Concert simfonic – dirijor József Horváth

Vineri, 18 iunie 2021, ora 19
Colegiul Academic

Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”
József Horváth dirijor
Raluca Ilovan flaut
Kinga Szabó harpă

Program:
Claude Debussy
“Dans sacru şi dans profan” pentru harpă şi orchestră

Leoš Janáček
Suita pentru orchestră de coarde

Wolfgang Amadeus Mozart
Concertul în Do major pentru flaut şi harpă, KV 299/297c

Accesul spectatorilor în sala de spectacole este permis în limita locurilor disponibile, respectiv la o capacitate maximă de 70% din locuri.

Acest concert este un concert inclus în abonament. În acest sens, locurile aferente abonaților au fost deja blocate. Abonații sunt rugați să confirme prezența până miercuri, 16 iunie, ora 12.00. După această dată, locurile din abonament rămase neconfirmate vor fi deblocate și puse în vânzare.

În cazul în care locurile puse în vânzare se epuizează până miercuri, rugăm spectatorii care nu au apucat să-și achiziționeze bilet să verifice link-ul pentru bilete de miercuri încolo, când locurile neconfirmate de abonați se vor pune în vânzare.

Purtarea măștii pe durata spectacolului este obligatorie.

Pentru desfășurarea în condiții optime a procedurilor de triaj epidemiologic de la intrare, vă rugăm să fiți prezenți cu cel puțin 30 minute înainte de ora de începere a spectacolului.

Preț bilet întreg: 40 lei
Preț bilet cu reducere: 20 lei

Elevii, studentii si pensionarii pot beneficia de reducere doar de la Agentia Casei de Cultura a Studentilor in baza carnetului de elev, carnetului de student, respectiv a talonului de pensie.

Ele sunt Raluca și Kinga. Una româncă, una unguroaică. Una de 32 de ani, cealaltă de 42 de ani. Una single, cealaltă – mamă a trei copii. Una cântă la flaut, cealaltă la harpă. Dar există cel puțin 3 lucruri pe care le au în comun:1. Ambele fac parte din Orchestra Filarmonicii de Stat ”Transilvania”;2. Ambele au ajuns să facă muzică ”din întâmplare”, dar au devenit nu doar profesioniste, ci și profesoare – dovadă că, uneori, Universul complotează asupra mersului lucrurilor și pare că știe mai bine ce poate fiecare;3. În ciuda diferențelor de etnie și de vârstă, în ciuda instrumentelor foarte diferite la care cântă, Concertul în Do major pentru flaut și harpă de Mozart le provoacă la un dialog muzical. Și, implicit, acest dialog muzical cere și un supra dialog, respectiv un dialog despre dialogul lor muzical din concertul de vineri. #musicbeats cu Raluca Ilovan și Szabo Kinga.- Cât de comun e, în muzică, să creezi un dialog între flaut și harpă?R.I.: – Nu e ceva ieșit din comun, să știi. Deși sunt instrumente foarte diferite, sonoritățile celor două instrumente se potrivesc. – Sunt un fel de ”verișoare”?R.I.: – Aș spune mai degrabă ”iubiți”.Râdem. Kinga confirmă părerea Ralucăi.- Ok. Deci, dacă ar exista o astrogramă a instrumentelor, relația dintre harpă și flaut ar fi…?R.I.: – Perfect matching.S.K.: – De fapt, harpa se potrivește cel mai bine cu flautul. Pe locul întâi la potrivire. Pe locul doi ar fi harpa plus vioara, iar pe locul trei ar fi harpa plus violoncelul. – Kinga, harpa este un instrument pretențios și nu tocmai comun. Cum se mai integrează harpa în zilele noastre? Cum mai transmite harpa ritmul vieții de azi și cui, în acest context, îi mai trece prin cap să studieze harpa?S.K.: Acestea sunt niște întrebări foarte complexe despre care se poate discuta mult. În primul rând, harpa este un instrument fascinant și aproape orice fetiță de la Liceul de Muzică vrea să fie harpistă. – Asta chiar e ceva nou. Nu m-aș fi gândit niciodată că e așa. De ce acest trend?S.K.: Li se pare ceva special, oarecum ca un instrument de prințesă. Ceva delicat. Așa că aleg asta pe criterii emoționale. Dar unele dintre ele ajung să cânte la harpă chiar bine. Ajung apoi la maturitate și apare întrebarea: cum voi trăi din asta? Iar adevărul este că nu e ușor. În străinătate, există școli foarte mari de harpă, iar în România, școala domnului profesor Roncea de la București este o minune. Dar, în rest, la noi harpa nu a fost instrumentul cel mai valorificat. Unul dintre motive ar fi și că e foarte scump. – Cam cât costă o harpă bună?S.K.: – Prețul unei harpe decente pornește de la 20.000 de euro. Apoi, mai este un motiv, pe lângă prețul ridicat. Nu este un instrument la care poți cânta de la orice vârstă. Are, totuși, 35 kg. Ca să studiezi harpa, deja trebuie să ai un anumit nivel de dezvoltare fizică. – Când ar putea un copil să înceapă să studieze harpa?S.K.: – Doar prin clasa a 5-a sau a 6-a. – Tu la ce vârstă ai început?S.K.: – Prin clasa a 6-a.- Erai la muzică?S.K.: – Nu, eram la o școală normală. Dar acolo s-a schimbat orarul și mamei nu-i convenea să merg la ore după-masă. Atunci, pentru că o verișoară de-a mea era la muzică, m-a transferat și pe mine. Și acolo am ales harpa pentru că mi se părea ca o bijuterie, ca o jucărie specială. – Iată cum o schimbare de orar la școală poate determina un destin. Altfel, poate erai fizician. Nici nu ai fi făcut muzică vreodată.- Raluca, tu de ce ai ales flautul? Ți-ai dorit asta?R.I.: – Nu neapărat, nici la mine nu a fost o pornire naturală spre asta. La 10 ani, când am terminat clasa a IV-a, mama m-a adus la Cluj și m-a înscris la muzică. Ea era talentată și și-ar fi dorit asta pentru ea. Îi plăcea mult să cânte. A încercat s-o îndrume înspre muzică pe sora mea, dar nu i-a prea ieșit. I-a reușit, în schimb, cu mine.- Dar a cui a fost ideea cu flautul?R.I.: – Pentru că nu studiasem de foarte mică un alt instrument, când am dat examen de intrare în clasa a 5-a, am aflat că se putea alege pentru studiu doar instrumente de suflat. La examen, s-au uitat la statura mea, la mâinile mele, apoi mi-au recomandat flautul. – Și s-a dovedit că a fost cea mai bună alegere?R.I.: – Nu imediat. Primul meu an la flaut n-a fost deloc ușor, dar n-am renunțat. Eu nu renunț repede, chiar dacă sufăr mult. Apoi am început să-l înțeleg. Dar, sincer, cel mai bine mă regăsesc în piculină, un fel de flaut mai mic.- În piculină? Dar ce are piculina așa de special?R.I.: E un instrument mic, dar la care oricând te poți face auzit. (Râde.) Mai mult decât atât, e un instrument provocator pentru că e foarte greu să fii bun la piculină. Foarte ușor poți falsa. Ambitusul e foarte sus și e greu de tolerat. Nu orice flautist poate cânta la piculină. În schimb, eu am descoperit că am o chimie cu acest instrument și că pot intona curat. – Tu nu ai renunțat ușor, chiar dacă ți-a fost greu, iar acum te atrage, de fapt, un instrument care provoacă. E vorba de depășit anumite limite. Cum sunt studenții de acum? Mai au răbdare să descopere? S.K.: – Problema apare când îți dau seama că trebuie să muncească și că nu există un câștig imediat. Nu prea mai înțeleg munca pe termen lung fără recompensa rapidă. Iar la harpă e dificilă situația. În primul rând, trebuie să știe că în România nu sunt foarte multe orchestre care să aibă harpist. Dintre cele care au harpist, posturile sunt cam ocupate. Așadar, puține orchestre angajează harpiști. De obicei, există dar câte un post. Dar eu insist pe munca serioasă care să te aducă la un nivel de performanță din care să poți trăi. Mai ales dacă alegi linia solistică. Eu sunt solistă în concertul de vineri seara, dar nu mă consider neapărat o solistă. Deși, harpa în sine e o ”solistă” în cadrul orchestrei. În ultima vreme însă, oamenii au prins gustul muzicii de atmosferă la harpă. Parcă nu există nuntă fără harpă. Dar cei care se axează pe solistică au repertorii de nivel înalt, ei rareori fac muzică de atmosferă. Nu este o rușine să faci asta, dar trebuie să te hotărăști pe ce drum vrei să o apuci. – Vreau să vă întreb ce înseamnă ”vocile” voastre într-o orchestră. ”Vocea” flautului care e, Raluca?R.I.: – În primul rând, toate instrumentele de suflat sunt foarte solistice. Sunt extrem de multe solo-uri la flaut. Iar piculina e și ea foarte solistă.- Orice am face, cumva ajungem tot la piculină.R.I. (râde): – Așa e. – Deci tu cânți mai mult la flaut sau la piculină? R.I.: – La ambele. Uneori, schimbi instrumentele în cadrul aceleiași lucrări, dar piculina e folosită mai degrabă în lucrări cu orchestrație foarte mare. Cred că trebuie să fi fost folosită în fanfară. – Kinga, cum se aude ”vocea” harpei într-o orchestră? Pe principiul ”iarna nu-i ca vara”, nici harpa nu este, totuși, o tubă. K.S.: – Ea nu seamănă cu nimic. Este pata de culoare din orchestră, sunetul ei efectiv învăluie atmosfera. Prin harpă se scot, în general, în evidență solo-uri ale altor instrumente. – Vrei să spui că, de fapt, vei scoate în evidență flautul Ralucăi?K.S.: – Nu, aici nu. Nu în concertul lui Mozart. Aici, harpa nu e suport pentru flaut. Este un dialog între harpă și flaut, nu un acompaniament de flaut. Este o poveste spusă de două instrumente. Dar eu mai am o lucrare unde sunt solistă, prima lucrare a serii, a lui Debussy. Este o lucrare specială pentru că ”Dans sacru și dans profan” a fost scrisă pentru a promova harpa cromatică, adică harpa cu dublă acțiune a pedalelor. A fost prima dată când s-a promovat un astfel de instrument, așa că lucrarea e destul de solicitantă, fac sport în timp ce studiez. A devenit lucrare de concurs la Conservatorul din Bruxelles. Două femei diferite, ca etnie, ca vârstă și ca stil de viață, cântând la instrumente diferite, încearcă un dialog muzical vineri, 18 iunie, în cadrul Concertului în Do major pentru flaut și harpă de Mozart și spun că e ”perfect matching”. Încă o dovadă că #muzicareunește.Dacă vreți să ”trageți cu urechea” la acest dialog, bilete găsiți aici:https://www.entertix.ro/…/concert-simfonic-dirijor…