Un moment important s-a consumat în această dimineaţă la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, unde pictorul Ioan Sbârciu şi-a depus demisia din funcţia de preşedinte şi de membru al Senatului.

Sbârciu a condus direct sau prin interpuşi UAD, din anul 2000, atât în cadrul celor două mandate de rector, cât şi mai apoi prin intermediul funcţiei de preşedinte al Senatului.

Realegerea sa în funcţia de preşedinte şi după împlinirea vârstei de 70 de ani, a iscat proteste în rândul tinerilor profesori, care au blocat activitatea Senatului în acest an, forţând astfel plecarea sa.

Pensionat din 2013, a reuşit să se menţină în Departamentul de Pictură până în toamna trecută, când practic i s-a retras de către colegi, dreptul de a mai participa la şedinţele de Senat.

Contestatorii lui Sbârciu au distribuit un text cu viziunea lor asupra performanţelor senatorului longeviv, motivându-şi astfel acţiunea în forţă care l-a demisionat pe fostul lider.

Conflict în Universitatea de Arte și Design – Cluj. Impostura vs. Boicot sau cum să fii președinte al Senatului fără a fi senator!

Universitatea de Artă și Design  este o instituție academică al cărui prestigiu a fost câștigat grație profesionalismului corpului didactic și politicii curriculare, care răspunde adecvat exigențelor pieței de artă contemporane. Astăzi este bine cunoscută inserția ,,școlii de la Cluj” la dinamica artei contemporane și pare că absolvenții săi constituie obiectul unui interes aproape miraculos pentru galeriile mai mari sau mai mici ale lumii. Acest ,,miracol” al școlii de artă clujene nu este, cu siguranță, (doar) conjunctural, ci este mai degrabă efectul unei partituri educative și manageriale inteligente, eficiente și conectate la pulsul artei contemporane. 

Și totuși, acest articol are scopul de a devoala partea mai puțin luminoasă a micii comunități academice a UAD. Semnalarea acestui aspect întunecat constituie mai degrabă un semnal de alarmă prezentat opiniei publice, motivat fiind de gravele abateri de la libertatea și democrația academică. În acest context,trebuie, cu părere de rău, să facem un mic excurs în istoria recentă a Universității și să-l menționăm pe protagonistul principal al acestei istorii. Este vorba de domnul profesor univ. Ioan Sbârciu. Profesor de o viață, artist cunoscut ca autorul ,,celui mai mare tablou din pictura românească” , domnia sa este o personalitate puternică, arhicunoscut în mediul cultural și academic clujean. Traseul său profesional și biografic este demn de un scenariu de film; acest om a traversat toate preamăririle timpului său – profesor universitar începând cu anii 90, rector două mandate, ulterior președinte al senatului UAD. A fost senator, membru marcant al unor asociații oculte sau semioculte, șef al Uniunii Artiștilor Plastici. A avut toate funcțiile posibile pentru condiția sa; este adevărat, ca senator al României a avut o prestație lamentabilă, adică nulă. 

E OK, care e problema, veți zice. Problema rezidă în prestația sa nefastă la UAD. A condus Universitatea în ultimii 25 de ani în chip de El Lider Maximo. După încetarea mandatelor de rector și-a perpetuat puterea asupra Universității după toate rețetele unui mic dictator sui generis. A înțeles foarte bine mecanismele puterii: a devenit de facto stăpânul absolut al școlii. Iar rectorii care s-au succedat au făcut sluj, la fel întregul aparat administrativ aferent. A construit cu migală și abilitate de păianjen un întreg sistem de relații menit să-i perpetueze și să-i alimenteze forever imensa sete de putere. Nimeni și nimic nu se întâmplă în această famiglia fără aprobarea sa. Simbol al puterii sale absolute – biroul rectoratului – a devenit biroul său particular. Un amestec de atelier de pictură cu spațiu conspirativ unde se întâmplă orice, de la ședințele nocturne până la spațiu de interogare și de intimidare a „rebelilor”, a celor nemulțumiți. Un simbolism al puterii absolut necesar, hrană a ego-ului maniacal, posedat fiind de mania grandorii. Nu întâmplător se fumează havane cubaneze, apanaj al oamenilor puternici, obicei preluat din tabieturile lui Clinton la întâlnirile sale cu Monica Lewinsky. Recunoaștem ingeniozitatea mecanismului de putere instituit – toate alegerile, la toate nivelurile (departament, facultate, rectorat, președenție Senat) sunt pregătite minuțios, cu oameni atent selectați în funcție de gradul de fidelitate față de Lider. Rectorul, prorectorii, oficiul juridic, comisiile, sunt aservite aceluiași Lider. Senatul însuși e o masă amorfă care nu dezbate, ci votează cu mâinile ridicate după un prototip arhicunoscut. 

Și totuși, anul trecut a apărut prima fisură în sistemul acesta infailibil, deci au început problemele pentru domnul Președinte de Senat poziționat la al patrulea mandat consecutiv (legea se limitează la maximum două mandate). Democrația mimată/parodiată/mutilată părea să funcționeze perfect până acum. După un control al ITM (Inspectoratul Teritorial al Muncii), acesta emite un raport care cade în mâinile unui grup minuscul de profesori senatori deși el fusese abil ocultat de conducerea UAD. Acest raport conținea un mic detaliu extrem de important – domnul Președinte este pur și simplu pensionar începând din anul 2013! În proxima ședință de senat e devoalat conținutul acestui raport care pune în lumină gravele abateri de la lege precum și complicitatea criminală a Consiliului de administrație al UAD. 

El Lider Maximo nu era decât un impostor care se făcea vinovat de uzurparea unei funcții – președenția Senatului.Era deconspirat ghemul de minciuni, de ilegalități acoperite timp de 7-8 ani. Consecințele imediate – departamentul pictură îl elimină din statul de funcții și îi retrage, în conformitate cu Regulamentul de funcționare a Senatului, calitatea de senator. Și aceasta în virtutea faptului că nu poți fi cadru didactic titular daca ești pensionar, nu poți alege sau să fii ales în Senat dacă nu ești titular, deci nu ai cum conduce acest organism!!! Decât prin impostură și încălcarea Cartei UAD și a Regulamentului de funcționare a Senatului. În acest context, în ședințele senatului au avut loc dezbateri aprinse; grupul „rebelilor” din Senat crește numeric și cere președintelui impostor să plece. Acesta, în pofida adevărului și a legii, declară ritos că… nu vrea să plece! Pe scurt, situația absurdă și ridicolă în care se află Senatul UAD. Un președinte uzurpator, un impostor care sfidează dar nu are calitatea de profesor titular, și drept consecință a prevederilor legii educației pierde calitatea de senator. Pus în fața acestei situații penibile Consiliul de administrație nu ia atitudine, ba dimpotrivă, îl protejează cu o cerbicie dezgustătoare. În consecință, un grup consistent de profesori senatori, considerând că s-au epuizat toate formele de persuasiune și negociere au decis boicotul, ca formă extremă de luptă împotriva fără-de-legii.

Unica cerință imperioasă a boicotiștilor a fost plecarea d-lui profesor din Senatul UAD. Reacția acestuia de ultima oră nu se lasă așteptată și e pe măsura obsesiei sale maniacale pentru putere – convocarea ,,Senatului lărgit” adică a tuturor cadrelor didactice din UAD. Din nou, un plonjon în absurd și grotesc deoarece formularea ,,Senat lărgit” nu are nici o noimă juridică, e un non-sens legislativ, o găselniță penibilă ce deconspiră o evidentă apetență anti-socială. Încă o dată avem reconfirmată aspirația grandomaniacală și delirul puterii. Senatul este o entitate care rezultă în urma unui vot democratic, prin urmare el este indestructibil. Nimeni nu se poate substitui Senatului prin formule așa-zis ,,lărgite”, adică un fel de tribunal al poporului. El Lider Maximo se pare că simte o plăcere perversă în manipularea celorlalți, în domnia bunului plac, dar mai cu seamă în violul legii. Explicația este uluitor de simplă – El Lider este un darwinist, un animal de pradă. Iar domnul profesor va rămânesingur în labirintul său, cu Ego-ul său supradimensionat și dezonorat. 

Grupul senatorilor boicotiști a fost constrâns să recurgă la diseminarea acestei povești neterminate în spațiul public și speră ca domnul profesor Ioan Sbârciu aflat la venerabila vârstă de 73 de ani să mai recupereze ceva din rateul la examenul onorabilității.

În replică, rectorul de paie al lui Sbârciu, sculptorul Radu Morar, i-a elogiat activitatea din ultimele două decenii, fără a-l îndepărta de pe site-ul şi din biroul UAD.

Comunitatea clujeană a aflat ieri, 24.02.2021, prin intermediul mass-media, de demisia d-lui prof. dr. Ioan Sbârciu din fruntea Senatului Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD). Unele publicații au tratat cu echilibru această știre, altele au asumat, fără nicio verificare, perspectiva unui număr de treisprezece membri ai Senatului UAD care au remis presei mai multe documente printre care o așa-numită „scrisoare deschisă” al cărui conținut amestecă jumătăți de adevăr cu erori de interpretare legislativă. Pentru o corectă informare a opiniei publice, dorim să aducem următoarele precizări:1) Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca este dedicată întru totul respectării normelor legale în vigoare, după cum atestă rapoartele organelor de control emise în ultimele luni – Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Cluj, Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Cluj și Corpul de Control al Ministerului Educației și Cercetării – care nu au semnalat nicio eroare ce nu a putut fi remediată de îndată.2) Respectarea normelor legale include și respectarea dreptului la liberă exprimare de care cei treisprezece membri ai Senatului UAD mai sus menționați au beneficiat fără nicio restricție instituțională. 3) Din păcate, într-o societate care nu a internalizat pe deplin principiile etice moderne, îndepărtându-se, în același timp, de valorile bunului simț tradițional, dreptul la liberă exprimare devine de cele mai multe ori un instrument abuziv, orientat spre defăimarea persoanelor și având drept scop final accesul la putere, de orice rang ar fi aceasta.4) Dl. prof. dr. Ioan Sbârciu a fost supus, de la finalizarea alegerilor universitare din februarie 2020, unei tirade de acuzații nedrepte, domnia sa încercând în permanență aplanarea conflictelor interne și aceasta în pofida acțiunilor nedemne de un for academic pe care unii dintre foștii săi discipoli și colaboratori (nu tocmai tineri!) le-au desfășurat.5) Dl. prof. dr. Ioan Sbârciu a jucat un rol crucial în resetarea conceptuală și organizațională a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca începând cu anul 2000, efectele contribuției domniei sale dăinuind și astăzi. Este cu atât mai notabilă atitudinea profesorului Sbârciu în aceste momente tensionate pentru comunitatea noastră: demisia domniei sale este semnul nobleței și al împăciuirii.Vă mulțumim, domnule profesor Sbârciu, pentru remarcabila dumneavoastră activitate de până acum, precum și pentru continuarea colaborării în cadrul Școlii Doctorale a UAD!

În numele comunității UAD, Prof. dr. Radu Moraru,Rector

Mihai Bacalu