Şi-a respectat doar parţial blazonul pe care-l afişează de la revoluţie. A scăpat de închisoare, dar nu fără pagube colaterale, chiar din familie, după falsificarea unei asigurări.

Pretinsul conte Nicolae Mircea Zambra Iosipescu a fost acuzat de faptul că împreună cu soţia sa, ar fi falsificat o asigurare, pentru a acoperi daunele suferite de un autoturism propriu, în urmă cu două decenii.

Procesul a demarat în anul 2015, dar aparent din motive obiective, inculpaţii au absentat în totalitate de la dezbateri. Au invocat în permanenţă ba întârzierea din cauza defectării maşinii, fie imposibilitatea lăsării fără însoţitori a copiilor minori.

Cu aceleaşi motive au scăpat şi de arestul preventiv, procurorii încercând să-i încarcereze pentru absentarea din perioada cercetărilor. Într-un final s-au ales cu condamnare la Judecătorie, dar Curtea nu a avut decât să constate prescripţia faptei.

Acesta ne-a declarat că este nevinovat, reproşându-şi doar lipsa de la dezbateri, prin care susţine că ar fi putut de la început să combată argumentele procurorilor.

Nicolae Mircea Zambra Iosipescu a făcut parte din primul parlament post revoluţionar, având pe atunci o platformă program considerată avansată pentru timpurile respective.

Vă prezentăm motivarea instanţei de apel.

CURTEA DE APEL C___

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 484/A/2019

Ședința publică din 22 aprilie 2019

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : A_____ P___, judecător

JUDECĂTOR : D______ A___ M_______

GREFIER : L_______ A_______ S_____

Ministerul Public reprezentat prin A___ L____ – p_______,

din cadrul Parchetului de pe lângă C___ ea de Apel C___

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpații I________-Z_____ N______ M_____ și I________-Z_____ M______ , împotriva sentinței penale nr. 3616 din data de 03 decembrie 2018 a Judecătoriei C___-N_____, privind pe inculpatul I________-Z_____ N______-M_____, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă la înșelăciune, prev. de art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și instigare la fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal ( două acte materiale ), totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal și pe inculpata I________-Z_____ M______, trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și fals în declarații, prev. de art. 326 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, ambii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C___-N_____, dat în dosar nr. xxxxx/P/2012.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă apelantul inculpat I________-Z_____ N______ M_____ asistat de avocat din oficiu, L____ K____, din cadrul Baroului C___, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie existentă la dosar ( f. 24 ) și apelanta inculpată I________-Z_____ M______, în stare de deținere, asistată de avocat din oficiu, I____ Z____, din cadrul Baroului C___, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie existentă la dosar ( f. 34), lipsind persoana vătămată S.C. G_______ R______ A________ R__________ S.A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Întrebat fiind în ce măsură solicită sau nu continuarea procesului penal în ipoteza în care se va constata sau nu îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ solicită casarea și încetarea procesului penal având în vedere dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b raportat la 10 alin. 1 lit. g din Noul Cod de procedură penală, ținând cont de decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, termenul de prescripție îndeplinindu-se în ianuarie anul acesta.

În sinteză, arată că nu dorește continuarea procesului penal, c i încetarea procesului penal.

Inculpata I________-Z_____ M______ arată că dorește încetarea procesului penal și nu dorește continuarea procesului penal.

Avocatul din oficiu al apelantei inculpată I________-Z_____ N______ M_____ depune la dosar practică judiciară, întrucât în ceea ce privește prescripția confirmă că aceasta a intervenit, urmând a fi analizat motivul și temeiul de drept ( f. 55 – 57 ).

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbat erea lor.

Avocatul din oficiu al apelantului inculpat I________-Z_____ N______ M_____ , având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea în totalitate a hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, toate cu aplicarea art. 5 din Codul penal, să se constate încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția specială.

Consideră că legea penală nouă este mai favorabilă, iar în luna ianuarie 2019 s-a împlinit termenul pentru ambele infracțiuni.

În subsidiar, în cazul în care se va împărtăși opinia primei instanțe și se va considera că aplicarea legii penale mai favorabile este legea veche, solicită reaprecierea stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză și să se constate că infracțiunea comisă de inculpat este de o gravitate medie spre mică. De asemenea, să se aibă în vedere că nu s-a produs vreun prejudiciu, că partea civilă nu a solicitat despăgubiri în cauză și să se înlăture sporul facultativ prevăzut de lege. Cu onorariu FMJ.

Avocatul din oficiu al apelantei inculpată I________-Z_____ M______ , având cuvântul, solicită desființarea în partea a sentinței atacate în ceea ce privește condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune sub forma tentativei, să se constate că legea nouă este legea penală mai favorabilă și să se dispună în sensul încetării procesului penal, în principal având în vedere decizia 297/2018 a Curții Constituționale, iar în subsidiar ca urmare a împlinirii termenului special de prescripție.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară, având în vedere toate actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că termenul s-a împlinit cel mai târziu la data de 13 ianuarie 2019, iar în ceea ce privește decizia Curții Constituționale, având în vedere că problema nu a fost clarificată de către Înalta Curte, ambele sesizări fiind respinse ca și inadmisibile, arată că nu există o interpretare oficială. Totuși, având în vedere dispozitivul foarte clar al acesteia, dar și considerentele de unde rezultă că deși a sugerat o anumită soluție în sensul că legea veche fusese în concordanță cu prevederile Constituției și a practicii CEDO, solicită a se observa că în cadrul paragrafului 33 al aceleiași deciziei Curtea Constituțională sugerează de fapt mai multe soluții și nu una singulară. În plus, Curtea nici nu putea, conform Constituției sau CEDO, să se pronunțe în sensul că prevederile legii vechi pot să ultractiveze, întrucât s-ar fi substituit Parlamentului, care este unica autoritate legislativă a țării.

Apreciază că nu se pot primi argumentele evocate de obicei de către Ministerul Public, dar și de către colegii săi avocați în sensul că decizia ar fi una interpretativă. Susține că ea este una extremă sau simplă sau de constatare a neconstituționalității necondiționate.

Reprezentanta Ministerului Public , având cuvântul, analizând termenul de prescripție specială, iar nu generală, arată că este împlinit termenul de prescripție specială în ce îi privește pe ambii inculpați pe Noul Cod penal. Consideră că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, astfel încât pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pentru ambii inculpați este împlinit termenul de prescripție specială încă din ianuarie 2019, fiind de 10 ani .

În ce privește solicitarea formulată în principal de către dl avocat de încetare a procesului penal pe împlinirea termenului de prescripție generală remarcă că în cauza depusă de către dl avocat la dosarul cauzei s-a formulat recurs în casație. Astfel, personal a formulat recurs în casație, care s-a admis în principiu și s-a fixat termen de judecată pe fondul cauzei în data de 15 mai, urmând a se vedea care este opinia Înaltei Curți în această privință, dar precizează că nu susține că este o decizie interpretativă. În general, avocații consideră că există doar două tipuri de decizii de neconstituționalitate, respectiv fie decizie de neconstituționalitate propriu-zisă, prin care se constată că o sintagmă dintr-un text legal este neconstituțională, fie de interpretare, adică interpretare dacă este constituțională într-o anumită măsura sau neconstituțională într-o altă măsura.

În concordanță cu colectivul de drept penal al Facultății de D____ din cadrul B____ – Bolyai C___-N_____, care este una din cele mai apreciate facultăți de drept din România și chiar la nivel european, efectuându-se și anume concursuri și care ocupă un loc foarte bun, catedra de drept fiind recunoscută la nivelul Europei, arată că s-a depus un punct de vedere în acest sens și s-a arătat de către dl profesor Streteanu și ceilalți profesori că, în ultima vreme, Curtea Constituțională, în practica ei, a inventat și a venit cu o nouă soluție de neconstituționalitate, adică deciziile manipulative, pentru că nu se înscriu în cadrul dispozițiilor acestor decizii că se constată neconstituțională o sintagmă sau că se interpretează în sensul că, ci se scrie că soluția legislativă conform căreia x, y, z este neconstituțională. Solicită a se observa că în cazul termenului de prescripție, respectiv în cazul deciziei 297/2018 care se invocă, este exact tipul de decizie manipulativă în care soluția legislativă este neconstituțională. Astfel cum se arată în punctul de vedere pe care l-a depus la completul 2 A care a pronunțat soluția, decizia manipulativă a fost introdusă de Curtea Constituțională tocmai pentru a evita efectele articolului din constituție care prevede că, în măsura în care Parlamentul, respectiv autoritatea legiuitoare, nu pune în acord Codul penal în conformitate cu Decizia Curții Constituționale își încetează de drept efectele în 45 de zile. Astfel, tocmai pentru a evita un asemenea efect s-au introdus aceste decizii manipulative, fiind mai multe exemple în acest sens.

Precizează că au mai fost decizii manipulative, dar fiind consecințele extrem de importante este prim oară când se interpretează în acest sens și se invocă de către avocați, deși în cazul altora nu se invoca. De exemplu, la conducerea fără permis s-a declarat neconstituțională soluția legislativă în măsura în care nu se referă la o faptă de conducere a unui tractor agricol. Nimeni nu a spus că acea infracțiune ar fi dezincriminată, pentru că dacă s-ar merge pe ideea apărării, s-ar concluziona că orice faptă de conducere în respectivele condiții ar fi dezincriminată, însă nicidecum nu este așa.

Mai apoi, a mai fost o decizie a Curții Constituționale care spunea că soluția legislativă cuprinsă în art. 15 din Legea nr. 82/2012, privind martorii, în sensul că se acordă statutul de martor amenințat și beneficiază de acele reduceri ale limitelor de pedeapsă în măsura în care colaborează cu organele judiciare. Acel articol s-a declarat neconstituțional în măsura în care nu se permite să se beneficieze de acea reducere a limitelor de pedeapsă și inculpaților care au comis infracțiuni mai puțin grave. Deci, acel articol se referea doar la infracțiuni grave, iar ulterior CCR a precizat că nu este normal ca cei care au comis infracțiuni grave să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, iar ceilalți, care au comis infracțiuni mai puțin grave, fiind deci cu atât mai multe motive să beneficieze, nu mai beneficiază. Nici acolo nu s-a susținut că s-a scos cu totul articolul deși, mergând pe ideea dlui avocat, ele s-au scos și înseamnă că nu mai este nici conducerea respectivă anterior evocată și nu se mai poate nici să se beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă.

Mai arată că instanțele au fost înțelepte în a se adapta la poziția Curții Constituționale. De exemplu, când s-a declarat neconstituțională acea dispoziție legislativă conform căreia pronunțarea cu privire la plângerea la soluția procurorului se face fără participarea procurorului, a intimaților, a petentului, etc., instanța s-a adaptat și a decis chemarea, respectiv citarea procurorului și a părților. Astfel, nu a zis nimeni că nu mai există procedura soluționării plângerii la soluțiile procurorului, ci doar că se impune citarea tuturor părților, respectiv a tuturor petenților și intimaților pentru a-și preciza punctul de vedere, cu participarea procurorului. Ca atare, fiind decizia manipulativă și nu interpretativă, având în vedere că considerentele deciziei nr. 297/2018, care se impun cu aceeași forță obligatorie ca și dispozitivul, Curtea Constituțională, în multe decizii ale ei, arătând cât de importante și cât de obligatorii sunt considerentele, care au exact aceeași forță de obligativitate ca și dispozitivul, după ce se arată că soluția legislativă cuprinsă în actualul Cod penal nu corespunde exigenței, previzibilității și alte exigențe constituționale, Curtea Constituțională arată care este soluția legislativă care corespunde, ea fiind cea cuprinsă în vehicul cod, adică se întrerupe termenul de prescripție prin îndeplinirea de acte care se comunică suspectului și inculpatului. Astfel, Curtea Constituțională indică exact care este soluția legislativă care trebuie adoptată de acum încolo, adică nu se va mai putea întrerupe termenul de prescripție decât prin îndeplinirea acelor acte care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Faptul că este în acest sens arată și Înalta Curte, care a respins ca inadmisibil HP-ul. Astfel, o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile se respinge ca inadmisibilă în condițiile în care interpretarea care trebuie dată deciziei Curții Constituționale se impune cu atâta evidență încât nu se impune pronunțarea unui HP, însă Înalta Curte încă nu a procedat la motivarea hotărârii, dar are convingerea că va fi în acest sens, pentru că însuși Parchetul General, a căruia opinie s-a solicitat, a arătat că se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă tocmai pentru acest motiv, și anume pentru că interpretarea deciziei Curții Constituționale se impune cu atâta evidență încât nu este cazul să vină Înalta Curte să arate cum anume ar trebui interpretată decizia CCR. Ca atare, această soluție fiind prevăzută expres în decizia CCR consideră că în niciun caz nu se poate merge pe ideea că nu se mai poate întrerupe termenul prescripției.

Totodată, mai prezintă un argument și solicită a se observa că în orice proiect de O.U.G. sau orice proiect de lege care a fost adoptată în această perioadă a justiției foarte dinamică și foarte agitată se prevedea în continuare că se întrerupe termenul de prescripție. Intenția legiuitorului nu a fost niciun moment, sau intenția oricui, să nu se mai poată întrerupe termenul de prescripție.

Ca atare, arată că este o practică singulară la nivelul Curții de Apel C___, că nu există alte decizii decât cea invocată împotriva căreia a formulat recurs în casație și că toate celelalte completuri care au reușit să se pronunțe până în prezent au avut soluții contrare, sens în care poate depune la dosarul cauzei practică. Oricum, în prezenta cauză nu are nicio relevanță, pentru că este îndeplinit termenul de prescripție, dar susține că este de știut a se observa dacă este o practică constantă sau una singulară. Reiterează faptul că este singura decizie la nivelul Curții de Apel C___ în acest sens.

Avocatul din oficiu al apelantei inculpată I________-Z_____ M______ , având cuvântul în replică, arată că a admite teza Parchetului ar însemna că, practic, de acum încolo Curtea Constituțională este îndreptățită să legifereze în mod pozitiv. În plus, în opinia sa, deciziile manipulative nu sunt decât un soi de decizii de interpretare mai specifice.

Inculpatul I________-Z_____ N______ M____ a , având ultimul cuvânt, nu consideră decizia CCR 297/2018 manipulatoare, având în vedere că CCR a reglementat că întreruperea termenului de prescripție ar fi o încălcare flagrantă a art. 3 și 7 paragraful 1 din CO, precum și a art. 4.

Curtea Constituțională a reglementat că termenul de prescripție este neconstituțional, motiv pentru care solicită încetarea procesului penal.

Inculpata I________-Z_____ M______ , având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat.

Inculpatul I________-Z_____ N______ Mir cea depune la dosar un înscris ( f. 58 ).

Se reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 3616 din 3.12.2018 pronunțată de Judecătoria C___-N_____, î n temeiul art. 386 alin. 1 CPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul I________-Z_____ N______-M_____ a fost trimis în judecată, din instigare la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 CP și la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 47 rap. la art. 326 CP, în formă continuată, cu aplic. art. 35 alin. 1 CP (două acte materiale; realizate față de față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______ și I________-Z_____ fostă S___ M______) cu aplic. art. 38 alin. 1, art. 5 alin. 1 CP; în instigare la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 și la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 CP 1969, în formă simplă, (realizate față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______), cu aplic. art. 33 alin. 1, lit. a, art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, art. 5 alin. 1 CP;

Î n temeiul art. 396 alin. 1, 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f CPP, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul IOSI PESCU-Z_____ N______-M_____ , pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 CP 1969, în formă simplă (realizată față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______) cu aplic. art. 5 alin. 1 CP; ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 CPP, art. 14 CPP, a fost condamnat inculpatul I________-Z_____ N______-M_____ pentru săvârșirea instigării la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, art. 5 alin. 1 CP (față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______) la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare;

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara.

S-a constatat că toate aceste infracțiuni concurente au fost comise în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, față de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1932 din 26.07.2005, dosar nr. 6077/2005 al Judecătoriei Ploiești.

În temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/5 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, modifică pedeapsa rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare, în sensul că a fost descontopită și prin înlăturarea sporului s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare și 1 an închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36, art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an 6 luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, iar în final s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 10, art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 al. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b CP 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP.

În temeiul art. 386 alin. 1 CPP s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata I________-Z_____ M______, a fost trimisă în judecată, din tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 CP și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 326 CP, cu aplic. art. 38 alin. 1, art. 5 alin. 1 CP; în tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 CP 1969, cu aplic. art. 33 alin. 1, lit. a CP 1969, art. 5 alin. 1 CP;

În temeiul art. 396 alin. 1, 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f CPP, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata I________-Z_____ M______ pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP; ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 CPP, art. 14 CPP, a fost condamnată inculpata I________-Z_____ M______, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP; la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare;

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care: s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara; s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2414 din 28.12.2016, dosar nr. xxxxx/2015 al Judecătoriei B_____, definitivă prin Decizia penală nr. 327 din 19.04.2017 a Curții de Apel B_____; contopite ulterior prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin necontestare la data de 08.05.2018.

În temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/5 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, a fost modificată pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare, în sensul că au fost descontopite și prin înlăturarea sporului repuse în individualitatea lor toate pedepsele componente, respectiv de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 9 luni închisoare.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36, art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an 6 luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 9 luni închisoare contopite prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni, iar în final s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani 8 luni închisoare.

În temeiul art. 10, art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 al. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c CP 1969 (a exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator sau asociat al unei societăți comerciale).

În temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/1 alin. 1, 2, art. 86/2 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani 8 luni, care se calculează de la data de 27.10.2016, data rămânerii definitive a primei hotărâri prin care aceasta s-a dispus respectiv a Sentinței penale nr. 295 din 26.06.2016 a Judecătoriei A___ I____, modificată ulterior prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/3 alin. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus supunerea inculpatei I________-Z_____ M______ la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în data de 15 a fiecărei luni sau în prima zi lucrătoare care urmează acesteia la Serviciul de Probațiu ne Prahova;

b) să anunțe Serviciul de Probațiune Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune Prahova schimbarea l______ de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune Prahova informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/3 alin. 3 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s–a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata I________-Z_____ M______ să respecte următoarele obligații:

-să desfășoare 120 de ore de activități neremunerate în folosul comunității, care vor fi stabilite de către Serviciul de Probațiune Prahova, cu luarea în considerare a perioadei desfășurate până în prezent;

-să urmeze un curs de calificare;

În temeiul art. 404 alin. 2 CPP cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere ca urmare a încălcării prevederilor art. 86/4 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP.

În temeiul art. 397 alin. 1 CPP, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP s-a constatat că persoana vătămată ________________ _____________________________ R__________ SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 272 alin. 1, art. 274 alin. 1 CPP s-a dispus ca plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu d-na. av. F_____ I____ A________ și în cuantum de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu d-na. av. P__ R_____ să rămână în sarcina statului și să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 398, art. 274 CPP s-a dispus obligarea inculpaților I________-Z_____ N______-M_____ și I________-Z_____ M______ la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 700 lei fiecare.

  Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cursul anului 2008 inculpații s-au mutat temporar în C___-N_____. În atare condiții au închiriat un apartament pe ___________________________-N_____.

Deoarece aveau nevoie de ajutor în aceeași perioadă de timp, inculpații au angajat-o pe martora S________ M______ A______ pentru a desfășura activități legate de firmele pe care inculpații le dețineau, iar pe martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ în calitate de bonă. Aceasta din urmă trebuia să îngrijească pe minorul I________-Z_____ C_____, în vârstă de 4 luni.

În acea perioadă de timp inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ deținea mai multe autoturisme, printre care unul marca Pontiac de culoare albă cu nr. de înmatriculare provizorie CJ xxxxxx, pe care îl ținea parcat în fața unui imobilul situat pe ______________________ autoturism marca Plymouth de culoare albastră cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

În cursul lunii decembrie 2008, inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ a achiziționat un autoturism marca Opel care în mod constant era condus de numita S________ M______ A______ și care a fost înmatriculat pe societatea _____________, unde asociat unic era inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ și administrator I________-Z_____ (fostă S___) M______.

Tot în luna decembrie 2008 inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ i-a propus numitei B___ C_______ A______ să conducă autoturismul marca Plymouth din localitatea C___-N_____ în localitatea Baia-M___ și retur. Deși martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ a refuzat propunerea susnumitului întrucât nu avea experiență în conducerea autoturismelor, inculpatul a convins-o pe martoră să conducă acest autoturism.

În drum spre C___-N_____, în autoturismul marca Plymouth, condus de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ se aflau inculpații I________-Z_____ N______ M_____ și I________-Z_____ (fostă S___) M______ alături de copilul acestora. În autoturismul din spate Opel de culoare roșie, la volan, se afla numita S________ M______ A______. În jurul orelor 14.00-15.00, în ___________________________ (fostă V_______) C_______ A______ a produs un accident rutier acroșând un autoturism marca Ford de culoare gri. Ulterior incidentului, cei doi conducători auto s-au deplasat la sediul poliție unde au dat declarații cu privire la cele întâmplate. În aceleași împrejurări inculpata I________-Z_____ M______ a oferit declarații organelor de poliție în calitate de administrator al _____________ în sensul încredințării autoturismului către numita B___ (fostă V_______) C_______ A______, iar organele de poliție au întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției și sancționare contravențională a numitei B___ (fostă V_______) C_______ A______. După producerea accidentului, autoturismul marca Plymouth a rămas parcat în apropierea locuinței din ____________________________________> În data de 07.01.2009 martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ (f. 41 d.u.p. ) s-a deplasat în fața organelor de poliție unde a dat o declarație prin care a arătat că între sărbătorile de iarnă din 2008 a condus autoturismul marca Pontiac de culoare albă cu nr. de înmatriculare provizorie CJ-xxxxxx, despre care i s-a spus că aparținea martorului M_____ C_____, iar după ce a parcat autoturismul în fața autoturismului Plymouth de culoare albastră, a uitat să tragă frâna de siguranță, iar din cauza trepidațiilor autoturismul s-a pus în mișcare lovind autoturismul marca Plymouth. Tot atunci, au fost descrise avariile autoturismului Plymouth de culoare albastră, produse în accidentul de la intrare în ______________________ cauzate în accidentul ulterior, din C___-N_____, de pe ___________________________>

Cu acest prilej și inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ a dat o declarație asemănătoare (f. 42 d.u.p.), prin care a confirmat susținerile martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______.

În aceste împrejurări a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 07.01.2009 (f. 49 d.u.p.) prin care s-a stabilit culpa martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______ în comiterea accidentului rutier descris mai sus și sancționarea contravențională a acesteia cu suma de 240 lei și 3 puncte de penalizare.

În continuare, la data de 13.01.2009 inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ în calitate de administrator al _____________ a deschis dosarul de daună nr. F028/CJ 2009 al societății de asigurări ARDAF SA (f. 47-48, 51 d.u.p.), prin care se indica faptul că autoturismul marca Pontiac cu nr. de înmatriculare CJ- xxxxxx a provocat o pagubă societății _____________, proprietara autoturismului Plymouth cu nr. XXXXXXXXX, printr-un accident rutier, autoturismul societății păgubite fiind parcat în fața locuinței inculpatului I________-Z_____ N______ M_____ din __________________________ detaliu a susținut că în data 07.01.2009 a găsit autoturismul cu nr. XXXXXXXXX avariat, iar în cursul aceleași zile au fost constatate daunele autoturismului menționat, stabilindu-se faptul că avariile au fost produse de autoturismul Pontiac cu nr. CJ-xxxxxx care a fost lăsat neasigurat cu frâna de siguranță și punându-se în mișcare a acroșat autoturismul marca Plymouth.

La societatea de asigurări a mai fost depus un înscris (f. 60-61 d.u.p.) prin care martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ a reluat starea de fapt prezentată în fața organului de poliție constatator solicitând acordarea despăgubirilor și menționând că această solicitare, declarație a fost dată în prezența martorului M_____ C_____ deținătorul autoturismului Pontiac.

De asemenea, inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ a adresat societății de asigurări un înscris (f. 58-59 d.u.p.) prin care solicita directorului acesteia luarea măsurilor legale în vederea achitării daunelor, aducând în discuție sesizarea ASF și propagarea unei publicități negative, în caz contrar.

Societatea de asigurări a respins dosarul de daună sus-amintit ca urmare a investigațiilor făcute de agentul de daună (f. 54-57 d.u.p.) din care a rezultat faptul că autoturismul marca Pontiac are cutie de viteză automată și nu era posibilă gararea acestuia fără declanșarea frânei de siguranță. Mai mult, terenul pe care erau parcate autoturismele implicate în accident nu era în pantă, fiind un loc drept și nu era posibil ca autoturismul marca Pontiac să se pună în mișcare ca urmare a trepidațiilor. De asemenea, s-a constatat faptul că autoturismul marca Plymouth a fost implicat în data de 11.11.2008 într-un accident rutier având avarii în partea dreaptă față. Totodată, s-a mai stabilit faptul că avariile produse autoturismului marca Plymouth nu se circumscriu dinamicii accidentului descris de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______, avariile fiind mult mai avansate decât o simplă tamponare datorată punerii autoturismului în mișcare ca urmare a garării acestuia fără a fi acționat sistemul de frânare de siguranță.

Cum înscrisurile la care s-a făcut trimitere mai sus nu au fost contestate de către persoanele care le-au semnat și sunt în cauză, ele regăsindu-se și în dosarul inițial (f. 10-34 d.u.p. din dos. nr. xxxxx/211/2012, acvirat) ele reprezintă o probă câștigată cauzei și demonstrează demersurile făcute de către martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ și inculpații I________-Z_____ (fostă S___) M______, I________-Z_____ N______ M_____ în fața organelor de poliție constatatoare, respectiv în fața societății de asigurări, în vederea obținerii despăgubirilor scontate.

Raportat la aceste evenimente martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ a fost audiată atât în cauza penală cu nr. xxxxx/211/2012, acvirată, unde a avut calitatea de inculpată, cât și în aceasta (f. 53-59 d.u.p., f. 74 d.j. dos. nr. xxxxx/211/2012, acvirat, f.35-38 d.u.p. – copie a celor inițiale, f. 27/II d.j.), de unde rezultă consecvența totală a relatărilor sale, chiar dacă în ultima declarație, din cauza trecerii timpului, relatările sale au fost mai vagi. Astfel, aceasta a relatat că în luna decembrie 2008, la propunerea inculpatului I________-Z_____ N______-M_____, a condus autoturismul marca Plymouth de culoare albastră cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, din localitatea Baia-M___ spre C___-N_____, în autoturism aflându-se I________ Z_____ N______-M_____ și I________-Z_____ (fostă S___) M______ împreună cu copilul acestora. Când a ajuns în _______________________ orelor 14-15, pe fondul oboselii și a lipsei de experiență, a acroșat un autoturism marca Ford de culoare gri. Cu privire la acel eveniment s-au efectuat verificări de către organele de poliție din cadrul postului de Poliție Apahida constatându-se vinovăția martorei B___ (fostă V_______) C_______-A______, iar pentru repararea autoturismului marca „Ford”, numita S___ M______ le-a înmânat o copie a asigurării RCA a autoturismului marca Mitsubishi Plyouth. După producerea accidentului din Apahida, autoturismul marca Plymouth cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a mai fost condus de inculpată deși acesta era avariat în partea din față și curgea ulei, I________-Z_____ N______-M_____ completând uleiul scurs. La începutul lunii ianuarie 2009, la apartamentul de pe ________________________ martorul M_____ C_____ despre care inculpata a aflat cu acea ocazie că era proprietarul autoturismului marca, „Pontiac” cu numere de înmatriculare provizorii CJ-xxxxxx și care a avut o discuție mai lungă cu I________-Z_____ Micolae-M_____. Ulterior inculpata a aflat de la I________-Z_____ N______-M_____ ca in urma discuțiilor purtate cu M_____ C_____, acesta i-a dat acordul de a-i conduce mașina marca „Pontiac” cu numere de înmatriculare provizorii CJ-xxxxxx mașină care se afla în posesia lui I________-Z_____ N______-M_____, dar nu era înmatriculată pe numele acestuia, deși nici anterior nici ulterior acestei discuții inculpata nu a condus niciodată autoturismul marca Pontiac cu numere de înmatriculare provizorii CJ-xxxxxx și nu a intrat niciodată în această mașină nici măcar ca pasager, aceasta nefiind mișcată din parcare. Apoi la data de 07.01.2009 I________-Z_____ N______-M_____ a determinat-o pe martoră să declare în fața, organelor de poliție din cadrul biroului de avarii auto că, aflându-se la volanul autoturismului marca Pontiac cu numere de înmatriculare provizorie CJ-xxxxxx, 1-a parcat fără a trage frâna de mana iar acesta, din cauza trepidațiilor s-a deplasat în spate, accidentând autoturismul marca Pontiac. Ulterior i-a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 07.01.2009 prin care inculpata a fost sancționată cu amendă în sumă de 240 lei și 3 puncte de penalizare, proces verbal pe care inculpata 1-a semnat fără a avea obiecțiuni. Martora a mai precizat că a dat o declarație similară și în fața reprezentanților Societății de A________-Reasiguarare ARDAF fiind determinată tot de I________-Z_____ Micolae-M_____, pentru ca acesta să obțină despăgubiri pentru avariile suportate de autoturismul marca Plymouth cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în accidentul produs în realitate în decembrie 2008 în Apahida, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că avariile au fost produse în perioada 10.12.2008-0 7.01 .2009, în C___-N_____, în cu totul alte circumstanțe. Important de menționat este și faptul că martora a arătat că a fost instigată și constrânsă de către I________ –Z_____ N______ – M_____ și I________-Z_____ (fostă S___) M______ la comiterea acestora. Totodată aceasta a mai relatat că atunci când a dat declarația cei doi inculpați au fost prezenți, au avut o discuție inițială cu polițistul, apoi aceasta a declarat așa cum s-a înțeles a nterior cu I________ –Z_____ N______ – M_____.

Cu privire la determinarea martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______ să adopte conduita infracțională relatată anterior, în cauza penală cu nr. xxxxx/211/2012, acvirată, a fost audiat martorul V_______ D____, tatăl martorei (f. 123-124 d.j. dos. nr. xxxxx/211/2012, acvirat), care a relatat că în iarna anului 2008 s-a întâlnit cu I________ –Z_____ N______ – M_____, care i-a pus în vedere că fiica sa îi datorează aproximativ 10.000 RON pentru daunele cauzate unui autoturism al său. S-a stabilit plata în rate a sumei, iar în condițiile în care martorul înregistra întârzieri la plată, acesta recepționa mesaje de amenințare trimise de către I________ –Z_____ N______ – M_____. Amenințările au durat aproximativ 3 ani. Martorul a mai relatat că fiica sa i-a mărturisit că în perioada în care îngrijea copilul minor al inculpaților, după accidentul produs, acesteia nu i s-a permis să iasă neînsoțită din locuință, fiind uneori și încuiată în interior.

Din declarația martorei S________ M______ A______ (f. 87-88,143-146 d.u.p., 105-106/I d.j.) rezultă că în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 a lucrat ca bonă și șofer pentru familia inculpaților I________-Z_____ N______ M_____ și I________-Z_____ (fostă S___) M______ care erau părinții minorului C_____. În aceeași perioadă, bonă la aceeași familie era angajată și numita B___ (fostă V_______) C_______ A______. În cursul lunii decembrie 2008 martora s-a deplasat cu persoanele de mai sus la Baia M___ pentru ca inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ să vândă un autoturism, iar la întoarcere persoanele amintite s-au deplasat cu autoturismul marca Plymouth condus de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ și autoturismul Opel condus de ea. În localitatea Apahida, martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ a avut un accident cu autoturismul marca Plymouth, lovind în trafic un alt autoturism. În acel moment, în vehicul se aflau I________-Z_____ N______ M_____ pe locul din dreapta față, iar I________-Z_____ (fostă S___) M______ și minorul C_____ se aflau pe bancheta din spate. Poliția din Apahida a cercetat împrejurările accidentului, în fața autorităților fiind date declarații de către martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ și inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______. După accidentul rutier menționat, autoturismul Plymouth nu a mai fost reparat întrucât nu avea a________ și a fost parcat în apropierea locuinței lui I________-Z_____ N______ M_____, respectiv pe ______________________________ o lună de zile inculpații i-au propus martorei să însceneze un accident rutier cu autoturismul avariat întrucât nu doreau să repare autoturismul din fonduri proprii. Martora a menționat că ulterior nu a mai aflat alte date despre cele întâmplate cu autoturismul accidentat, iar la scurt timp a încetat raporturile de muncă cu familia celor doi inculpați întrucât nu a fost plătită pentru serviciile prestate. În cursul judecății a menținut în general cele anterior relatate, modificând aspectele descrise în sensul că de la C_______ a aflat că în timp ce aceasta vroia să iasă cu mașina din parcare a introdus maneta de la schimbătorul de viteze în marșarier, în loc să o introducă în a întâia, a dat în spate și a lovit altă mașină, fiind implicate aici o mașină albastră și o dubiță albă (acest aspect nu a fost relatat de martoră anterior și a fost infirmat de relatările martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______.

În cauză a fost audiat martorul M_____ C_____ (f. 94-96 d.u.p., 103-104/I d.j.) care a declarat că la începutul anului 2009, se ocupa cu vânzarea autoturismelor folosite și în acest context la cunoscut pe inculpatul I________-Z_____ N______ M_____. În schimbul sumei de 100 lei, inculpatul l-a rugat pe martor să înmatriculeze un autoturism pe numele acestuia. Fiind de acord cu propunerea inculpatului, martorul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare și a înmatriculat provizoriu autoturismul, obținând plăcuțele de înmatriculare provizorie cu nr. CJ-xxxxxx. La scurt timp, autoturismul a fost vândut inculpatei I________-Z_____ (fostă S___) M______, tot la indicațiile inculpatului I________-Z_____ N______ M_____, iar în acel timp a cunoscut-o pe martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ care se ocupa de îngrijirea copilului inculpaților, dar și pe martora S________ M______ A______ care conducea autoturismele inculpaților, fiind șoferul acestora. Tot în acea perioadă a aflat despre faptul că numita B___ (fostă V_______) C_______ A______ a fost constrânsă de inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ să plătească pagubele cauzate printr-un accident rutier, la unul dintre autoturismele inculpatului. Martorul a mai precizat că inculpatul nu conducea autoturismele sale, iar în acea perioadă avea circa trei autovehicule, precizând totodată că în afara înmatriculării autoturismului, susnumitul nu a mai efectuat și alte activități pentru inculpatul I________-Z_____ N______ M_____, făcând mențiunea că a obținut permisul de conducere în data de 30.10.2012. În fața instanței martorul a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, evidențiind că a luat la cunoștință doar despre primul accident și că nu s-a deplasat pentru obținerea autorizației de reparație a autoturismului Plymouth la poliția rutieră împreună cu un prieten de-al său A___ Rouen.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv autorizația de circulație provizorie cu nr. xxxxxxxx, polița de a________ pentru răspundere civilă autor RCA cu ________/05/M3/NP, nr. xxxxxxxxx rezultă că martorul era proprietarul autoturismului marca Pontiac, iar polița era valabilă în perioada 11.11.xxxxxxxxxxxxx08 (f. 64-71 d.u.p.) .

În fața instanței a dat declarație inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ (f. 25-26/II d.j.) prilej cu care a relatat o stare de fapt similară cu cea martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______ până în momentul în care ar fi avut loc cel de al doilea accident între autoturismul Pontiac și Playmouth arătând că la începutul anului 2009 erau mai multe persoane prezente la ea acasă printre care și martorii M_____ C_____ și B___ (fostă V_______) C_______ A______, aceasta din urmă s-a dus să mute una dintre mașini și a revenit la scurt timp fiind supărată pentru că a tamponat ușor cu dubita albă Pontiac una dintre celelalte mașini. Cei doi au zis că merg la biroul rutier să încheie acte de constatare, iar una dintre mașini, pentru că nu mergea, a fost tractată până acolo. A menționat că ea și soțul ei au dus copilul la tratament, după care s-au dus la biroul rutier să vadă ce fac cei doi și își amintește că a văzut o pe martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ în timp ce completa declarația tip pentru avarii auto pe care se realizează un desen. Inculpata a negat ca ar fi dat declarație în fața celor de la asigurări, dar a confirmat ca deschis dosar de daune menționând ca dată de producerea accidentului ianuarie 2009 (aspectele referitoare la accident sunt infirmate de martorii M_____ C_____ și B___ (fostă V_______) C_______ A______, prezența sa la biroul rutier de martorul M_____ C_____, prezența inculpatului I________-Z_____ N______ M_____ la biroul rutier este infirmată de acesta, dar este confirmată de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______, iar înscrisurile existente la dosar confirmă că a dat o declarație la biroul rutier și a deschis dosarul de daune unde a dat altă declarație).

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ (f. 61-63/II d.j.) a confirmat producerea primului accident rutier de la intrare în __________________________ autoturismul nu mai era deplasabil (fapt infirmat de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______), dar și pe al doilea accident în sensul că acesta i-a fost adus la cunoștință de către inculpata și martora. Acesta a mai relatat că martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ împreună cu martorul M_____ C_____ s-au deplasat la organele de poliție pentru a face actele de constatare, unde ambele mașini au fost duse de către cei doi, cea defectă fiind tractată de cealaltă (aspecte infirmate de martorii M_____ C_____ și B___ (fostă V_______) C_______ A______), a subliniat că el personal nu a fost la poliție (fapt infirmat de martora B___ (fostă V_______) C_______ A______), ci împreună cu soția, copilul și nașa copilului la I_____ Mall, dar că la un moment dat soția sa a fost sunată să ducă o altă chingă de tractare deoarece prima s-a rupt, iar aceasta s-a deplasat acolo. Inculpatul a relatat că din cauza unei relații pe care o avea în acea vreme cu martora S________ M______ A______, relația sa cu soția era una distantă astfel că nu știe ce demersuri a făcut aceasta la poliție și societatea de asigurări pentru cel de al doilea accident rutier, însă a relatat că în condițiile descrise acesta nu avea cum să producă avarii grave. Inculpatul a confirmat că a purtat o corespondență cu societatea de asigurări, însă a menționat că, date fiind împrejurările în care cel de al doilea accident s-a produs și cuantumul despăgubirilor ce s-ar fi putut acorda, nu avea așteptări cu privire la plata daunelor, mai mult nici nu era interesat de obținerea acestora în condițiile în care a obținut despăgubiri de la părinții martorei B___ (fostă V_______) C_______ A______, iar autoturismul urma a fi dat la schimb unei persoane din M____ astfel că prin toate acestea își acoperea paguba suferită (fapt infirmat de conținutul înscrisului pe care l-a trimis în atenția directorului societății de a________).

Făcând aplicarea Art. 103 CPP și coroborând toate probele administrate în cauză, mai sus expuse, instanța a stabilit cu certitudine că inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ a dat o declarație falsă în fața organelor de poliție arătând modul nereal în care ar fi avut loc așa-zis al doilea accident rutier, după care a întreprins toate demersurile pentru deschiderea dosarului de daune la societatea de asigurări în vederea obținerii anumitor despăgubiri. Din aceste probe nu rezultă însă că inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ ar fi fost determinată să desfășoare această activitate infracțională de către inculpatul I________-Z_____ (fostă S___) M______, mai mult martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ a relatat că înțelegerea cum trebuie să procedeze a avut loc cu ambii inculpați și că ambii inculpați au fost prezenți la biroul avarii auto unde au discutat cu polițistul care a întocmit actele de constatare. Aceleași probe evidențiază faptul că inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ a încercat și a urmărit să obțină despăgubiri de la societatea de asigurări, că a conceput o anumită stare de fapt încercând inițial să o determine pe martora S________ M______ A______ să facă aceste demersuri, după care s-a orientat înspre martora B___ (fostă V_______) C_______ A______. În acest sens trebuie reținut că inculpatul a fost asociatul unic al societății deținătoare a autoturismului marca Plymouth și era de fapt deținătorul ambelor autoturisme care s-a voit a fi implicate în accident, înmatricularea temporară autoturismului Pontiac pe numele martorului M_____ C_____ având loc doar pentru a obține numere provizorii de circulație, de altfel tonul și conținutul înscrisului prin care s-a adresat personal societății de a________ demonstrează cu prisosință acest fapt. Mai mult, instigarea sa a mers până în acolo încât, așa cum arăta martora B___ (fostă V_______) C_______ A______ și martorul V_______ D____ a ajuns să îi amenințe pe aceștia.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă instanța de fond a constatat că compararea limitelor de pedeapsă ale infracțiunilor ce se rețin în sarcina inculpatului ar conduce, fără a mai lua în considerare alte criterii de apreciere, la concluzia că legea mai favorabilă în această cauză ar fi aparent legea nouă. Cu toate acestea, din cuprinsul Deciziei nr. 265/2014 a CCR rezultă că pentru a stabili care este mitior lex trebuie să se procedeze la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului, ca atare, instanța fondului a considerat că legea anterioară este mai favorabilă deoarece, în cazul concursului de infracțiuni, potrivit legii noi se adaugă obligatoriu la pedeapsa mai mare reținută 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, pe când în cazul legii anterioare aplicarea sporului este lăsată la aprecierea instanței, mai mult, în prezent, potrivit legii penale anterioare, pentru fapta de fals în declarații s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, ca atare aceasta nu mai are aptitudinea de a agrava conținutul răspunderii celor doi inculpați.

Prima instanță nu a putut opta pentru NCP ca legea penală mai favorabilă și în continuare nu a putut, în baza acesteia, să constate că pentru ambii inculpați și ambele infracțiuni de care cei doi sunt acuzați a intervenit prescripția răspunderii penale conform art. 154 alin. 1 lit. d, art. 155 NCP și a Deciziei CCR nr. 297/2018, deoarece așa cum se arată în motivarea Curții (a se vedea par. 4.9-4.13) în cursul urmăririi penale față de cei doi inculpați au fost realizate acte procesuale care au trebuit comunicate acestora, ele fiind sintetizate în secțiunea date privind desfășurarea urmăririi penale din rechizitoriu, la care se adaugă comunicarea rechizitoriului și a încheierii finale de cameră preliminară după sesizarea instanței, comunicarea primei hotărâri, comunicarea deciziei curții de apel, care toate au aptitudinea de a întrerupe cursul prescripției răspunderii penale așa cum se statuează în decizia Curții și care au făcut ca în condițiile NCP termenul special de prescripție a răspunderii penale să nu se fi îndeplinit până la data pronunțării prezentei hotărâri față de niciuna dintre cele două fapte reținute în sarcina celor doi inculpați.

Pe de altă parte, raportat la ansamblul probator administrat în cauză nu se poate reține că inculpatul I________-Z_____ (fostă S___) M______ ar fi fost cel care ar fi determinat-o pe inculpata I________-Z_____ (fostă S___) M______ să comită faptele de care este acuzată, prin urmare cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu pot fi reținute în formă continuată, ci în forma lor simplă, prin înlăturarea celui de-al doilea act material ce le compune pe fiecare dintre acestea.

Pe cale de consecință, î n temeiul art. 386 alin. 1 CPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul I________-Z_____ N______-M_____, a fost trimis în judecată, din instigare la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 CP și la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 47 rap. la art. 326 CP, în formă continuată, cu aplic. art. 35 alin. 1 CP (două acte materiale; realizate față de față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______ și I________-Z_____ fostă S___ M______) cu aplic. art. 38 alin. 1, art. 5 alin. 1 CP, în instigare la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 și la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 CP 1969, în formă simplă, (realizate față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______), cu aplic. art. 33 alin. 1, lit. a, art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, art. 5 alin. 1 CP.

De asemenea, în temeiul art. 386 alin. 1 CPP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata I________-Z_____ M______, a fost trimisă în judecată, din tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1, 2 CP și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 326 CP, cu aplic. art. 38 alin. 1, art. 5 alin. 1 CP, în tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 și infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 CP 1969, cu aplic. art. 33 alin. 1, lit. a CP 1969, art. 5 alin. 1 CP.

Având în vedere că faptele au fost comise în intervalul de timp 07-12.01.2009, că potrivit art. 122 alin. 1 lit. d CP 1969 aplicabil în această cauză termenul de prescripție este de 5 ani, care a început să curgă de la data de 07.01.2019, dar pentru că față de inculpați au fost realizate acte procesuale ce trebuiau comunicate acestora, de la ordonanța de continuare a urmăririi penale și până la comunicarea deciziei date în apel, în cadrul primului ciclu procesual, în temeiul art. 123, art. 124 CP 1969 și a Deciziei CCR nr. 1092/18.12.2012, în baza cărora în situația juridică a inculpaților termenul de prescripție special este format din 5 ani și încă jumătate din acesta, rezultând 7 ani și 6 luni, care s-a împlinit în 06.07.2016, calculat conform art. 154 CP 1969.

Față de cele ce preced, î n temeiul art. 396 alin. 1, 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f CPP, instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I________-Z_____ N______-M_____ , pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 CP 1969, în formă simplă (realizată față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______) cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar în temeiul art. 396 alin. 1, 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f CPP, a dispus încetarea procesului penal față de inculpata I________-Z_____ M______ , pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A apreciat că faptele inculpatului I________-Z_____ N______-M_____ care, după ce a determinat-o pe numita B___ (fostă V_______) C_______ A______ să dea declarații neconforme cu realitatea organelor de poliție din cadrul IPJ C___, despre producerea unui accident rutier privind autoturismul marca Plymouth cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , ce în realitate nu a avut loc, a determinat-o să încerce inducerea în eroare a societății de asigurări _______________ scopul obținerii pentru sine și pentru altul unui folos material injust – despăgubiri, întrunesc elementele constitutive ale instigării la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, art. 5 alin. 1 CP.

Faptele inculpatei I________-Z_____ (FOSTĂ S___) M______ care, după ce a oferit declarații neconforme cu realitatea în fața organelor de poliție din cadrul IPJ C___, despre producerea unui accident rutier, ce în realitate nu a avut loc, a încercat inducerea în eroare a societății de a________ ________________ sesizarea acesteia pentru deschiderea dosarului de daune și declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care autoturismul marca Plymouth cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost avariat, în scopul obținerii unui folos material injust – despăgubiri , întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP.

În concluzie instanța de fond a reținut că cele 2 fapte ale celor doi inculpați există, că acestea constituie infracțiuni și au fost comise de către fiecare dintre cei doi inculpați.

Raportat la pedeapsa ce a fost aplicată inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la aspectele de natură personală instanța fondului a reținut că inculpatul I________-Z_____ N______ M_____ are 46 de ani și a avut un comportament neadecvat în societate. Inculpatul s-a sustras urmăririi penale și este cunoscut cu antecedente penale. În cursul procesului penal acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Față de fapta comisă instanța a constatat că, aceasta constă în aceea că după ce în prealabil a determinat-o pe numita B___ (fostă V_______) C_______ A______ să dea declarații neconforme cu realitatea organelor de poliție din cadrul IPJ C___, despre producerea unui accident rutier privind autoturismul marca Plymouth cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , ce în realitate nu a avut loc, a determinat-o să încerce inducerea în eroare a societății de asigurări _______________ scopul obținerii de despăgubiri, care nu au fost acordate prin vigilența inspectorilor de daună.

Ca atare, raportat la gradul de pericol social al infracțiunii comise, la forma acesteia, la întreaga conduită a inculpatului, instanța a apreciat că este necesar să aplice o pedeapsă cu închisoarea orientată de la mediu spre minimul special, având în vedere limitele de pedeapsă reduse pentru forma tentativei.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 CPP, art. 14 CPP, a fost condamnat inculpatul I________-Z_____ N______-M_____, pentru săvârșirea instigării la tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, art. 5 alin. 1 CP (față de numita B___ fostă V_______ C_______ A______), la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Față de antecedentele sale penale, instanța a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara.

Totodată s-a constatat că toate aceste infracțiuni concurente au fost comise în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, față de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1932 din 26.07.2005, dosar nr. 6077/2005 al Judecătoriei Ploiești.

Ca atare, în temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/5 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara.

Apoi, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, s-a modificat pedeapsa rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare, în sensul că a fost descontopită și prin înlăturarea sporului s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare și 1 an închisoare, iar în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36, art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an și 6 luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, iar în final s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

Pe de altă parte, în temeiul art. 10, art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 al. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b CP 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP.

Cu privire la aspectele de natură personală instanța a reținut că inculpata I________-Z_____ M______ are 46 de ani, are trei copii minori, are antecedente penale, în cursul procesului penal aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Față de fapta comisă instanța a constatat că, aceasta constă în aceea că după ce a oferit declarații neconforme cu realitatea în fața organelor de poliție din cadrul IPJ C___, despre producerea unui accident rutier, ce în realitate nu a avut loc, a încercat inducerea în eroare a societății de a________ ________________ sesizarea acesteia pentru deschiderea dosarului de daune și declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care autoturismul marca Plymouth cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost avariat, în scopul obținerii de despăgubiri, care nu au fost acordate prin vigilența inspectorilor de daună.

Ca atare, raportat la gradul de pericol social al infracțiunii comise, la forma acesteia, la întreaga conduită a inculpatei, instanța a apreciat că este necesar să aplice o pedeapsă cu închisoarea orientată de la mediu spre minimul special, având în vedere limitele de pedeapsă reduse pentru forma tentativei.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 CPP, art. 14 CPP, a fost condamnată inculpata I________-Z_____ M______, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 CP 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 CP, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare.

Față de antecedentele sale penale, instanța de fond a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara și s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an 3 luni închisoare , prin Sentința penală nr. 2414 din 28.12.2016, dosar nr. xxxxx/2015 al Judecătoriei B_____, definitivă prin Decizia penală nr. 327 din 19.04.2017 a Curții de Apel B_____, contopite ulterior prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin necontestare la data de 08.05.2018.

Prin urmare, în temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/5 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara.

Apoi, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, s-a modificat pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare, în sensul că s-a descontopit și prin înlăturarea sporului s-au repus în individualitatea lor toate pedepsele componente, respectiv de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 9 luni închisoare, după care, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 36, art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b CP 1969, cu aplic. art. 5 CP, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an 6 luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare, de 1 an închisoare, de 1 an închisoare și de 9 luni închisoare contopite prin Sentința penală nr. 2028 din 18.04.2018, dosar nr. xxxxx/2017 al Judecătoriei Timișoara, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu 8 luni, iar în final s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani 8 luni închisoare.

Totodată, în temeiul art. 10, art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 al. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c CP 1969 (a exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator sau asociat al unei societăți comerciale).

Având în vedere cele anterior arătate, instanța a considerat că această pedeapsă nu trebuie executată în regim de detenție, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării sale, dar nu mai puțin de atât, deoarece cuantumul permite această formă de individualizare a modalității de executare a pedepsei, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, inculpata și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Referitor la termenul de încercare, instanța a constatat că potrivit art. 92 CP durata este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără ca legiuitorul să indice criteriile în baza cărora instanța să stabilească în concret durata lui, considerente pentru care instanța a apreciat că tot criteriile generale de individualizare a pedepsei vor fi aplicabile și aici, astfel că, în baza celor arătat mai sus, instanța s-a oprit asupra unei durate care să permită atingerea scopului suspendării pedepsei, în strânsă legătură cu gravitatea infracțiunii comise.

Ca atare, în temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/1 alin. 1, 2, art. 86/2 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani și 8 luni, care se calculează de la data de 27.10.2016, data rămânerii definitive a primei hotărâri prin care aceasta s-a dispus respectiv a Sentinței penale nr. 295 din 26.06.2016 a Judecătoriei A___ I____, modificată ulterior prin Sentința penală nr. 2072 din 06.04.2017, dosar nr. 3379/2016 al Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 853 din 29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara.

De asemenea, în temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/3 alin. 1 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus supunerea inculpatei I________-Z_____ M______ la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în data de 15 a fiecărei luni sau în prima zi lucrătoare care urmează acesteia la Serviciul de Probațiune Prahova;

b) să anunțe Serviciul de Probațiune Prahova, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune Prahova schimbarea l______ de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune Prahova informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.

Totodată, în temeiul art. 10, art. 16 din Legea nr. 187/2012, art. 86/3 alin. 3 CP 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata I________-Z_____ M______ să respecte următoarele obligații: să desfășoare 120 de ore de activități neremunerate în folosul comunității, care au fost stabilite de către Serviciul de Probațiune Prahova, cu luarea în considerare a perioadei desfășurate până în prezent; să urmeze un curs de calificare;

Nu în ultimul rând, în temeiul art. 404 alin. 2 CPP cu aplic. art. 5 alin. 1 CP s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere ca urmare a încălcării prevederilor art. 86/4 CP 1969, cu aplic. art. 5 CP.

Latura civilă

În temeiul art. 397 alin. 1 CPP, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 CPP, s-a constatat că persoana vătămată ________________ _____________________________ R__________ SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Fiind întrunite condițiile legale, în temeiul art. 272 alin. 1, art. 274 alin. 1 CPP s-a dispus ca plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu d-na. av. F_____ I____ A________ și în cuantum de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu d-na. av. P__ R_____ să rămână în sarcina statului și să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 398, art. 274 CPP s-a dispus obligarea inculpaților I________-Z_____ N______-M_____ și I________-Z_____ M______ la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 700 lei fiecare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații I________ Z_____ N______ M_____ și I________ Z_____ M______ .

Inculpatul Z_____ N______ M_____ solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea în totalitate a hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, toate cu aplicarea art. 5 din Codul penal, să se constate încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția specială.

În motivarea apelului s-a arătat că legea penală nouă este mai favorabilă, iar în luna ianuarie 2019 s-a împlinit termenul pentru ambele infracțiuni.

În subsidiar, în cazul în care se va împărtăși opinia primei instanțe și se va considera că aplicarea legii penale mai favorabile este legea veche, solicită re-aprecierea stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză și să se constate că infracțiunea comisă de inculpat este de o gravitate medie spre mică. De asemenea, să se aibă în vedere că nu s-a produs vreun prejudiciu, că partea civilă nu a solicitat despăgubiri în cauză și să se înlăture sporul facultativ prevăzut de lege. I

In culpata I________-Z_____ M______ a solicitat desființarea în partea a sentinței atacate în ceea ce privește condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune sub forma tentativei, să se constate că legea nouă este legea penală mai favorabilă și să se dispună în sensul încetării procesului penal, în principal având în vedere decizia 297/2018 a Curții Constituționale, iar în subsidiar ca urmare a împlinirii termenului special de prescripție.

În motivarea apelului s-a arătat, având în vedere toate actele depuse la dosarul cauzei, că termenul s-a împlinit cel mai târziu la data de 13 ianuarie 2019.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Din coroborarea judicioasă a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și de judecată în prima instanță, magistratul din cadrul judecătoriei a apreciat că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul emis în data de 03 februarie 2015 în dosarul nr. xxxxx/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C___-N_____.

Având în vedere prevederea de către noul Cod penal a unor limite mai reduse de pedeapsă, aspect care influențează inclusiv termenele de prescripție a răspunderii penale, instanța de control judiciar apreciază că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este reprezentată de noul Cod penal.

D____ urmare, va constata că faptele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul I________ Z_____ N______ M_____ se încadrează în dispozițiile art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și ale art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal, iar faptele de săvârșirea cărora este acuzată inculpata I________ Z_____ M______ se încadrează în dispozițiile art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și ale art. 326 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Răspunderea penală este mijlocul prin care societatea reacționează față de persoanele care încalcă ordinea de drept penal și derivă din săvârșirea unei infrac ­ țiuni. Cu toate acestea, există situații, stări, împrejurări ulterioare săvârșirii infracțiunilor care conduc la concluzia că tragerea la răspundere penală a infractorului nu mai este posibilă sau nu mai poate avea loc. Aceste stări, situații sau împrejurări care conduc la neaplicarea pedepsei infractorului, recunoscute de legiuitor și reglementate prin instituții distincte sunt cauze care înlătură răspunderea penală. Una dintre cauzele generale care înlătură răspunderea penală este reprezentată de prescripția răspunderii penale.

Având în vedere data la care au fost comise faptele imputate inculpaților ( ianuarie 2009 ), limitele maxime ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile de înșelăciune (de 5 ani închisoare conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal) și de fals în declarații (de 2 ani închisoare conform dispozițiilor art. 326 din Codul penal), precum și termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale reglementat în cuprinsul art. 154 alin. 1 lit. d din Codul penal, curtea constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 155 alin. 4 din Codul penal, potrivit cărora „ Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni”

D____ consecință, în temeiul art. 396 alin. 6 din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală curtea va înceta procesul penal derulat cu privire la inculpatul I________ Z_____ N______ M_____ pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune prev. de art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și instigare la fals în declarații în formă continuată prev. de art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal și la inculpata I________ Z_____ M______ pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Va stabili sumele de 2*868 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați (av. L____ K____ și av. I____ Z____), sume care vor fi avansate din FMJ către Baroul C___.

În temeiul art. 275 alin. 3 Codul de procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații I________ Z_____ N______ M_____ și I________ Z_____ M______ împotriva sentinței penale nr. 3616/03.12.2018 pronunțată de Judecătoria C___-N_____, pe care o desființează în parte, în ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile și soluția de condamnare a inculpaților dispusă de instanța de fond și, rejudecând:

Constată că, în concret, legea mai favorabilă inculpatului I________ Z_____ N______ M_____ este legea nouă și faptele se încadrează în dispozițiile art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și ale art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I________ Z_____ N______ M_____ pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune prev. de art. 47 rap. la art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și instigare la fals în declarații în formă continuată prev. de art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Constată că, în concret, legea mai favorabilă inculpatei I________ Z_____ M______ este legea nouă și faptele se încadrează în dispozițiile art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și ale art. 326 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei I________ Z_____ M______ pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. 1-2 Cod penal și fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Stabilește sumele de 2*868 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați (av. L____ K____ și av. I____ Z____), sume care vor fi avansate din FMJ către Baroul C___.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2019.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR                                          

  A_____ P___           D______ A___ M_______

GREFIER

L_______-A_______ S_____

Red.MDA/SMD

Jud.fond. E____ G_______ C_____

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer R______ pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro