Fostul primar Gh Funar l-a acuzat dur pe Emil Boc, actualul ales al clujenilor, pentru târgul privind acceptarea plăcuţelor cu traducerea maghiară a denumirii Clujului. Funar îi cere lui Boc, prin intermediul unei scrisori deschise, să susţină în instanţă recursul pentru blocarea plăcuţelor, susţinând că argumentele aocaţilor maghiari, însuşite de judecător, prezintă fapte trunchiate, care nu respectă adevărul.

Funar susţine că hotărârile de Consiliu Local şi de Guvern, invocate de apărători, pentru traducerea denumirii Clujului în limba maghiară, deşi procentul etnicilor a scăzut sub limita de 20 la sută şi reţinute de judecător la Tribunal au fost anulate în instanţă, dar s-a ascuns acest lucru, inducând în eroare magistratul de caz.

HCL nr.99 din 7 martie 2002. Ca primar am atacat în instanță această hotărâre de Consiliu care a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

După ce primarul Emil Boc a fost ameninţat de reprezentanţii organizaţiei Musai Muszaj, care au făcut presiuni pentru acceptarea plăcuţelor bilingve, este rândul ui Funar să îi arate pisica lui Boc. Funar îl avertizează pe actualul primar că acceptarea soluţiei de la fondul procesului, îl va aduce în faţa procurorilor şi a Curţii de Conturi şi îi va aduce repudierea din partea populaţiei româneşti, riscând să fie ţintă a nemulţumirii acesteia, la centenarul Unirii.

Dacă refuzați, în continuare, să semnați recursul care a fost redactat de către juriștii Primăriei veți declanșa conflicte interetnice și veți fi căutat de procurori și de Curtea de Conturi. Riscați un linșaj în Cluj-Napoca și la Alba–Iulia, dacă veți îndrăzni să vă afișați la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri.

Războiul pentru afişarea denumirii maghiare a Clujului a ajuns din nou în instanţă, primind o soluţie favorabilă la Tribunal, dar pe argumente neadevărate, susţine fostul primar al Clujului. Boc a anunţat că a cedat în faţa ameninţărilor asociaţiei maghiare şi că nu va mai introduce recurs, deşi imediat după pronunţarea soluţiei anunţase contrariul.

SCRISOARE DESCHISĂ adresată domnului Prof.univ.Dr.EMIL BOC, Primarul municipiului Cluj-Napoca

Am aflat, cu surprindere, din declarațiile publice, pe care le-ați făcut zilele trecute, că ați cedat în fața șantajului și promisiunilor din partea Ungariei și UDMR, care acționează pentru dezmembrarea teritorială a României. Ca urmare, intenționați să nu declarați, în termenul legal, recurs la hotărârea nelegală și netemeinică pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care ați fost obligat să amplasați la intrările și ieșirile din municipiul Cluj-Napoca indicatoare cu denumirea localității în limba maghiară, cu toate că ponderea etnicilor maghiari este de circa 15%.

Ca primar român și profesor universitar de drept ați fost umilit de un grup de unguri șovini, extremiști și ultranaționaliști. Dar nu singur, ci împreună cu toți românii din Inima Ardealului pentru care ați jurat că veți respecta Constituția, legile țării și hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. Ați jurat că veți apăra drepturile românilor și acum ați declarat contrariul. Ați evaluat consecințele faptelor dumneavoastră? Știți că după maghiarizarea denumirii municipiului Cluj-Napoca urmează maghiarizarea instituțiilor publice, a străzilor etc? Se încearcă revenirea la situația românilor din Ardeal după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940.

Este regretabil că nu mi-ați dat un telefon ca să aflați că pretențiile Ungariei și UDMR, precum și obrăznicia lor, inclusiv în apropierea Centenarului Marii Uniri de la Alba-Iulia, nu au niciun temei legal.

Vă informez că Tribunalul Cluj și-a motivat hotărârea sa pe următoarele:

1. HCL nr.99 din 7 martie 2002. Ca primar am atacat în instanță această hotărâre de Consiliu care a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Doamna judecătoare, împreună cu plângăcioșii neloiali Statului Român, consideră că HCL nr.99/2000, care a fost anulată ca nelegală, este în vigoare.

2. HG nr.1206/2001. Ca primar am atacat în instanță denumirea din timpul ocupației Ungariei dată pentru municipiul nostru de către Guvernul Adrian Năstase. Prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a fost anulată poziția 1 din Anexa la HG nr.1206/2001 pentru județul Cluj, cu referire la municipiul Cluj-Napoca. Ca atare, hotărârea Tribunalului Cluj nu poate fi aplicată pentru că nu există traducerea în limba maghiară pentru municipiul nostru.

3. Pe necunoașterea și nerespectarea principiului neretroactivității legii. Concret, prevederile din Legea nr.286/2006 vizând completarea art.76 din Legea nr.215/2001, se aplică numai pentru viitor. Doamna judecătoare a aplicat acele prevederi la timpul trecut, cu referire la recensământul populației din anul 1992.

Având în vedere aceste motive, dar mai ales încălcarea gravă a prevederilor legale, sunteți obligat domnule primar să declarați recurs în numele românilor, a peste 80% dintre locuitorii municipiului Cluj-Napoca. Dacă refuzați, în continuare, să semnați recursul care a fost redactat de către juriștii Primăriei veți declanșa conflicte interetnice și veți fi căutat de procurori și de Curtea de Conturi. Riscați un linșaj în Cluj-Napoca și la Alba–Iulia, dacă veți îndrăzni să vă afișați la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri.

Vă promit că la Curtea de Apel Cluj voi fi prezent în calitate de intervenient și vom câștiga un proces împotriva șovinilor și teroriștilor din rândul minorității maghiare din Cluj-Napoca.

Probabil, cunoașteți faptul că, în cazul în care nu veți declara calea de atac împotriva hotărârii judecătorești nelegale și netemeinice a Tribunalului Cluj, reținerile instanței devin autoritate de lucru judecat și vor fi folosite pentru maghiarizarea denumirii tuturor localităților din Ardeal, indiferent de procentul de etnici unguri.

Din câte cunosc, acesta este primul proces de când sunteți primar în care refuzați să declarați recurs împotriva unei hotărâri judecătorești vădit nelegală și netemeinică. Mulți clujeni m-au întrebat dacă știu cu ce sumă v-au cumpărat ungurii. Le-am răspuns că nu cunosc, dar cu siguranță vor afla procurorii DNA.

Vă solicit, domnule primar, să declarați și să semnați, în termenul legal, recursul pentru a fi respectate prevederile legale și pentru a evita umilirea românilor din Inima Ardealului.

Eroii români din cele două războaie mondiale vă obligă să le respectați sacrificiile.

Dr.Gheorghe Funar, Primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1992-2004

Cluj-Napoca, 11 aprilie 2017

Citiţi şi motivarea Tribunalului, privind inscripţionarea cu denumirea în limba maghiară a Clujului.

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECŢIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Şedinţa publică de la 21 Februarie 2017

Completul compus din: PREŞEDINTE I.L.G. Grefier C.-C.T.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe recurent A.M.R.E., intimaţii G. I., S. Z., K. L.-G., K. A., G. E.G., G. I., K. Ş., G. G., G.A. J., A. M., B. R.-A., D. L., M. I., A. C., A. J., O. A., B.-S. L., S. T., T. C., B. A., T. T., S. A., S. K. C. M., S. M., C. E., V. I., I. E., B. V., G. A. L., S. J., N. B. I., N.-B.G., F. A., C. E., A. I.-K., T. E., E. V., B. G., M. C., B.E., L.A., S. Z.-I., K. I., G.E.-I., J. A., B.C., S. E., M. B. I. P., S. M., G. C., S. M., S. I., W.L., V. F. A., V. R.M., K.E., C. G., B. A. L., B. M., B. K., H. I., D. I., F. F. F., K. M., P. L., B. A.E., P. C., V. K. – ADRESĂ DE CORESPONDENŢĂ, G. A. M.- ADRESĂ DE CORESPONDENŢĂ, H. I.- ADRESĂ CORESPONDENŢĂ, H. L. L. – ADRESĂ CORESPONDENŢĂ, F. B., H. S. I., A.Ş.- ADRESĂ CORESPONDENŢĂ, L. E.- ADRESĂ DE CORESPONDENŢĂ, B.D., P. H., F. I., F. M. – ADRESĂ DE CORESPONDENŢĂ, K.E., B. A., S. C., G. A., V.S., S. C. I., K. E. P., T. I., I. I. E., H. W.E., J. K. L., S. H., S. Z., K.R., V.F. C. A., V. B. I., M.Z., K.A., Z. A., B. F., K. G., S. A., S. E. E., K. N. L., B. I., K. I., P. E., L.M., G. M., B.E., K. M., I. O., S. G. A., M. N., K. A., B. A. T., B.G., H. A., P. I., H. M. E., S. J., K. S., M. E., M. A., S. M., P. I. I., K. B. H., K. R. L., K. A. H., B. I., F. M. Z., P. C.G.R, P.R., P.F., N. B., K. E., N. L., M. A., K.-J. A.M., K.-J.V., S. E., C. I., T. G. R., K.A., Z.I., N.E., N. S., F. F., B. A., N. E., K. E.-I., C. A., P. G., P.Ş., K. L., K. E., S.I., M.M.-M.-I., C. T., B. P. O., F. A., R. A., G. I. I., M. A., B.A. M., M.I.B., K. A., P. G., K. C., K. C., H. G. M., H. M., A. A.-M., L. M., L. I., M. A.-V., M. J., M. T., S. E., R. A., G.C., M. V., G. S.-M., N. R.-I., S. D.-O., S. L., S. T., P.F., V. A., C. I., G. I. C., M. F., I. A.-B., V. M.-J., T. E., M. K. G. M., S. L., T. G.-N., B. E., P. E., D. I., B. I., F. L., V. A., K.A., S. L., M. L., M. A., S. Ş., F. G., S. E.-M., F. E., P. E., V. K., G. M., K. A. M., M.M., S. S., P. A., B. E., R. R., T. I., K. J., S. I., H. I. M., K. J., G. F., S. S., S. S., S. E., F. J., V. M., J. E., O. N., M. M. M., I. F., E. J., K.Z., K. T., M. A., B. L., P. R. P., G. P., S.M., S. A. M., K. M., N. M., V. I., B. A., V. T., Z. S. I., A. M., P.I., K. I. M., K. S., H. H. G., U. M., H. I. Ş., N.L., B. A., H.. K., V. I., S. I., B. S., S. L., S.-R. E., Z.- M., B.L., T. S., K. M., K. E. E., B. E., G. M., M.I., M. I., P. E., C. M., C. J., M. E., J.M., F.-F. I. -I., F. J., F. S., V. M. N., V. G., S. T. K., S. Z., O. A.-K., S. I. C., R. M., B. B. A., F. I., B.G., F. I., P. S. E.-V., D. L.-F., F. G. M., M. L., C. D. S., H. I.-A., R. A. A., C. T. R., K. A. M., S. V., intervenient în numele altei persoane M. R., R. I., D. J., P.P., K. Z., M.I., K. C., T. I., G. A. A., V. M., V. F., B. A., D. B., I. K.K., N. M., K. I., L. A., A.B. E., S. L., K. P. A., Z. I., N. N., J. N. S., K. Z., K. C., K.C., C. B., E. Z., P. V., N. J., B. E. I., K. J. A., L. .I., K. L., N. L., N. M., J. M., T. V. Z., G. M., E. A. G., P. L., P.A., N. M. A., V. M. D., P. L. A., K. S., N.K., N. Z., K. R., H. I., M. F., S. L., K.V., B.A. P., K. A., B. M., H. S. V., C.I., A.J., B. F., B. V., R. V., C. E., S. L., G. I. şi pe intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă constatându-se că mersul dezbaterilor şi concluziile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 31.01.2017, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru data de 14.02.2017, apoi pentru data de azi, când a pronunţat prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată în dos. al Tribunalului Cluj, reclamanta A.M.R.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, obligarea pârâtului la instalarea indicatoarelor oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca trilingve, in limba romana, in limba maghiara si in limba germana, cu inscriptiile „CLUJ-NAPOCA”, „KOLOZSVAR”, „KLAUSENBURG”, sau la instalarea indicatoarelor oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca bilingve, in limba romana si in limba maghiara, cu inscriptiile „CLUJ-NAPOCA”,”KOLOZSVAR”, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în conformitate cu Legea 215/2001, in localitatile in care ponderea unei minoritati depaseste 20%, in mod obligatoriu se va afisa denumirea localitatii si in limba acelei minoritati. Atunci cand a aparut Legea 215/2001 erau in vigoare datele oficiale ale recensamantului din 1992, iar conform acelui recensamant, minoritatea maghiara avea o pondere de 23% din populatia orasului.

Reclamanta arata ca pentru a nu exista dubii si pentru corecta executare a legii, Guvernul Romaniei a adoptat H.G. nr.1206/2001, care conţine o lista concreta a localitatilor vizate, iar pe acea lista figureaza si „Cluj-Napoca-Kolozsvar”.

Pentru evitarea oricaror interpretari echivoce, care s-ar putea datora unor modificari in ponderea populatiei localitatilor vizate, datorate distantei de zece ani fata de recensamantul la care se raporteaza Legea 215/2001 sau chiar de la aparitia acesteia si pana la executarea dispozitiilor ei, aceasta lege, in articolul 131 prevede, ca dispozitiile legii (art.76) sunt obligatorii si in ipoteza in care ponderea minoritatii vizate intre timp a scazut sub 20%.

Reclamanta a aratat ca, chiar daca in prezent ponderea minoritatii maghiare in municipiul Cluj-Napoca este sub 16%, se impune amplasarea placutelor, datorita unor dispozitii legale concrete si imperative, si anume Conventia Cadru de Protectie a Minoritatilor incheiata la Strasbourg si ratificata de Romania prin Legea 33/1995, care prevede ca inscriptiile bilingve de delimitare a localitatilor sunt obligatorii in situatiile in care a.) minoritatea vizata are un numar insemnat de locuitori in localitatea respectiva; b.) este traditionala, a lasat semne culturale vizibile, adica valori culturale; c.) exista o cerere suficienta.

Astfel, reclamanta arata ca un numar actual de cca. 50.000 de locuitori maghiari este o cifra suficienta care sa justifice realizarea dreptului pretins prin prezenta cerere, iar in ceea ce priveste minoritatea traditionala, reclamanta arata faptul ca maghiarii erau prezenti inca de la momentul fondarii Clujului ca localitate, iar valorile culturale lasate de maghiari sunt atat de evidente, incat sunt de notorietate publica, locala sau chiar internationala: Biserica Romano-Catolica “Sfantul Mihail”, Biserica Reformata de pe strada Kogalniceanu, Cimitirul Hazsongard.

Reclamanta mai arata ca obligativitatea afisarii in mai multe limbi a denumirii localitatii este obligatorie acolo unde ponderea unei minoritati depaseste 20%. Insa, o pondere sub acest prag nu inseamna o interdictie a afisarii bilingve. O solicitare din partea minoritatii a carei pondere nu depaseste 20% nu poate fi refuzata, decat daca este vorba de un numar extrem de redus de locuitori. De exemplu, daca Clujul ar avea un numar de 5 sau chiar 500 de locuitori maghiari, atunci solicitarea reclamantei, desi ar fi justificata, ar putea aparea ca un abuz de drept.

In conditiile in care peste pragul de 20% este obligatorie afisarea numelui localitatii si in limba minoritatii ce a depasit aceasta pondere, inseamna ca sub acest prag se poate afisa, iar refuzul unei asemenea cereri in privinta unui numar mare de locuitori este un abuz grav, Clujul având 50.000 de locuitori de etnie maghiara. Apreciază că respingerea cererii ar produce o indignare în rândul comunităţilor indicate, apreciind că inclusiv saşii, care cândva au trăit în număr însemnat în acest oraş, ar merita inscripţia Klausenburg.

Reclamanta mai arata ca sunt multe localitati in care ponderea unor minoritati nationale, fiecare in parte, nu atinge nici pragul de 5% si totusi se afiseaza pe indicatoare oficiale denumirea localitatii in mai multe limbi, un exemplu elocvent in acest sens fiind municipiul Timisoara, unde exista indicatoare in cinci limbi.

Reclamanta arata ca se impune amplasarea tablitelor si pentru ca, potrivit Tratatului de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Ungara, semnat la Timisoara la 16 septembrie 1996, ratificat de Legea nr. 113/1996, partile se obliga sa asigure reciproc cele mai favorabile drepturi minoritatilor.

A mai învederat faptul că lipsa răspunsului primăriei echivalează cu un exces de putere, mai ales că există HCL nr. 99/2002, care trebuie pusă în executare de către primar.

In drept au fost invocate Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, art.194 din Codul de procedura civila, art. 131 si 76 din Legea nr.215/2001.

În probaţiune s-au depus înscrisuri (f. 8-12).

Cererea a fost timbrată cu 50 de lei taxă judiciară de timbru (f. 13)

Paratul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a formulat intampinare (f. 17-21) prin care a invocat exceptia lipsei interesului, a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei A.M.R.E., precum şi exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul municipiului Cluj-Napoca, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

In susţinerea exceptiei lipsei interesului si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei paratul a aratat ca reclamanta nu are calitate procesuala activa si nu justifica un interes in demararea actiunii intrucat actiunea a fost promovata in nume propriu, in calitate de reclamanta, de catre Asociatie, aceasta invocand incalcarea unor drepturi nascute in baza Conventiei Cadru de la Strasbourg pentru protecţia minoritatilor naţionale, insa cel care actioneaza in justitie este ţinut a o face fie in considerarea unui drept subiectiv propriu, fie in calitate de reprezentant al titularului dreptului alegat. Paratul a aratat ca drepturile reglementate de Conventia-cadru sunt drepturi individuale, nu colective, titularii acestora fiind membri individuali ai grupurilor minoritare, iar nu grupurile minoritare ca entitati distincte, aceasta presupunand ca si conditie sine qua non si calitatea de cetateni ai statului caruia se adreseaza (in cazul de fata, de cetateni cu domiciliul in municipiul Cluj-Napoca), in rnasura in care nu se poate identifica un interes propriu al reclamantei derivand din raportul juridic dedus judecatii (Asociatia nefiind titulara dreptului pretins a fi recunoscut), atata timp cat natura dreptului dedus judecatii este una individuală, nu colectivă si nici nu sunt identificate in concret persoanele in numele carora a formulat actiunea.

Paratul a aratat ca Asociatia nu poate invoca incalcarea unui interes legitim privat prin refuzul autoritatii publice de a instala indicatoare de delimitare bilingve, asa cum este acesta definit de prevederile art. 2 alin. (1) din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ intrucat, prin actiunea formulata, persoanele fizice si juridice de drept privat trebuie sa dovedeasca mai intai ca a avut loc o incalcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, dupa care sa sustina in sprijinul cererii si vatamarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.

In susţinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, paratul a aratat ca raportat la prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, potrivit carora initiativa si competenta de a hotari, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritaţi ale administratiei publice locale sau centrale, revine consiliului local, iar raportat la obiectul prezentului dosar – obligarea la montarea indicatoarelor bilingve -, desi nu este respectata conditia ponderii de 20% prevazuta de art. 76 din Legea nr. 215/2001, acesta arata ca Primarul municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuala pasiva. Singura autoritate a administratiei publice locale care are competenta de a se pronunta cu privire la cererea reclamantei este cea deliberativa, Consiliul Local.

Pe fondul cauzei paratul a aratat, cu privire la aplicabilitatea directa a Conventiei-cadru de protectie a minoritatilor invocata de reclamanta, ca prevederile tratatelor, respectiv cele ale art. 11 paragraf 13 din Conventie, au fost transpuse in dreptul intern in Legea nr. 215/2001, art. 76 alin. 2 si 4, potrivit carora inscriptionarea denumirii localitatii in limba materna a cetatenilor unei minoritati se face in situatia in care aceasta minoritate are o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor.

Avand in vedere aceste prevederi ale Legii nr. 33/1995, paratul arata ca sustinerile reclamantei in sensul obligativitatii de aplicare directa a prevederilor Conventiei cadru, chiar si in situatia in care nu este indeplinita conditia pragului minim de 20%, sunt total nefondate.

Cu privire la Tratatul de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Ungara, semnat la Timisoara la 16 septembrie 1996, ratificat prin Legea nr. 113/1996, invocat de reclamanta, paratul arata ca fiecare dintre cele doua parti din tratat, Romania, respectiv Ungaria, s-au angajat sa respecte fiecare pe teritoriul propriu, in raport cu minoritatile nationale care traiesc pe teritoriul sau, ca standard minim, prevederile Conventiei cadru pentru protectia minoritatilor nationale, insa tratatul nu prevede, asa cum sustine reclamanta, ca in cazul in care unul dintre cele doua state stabileste un regim mai favorabil pentru minoritati, celalalt stat este obligat sa preia acest regim mai favorabil in propria legislatie.

In ceea ce priveste Legea nr. 215/2001, HG 1206/2001 si excesul de putere invocat de reclamanta, paratul arata ca autoritatea publica locala nu are competenta de a reglementa si stabili o masura de natura celei evocate in art. 76 din Legea nr. 215/2001, respectiv un alt prag procentual cu privire la ponderea cetatenilor apartinand unei minoritati, sub cel de 20%, iar raportat la faptul ca, potrivit datelor de la recensamantul din anul 2011, populatia de etnie maghiara din municipiul Cluj-Napoca este de 15,7% din totalul populatiei municipiului, rezulta ca la aceasta data nu sunt indeplinite conditiile legale stabilite prin art. 76 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 pentru amplasarea placutelor oficiale bilingve, in limba romana si in limba maghiara, la intrarile şi ieşirile tuturor drumurilor publice ale municipiului Cluj-Napoca.

Mai mult, din cuprinsul Adresei nr. 1996/15.10.2014 emisa de Institutul National de Statistica – Directia Judeteana de Statistica Cluj, rezulta imprejurarea ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 215/2001, ponderea populatiei de etnie maghiara la nivelul municipiului Cluj-Napoca era de 18.96%, deci sub pragul legal de 20%. In consecinta, nici la data intrarii in vigoare a Legii nr. 215/2001, respectiv ale HG nr. 1206/2001 nu era îndeplinita condiţia impusa de legiuitorul roman prin art. 76 din Legea nr. 215/2001.

Paratul a mai aratat ca exprimarea vointei in sensul montarii unor placute bilingve este, potrivit legii, atributul exclusiv al organului administrativ competent, respectiv al Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, iar refuzul administratiei publice nu poate fi cenzurat de instanta decat sub aspectul legalitatii si nicidecum sub aspectul oportunitatii, care constitute apanajul exclusiv al administratiei publice. Or instanţa de contencios administrativ, neputandu-se substitui autoritatii deliberative si, dincolo de prevederile legiuitorului roman, sa aprecieze ca un procent de 15,27% reprezinta o ,,cerere suficienta”, respectiv un numar substantial in sensul prevederilor art. 11 din Conventia-cadru.

Paratul a mai aratat ca refuzul autoritatii publice locale fata de solicitarea Asociatiei de amplasare a placutelor oficiale bilingve exprimat prin Adresa nr. 55787/303/2015, expediat in data de 23 aprilie 2015, nu este un refuz nejustificat, emis cu exces de putere. Oportunitatea, marja de apreciere a autoritatii publice, in acest caz, a autoritatii executive a administratiei publice locale – primarul, trebuie sa se circumscrie limitelor si scopului Legii nr. 215/2001, iar obiectul HCL 99/2002 l-a reprezentat alocarea de la bugetul local pe anul 2002 a unei sume de bani pentru amplasarea acelor plăcuţe. Aceasta hotarare stipuleaza deci, in mod clar, ca vizeaza anul 2002, cu implicare asupra bugetului local aprobat pentru anul 2002, in consecinta nu mai poate fi aplicata la acest moment. Este imposibil ca un act administrativ aplicabil pe o anumita perioada de timp sa ultraactiveze dupa expirarea acestui interval. In concret, ajungerea la termen a unui act administrativ are ca efect incetarea oricarui efect al acestuia pentru viitor, cu consecinta faptului ca HCL nr. 99/2002 nu poate ultraactiva. A mai învederat că în prezent se află oricum în implementare un proiect de amplasare a unor semnalizări multilingve ale intrărilor în oraş, în cinci limbi de circulație internaţională.

În probaţiune a depus înscrisuri (f. 22-46).

La dosar s-au depus cereri individuale de intervenţie accesorie în interesul reclamantei (f. 49-51, f. 56-464 vol. I), iar în volumele II-VII ale dosarului nr. 1535/117/2015, s-au depus răspunsurile comunicate de pârât ca răspuns la cererile introduse de cetăţeni ai mun. Cluj-Napoca în vederea amplasării acestor plăcuţe.

În motivarea cererilor de intervenţie accesorie, s-a arătat că in conformitate cu art. 131 raportat la art. 76 din Legea 215/2001, coroborat cu HG nr.1206/2001, care conţine o lista concreta a localitatilor vizate si pe care figureaza si Cluj-Napoca – Kolozsvar, autoritatile locale au obligatia de a inscriptiona denumirea bilingva a orasului la intrarile si iesirile acesteia.

Totodata intervenientii solicita ca autoritatile locale sa fie consecvente cu Hotararea Consiliului Local nr. 99/2002 care prevede: „confectionarea si montarea indicatoarelor de inscripţionare a denumirii Municipiului Cluj-Napoca la principalele cinci intrari si ieşiri in limba romana, maghiara si germana”. De asemenea, conform art. 11 alin. 3 din Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale: ,,In ariile locuite in mod traditional de un numar substantial de persoane apartinand unei minoritati nationale, părtile vor depune eforturi, […] pentru expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor strazilor si a altor indicatii topografice destinate publicului, deopotriva in limba minoritara, acolo unde exista o cerere suficienta pentru astfel de indicatii.”

Intervenientii mai arata ca marimea comunitatii maghiare – 50.000 de persoane – este suficienta pentru justificarea realizarii dreptului pretins prin cererea de chemare in judecata. Acestia solicita si inscriptionarea denumirii germane ,,Klausenburg”, avand in vedere ca aceasta este una dintre denumirile istorice ale orasului. Învederează că neamplasarea indicatoarelor oficiale in limbile romana, maghiara si germana reprezinta negarea caracterului multi- si intercultural al orasului, iar refuzul amplasarii indicatoarelor oficiale multilingve este un act de intoleranţa si discriminare expresa din partea autoritatilor locale fata de clujenii care au ca limba materna limba maghiara sau limba germana.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 76 si 131 din Legea nr. 215/2011, HG 1206/2001 si Anexa 1, art. 11 al. 3 din Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, art. 63 Cod de procedura civila.

În dosarul nr. 1535/117/2015, s-a pronunţat la data de 15.02.2016 sentinţa civilă nr. 499/2016, iar prin decizia Curţii de Apel Cluj nr. 982/2016 pronunţată în soluţionarea recursului introdus de reclamant, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe, fiind format prezentul dosar nr. 1535/117/2015*. Faţă de obiectul recursului şi limitele implicite ale dispoziţiilor instanţei de control judiciar, tribunalul reţine că soluţia primei instanţe în dos. nr. 1535/117/2015 asupra excepţiilor invocate de pârât a intrat în putere de lucru judecat.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

În fapt, reclamanta A.M.R.E., susţinută de intervenţii accesorii, reclamă în prezenta cauză refuzul, apreciat a fi nejustificat, al autorităţii administraţiei publice locale, de a proceda la instalarea indicatoarelor oficiale toponimice de delimitare a municipiului Cluj-Napoca trilingve sau cel puţin bilingve, in limba romana, maghiara si respectiv in limba germana, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 şi în aplicarea HCL nr. 99/2002 care prevedea alocarea sumelor necesare amplasării acestor plăcuţe, fără ca hotărârea SĂ FIE pusă în executare de către intimatul din prezentul litigiu, PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA.

În cauză instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada efectuării procedurii prealabile sesizării instanței de contencios administrativ (f. 8-10), conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, la dosar fiind depuse răspunsurile comunicate de pârât reclamantului (f. 23 vol. I), intervenienților, precum şi altor cetăţeni ai mun. Cluj-Napoca (vol. II-VII) care au solicitat amplasarea acestor plăcuţe, prin aceste răspunsuri fiind învederat faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 pentru soluţionarea favorabilă a pretenţiilor.

În drept, potrivit art. 76 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, „În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate şi organismele subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă”, iar potrivit alin (4) al aceluiaşi articol, „Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2)”.

Relevant de menţionat în acest context sunt şi prevederile art. 131 din Legea nr. 215/2001, introduse prin Legea nr. 286/2006, prin care se stipulează că „Prevederile art. 19, art. 39 alin. (7) şi ale art. 76 alin. (2)-(4) sunt aplicabile şi în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentei legi, ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 19”.

Conform art. 4 din HG nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, „(1) În localităţile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se va asigura inscriptionarea denumirii localităţii şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective”. De asemenea, art. 11 din acelaşi act normativ stabileşte că „(1) Inscriptionarea în limba maternă a denumirii unor localităţi în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se face pe aceeaşi tablita indicatoare, sub denumirea în limba română, folosindu-se aceleaşi caractere, marimi de litere şi culori, potrivit anexei nr. 2. Inscriptionarea se face atât pe indicatoarele rutiere de intrare, cat şi pe cele de ieşire din localitate. (2) Confecţionarea tablitelor indicatoare se realizează prin grija primarilor, costul acestora fiind suportat din bugetele locale”, iar în continuare, la art. 13 şi 14, legiuitorul prevede că „(13) Montarea tablitelor prevăzute la art. 11 şi 12 se face în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme. (14) Ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, prevăzută la art. 1, se stabileşte pe baza datelor recensamantului populaţiei organizat potrivit legii”.

Analizând în acest cadru legislativ naţional pretenţia concretă dedusă judecăţii de către reclamantă şi susţinută de intervenienţi, raportat şi la indicaţiile instanţei de control judiciar, tribunalul constată că în cauză elementul esenţial este cel al stabilirii recensământului care se impune a fi avut în vedere în aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, fiind cert că prevederile art. 76 din Legea nr. 215/2001 statuează în termeni imperativi amplasarea de plăcuţe în localităţile în care ponderea minorităţilor naţionale este mai mare de 20% din numărul locuitorilor, pe când în localităţile unde acest procent nu este atins, amplasarea acestor indicatoare rămâne o prerogativă de oportunitate aflată la latitudinea administraţiei publice locale.

În cauza de faţă, tribunalul reţine că în interpretarea prevederilor Legii nr. 215/2001, trebuie pornit de la prevederile HG nr. 1206/27.11.2001, în vigoare la data de 07.12.2001, care prin art. 13 instituie un termen fix, de „cel mult 90 de zile” de la data intrării în vigoare a respectivelor norme, în care autorităţile competente trebuie să monteze tăbliţele conţinând inscripționarea denumirii localităţii în limba minorităţilor naţionale. Raportat la data intrării în vigoare a HG nr. 1206/2001, instanţa reţine că termenul de 90 de zile de aducere la îndeplinire a acestei obligaţii s-ar fi împlinit la data de 07.03.2002, dată până la care aşadar, în măsura îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, amplasarea plăcuţelor trebuia să fie finalizată.

Întrucât una dintre condiţiile care trebuiau îndeplinite era cea privind ponderea cetăţenilor, stabilită „pe baza datelor recensamantului populaţiei organizat potrivit legii”, după cum prevede art. 14 din HG nr. 1206/2001, se desprinde concluzia că legiuitorul nu putea să aibă în vedere decât datele recensământului din anul 1992, singurul recensământ oficial organizat potrivit legii, câtă vreme este cert că datele recensământului organizat în anul 2002 nu erau încă disponibile.

Pentru a reţine aceasta tribunalul are în vedere faptul că iniţial, prin HG nr. 43/1999 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România, s-a stabilit organizarea unui recensământ în luna martie 2001, însă prin HG nr. 504/2001 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România, în vigoare la data de 06.06.2001, s-a abrogat HG nr. 43/199 şi Guvernul României a dispus efectuarea recensământului populaţiei în luna martie 2002. Ulterior, prin HG nr. 680/2001 privind organizarea şi desfăşurarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2002, în alin. 1 s-a prevăzut că „(1) Recensământul populaţiei şi al locuinţelor se va efectua pe întregul teritoriu al României în perioada 18-27 martie 2002”, iar conform art. 15 din acelaşi act normativ, „(1) În perioada 1-10 aprilie 2002 se organizează o ancheta de control pentru verificarea volumului şi calităţii informaţiilor înscrise în formularele de recensământ, care se va efectua cu anchetatori special selectaţi în acest scop, conform instrucţiunilor aprobate de Comisia centrală pentru recensământul populaţiei şi al locuinţelor”, ulterior având loc prelucrarea şi publicarea rezultatelor definitive ale recensământului de către Institutul Naţional de Statistică, conform art. 16 şi 17 din aceeaşi hotărâre de Guvern.

Prin urmare, instanţa reţine că în măsura în care HG nr. 43/1999 nu ar fi fost abrogată şi ar fi fost posibilă organizarea recensământului în martie 2001, acesta putea eventual să fie corelat cu prevederile Legii nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.04.2001, însă tribunalul constată faptul abrogării acelor dispoziţii legale, fără o intervenţie din partea legiuitorului în sensul corelării prevederilor Legii administraţiei publice locale cu realităţile concrete de realizare a recensământului şi succesiunea hotărârilor de Guvern în materie de recensământ.

În acest context, raportat la faptul că, pentru administraţiile publice locale vizate de prev. art. 76 din Legea nr. 215/2001 şi art. 4 din HG nr. 1206/2001, termenul în care trebuiau să verifice dacă există în localitate minorităţi având o anumită pondere şi să procedeze la amplasarea plăcuţelor se împlinea la data de 07 martie 2002, anterior datei de 18 martie 2002 când se demara noul recensământ, este cert că aceste autorităţi, în stabilirea ponderii, pe baza unui recensământ legal, nu se puteau raporta în concret decât la recensământul organizat în anul 1992, fiind de neconceput ca legiuitorul să instituie o obligaţie în sarcina vreunui subiect de drept care trebuie îndeplinită într-un anumit termen, fără ca până la acel termen să existe toate datele de care autoritatea are nevoie – date care cad în sarcina aceluiaşi legiuitor ce organizează adoptarea legilor necesare, inclusiv prin hotărâri de Guvern. Altfel spus, din succesiunea actelor normative, tribunalul reţine că voinţa legiuitorului la emiterea Legii nr. 215/2001 nu putea avea ca reper un recensământ care nu era încă efectuat, şi care în concret s-a efectuat doar ulterior împlinirii datei la care autorităţile trebuiau să valorifice rezultatele unui recensământ legal, fiind contrar logicii juridice a se argumenta posibilitatea „aşteptării” finalizării noului recensământ, câtă vreme principiul de drept este cel al interpretării normei juridice, ca etapă premergătoare aplicării acesteia, în sensul aplicarii sale imediate, iar nu in sensul inlaturarii aplicarii ei  (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), regulă consacrată în materia contractelor dar extinsă cu valoare de principiu în aplicarea concretă a normelor juridice.

Pe cale de consecinţă, fiind indicate motivele pentru care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 215/2001 şi mai concret, la data aplicării prevederilor art. 76 din lege şi ale art. 14 din HG nr. 1206/2001, ponderea cetăţenilor aparţinând minorităţii maghiare şi germane trebuia determinată prin raportare la recensământul efectuat în anul 1992, tribunalul reţine că apărările pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA în sensul aplicării datelor rezultate din recensământul aferent anului 2002 nu sunt fundamentate, pentru motivele anterior reţinute, iar cu atât mai puţin poate fi avută în vedere adresa nr.1996/15.10.2014 emisă de Institutul Naţional de Statistică – Direcţia Judeţeană de Statistică Cluj (f. 95 vol. 1 dos. 1535/117/2015), din care ar rezulta că, la data intrării în vigoare a Legii nr.215/2001, ponderarea populaţiei de etnie maghiară la nivelul municipiului Cluj Napoca era de 18,96 %, câtă vreme art. 14 din HG nr. 1206/2001 face referire expresă la ponderea cetăţenilor stabilită „pe baza datelor recensamantului populaţiei organizat potrivit legii”, or recensământul este cel organizat la nivel naţional, cuprinzând datele oficiale depuse de Institutul Naţional de Statistică la fila 14 vol. II din dos. 1535/117/2015*, conform căruia la nivelul anului 1992 populaţia de etnie maghiară avea o pondere de 22,77%, iar cea de etnie germană de 0,34%. Niciunde în datele oficiale astfel comunicate instanţei nu apare respectivul procent de 18,96, iar mai mult, adresa depusă în probaţiune de intimat, obţinută de acesta pe baza unei adrese proprii, extrajudiciar, prezintă şi erori, fiind cert că în anul 2001- unde apare ponderea de 18,96% – , nu s-a efectuat nici un recensământ oficial în România, organizat potrivit legii. Tot astfel, nici apărarea pârâtului în sensul că la nivelul anului 2015, când s-a înregistrat acţiunea, exista în implementare un proiect de amplasare a unor semnalizări multilingve ale intrărilor în oraş, în cinci limbi de circulație internaţională, nu prezintă nicio relevanţă juridică în cauză,

Faţă de analiza textelor de lege, concluzia tribunalului este în sensul că, în aplicarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 4 din HG nr. 1206/2001, singurul recensământ organizat potrivit legii şi care putea fi avut în vedere de autorităţile administraţiei publice locale era cel aferent anului 1992 când, după cum s-a reţinut deja, ponderea populaţiei de etnie maghiară era de 22,77% – aşadar superioară ponderii de 20 % prevăzută în lege- , iar ponderea populaţiei de etnie germană era de 0,34%, context în care dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 215/2001, introduse prin Legea nr. 286/2006, vin să rezolve tocmai posibilul decalajul – conştientizat în cele din urmă şi de legiuitor – între procentele minorităţilor naţionale existente la nivelul anului 1992, şi cele existente după întrarea în vigoare a Legii nr. 215/2001. Pentru a reţine aceasta, instanţa are în vedere faptul că prin acest text de lege se stipulează expres că prevederile art. 76 alin. 2-4 din lege, care transpun obligaţia autorităţilor de a asigura inscripţionarea plăcuţelor, sunt aplicabile, în sensul că această obligaţie a autorităţilor subzistă, inclusiv în ipoteza în care, din diferite motive, „ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 19”, fiind certă înregistrarea unui trend descendent al numărului populaţiilor etnice, conform datelor statistice oficiale.

Corelarea acestui articol cu întreg conţinutul Legii nr. 215/2001, al HG nr. 1206/2001, dar şi al hotărârilor de Guvern în materie de recensământ este aceea că, odată stabilită la un moment dat, pe baza unui recensământ oficial, o anumită pondere a cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale, prin ipoteză una superioară procentului de 20 % , faptul că până la aducerea la îndeplinire a obligaţiilor prevăzute de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 4 din HG nr. 1206/2001, ar scădea procentul respectivei populaţii până sub limita minimă legală, nu afectează dreptul minorităţii, deja recunoscut prin lege, de a se amplasa aceste plăcuţe, în caz contrar ar însemna ca din culpa autorităţii, care ar putea da dovadă de pasivitate sau refuz nejustificat, să fie înlăturată aplicarea unor norme care recunoşteau anumite drepturi unor minorităţi, ceea ce echivalează cu invocarea unei culpe proprii a autorităţii ca justificare pentru neaplicarea unor norme creatoare de drepturi, conduită care într-o ordine juridică firească nu poate fi acceptată.

Prin urmare, faptul că în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a HG nr. 1026/2001, autorităţile administraţiei publice locale, deşi deţineau un procent al vreunei minorităţi naţionale mai mare de 20 %, revenindu-le obligaţia amplasării plăcuţelor aferente, nu şi-au îndeplinit obligaţia în termen, nu înseamnă că în prezent, când populaţia ar fi inferioară procentului, nu mai subzistă obligaţia ci dimpotrivă, cu atât mai mult, acestea sunt ţinute de aducerea la îndeplinire a obligaţiei, exigibilă încă din luna martie 2002. Trecerea unui interval de mai bine de 10 ani de la acel moment nu înlătură nici pentru trecut existenţa obligaţiei, şi nici pentru prezent, indiferent de procentul concret existent la acest moment al cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale.

În raport de toate argumentele expuse, instanţa reţine că în concret, în cauza de faţă, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 215/2001 şi a împlinirii termenului prev. de art. 14 din HG nr. 1206/2001, conform recensământului oficial din anul 1992, în mun. Cluj-Napoca ponderea minorităţii de etnie maghiară era de 22,77 %, aşadar de peste 20% din numărul locuitorilor, fiind îndeplinite toate condiţiile legale pentru aplicarea dispoziţiilor analizate şi „confecţionarea tăbliţelor indicatoare (..) prin grija primarilor”, conform art. 11 alin. 2 din HG nr. 1206/2001, iar ca o dovadă suplimentară în acest sens este nu doar Anexa nr. 1/9 la HG nr. 1206/2001, care prevede expres că, la inscripţionarea denumirii unor localităţi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţilor, pentru mun. Cluj-Napoca modul de inscripţionare este „Kolozsvar”, ci şi faptul că, la data de 07.03.2002, s-a emis HCL nr. 99/2002 (f. 30 vol. I dos. 1535/117/2015), prin care Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca a aprobat alocarea unei sume de la bugetul local pentru confecţionarea şi montarea indicatoarelor de inscripţionare a denumirii mun. Cluj-Napoca la principalele cinci intrări şi ieşiri din localitate, în limba română, maghiară şi germană.

Contrar susţinerilor intimatului PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, respectiv instituţia prin grija căreia, în exprimarea legiuitorului, trebuiau confecţionate şi implicit montate plăcuţele, HCL nr. 99 din 07.03.2002 – (această dată de 07.03.2002 fiind de altfel chiar data la care termenul de 90 de zile prev. de art. 14 HG nr. 1206/2001 se împlinea) – ,deşi viza alocarea sumei de la bugetul aferent anului 2002, implica şi obligaţia autorităţii executive primarul de a aduce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative, conform art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, fără a putea fi acceptată ca justificare a neîndeplinirii acestei obligaţii simplul fapt că HCL nr. 99/2002 viza alocarea sumei de la bugetul aferent anului 2002, câtă vreme obligaţia pentru primar de a confecţiona plăcuţele decurge în primul rând din lege, iar faptul neexecutării atât la nivelul anului 2002 a obligaţiei legale, inclusiv a HCL nr. 99/2002, cât şi faptul neaducerii la îndeplinire ulterior a acestor prevederi legale, pe parcursul a 15 ani, caracterizează refuzul intimatului PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, de a da eficienţa cuvenită dispoziţiilor legale analizate.

Din perspectiva pretenţiilor concrete cu care a fost învestit, tribunalul reţine că acţiunea apare a fi admisibilă doar în parte, întrucât condiţia existenţei unui procent al cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de peste 20% din numărul locuitorilor era şi este îndeplinită doar pentru populaţia de etnie maghiară, iar nu şi pentru cea de etnie germană, care la recensământul din anul 1992 deţinea o pondere de 0,34%, mult inferioară celei de 20% cerută de legiuitor. În aceste condiţii, întrucât pentru aceşti etnici, textele de lege analizate nu impun obligaţia amplasării plăcuţelor, înseamnă că revine autorităţilor administraţiei publice locale îndreptăţirea de a analiza oportunitatea amplasării acestor indicatoare, fără ca instanţa de contencios administrativ să aibă competenţa de a cenzura aspectele de oportunitate, întrucât altfel s-ar substitui autorităţii, încălcând libertatea acesteia de a decide care este soluţia susceptibilă a răspunde cel mai bine nevoilor colective şi interesului general, în funcţie de criterii de apreciere aflate la latitudinea autorităţii, câtă vreme nu pot fi reţinute a fi îndeplinite condiţiile art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 cu privire la excesul de putere, dreptul de apreciere al autorităţii publice, faţă de cetăţenii aparţinând minorităţii germane, nefiind exercitat prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor acestora, din moment ce pentru cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale care nu deţin o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor legiuitorul nu a instituit vreun drept care prin ipoteză să fie încălcat.

În schimb, pentru cetăţenii aparţinând minorităţii maghiare, câtă vreme nu s-a făcut dovada abrogării HCL nr. 99/2002, reclamanta poate pretinde în mod întemeiat autorităţii executive inscripţionarea denumirii localităţii în limba maghiară, oportunitatea acestui demers fiind deja constatată de către autoritatea deliberativă a mun. Cluj-Napoca, împrejurarea că fondurile alocate în momentul emiterii hotărârii vizează bugetul anului 2002 neputând anula dreptul câştigat al minorităţii maghiare, hotărârea fiind în vigoare iar suma necesară urmând doar a se actualiza în mod corespunzător, conform bugetului aferent anului 2017. De altfel, instanţa reţine faptul că aspectele litigioase nu sunt cele vizând cheltuielile materiale pe care le implică inscripționarea plăcuţelor – reclamanta şi intervenienții declarându-se dispuşi a le suporta din fonduri proprii – , ci cele vizând refuzul autorităţilor locale de inscripţionare a denumirii municipiului Cluj-Napoca în limba minorităţii maghiare, cetăţenii aparţinând acestei minorităţi având un drept câştigat ex lege, refuzul materializării acestui drept prin amplasarea efectivă a plăcuţelor fiind circumscris unui exces de putere, în sensul art. 2 lit n) din Legea 554/2004, constând în “exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice (…) prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Prin urmare, atâta timp cât există o hotărâre a consiliului local în vigoare, care prevede instalarea indicatoarelor de delimitare a municipiului Cluj-Napoca în limbile minorităţilor naţionale şi atâta timp cât, faţă de cetăţenii aparţinând minorităţii maghiare, s-a constat existenţa unui drept în acest sens, fiind îndeplinite toate condiţiile legale, autorităţile locale, în speță intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA nu mai are un drept de apreciere cu privire la executarea sau nu a dispoziţiilor hotărârii în sensul de asigurare sau nu a instalării indicatoarelor solicitate.

În ceea ce priveşte modalitatea efectivă de inscripţionare a denumirii localităţii în limba minorităţii maghiare, se reţine că potrivit art. 10 şi art. 11 din HG nr. 1206/2001, „ART. 10 (1) Modul de inscriptionare a denumirii unor localităţi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţilor este prevăzut în anexele nr. 1/1-1/23. (2) Inscriptionarea în limba maternă a denumirii unor localităţi are caracter informativ, neputând fi folosită în corespondenta sau în documentele oficiale. ART. 11(1) Inscriptionarea în limba maternă a denumirii unor localităţi în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se face pe aceeaşi tablita indicatoare, sub denumirea în limba romana, folosindu-se aceleaşi caractere, marimi de litere şi culori, potrivit anexei nr. 2. Inscriptionarea se face atât pe indicatoarele rutiere de intrare, cat şi pe cele de ieşire din localitate”. Potrivit HG 1206/2001 Anexa 1/9, denumirea municipiului Cluj-Napoca, în limba maghiară este „Kolozsvar”, astfel că această denumire trebuie să se regăsească pe indicatoarele prevăzute de art. 11 din HG 1206/2001.

Prin urmare, raportat la toate considerentele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 1 rap. la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa urmează a admite în parte prezenta cerere de chemare în judecată, formulată de către reclamanta A.M.R.E., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, urmând a obliga pârâtul la inscripţionarea, pe aceleaşi tăbliţe indicatoare de intrare şi ieşire din localitate, a denumirii mun. Cluj-Napoca şi în limba maternă a minorităţii etnice maghiare, respectiv denumirea „Kolozsvar”, urmând a respinge solicitarea de obligare a pârâtului la inscripţionarea denumirii localităţii şi în limba germană, respectiv denumirea „KLAUSENBURG”.

Din perspectiva cererilor de intervenţie accesorie formulate în cauză de intervenienții G. I. ş.a. – prin curator special av. S. S. A., în mod corelativ, tribunalul va admite în parte aceste cereri, respectiv în limitele admiterii acţiunii formulate de reclamanta A.M.R.E., apreciind că doar în aceste limite intervenţia a fost favorabilă reclamantului.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta A.M.R.E., cu sediul în …, str. … nr. .. sc.. ap. .. jud. .., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA cu sediul în …, str. .. nr. …, jud. …, având ca obiect obligaţie de a face.

Admite în parte cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză de intervenienții G. I. ş.a. – prin curator special av. S. S. A., cu sediul în …, … nr. .. ap. .. jud. …..

Obligă pârâtul la inscripţionarea, pe aceleaşi tăbliţe indicatoare, a denumirii localităţii Cluj-Napoca, şi în limba maternă a minorităţii etnice maghiare.

Respinge restul pretenţiilor deduse judecăţii.

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2017.

   Preşedinte, I.L.G.Grefier, C.-C.T.

Red./Dact. ILG

5 ex/22.03.2017