Unul dintre parașutiștii clujeni de top din anii 80, inginerul geolog Mircea Vădan ne-a părăsit recent, în urma unei probleme de sănătate. A fost condus pe ultimul drum în Cimitirul Central, de către foștii colegi și prieteni parașutiști, geologi și Horeca. (foto stânga 1987)

Parașutistul inginer TCM Radu Felecan, unul dintre actorii acțiunii din 1987, când o echipă de 10 sportivi a sărit cu parașuta în deschiderea partidei de fotbal a echipei Universitatea Cluj cu Sportul Studențesc, pe Stadionul Ion Moina, ne-a descris momentul.

Autoritățile politice și sportive de atunci au căutat o metodă să atragă cât mai mulți spectatori -platitori in tribune. Au anunțat că în următoarea duminică, deasupra orașului Cluj-Napoca, va avea loc o lansare din avion, de la 1500 metri, a unui număr de 10 parașutiști, la doua treceri ale avionului pe direcție, dintre care primii 5 vor fi cei care vor câștiga Cupa României, iar următorii 5, cei mai buni parașutiști clujeni, la acea dată.

Anterior au fost la aerodrom, și ne-au întrebat dacă știm, dacă vrem, și dacă putem sa facem asta. Toți am fost de acord. Ceea ce s-a și întâmplat. Echipa câștigătoare a Cupei României a fost de la Aeroclubul Moldova din Iași, 4 băieți și o fată, instructori profesioniști, cu peste 200 de lansări de antrenament cu la Lotul National, în acel an.

A fost extraordinar. Am urcat in avion la 15.50, și am zburat pe deasupra orașului aproape o oră. Privind pe geam, am văzut 3 stadioane, fiecare cu tribunele și terenurile lui. Motorul de 9 cilindri in dublă stea a avionului A N 2, făcea un zgomot asurzitor. Avea 1000. C P.

Am strigat la instructori. ” Pe care trebuie să aterizam ?” Răspunsul: Pe acela cu cei mai mulți spectatori. Străzile erau pline de oameni care mergeau spre stadion.

La 1500 de metri, la ora indicata, a sunat claxonul de deasupra ușii avionului și primii 5 au părăsit pe rand avionul, iar noi îi priveam cum cad cu viteză, se îndepărtează foarte repede și se fac tot mai mici. Apoi avionul a intrat în viraj, și nu i-am mai văzut. Am mai zburat vreo 2 minute, apoi un nou viraj, iar noi eram deja în picioare aliniați, așteptând semnalul.

Claxonul a sunat, și Mircea a ieșit și a început să cadă cu viteză. După 3 secunde, am ieșit și eu, apoi și ceilalți, tot asa. Au aterizat primii și Adi Crăciun a adus mingea pentru meci, din avion, până la centrul terenului. Noi am sărit deasupra parcului Babeș, Mircea a pierdut înălțime pe deasupra cartierului Grigorescu, eu am venit pe deasupra stadionului. Am auzit uralele, și am venit până în Centru, la Primărie. Apoi viraj stânga, spre Opera Maghiară, pe deasupra de Cazino și Chios, și în apropierea stadionului, viraj dreapta și am mers spre Someș. M-am trezit față în față cu Mircea, care venea dinspre Someș.

I-am făcut semn să coboare și să intre primul, așa a făcut, apoi viraj dreapta și a intrat printre cei 2 plopi, și a aterizat la centrul terenului. Eu am mers până la locul care permitea intrarea printre plopi, am virat stânga, și am aterizat în fața tribunei oficiale. Strigătele și aplauzele au ținut până la începerea meciului de fotbal. Am fost prezentați. Am văzut și noi prima repriză, apoi a trebuit să plecăm la aerodrom, ne aștepta autobuzul aeroclubului.

În memoria unui coleg drag

Astăzi, inimile noastre sunt pline de durere și tristețe. Am pierdut nu doar un coleg, ci un om deosebit — un suflet cald, mereu zâmbitor și gata să ajute pe oricine.

MIRCEA VADAN va rămâne mereu în amintirea noastră ca un exemplu de bunătate, profesionalism și omenie. A lăsat în urma sa amintiri frumoase, vorbe bune și un gol pe care nimeni nu-l poate umple.Drum lin printre stele, drag coleg! Nu te vom uita niciodată. Condoleanțe familiei și celor dragi.

Personalul SRP VICTORIA CLUJ