul că la data arătată s-a prăbușit elicopterul militar care avea la bord mai multe cadre militare de la Baza 71 aeriană C_____ T_____ care se aflau în misiune  de asigurare MEDEVAC în cadrul exercițiului Rubicon, desfășurat în comun cu parteneri americani, accident care a fost consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzute, intervenită intempestiv, nedatorându-se unor motive tehnice sau erori umane ale membrilor echipajului sau a oricărui alt militar care a asigurat și deservit zborul elicopterului. 

Prin Ordonanța dată de către Parchetul M______ de pe lângă Tribunalul M______ Cluj în data de 28.07.2017 s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței menționată anterior de căt re succesorii unora dintre victimele acestui accident aviatic.

Totodată, prin încheierea nr. 80/10.10.2017 pronunțată de către Tribunalul M______ Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXX s-a respins ca nefondată, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, plângerea formulată și de către succesorii victimelor accidentului aviatic.

Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviația m_______ a României, în vigoare la momentul producerii accidentului personalul aeronautic se asigură de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviație, urmate de deces sau invaliditate totală sau parțială. Condițiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 7 din aceeași lege, personalul aeronautic din aviația m_______ se compune din: personal aeronavigant și personal nenavigant (de sol), iar în virtutea art. 9 lit. c din același act normativ prin personal navigant de aviație se înțelege și personalul tehnic ingineresc de exploatare în zbor a aeronavelor, motoarelor, instalațiilor, echipamentelor și sistemelor de bord, adică inginer, subinginer și tehnicieni de bord, radio telegrafist de bord, operator foto, specialiști cu încărcarea și centrajul, trăgători a erieni.

Defunctul comandor Av. P____ A____-G______ avea specialitatea m_______ pilot pe aeronave cu motoare reactive și era încadrat în funcția de instructor șef zbor, instructori coordonare zbor, Grupul 71 Zbor din Baza 71 Aeriană General E______ I______ .

Defunctul căpitan Av. Moldovadn R_____-A____ avea specialitatea m_______ pilot pe aeronave cu motoare reactive și era încadrat în funcția de pilot șef, patrula 2 elicoptere, subunități de luptă, Escadrila 713, Elicoptere SOCAT, Grupul 71 Zbor din Baza 71 Aeriană General E______ I______ .

Defunctul maistrul militar clasa I Av. B______ P___ avea specialitatea m_______ aeronave și motoare de aviație și era încadrat în funcția de șef patrulă, formație întreținere elicopter motor, secție mentenanță linie , Escadrila 713, Elicoptere SOCAT, Grupul 71 Zbor din Baza 71 Aeriană General E______ I______ .

În atare situație, defuncții, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, se impunea a fi asigurați pentru cazurile de producere a unor accidente de aviație urmate de deces, obligație care, însă, nu a fost îndeplinită de către pârâți.

În apărarea lor, aceștia s-au prevalează de faptul că o asemenea asigurare se înscrie în rândul celor obligatorii și este reglementată prin dispoziții speciale, respectiv aceste despăgubiri sunt stabilite de H.G. nr. 435/1992 și sunt exprimate într-un anumit număr de solde lunare.

În afară de aceste despăgubiri, în urma accidentului, reclamanții au beneficiat deja din bugetul Ministerului A_______ Naționale de mai multe drepturi, respectiv ajutor unic de deces, asigurat în virtutea legii bugetului asigurărilor sociale de stat, ajutor suplimentar de deces în baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază în temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și plăți compensatorii în funcție de numărul de ani până la vârsta de pensionare, potrivit aceleași legi menționate anterior.

De asemenea, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului A_______ Naționale a plătit și plătește pentru o ________ drepturi bănești.

Așadar, pârâții au apreciat că și-au îndeplinit obligația privind asigurarea de drept, fără a fi necesară încheierea unui contract sau a unei polițe de asigurare, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Tribunalul a apreciat însă că aceste apărări sunt neîntemeiate în condițiile în care asigurarea de drept în discuție presupune încheierea unui contract de asigurare de persoane în virtutea prevederilor de drept comun, respectiv ale art. 2227 C . civ. potrivit cărora Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, …, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, ___________________________________ domeniul asigurărilor, dată fiind dispoziția din art. 49 din Legea nr. 35/1990 în sensul Condițiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele prevăzute de lege. și având în vedere abrogarea parțială a Legii 136/1995 privind asigurările.

De asemenea, potrivit art. 2236 alin.1 C.civ. Indemnizația de asigurare este datorată independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale , …ceea ce presupune că această sumă este distinctă de toate celelalte drepturi bănești care se cuvin succesorilor persoanei decedate și arătate de către pârâți.

Este de remarcat faptul că, deși intrată în vigoare în urmă cu mulți ani în urmă, această lege în ciuda apariției mai multor acte normative care reglementează drepturile conferite urmașilor cadrelor militare decedate, și-a păstrat actualitatea în contextul în care a fost modificată recent, chiar din perspectiva art. 49 invocat în cauză, prin Legea nr. 226/2015, în sensul restrângerii categoriei persoanelor care beneficiază de această asigurare de drept doar la personalul navigant, așa cum rezultă din expunerea de motive care a stat la baza emiterii acestui act normativ.

A rezultat așadar din cele menționate anterior că această obligație a ministerului este de actualitate, această asigurare fiind menționată și în cuprinsul unui înscris emanând de la M_________ A_______ Naționale privitor la drepturile financiare de care beneficiază urmașii personalului armatei decedați în urma acțiunilor militare cu potențial ridicat de risc desfășurate pe teritoriul Statului Român.

În condițiile în care pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a încheia un contract de asigurare de viață pentru defuncți, a fost angajată răspunderea lor civilă delictuală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 Cod civil, și anume fapta culpabilă, legătura de cauzalitate și prejudiciu.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța a apreciat că nu este ținută de limita de 80.000 euro, limită ce constituie prima de asigurare pentru care au fost încheiate polițe de asigurare pentru personalul pârâților, întrucât această limită este una negociată între pârâți și asigurator și ar fi fost aplicabilă dacă despăgubirile erau solicitate în temeiul contractului de asigurare, direct de la asigurător, ceea ce nu este cazul în speță. Instanța a menționat că poate avea în vedere această limită, la cuantificarea prejudiciului, însă doar orientativ, în lipsa unor contracte de asigurare pentru defuncți.

Despăgubirile trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, ori terțului, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească aceste daune , dar nici să nu fie derizorii.

Față de pierderea suferită de către reclamanți, instanța a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul este practic imposibil de a fi cuantificat, în condițiile în care s-au pierdut vieți omenești, astfel că suma pretinsă de către reclamanți de câte 100.000 euro pentru fiecare dintre cele trei defuncți este una rezonabilă și satisfăcătoare pentru acoperirea prejudiciului încercat de reclamanți.

La această sumă s-a adăugat dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii, 17.11.2017, până la momentul achitării sumelor arătate, așa cum s-a solicitat, în temeiul art. 3 alin.2 din OG 13/2001 coroborat cu art. 1535 Cod civil.

Față de acestea, instanța a admis acțiunea civilă formulată.

În temeiul art. 453 al. 1 Cod proc.civ., instanța a obligat pârâții în solidar să achite în favoarea reclamanților M_______ A____, M_______ B_____-I_____ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru; în favoarea reclamanților B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru; în favoarea reclamanților  P____ I______-A____ și P____ R_____-K________ suma de 8245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

III. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M_________ A_______ Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Unității Militare xxxxx C_____ T_____, solicitând schimbarea în totul a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, deoarece:

a) Prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviația m_______ a Româniri, aprobat prin Legea nr. 35/1990, dând efecte prevederilor art. 2227 Cod civil, însă a omis să observe că în cauză subzistă cazul special prevăzut de art. 2213 Cod civil, potrivit căruia asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.

Asigurarea de drept este o asigurare obligatorie, iar nu facultativă, astfel că nu se impunea încheierea unui contract de asigurare, ci ar fi trebuit să existe o lege care să prevadă condițiile de asigurare, raporturile dintre asigurat și asigurator și drepturile și obligațiile fiecărei părți.

La aceeași concluzie se ajunge și dacă se interpretează din perspectivă istorică dispozițiile art. 49, prin raportare la actele normative anterioare care au reglementat statutul personalului aeronautic din aviația m_______.

b) Stabilirea înțelesului exact al dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 35/1990 trebuie să se facă și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, ca act normativ care, deși nu se aplică și cadrelor militare, stabilește reperele și principiile în materia asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale. Or, în sistemul acestui act normativ calitatea de asigurător revine Casei Naționale de Pensii Publice, iar nu vreunei societăți de asigurare cu care ar trebuie să se încheie contract de asigurare.

În ce privește personalul militar, acesta beneficiază de un sistem propriu de asigurări, stabilit prin Legea nr. 80/1995, H.G. nr. 0435/04.08.1992 și Ordinul general al ministrului a_______ naționale nr. 36/1992.

Aceste acte normative nu fac  vorbire despre plata vreunei indemnizații plătite conform unui contract/poliță de asigurare sau despre obligația de a încheia un astfel de act, așa cum eronat a reținut prima instanță.

c) Deși prima instanță a reținut că sunt  îndeplinite  condițiile prevăzute de art. 1349 Cod civil, nu a reținut și îndeplinirea condițiilor  privind existența cazului fortuit.

Or, în cauză accidentul de elicopter și-a avut  drept cauză condițiile meteo nefavorabile, ca  tip de situație valorând  caz fortuit, astfel că pârâții trebuiau exonerați de răspundere.

d) Prima instanță nu a verificat  calitatea în care au formulat acțiunea reclamanții de rândul 8, respectiv M_______ A____, M_______ B_____-I_____, B______ A__________, B______ G_________, B______ D______, B______ M____ M_____, S_______ I____ și O______ P____ F______.

Reclamanții de rândul 1 -2 au acționat în calitatea de tată și frate, moștenitori ai defunctului M_______ R_____ A____, iar reclamanții de rândul 3-8, în calitate de tată, mamă și surori, moștenitori ai defunctului B______ P___.

Cum reclamanții de rândul 1-8, declinându-și calitatea de moștenitori, au invocat ca temei legal art. 49 din Legea nr. 35/1990, adică lipsa unei polițe de asigurare, apelantul se poate raporta doar la prevederile art. 1108 din Codul civil, coroborate cu prevederile art. 2230 și art. 2232 din Codul Civil. Astfel, dacă ar fi existat, ipotetic, un contract de asigurare, a cărui lipsă au invocat-o reclamanții, beneficiari ai poliței de asigurare ar fi moștenitorii legali, iar indemnizația de asigurare ar _________________________ și s-ar împărți conform cotelor părți stabilite pentru fiecare.

În realitate, în cazul defunctului M_______ R_____-A____, unicul beneficiar al drepturilor financiare a devenit soția supraviețuitoare, M_______ M_______-G________, care prin acte de folosință înfăptuite anterior încheierii certificatului de moștenitor nr. 13/09.02.2015, a acceptat moștenirea, în sensul că a devenit, în data de 17.12.2014 și în data de 17.12.2014 beneficiara următoarelor drepturi:  ajutor suplimentar de deces, în cuantum de două solde lunare neimpozabile 2770 lei, conform art. 23 din Legea nr. 80/1995; ajutor unic de deces asigurat – 2.298 lei, stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat; ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază – 6.978 lei, în baza art. 24 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; plăți compensatorii în funcție de numărul de ani până la vârsta de pensionare – 72.106 lei, în baza art. 20 alin. (2) din anexa nr.VII Ia Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

d) Distinct de aceste sume, moștenitorii căpitanului M_______ R_____ A____ mai beneficiază de 50 de solde lunare, reprezentând despăgubiri în caz de catastrofe aeriene, acordate în baza H.G. nr. 0435/1992(conform Raportul nr. A.944 din 20.02.2018, anexat).

În cazul defunctului B______ P___, drepturile financiare au fost achitate mamei, B______ A__________, reclamantă de rândul 3, după cum urmează: ajutor suplimentar de deces, în cuantum de două solde lunare neimpozabile;2.768 lei, conform art. 23 din Legea nr. 80/1995;ajutor unic de deces asigurat – 2.298 lei, stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat; ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază – 13.956 lei, în baza art. 24 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; plăți compensatorii în funcție de numărul de ani până la vârsta de pensionare – 41.868 Iei, în baza art. 20 alin. (2) din anexa nr.VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Distinct de aceste sume, moștenitorii m.m. B______ P___ mai beneficiază de 50 de solde lunare, reprezentând despăgubiri în caz de catastrofe aeriene, acordate în baza H.G. nr. 0435/1992.

În ceea ce privește prejudiciul, raportat la suportul material de care a beneficiat și beneficiază reclamanții P____ I_______-A____, în calitate de soție supraviețuitoare și P____ R_____ -K________, în calitate de fiu, apelantul a arătat că, comandor P____ A____ a beneficiat, în calitatea sa de personal aeronautic, de asigurare de drept, raportul juridic de asigurare existând și producând efecte, deoarece ca urmare a decesului sau în catastrofa aviatică din data de 21.11.2014 și finalizării dosarului de urmărire penală, urmașii săi vor beneficia de despăgubirile prevăzute de lege, respectiv cele 50 de solde lunare (Raportul nr. A.944 din 20.02.2018, anexat).

În afară de aceste despăgubiri, reclamanții P____ I_______-A____ și P____ R_____ -K________ au mai beneficiat deja, din bugetul Ministerului Apărăii Naționale, de următoarele drepturi:ajutor unic de deces asigurat – 2.298 lei, în baza art. 18 lit. a) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 294/2011;ajutor suplimentar de deces – 6.092 lei, în baza art. 23 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază – 38.385 lei, în baza art. 24 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; plăți compensatorii în funcție de numărul de ani până la vârsta de pensionare – 61.416 lei, în baza art. 20 alin. (2) din anexa nr. 7 la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Distinct de aceste sume, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului A_______ Naționale a plătit și plătește doamnei P____ I_______-A____, pentru urmașul P____ R_____-K________, următoarele drepturi, conform tabelului cu Situația drepturilor plătite doamnei P____ I_______-A____, pentru urmașul P____ R_____ -K________, în perioada 21.11.xxxxxxxxxxxxxxx18, anexat întâmpinării:

Lunar, pensie de urmaș, în cuantum de 9.059 lei, potrivit prevederilor art. 55 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat ;o indemnizație lunară egală cu solda funcției de bază brută sau cu salariul de bază brut, după caz, pe care cel decedat a avut-o sau 1-a avut, potrivit prevederilor legislației în vigoare la data producerii evenimentului care a cauzat decesul, în cuantum de 4.162 Iei, conform art. 85 lit.(b) din O.U.G. nr. 82/2006;bursă de studii lunară pe durata studiilor în instituții civile de învățământ, în cuantum de 4.578 Iei, conform prevederilor art. conform art. 8 ⁵ lit.(i) din O.U.G. nr. 82/2006 și art. 71 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la ac puni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat din 27.07.2016, aprobate prin Ordinul nr. 88/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat, ifrlîe at-în Monitorul Oficial, Partea I nr. 616 din 11 august 2016.

În total, urmașul defunctului P____ A____ încasează lunar suma de 17.799 lei, înscrierea, la cerere, fără examen, la/în instituțiile de învățământ militar preuniversitar sau universitar, după caz, cu respectarea condițiilor legale, pe baza rezultatelor la învățătură obținute în instituțiile civile de învățământ, testelor de aptitudini și a normelor aprobate prin ordin al ministrului a_______ naționale, conform art. 85 lit. (h) din O.U.G. nr. 82/2006; anual, bursa de studii, aferentă lunii octombrie, cuprinde și contravaloarea echipamentului unui elev din instituțiile militare de învățământ ale forțelor terestre, cu durata de școlarizare de 2 ani, pentru cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte, precum și contravaloarea în lei a sumei de 100 euro, calculată la cursul euro comunicat de Banca Națională a României pentru data de 15 septembrie a anului în care se face plata, pentru procurarea unor materiale de studii, conform art. 71 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat din 27.07.2016.

După soluționarea cauzei în pri,ă instanță, U.M. nr. xxxxx C_____-T_____ a achitat reclamanților, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 0435 din 04.08.1992 privind reglementarea unor despăgubiri ce se acordă militarilor ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar și Ordinul general al ministrului a_______ naționale nr. 36/1992 pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind acordarea despăgubirilor cuvenite militarilor sau urmașilor acestora, ca urmare a accidentelor, catastrofelor intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, cele 50 de solde lunare, reprezentând despăgubiri în caz de catastrofe aeriene, conform statelor nominale anexate.

M_________ A_______ Naționale, prin U.M. xxxxx C_____-T_____ și Casa de pensii sectorială și-a îndeplinit obligația de a despăgubi pe urmașii  defuncților.

În acest caz, asigurarea a operat de drept, ca efect al legii, fără să fie necesară încheierea unui contract sau a unei polițe de asigurare (nefiind o asigurare facultativă), iar despăgubirea s-a făcut în conformitate cu actele normative care reglementează cuantumul despăgubirilor și modalitatea de acordare a acestora, menționate mai sus. Prin urmare, fapta ilicită nu există, după cum nu există nici prejudiciu, acesta fiind acoperit în totalitate prin despăgubirile deja plătite ca urmare a asigurării de drept.

În consecință, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților, respectiv nu există o faptă ilicită, prejudiciul nu există și, implicit, nu există nici legătura de cauzalitate între presupusa faptă și prejudiciu, apelantul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1351 a lin. (3) din Codul civil privind cazul fortuit.

c) Capătul de cerere  privind acordarea dobânzii legale era  neîntemeiat, prin dispozițiile art. 1  și 2  din O.U.G. nr. 13/2011 stabilindu-se că dobânda legală se datorează numai pentru obligații bănești rezultate din convenții  și doar dacă legea sau convenția prevede că respectiva obligație este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, sub condiția ca în acele convenții să nu fie stipulat nivelul dobânzilor. Or, aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză.

În subsidiar, în ceea ce privește cuantumul total al daunelor morale solicitate și acordate de 300.000 euro, apelantul a apreciat că acesta este nejustificat, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondată, reținând că limita de 80.000 euro este o limită ce constituie prima de asigurare pentru care au fost încheiate polițe de asigurare pentru personalul părților, de care instanța nu este ținut.

Presupunând, prin absurd, că ar fi existat în sarcina pârâților obligația încheierii unei polițe de asigurare în baza Legii nr. 35/1990 și a Legii nr. 15/1998, valoarea acestei polițe ar fi fost de 80.000 de euro, acesta fiind cuantumul indemnizației cuvenite pentru cazul de deces al personalului care participă la misiuni în teatrele de operații internaționale, conform dispozițiilor lit. D pct. 1.3 din „Normele de aplicare a Legii nr. 15 din 08.01.998 cu privire la asigurările facultative de bunuri, persoane și răspundere civilă în M_________ A_______ Naționale “, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul a_______ naționale nr. M.113/1998.

De asemenea, acesta este și cuantumul indemnizației cuvenite pentru cazul de deces al personalului aeronavigant din M_________ A_______ Naționale, după cum rezultă din următoarele înscrisuri depuse la dosarul instanței de fond: Acordul-cadru de prestări servicii nr. A-4216 din data de 15.05.2017, având ca obiect prestarea de servicii de asigurare de viață, contra accidentelor și de sănătate, încheiat pentru .personalul aeronavigant din aviația m_______; Contractul subsecvent nr. 11 la acordulcadru nr. A-4216 din 15.05.2017; Polițele de asigurare nr. xxxxxxxxxxxx, xxxxxxxxxxxx, xxxxxxxxxxxx.

Polițele de asigurare sunt încheiate strict pentru personalul aeronavigant din M_________ A_______ Naționale în anul 2018.

Prin urmare, în ipoteza în care instanța ar considera că este întemeiată susținerea reclamanților privind obligativitatea încheierii unui contract de asigurare, aceștia nu pot demonstra, raportat la riscul asigurat, că ar fi suferit un prejudiciu mai mare de 80.000 de euro (acesta fiind cuantumul indemnizației cuvenite pentru cazul de producere a riscului asigurat) și nu pot pretinde ca despăgubirile cumulate la care, eventual, ar putea fi obligați pârâții, să depășească această sumă.

Mai mult decât atât, reclamanții nu au luat în considerare sumele de bani deja achitate de M_________ A_______ Naționale și Casa de Pensii Sectorială.

În concluzie, pentru motivele mai-sus prezentate, apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului.

În drept, a fost invocat art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, Codul Civil, Legea nr. 80/1995, O.U.G. nr. 82/2006 și celelalte actele normative invocate.

IV. Prin întâmpinarea formulată, intimații M_______ A____, M_______ B_____-I_____, B______ A__________, B______ G________, B______ D______, S_______ I____, O______ P____ F______, B______ M____ M_____, P____ I_______-A____ și P____ R_____-K________ au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia la momentul în care a avut loc accidentul aviatic nu exista un temei juridic pentru încheierea contractelor de asigurare, cpt. M_______ R_____ A____, m.m. B______ P___, cdor. P____ A____ G______, se aflau în subordinea Unității Militare nr. xxxxx C_____ T_____, aceștia deținând la momentul producerii evenimentului calitatea de ofițeri ai Armatei Române. Aceștia făceau parte din personalul aeronautic militar, categoria personal aeronavigant, subcategoria personal navigant de aviație – pilot, potrivit dispozițiilor art. 7, lit. (a), art. 8 lit. (a) și art. 9 lit. (a) din Legea nr. 35/1990. în ceea ce îl privește pe m.m. B______ P___, acesta a făcut parte din personalul aeronautic militar, categoria personal aeronavigant, subcategoria personalul tehnic-ingineresc pentru încercarea, recepția și controlul în zbor al aeronavelor – maistru militar, conform dispozițiilor art. 7, lit. (a), art. 8 lit. (a) și art. 9 lit. (e) și art. 13 lit. (a) din Legea nr. 35/1990.

Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 35/1990 – forma în vigoare la data producerii evenimentului, respectiv 21.11.2014: „Personalul aeronautic se asigură de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviație, urmate de deces sau invaliditate totală sau parțială. Condițiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele prevăzute de lege”.

Textul de lege menționat instituie în sarcina apelanților pârâți obligația legală de a încheia polițe de asigurare pentru toate cadrele militare care fac parte din categoria personalului aeronautic, asigurându-le pentru cazurile de producere a unor accidente de aviație soldate cu deces sau invaliditate.

În temeiul art. 49 din Legea 35/1990 (privind Statutul personalului aeronautic din aviația m_______ a României), Cpt. M_______ R_____ A____, m.m. B______ P___, cdor. P____ A____ G______ erau asigurați de drept pentru cazuri de producere a unor accidente de aviație soldate cu deces ori invaliditate.

Datorită riscurilor extrem de ridicate aferente misiunilor militare efectuate la bordul aeronavelor, legiuitorul a instituit prin Legea nr. 35/1990, dreptul personalului aeronautic de a beneficia de asigurare pentru cazurile de deces sau invaliditate survenite ca urmare a unor accidente aviatice.

Susținerea pârâților potrivit căreia în anul 2014, la momentul producerii tragediei, nu exista o lege care să poată valorifica dispozițiile art. 49 din Legea 35/1990 și care să permită unităților abilitate să își respecte obligația de a încheia polițe de asigurare, este vădit neîntemeiată.

Pârâtul M.______________________ cu art. 5 lit. (c) din Legea nr. 346/2006 (de organizare și funcționare a Ministerului A_______ Naționale), are atribuții în elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea țării. Raportat la acest aspect, M.______________________ de a iniția proiecte de acte normative care să instituie normele de aplicare a art. 49 din Legea nr. 35/1990. De altfel, aceste norme de aplicare puteau fi adoptate inclusiv prin ordin al ministrului M.______________________> Apelantul-pârât și-a invocat propria sa culpă în neexecutarea obligațiilor legale ce îi revin. Prin urmare, intimații au solicitat instanței să facă aplicarea adagiului nemo propriam turpidudinem aîlegans și să respingă apărarea invocată.

Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul a reținut în mod corect că obligația instituită de art. 49 din Legea nr. 35/1990 este de actualitate, iar neîndeplinirea acestei obligații atrage răspunderea civilă delictuală a pârâților.

De asemenea, susținerile pârâților cu privire la imposibilitatea de a încheia contracte de asigurare pentru personalul aeronautic sunt contradictorii cu propria probațiune. Din înscrisurile administrate în fața tribunalului a rezultat că există cel puțin încă un caz de accident aviatic similar, petrecut în anul 2006, iar pilotul care și-a pierdut viața avea încheiată o poliță de asigurare de viață.

În data de 22 noiembrie 2006, pe raza comunei B____ din județul A___, a avut loc un tragic accident aviatic în urma căruia căpitanul comandor D__ A_____ G____-Cucerca aflat la bordul aeronavei MIG 21 Lancer aparținând bazei 71 Aeriene C_____ T_____, a decedat. C________ comandor D__ A_____ G____-Cucerca era asigurat în temeiul art. 49 din Legea nr. 35/1990, fiind încheiată în acest sens o poliță de asigurare între U.M. xxxxx C_____ T_____ și societatea ASTRA S.A., respectiv Polița de asigurare nr. PG05B6 xxxxxx/16.01.2006.

În temeiul acestui contract, familia căpitanului comandor D__ A_____ G____-Cucerca a primit despăgubirea cuvenită, după cum rezultă din înscrisurile depuse chiar de apelantă în probațiune.

În consecință, intimații apreciază că apărările apelantei referitoare la imposibilitatea de a perfecta polițe de asigurare, în condițiile art. 49 din Legea nr. 35/1990, sunt vădit neîntemeiate.

Și susținerea potrivit căreia instanța de fond, deși a reținut faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 1349 Cod Civil, nu a analizat incidența cazului fortuit, este neîntemeiată.

Acțiunea formulată este explicită sub aspectul cauzei cererii de chemare în judecată – o răspundere civilă delictuală rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. Apelantul a omis să observe că fapta ilicită reclamată nu ține de natura accidentului aviatic ci, constă tocmai în neîndeplinirea unei obligații legale, aceea de a încheia un contract de asigurare pentru personalul aeronautic.

Cazul fortuit la care s-a făcut referire în cererea de apel, a fost constatat în dosarul penal nr. 483/P/2014 și vizează motivele accidentului aviatic prin care Cpt. M_______ R_____ A____, m.m. B______ P___, cdor. P____ A____ G______ și-au pierdut viața.

Acest „caz fortuit” de care încearcă să se prevaleze apelantul nu are aptitudinea de a constitui o cauză de exonerare de răspundere. Această împrejurare rezultă din simplul fapt că prejudiciul cauzat prin fapta omisivă a apelantului, nu ar putea fi înlăturat prin aplicarea cazului fortuit reținut de organele penală. Pe de altă parte, raționamentul instanței este lipsit de echivoc în ceea ce privește împrejurarea referitoare la cazul fortuit, fiind exclusă teza contradictorialității considerentelor.

În ceea ce privește calitatea procesuală a reclamanților, aceștia au arătat că, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, analizând calitatea acestora prin raportare la înscrisurile autentice aflate la dosar.

Referitor la sumele de bani acordate soției defunctului M_______ R_____ A____, natura acestor dezdăunări este cea prevăzută de O.G. nr. 36/1992, care prevede despăgubiri ce se acordă familiilor și nu moștenitorilor legali. În plus, la momentul (17.12.2014) în care despăgubirile au fost acordate către aceasta, succesiunea după defunctul M_______ nu era dezbătută.

În ceea ce privește sumele achitate din fondurile apelantului familiilor celor decedați, intimații au precizat următoarele:

Susținerea conform căreia urmașii celor decedați vor beneficia de despăgubiri în cuantum de 50 de solde lunare nu are nicio legătură cu prevederile art. 49 din Legea nr. 35/1990 și nici cu cazul de răspundere civilă delictuală probat în cauză.

Din înscrisurile depuse de către apelant se evidențiază că toate despăgubirile acordate familiilor au altă natură juridică decât cea care ar rezulta din asigurarea menționată de art. 49 din Legea nr. 35/1990.

Tribunalul a reținut în mod corect că suma pe care moștenitorii ar fi primit-o de la asigurător – în condițiile în care ar fi fost respectată obligația legală – reprezintă o sumă distinctă de toate celelalte drepturi bănești, în acest sens făcând trimitere la dispozițiile art. 2236 alin. (1) Cod civil. potrivit cărora: „indemnizația de asigurare este datorată independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale”.

În ceea ce privește sumele de bani la care au fost obligați pârâții prin sentința civilă nr. 294/21.06.2018, intimații au menționat că, în măsura în care pârâții și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 35/1990, sumele pe care le-au solicitat ar fi fost datorate de asigurător și nicidecum de la pârâți.

În mod corect a reținut tribunalul că despăgubirile ar fi putut fi limitate la o anumită sumă doar în măsura în care ar fi existat un contract de asigurare încheiat între părți cu o limită a primei de asigurare negociată; în acest caz, sumele ar fi fost solicitate de la asigurător și nu de la apelanții-pârâți.

Având în vedere toate aceste considerente, intimații au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

V. Cu privire la apelurile declarate,  Curtea are în vedere următoarele:

Potrivit  dispozițiilor  art. 49 din Legea nr.  35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviația m_______ a  României (denumită în continuare „Statut”), în conținutul său în vigoare la data de  21.11.2014 (când a avut  loc decesul cadrelor militare ), „ Personalul  aeronautic se asigură de drept pentru cazurile de producere a unor accidente de aviație, urmate de deces sau invaliditate totală sau parțială. Condițiile de asigurare de drept a personalului aeronautic sunt cele  prevăzute de lege”.

Aceste dispoziții legale  impun, cu suficientă claritate, două concluzii, și anume: prima, că personalul aeronautic este asigurat de drept, adică prin însăși voința legii, pentru situațiile  în care s-ar produce accidente de aviație  urmate de deces sau de invaliditate totală sau parțială; a doua, că stabilirea în concret,într-o măsură suficient detaliată, a condițiilor de asigurare, a raporturilor dintre asigurat și asigurător, precum și a drepturilor și obligațiilor părților, trebuie realizată prin lege.

Noțiunea de „ lege” la care se referă norma  în discuție trebuie înțeleasă generic, ea putând îmbrăca atât forma unei legi propriu-zise, cât și a altui act normativ care să aibă vocația de a oferi reglementarea la care art. 49 se referă. Esențială este, așadar, nu categoria de act normativ, ci conținutul concret al reglementării cuprinse în acesta, astfel încât, în acord cu dispozițiile de principiu cuprinse în art. 49, aceasta să prevadă în mod complet și clar condițiile și efectele asigurării de drept a personalului aeronautic.

Era, deci, obligația Statului Român de a adopta, în aplicarea celor impuse prin art. 49 din Statutul personalului aeronautic din aviația m_______ a României, un act normativ care, valorând lege specială, să determine în afara oricărui echivoc regimul juridic al asigurării la care evocatul text legal se referă, deci inclusiv drepturile celui asigurat și, după caz, ale altor beneficiari.

Mai mult, tocmai în considerarea faptului că, de principiu, o lege specială este una care, cu privire la un obiect de reglementare limitat și determinat, derogă de la normele generale în materie, este  necesar ca legea specială respectivă să prevadă în cuprinsul său, într-o manieră clară, care este domeniul său de aplicare și sub ce aspecte înțelege să deroge de la normele generale (comune), impunând unui tip particular de situație juridică o reglementare distinctă, deci ea însăși particulară.

Este util a observa, sub acest aspect, și că art. 15  din Legea nr.  24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede  următoarele:

„(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, daca are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generala în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementari se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma păstrându-și caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.”

Rezultă din cele de mai sus, între altele, că existența unei reglementări legale speciale trebuie să aibă un caracter clar și neîndoielnic, astfel încât destinatarii ei să poată determina atât  domeniul ei de aplicare, regimul juridic pe care îl impune relațiilor sociale reglementate, cât și caracterul ei de lege ( lato sensu ) specială, iar nu generală.

Curtea mai observă, totodată, că dispozițiile art. 49 din Statut impuneau  un caracter obligatoriu asigurării la care ele se  referă, astfel că în cauză sunt incidente și prevederile art. 2213 Cod civil potrivit cărora asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.

În prezentul proces, pentru a combate pe fondul ei acțiunea reclamantului pârâții au invocat faptul că în beneficiul moștenitorilor au fost acordate (sau se acordă în timp, acordarea lor nefiind încă epuizată) sume de bani care au valoarea de despăgubiri și care, în aprecierea pârâților, au semnificația unei indemnizații în temeiul asigurării de drept instituite de art. 49 din Legea nr.  35/1990. În acest sens, pârâții apelanți au menționat H.G. nr. 0435/04.08.1992, Ordinul general al ministrului a_______ naționale, O.U.G. nr. 82/2006, art. 21 din Legea nr.  80/1995, în aprecierea  lor aceste acte normative configurând  un sistem propriu de asigurări apt să realizeze indemnizarea beneficiarilor în acord cu dispozițiile art. 49.

Aceste susțineri ale pârâților puteau fi, însă, primite numai dacă din aceste acte normative ar fi rezultat cu claritate că, într-adevăr, sumele de bani acordate cadrelor militare devenite invalide, respectiv  urmașilor celor decedați, reprezintă o formă de dezdăunare menită a da eficacitate (deci a pune în aplicare) prevederilor art. 49 din Statut, adică au semnificația plății indemnizației de asigurare.

Or, cu privire la niciunul dintre aceste acte normative  pârâții nu au afirmat că ar conține o asemenea mențiune, deși, astfel cum cu valoare de principiu Curtea a arătat mai sus, caracterul special al unei (unor) asemenea reglementări ar fi trebuit să rezulte în mod clar din chiar conținutul ei (lor).

Prin urmare, nu există certitudinea că, într-adevăr, ar fi vorba despre acordarea  indemnizației specifice unei asigurări de drept, cu caracter obligatoriu, iar un asemenea echivoc legal nu poate fi interpretat în defavoarea reclamanților.

Deși Curtea este de acord că legiuitorul avea posibilitatea de a stabili  că pentru existența valabilă a asigurării de drept  la care se referă art. 49 din Statut  nu este  necesară încheierea unui contract de asigurare, fiind  suficientă calitatea de  personal aeronautic, o asemenea prevedere legală lipsește totuși în prezent, iar acest deficit de reglementare este de asemenea imputabil autorităților  române, care nu au înțeles să determine  în mod clar, la nivel normativ, regimul juridic al asigurării de drept al personalului vizat de art. 49.

Contrar celor afirmate de pârâții apelanți, stabilirea înțelesului exact al prevederilor art. 49 din Statut nu ar putea fi făcută prin raportare la dispozițiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, căci aceasta nu se aplică și cadrelor militare, așa cum însășiși  pârâții recunosc.

În aceste condiții, prima  instanță era în drept să considere, în aplicarea  regulii potrivit căreia în lipsa unei reglementări speciale, se aplică reglementarea generală în materie, că era  necesară încheierea unui contract de asigurare, ca act  juridic anterior evocat de art. 2199 și 2200 Cod  civil, precum și, cu privire la asigurarea de  persoane, de art. 2227 Cod civil.

De altfel, cum bine a observat prima  instanță, în înscrisul emanând de la M_________ A_______ Naționale (Statul M____ General) în cuprinsul căruia sunt enumerate „drepturile financiare de care  beneficiază urmașii personalului armatei decedat în urma participării la acțiuni militare cu potențial ridicat de risc desfășurate pe teritoriul Statului Român”, asigurarea de drept în  temeiul art. 49 din Statut este  menționată distinct de celelalte drepturi bănești invocate de pârâți prin cererea de apel,  lăsându-se a se  înțelege că este vorba despre drepturi autonome. În concluzie, nefondat susțin pârâții că ar exista dispozițiile  legale speciale  impuse de art. 49 din Statut, precum și că, în concret, s-a realizat sau, după caz, se va realiza o despăgubire a reclamantului care să aibă semnificația unei indemnizări rezultate din asigurarea de drept a tatălui reclamantului.

În context, Curtea observă și faptul că relevante în soluționarea procesului sunt dispozițiile legale în vigoare la data de 21.11.2014, când s-a produs evenimentul, iar nu reglementările legale anterioare evocate de pârâți și cu privire la care aceștia arată că aveau un mai mare nivel de claritate.

Este neîntemeiat și motivul de apel al pârâților prin care sentința este criticată pentru că nu s-ar fi reținut existența cazului fortuit drept cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâți.

Într-adevăr, art. 1351 alin. 1 C . pr. civ. stabilește că dacă legea nu prevede altfel sau dacă părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată „atunci când prejudiciul este cauzat (…) de caz fortuit”.

Aceste dispoziții legale nu pot, însă, acționa în favoarea pârâților, câtă vreme intervenirea situației de caz fortuit reprezentată de condițiile de zbor dificile a condus la prăbușirea elicopterului în care se aflau victimele și la decesul acestora.

Or, tocmai producerea acestui eveniment și decesul celor trei cadre militare ale căror moștenitori sunt reclamanții în proces au reprezentat temeiul în raport de care au devenit incidente dispozițiile art. 49 din Statut privitoare la necesitatea despăgubirii urmașilor celui decedat ca efect al asigurării de drept pe care legea o impune sau, în speță, la necesitatea despăgubirii reclamanților prin aplicarea dispozițiilor privitoare la răspunderea civilă delictuală (art. 1349 Cod civil) ca urmare a faptului că nu fusese încheiat un contract de asigurare cu niciuna dintre cadrele militare aflate în elicopterul care s-a prăbușit, în calitatea acestora de personal aeronautic sau, mai generic, pentru că statul nu și-a îndeplinit obligația de a-i asigura pentru deces.

De altfel, susținerile pârâților privitoare la exonerarea  lor de la răspundere civilă prin intervenirea unui caz fortuit sunt, în chiar logica lor, combătute tocmai de faptul că M_________ A_______ Naționale a făcut în mod voluntar plata către urmașii victimelor a sumelor de bani menționate la paginile 9 – 12 din cererea de apel dosar Curtea de Apel), corespunzător unor drepturi bănești recunoscute prin mai multe acte normative privitoare la militarii decedați în urma participării la acțiuni militare precum cea din litigiu.

Or, dacă ar fi existat o cauză exoneratoare de răspundere precum cazul fortuit, aceste plăți voluntare nu ar fi trebuit făcute.

În concluzie, împrejurarea cu valoare de caz fortuit reprezentată de prăbușirea, în condiții meteorologice dificile, a elicopterului în care se aflau cele trei cadre militare ale căror moștenitori sunt reclamanții în proces nu are semnificația unei cauze exoneratoare de răspundere civilă, căci ea este însăși cauza generatoare a obligației de despăgubire, în corelație, desigur, cu neîndeplinirea obligațiilor rezultate din art. 49 din Statut, fiind vorba despre producerea riscului care ar fi trebuit asigurat prin lege specială.

În ceea ce privește calitatea procesuală a reclamanților, prima instanță a stabilit corect calitatea acestora în raport cu înscrisurile probatorii existente la dosarul cauzei, respectiv certificatele de moștenitor: nr.13/09.02.2015 eliberat de BNI D__ A_____ D____, moștenitorii legali ai defunctului M_______ R_____ A____ fiind tatăl M_______ A____ și fratele M_______ B_____ I_____; nr.13/27.07.2015 eliberat de BNI N____ D______ G_______, moștenitorii legali ai defunctului P____ A____ G______ fiind soția Plafi I_______ A____ și fiul P____ R_____-K________; nr.57/23.03.2015 eliberat de BNI C_____ G____, moștenitorii legali ai defunctului B______ P___ fiind mama și tatăl B______ A__________ și B______ G_______, precum și surorile B______ G________, B______ Depina, B______ M____ Munica, O______ P____ F______ și S_______ I____.

Reclamanții au, așadar, calitatea de moștenitori legali ai celor trei cadre militare decedate, M_______ R_____ A____, P____ A____ G______ și  B______ P___.

În ceea privește întinderea sumelor acordate de prima instanță cu titlul de despăgubiri (acesta fiind un element al cauzei criticat, în mod specific de către pârâți), Curtea apreciază că, într-adevăr, Legea nr. 15/1998 cu privire la asigurările facultative de bunuri, persoane și răspundere civilă în M_________ A_______ Naționale, M_________ de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și M_________ Justiției, în temeiul căreia se pot contracta asigurări facultative de persoane și de răspundere civilă în beneficiul personalului cu atribuții operative sau informare, pentru categoriile de situații evocate în art. 1 alin. 2 din această lege, nu are aplicabilitate directă în cauză, ea având ca obiect de reglementare încheierea unor asigurări facultative, iar nu obligatorii ,  așa cum este cazul în temeiul art. 49 din Statut.

În același timp, însă, este de avut în vedere că urmare a faptului că, în aplicarea riguroasă a prevederilor art. 49 din Statut, nu au fost adoptate dispoziții legale speciale care să stabilească, în mod detaliat, întregul regim juridic al asigurării de drept instituite de art. 49, totodată față de faptul că nu au fost încheiate contracte de asigurare cu privire la defuncții M_______ R_____ A____, P____ A____ G______ și  B______ P___ , în prezent,  suma ce ar trebui acordată urmașilor celor decedați nu se află determinată în mod precis în cuprinsul unui act normativ sau al unui contract de asigurare anume încheiat.

Pe de altă parte, Curtea, confirmând interpretarea dată de prima instanță, consideră că reclamanților li se cuvine o despăgubire rezultată din  neîndeplinirea obligațiilor stabilite de art. 49 din Statut, despăgubire comparabilă, sub aspectul cuantumului, celei pe care reclamanții ar fi primit-o dacă respectarea în totul a prevederilor art. 49 ar fi fost realizată.

În aceste circumstanțe de fapt și drept, Curtea consideră că în prezentul proces se poate reține incidența prevederilor art. 1 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora în cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele, iar în lipsa acestora, dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului.

Față de ierarhia stabilită prin aceste prevederi legale, totodată raportat la faptul că privitor la situația din speță nu există uzanțe care, cu întâietate, să fie aplicate,  trebuie considerat că este just a aprecia că se pot aplica dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare.

Or, situația care se apropie cel mai mult , în planul cuantumului despăgubirii, de cea din prezentul proces este cea reglementată prin sus-evocata Legea nr. 15/1998, prima instanță reținând în mod corect că prin Ordinul nr. M 232 din XXXXXXXXXX al Ministerului A_______ Naționale (f. 110, dosar Tribunal) pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 15/1998 s-a stabilit, la pct. 1.3, că îndemnizația cuvenită pentru cazul în care a intervenit decesul ca risc asigurat este de „minim 80.000 EURO”.

Or, dacă în cazul în care s-ar fi încheiat asigurări facultative suma minimă ce trebuia plătită în cazul intervenirii decesului era de cel puțin 80.000 EURO, Curtea apreciază că, prin analogie, ea poate constitui un just reper și în cazul asigurării de drept instituite de art. 49 din Statut.

Deși prima instanță a făcut statuări corecte sub acest aspect, ea a greșit, însă, atunci când a apreciat că în cauză se impune, în concret, acordarea unei sume de 100.000 EURO (echivalent în lei la data plății) în beneficiul reclamanților, neexistând motive cu adevărat pertinente în raport de care analogia să fie refuzată cu privire la nivelul despăgubirii, acela de 80.000 EURO (echivalent în lei la data plății).

Corecta aplicare a prevederilor art. 1 alin. 2 Cod civil, sus-evocate, trimite la această concluzie, câtă vreme lipsesc alte elemente de fapt sau legale care,cu suficientă forță, să conducă la reținerea altui cuantum.

Deși, în principiu, este posibil a se acorda o sumă mai mare, plafonul de 80.000 EURO fiind într-adevăr minimal, nu se poate totuși ignora faptul  că despăgubirile trebuie să-și păstreze caracterul echitabil nu doar în raport cu reclamanții, ci și cu pârâții.

Or, sub acest aspect este necesar a se avea în vedere că în temeiul altor dispoziții legale, deci cu alt titlu, reclamanții au beneficiat și/sau vor beneficia în continuare de alte sume acordate de stat ca urmare a decesului intervenit, respectiv: 50 solde lunare; ajutor unic de deces (2.298 lei); ajutor suplimentar de deces (2.348 lei);  ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază (7.888 lei); plăți compensatorii în funcție de numărul de ani până la vârsta de pensionare (51.272 lei).

Distinct de aceste sume, astfel cum pârâții au arătat în mod detaliat în cererea lor de apel,  Casa de Pensii Sectorială a Ministerului A_______ Naționale a plătit sau va plăti, după caz, următoarele: pensie de urmaș în sumă de 2.660 lei; îndemnizație lunară egală cu solda funcției de bază brută sau cu salariul de bază brut, după caz, pe care tatăl reclamantului l-a avut, în cuantum de 3.131 lei; bursă de studii în cuantum de 4.578 lei.

De asemenea, fii victimelor vor putea beneficia de înscriere la cerere, fără examen, la instituții de învățământ militar preuniversitar sau universitar, în condițiile art. 8 ⁵ lit. h din O.U.G. nr. 82/2006.

Reclamanții nu au contestat existența  și întinderea acestor drepturi de care a beneficiat sau vor beneficia, ele reprezentând, în aprecierea Curții, elemente de fapt utile la determinarea cuantumului despăgubirii solicitate în proces, astfel încât să se asigure un nivel echitabil al acesteia.

Prin urmare, nivelul de 80.000 EURO apare ca oportun, el având semnificația unei despăgubiri juste, care se raportează la ansamblul drepturilor de care beneficiază sau vor beneficia reclamanții. Curtea nu neagă faptul că, într-adevăr, pierderea tatălui, a soțului, a fratelui, a fiului chiar reprezintă un factor traumatizant pe termen lung, capabil să genereze suferințe psihice ridicate. Pe de altă parte, însă, în prezentul proces, întinderea despăgubirii cuvenite reclamanților nu se raportează la suferințele psihice ale acestora, ci doar la nivelul îndemnizației de asigurare care ar fi fost încasată de reclamanți în cazul în care s-ar fi asigurat respectarea prevederilor art. 49 din Statut privitoare la asigurarea de drept.

În concluzie, sentința va fi schimbată în parte, în sensul acordării sumei de 80.000 EURO (echivalent în lei la data plății), iar nu de 100.000 EURO, această sumă fiind conformă jurisprudenței acestei instanțe, în cauze similare.

Cu privire la motivul de apel prin care pârâții critică sentința sub aspectul acordării dobânzii legale, Curtea apreciază că este nefondat .

Dreptul la despăgubire s-a născut încă de la data la care s-a produs decesul celor trei cadre militare, anume la data de 21.11.2014, astfel că de la acest moment pârâții aveau obligația de a proceda la acordarea unor sume cu titlu de despăgubire, ca o consecință rezultată din dispozițiile art. 49 din Statut, coroborată cu dispozițiile privitoare la răspunderea civilă delictuală.

În aceste circumstanțe, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în prezentul proces valora punerea în întârziere a pârâților debitori, conform art. 1522 alin. 1 teza finală Cod civil, fiind de văzut și că art. 1535 alin. 1 Cod civil prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege.

Or, dobânda prevăzută de lege este cea menționată în cuprinsul art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2001, avut în vedere de prima instanță.

Contrar celor afirmate de pârâți, dobânda legală nu se acordă doar în cazul neexecutării obligațiilor rezultate din convenții, ci și în cazul răspunderii civile delictuale, ca formă de reparare integrală a prejudiciului, așa cum stabilește art. 1385 alin. 1 și 3 Cod civil.

Față de toate cele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 și 2 C . pr. civ. apelul pârâților se va admite în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, urmând a fi obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 80.000 EURO (echivalent în lei la data efectuării plății), în loc de 100.000 EURO (echivalent în lei la data efectuării plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte apelul declarat de M_________ A_______ Naționale în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al U.M. xxxxx C_____ T_____, împotriva sentinței civile nr. 294/F/21.06.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 80.000 EURO (echivalent în lei la data efectuării plății), în loc de 100.000 EURO (echivalent în lei la data efectuării plății).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Cluj.

Pronunțată în ședința publică din 27.02.2019.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D_____-L____ B______          V_______ M____            S____-D______ G_______

Red. D.-L. B______, dact. G.C.

14 ex.

Jud.primă instanță: C_____ A___ C_________

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro