Jurnalista sibiancă Adela Mohanu a avut o ideea genială, descriind relaţiile dintre ţările europene şi mutările care ar trebui să le facă acestea, după ce vor fi trecut de coşmarul pandemiei. Interesantă e comparaţia pe care o face autoarea cu membrii unei familii, şi corespondenţa dintre rubedenii şi ţara omonimă.

Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:

Familia europeană e compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați, dar nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). Și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?

Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în camere diferite, la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.

Pentru că Uniunea Europeană nu are un sistem medical unitar, nu are protocoale pe boli cronice și/sau acute, nu are acorduri de finanțare similare. Școlile de medicină pregătesc diferit medicii, tratamentele se prescriu divers.

Poate că acesta e momentul în care UE trebuie să se redefinească. Uitându-se mai bine în oglindă.

#puterniciimpreuna

Adela Mohanu, jurnalist Italia