Magistratul Delia Purice, de la secţia penală a Curţii de Apel Cluj a respins la sfârşitul săptămânii, contestaţia faţă de măsura arestului preventiv, introdusă de doi dintre cei trei atacatori ai vânzătorului de pepeni, din cartierului clujean Mărăşti.

Valentin Lăcătuş, Alin Colea şi Denis Romeo Covaci din Ruscova Maramureş l-au atacat săptămâna trecută, pe RF, de 50 de ani, din Bechet, în cortul cu pepeni în care dormea, lovindu-l cu un ciocan şi picioarele, până când acesta a rămas inconştient.

Modalitatea de acţiune a tinerilor cu vârste de 19 şi 20 de ani, reconstituită de investigatori, între orice imaginaţie. Băieţii au băut câteva zeci de beri, s-au ameţit bine o zi întreagă şi s-au drogat, la locuinţa lui Lăcătuş din Cluj, iar pe la ora 3 dimineaţa au tăbărât peste vânzător din apropiere.

Tinerii au prospectat zona pe la miezul nopţii, dar au renunţat pe moment, văzând lumină în cortul monitorizat, din cartier. Au revenit în jurul orei 3, înarmaţi cu o bucată de piatră din bordura trotuarului. Lăcătuş, cel care a avut ideea de a procura astfel bani pentru a continua petrecerea, a încercat să-l buzunărească pe vânzător.

Pentru că bărbatul s-a trezit, i-a pus în cap o pătură, iar Covaci l-a lovit cu ciocanul de mai multe ori îîn cap. Ca să fie siguri că nu-şi revine, l-au mai lovit şi cu picioarele. I-au sustras suma de 600 de lei şi telefonul mobil, după care au dispărut.

Victima s-a târât cu greu până la un paznic din apropiere, care a alertat poliţia şi ambulanţa. Operat de urgenţă a Clinica de Neurochirurgie, bărbatul a fost salvat, iar în prezent starea sa de sănătate evoluează favorabil.

Detectivii i-au prins pe atacatori după 3 zile, într-un hotel din Blaj. În faţa probelor, suspecţii şi-au recunoscut parţial faptele, pe care le regretă. Îşi motivează gesturile prin starea de beţie şi de drogare. Unul dintre cei trei atacatori este şofer de tir, căsătorit şi cu copil.

Covaci şi Colea au contestat arestarea preventivă de o lună, dispusă de Tribunal, cerând să fie cercetaţi în stare de libertate, arest la domiciliu sau control judiciar. Curtea de Apel le-a respins cererea.

Iată cum motivează magistraţii care i-au arestat de ce tinerii nu pot fi puşi în libertate.

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2017:037.000098

R O M Â N I A, CURTEA DE APEL CLUJ, SECŢIA PENALĂ

Dosar nr.

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 98/2017

Şedinţa camerei de consiliu de la 24 august 2017

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI: DELIA PURICE

GREFIER: LOREDANA ANAMARIA SOROIU

Ministerul Public reprezentat prin OANA CAMELIA TEOC – procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare soluţionarea contestaţiilor formulate de către inculpaţii

C.D.R. şi C.A. împotriva încheierii penale nr. 430/C din data de 21 august 2017 pronunţată de

Judecătorul de drepturi şi libertăţi în dosar nr. 6263/117/2017 al Tribunalului Cluj.

La apelul nominal efectuat în şedinţa din camera de consiliu a răspuns inculpatul

C.D.R., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, N.C.T., din cadrul Baroului Cluj, cu

delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie existentă la dosar şi inculpatul C.A., în stare de

arest, asistat de avocat din oficiu, M.A.P., din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie pentru

asistenţă judiciară obligatorie existentă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Se procedează la audierea inculpaţilor, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi

ataşate la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Nefiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestaţiilor.

Avocatul din oficiu al inculpatului C.A., solicită înlocuirea măsurii arestării preventive

cu arestul la domiciliu, sens în care arată că inculpatul are un domiciliu stabil, este căsătorit şi

are un copil minor în vârstă de 6 luni în întreţinere.

Declaraţiile inculpaţilor relevă că situaţia de fapt este distinctă de cea reţinută de

procuror şi că cea mai mică contribuţia lui C.A., având în vedere şi atitudinea lui de

recunoaştere a faptei şi de colaborare cu organele de anchetă se impune luarea măsurii

arestului la domiciliu.

Mai arată că inculpatul C.A. este integrat social, lucrează ca şi conducător auto de

transport marfă în comunitatea europeană. Nu consideră că cei 3 000 de lei reprezentau o

tentaţie în condiţiile în care salariul său depăşeşte 1 000 de euro.

Arată că starea de beţie poate constitui o circumstanţă atenuantă şi solicită admiterea

contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Avocatul din oficiu al inculpatului C.D.R., solicită admiterea contestaţiei şi, în

principal, respingerea propunerii de arestare preventivă şi, în subsidiar, luarea unei măsuri

alternative, aceea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Scopul prevăzut de art. 202, respectiv buna desfăşurare a procesului penal se poate

realiza şi în condiţiile în care inculpaţii ar fi lăsaţi în stare de libertate, deoarece aceştia au

recunoscut comiterea faptelor şi au facilitat organele judiciare la stabilirea adevărului.

Mai arată că au fost administrate probe, activitatea de urmărire penală apropiindu-se

de sfârşit, urmând a se dispune trimiterea în judecată, astfel că buna desfăşurare se poate

realiza şi cu inculpaţii în stare de libertate.

Având în vedere dispoziţiile art. 383 alin. 2 Cod procedură penală reţinut, respectiv

starea de pericol pentru ordinea publică, ea trebuie să fie concretă şi să rezulte din probe,

nefiind suficientă referirea strict la gravitatea acuzaţiei, ci analizarea contextului de comitere

al faptei.

Raportat la aspectele expuse solicită admiterea contestaţiei.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestaţiei formulate,

apreciind că motivele invocate au fost pe larg analizate şi corect respinse de către

judecătorului fondului, în mod concret rezultând îndeplinirea condiţiilor art. 202, atât în ceea

ce priveşte probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă, iar raportat la aspectele legate de

situaţia familială, lipsa antecedente şi împrejurările săvârşirii faptei, în mod corect judecătorul

de drepturi şi libertăţi a apreciat că acestea nu pot să primeze faţă de considerentele ce ţin de

apărarea ordinii publice.

Contrar susţinerilor apărării învederează că acest consum excesiv de băuturi alcoolice

şi droguri a făcut ca în concret o persoană să fie victima unei agresiuni pentru o sumă modică.

Ori, tocmai acest comportament arată că pericolul a fost şi este unul concret, iar faţă de natura

infracţiunii primează crearea sentimentului de siguranţă al locuitorilor municipiului Cluj-

Napoca.

Inculpatul C.D.R., având ultimul cuvânt, arată că îi pare foarte rău.

Inculpatul C.A., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.

Cauza rămâne în pronunţare.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Asupra contestaţiilor penale de faţă,

În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.

430/C din 21 august 2017 în baza art. 226 alin. 1 din Codul de procedură penală a admis

propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi, prin urmare:

În baza art. 202 alin. 1, 3 şi 4 lit. e şi art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală a

dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:

– C.D.R. – fiul lui … – pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de

22.08.2017 ora 7.40, după expirarea reţinerii şi până la data de 20.09.2017,

– C.A. – fiul lui …– pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 22.08.2017

ora 6.45, după expirarea reţinerii şi până la data de 20.09.2017,

– L.V.zis V., fiul lui … – pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de

22.08.2017 ora 5.00, după expirarea reţinerii şi până la data de 20.09.2017.

A dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă.

În baza art. 272 din Codul de procedură penală a stabilit în favoarea Baroului Cluj

suma de 390 lei cu titlu de onorariu pentru apărători din oficiu – av. N.C.S., av. P.D.G. şi av.

P.I.A. – câte 130 lei.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut

următoarele:

Prin referatul înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj sub dosar nr. 6263/117/2017

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a propus arestarea preventivă a inculpaţilor majori:

– L.V.– acuzat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a),

d) şi f) rap. la art. 233 C.pen., în condiţiile art. 77 lit. a) C.pen.;

– C.A. – pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1)

C.pen rap. la art. 188 – art. 189 alin. (1) lit d) şi alin. (2) C.pen., respectiv a infracţiunii de

tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) rap. la art. 233 C.pen., totul cu aplic.

art. 38 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 77 lit a) C.pen. şi

– C.D.R. – pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32

alin. (1) C.pen rap. la art. 188 – art. 189 alin. (1) lit d) şi alin. (2) C.pen., respectiv a

infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) rap. la art. 233

C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 77 lit a) C.pen.. pentru o

perioadă de 30 de zile.

În propunerea motivată se arată următoarele:

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală ale Poliţiei mun. Cluj-Napoca, din data

de 17.08.2017, s-a început urmărirea penală in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de

tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen., faptă constând în aceea că,

la 17.08.2017, în jurul orei 03:00, persoana vătămată R.F., în timp ce dormea în cortul

standului de pepeni amplasat pe strada …, în vecinătatea zonei de acces în complexul

comercial … din municipiul Cluj-Napoca, a fost agresată prin lovituri repetate cu un ciocan,

aplicate în zona capului, de către persoane necunoscute care au sustras în aceste împrejurări

suma de 600 lei şi un telefon mobil marca Samsung, cu nr. de telefon …, bunuri ce aparţineau

victimei.

Potrivit constatărilor preliminare întocmite de către medicul legist din cadrul I.M.L.

Cluj-Napoca, victima a suferit ….

La 18.08.2017, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj s-a dispus extinderea urmăririi penale şi schimbarea încadrării juridice în

sensul reţinerii săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1)

C.pen rap. la art. 188- art. 189 alin. (1) lit d) şi alin. (2) C.pen., respectiv a infracţiuniii de

tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) rap. la art. 233 C.pen., totul cu

aplic. art. 38 alin. (1) C.pen..

La data de 20.08.2017, s-a dispus prin ordonanţă de către procuror efectuarea în

continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii :

– L.V.– pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit.

a), d) şi f) rap. la art. 233 C.pen., în condiţiile art. 77 lit. a) C.pen.;

– C.A. – pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32

alin. (1) C.pen rap. la art. 188 – art. 189 alin. (1) lit d) şi alin. (2) C.pen., respectiv a

infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) rap. la art. 233

C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 77 lit a) C.pen. şi

– C.D.R. – pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32

alin. (1) C.pen rap. la art. 188 – art. 189 alin. (1) lit d) şi alin. (2) C.pen., respectiv a

infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) rap. la art. 233

C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen., în condiţiile art. 77 lit a) C.pen..

În fapt numitul L.V., la 17.08.2017, în jurul orei 03:00, împreună cu numiţii C.D.R. şi

C.A. a sustras, prin violenţă, bani şi un telefon mobil marca Samsung, de la persoana

vătămată R.F., în timp ce aceasta dormea în cortul standului de pepeni amplasat pe strada …,

în vecinătatea zonei de acces în complexul comercial … din municipiul Cluj-Napoca. În

aceleaşi împrejurări, în scopul neutralizării rezistenţei fizice pe care victima R.F. ar fi putut să

o opună, numiţii C.D.R. şi C.A. au exercitat acte de violenţă extremă asupra acesteia,

aplicând-i lovituri multiple cu picioarele şi cu un ciocan în zona capului după care i-au sustras

bani şi un telefon mobil marca Samsung.

La data de 21.08.2017, s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor L.V.,

C.D.R. şi C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate.

La 21.08.2017, s-a dispus reţinerea celor trei inculpaţi pentru o perioadă de 24 de

ore, pentru inculpatul L.V., măsura fiind dispusă în intervalul 21.08.2017, ora 05:00-

22.08.2017, ora 05:00, pentru inculpatul C.A., măsura fiind dispusă în intervalul

21.08.2017, ora 06:45-22.08.2017, ora 06:45, iar pentru inculpatul C.D.R., măsura fiind

dispusă în intervalul 21.08.2017, ora 07:40-22.08.2017, ora 07:40.

Probatoriul administrat a evidenţiat faptul că, la data de 17.08.2017, în jurul orei

03:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi inhalarea de substanţe cu efect ebriant

„prafuri (cristale)”, inculpaţii L.V., C.D.R. şi C.A. au pătruns în cortul amenajat şi folosit de

către victima R.F. pentru comercializarea pepenilor, situat pe str. …, în zona de acces în

complexul comercial … din mun. Cluj-Napoca, unde au exercitat acte de violenţă asupra

acesteia, ocazie cu care au sustras suma de 600 lei şi un telefon mobil marca Samsung. În

aceleaşi împrejurări, pentru a împiedica victima să apeleze la ajutorul public, coinculpaţii

C.A. şi C.D.R. au declanşat un atac extrem de violent asupra victimei pe care au lovit-o cu

bestialitate, primul aplicându-i lovituri cu piciorul în zona capului iar ce de-al doilea folosind

un ciocan cu care i-a aplicat repetate lovituri tot în zona capului, inclusiv în regiunea feţei,

după ce aceasta a fost pusă în imposibilitatea de a sa apăra de către cei doi, prin înfăşurarea

capului cu o pătură şi imobilizarea capului cu braţele.

Episodul agresiunii victimei, în modalitatea descrisă mai sus a fost confirmat atât prin

declaraţiile martorilor C.T., V.A.I. şi M.V.E., cât şi ale inculpaţilor L.V., C.D.R. şi C.A. care

au recunoscut săvârşirea faptelor imputate.

În opinia procurorului, starea de fapt reţinută de către organele de urmărire penală a

conturat o modalitate de acţiune extrem de violentă a agresorilor, care au lovit cu o intensitate

extremă, folosind atât picioarele, cât şi un ciocan, acţionând asupra victimei prin lovituri

repetate în zona capului. Ferocitatea cu care au acţionat inculpaţii C.A. şi C.D.R., a evidenţiat

dorinţa acestora de a suprima viaţa victimei, atât pentru a înlesni sustragerea bunurilor

personale, cât şi pentru a o împiedica să alerteze autorităţile. Loviturile receptate de aceasta

din urmă, prin intensitate, mod de aplicare şi frecvenţă sunt apte a provoca în mod obiectiv

decesul unei persoane, lipsa acestui rezultat nedatorându-se însă acţiunii agresorilor, ci unor

împrejurări exterioare, străine demersului infracţional al atacatorilor.

Intensitatea maximă cu care au înţeles să-şi atace agresorii victima, denotă faptul că

inculpaţii C.A. şi C.D.R. au urmărit zone vitale, prevăzând şi acceptând producerea unui

rezultat mai grav decât cel specific unei vătămări corporale, inclusiv decesul persoanei

vătămate.

Inculpaţii se află în situaţia prevăzută de art. 223 alin. 2 din C. proc. pen., din probele

administrate rezultând suspiciunea rezonabilă că aceştia au săvârşit o infracţiune intenţionată

contra vieţii, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Analizând gravitatea faptelor săvârşite, a modului şi a circumstanţelor de săvârşire, s-a

apreciat că privarea inculpaţilor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări reale de

pericol pentru ordinea publică concretizate printr-un comportament extrem de violent şi

imprevizibil al inculpaţilor, determinat în parte de consumul de alcool şi substanţe psihotrope,

conform declaraţiilor acestora, sfidând astfel orice regulă de conduită socială, manifestând o

gravă lipsă de respect faţă de viaţa omului, evidenţiind, pe cale de consecinţă, un mare

potenţial criminogen. În aceste împrejurări, luarea măsurii arestării preventive asigură

totodată buna desfăşurare a procesului penal.

Analizând propunerea formulată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de

urmărire penală efectuate până în prezent, respectiv a dispoziţiilor legale în materie,

judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală „măsura arestării preventive a

inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a

săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea

corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de

Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni

ilegale cu precursori sau alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune

privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor

explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor,

falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune

fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme

informatice sau mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a

modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care

acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana

acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de

pericol pentru ordinea publică.”

Din probele administrate până la acest moment în cauză ( proces verbal de cercetare la

faţa locului, declaraţiile martorilor C.T., V.A.I. şi M.V.E., declaraţiile inculpaţilor L.V.,

C.D.R. şi C.A., fişa de intervenţie la eveniment, procesul verbal întocmit de primii poliţişti

ajunşi la faţa locului şi constatările preliminare ale medicului legist ) s-a apreciat că rezultă

suspiciunea rezonabilă că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, de

altfel aceştia au recunoscut faptele.

Infracţiunea de omor calificat este o infracţiune comisă cu intenţie contra vieţii şi este

expres prevăzută de legiuitor printre cele pentru care este permisă luarea celei mai grave

dintre măsurile preventive, dovadă faptul că pericolul social abstract al acesteia este deosebit

de ridicat chiar dacă fapta a rămas în fază de tentativă, iar infracţiunea de tâlhărie calificată

este sancţionată cu o pedeapsă peste 5 ani închisoare prezumându-se de către legiuitor că şi

aceasta are un pericol social ridicat.

Pericolul social concret al infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii este unul

deosebit de ridicat deoarece aceştia au declarat că au acţionat pentru a-şi procura bani pentru

alcool şi „prafuri”, fiind sub influenţa alcoolului, după ce în prealabil au verificat locul faptei

în jurul orei 24.00 constatând că în cortul persoanei vătămate mai este lumină. Eforturile

tuturor celor 3 inculpaţi pare că au fost susţinute şi orientate pentru asigurarea succesului.

Astfel, înainte de a pătrunde în cortul victimei, inculpatul C.D.R. s-ar fi înarmat cu un

bolovan de bordură pe care să-l folosească în ipoteza în care persoana vătămată se trezeşte.

Însuşi obiectul ales, când ar fi putut să aleagă o botă sau un căluş confecţionat ad-hoc sau o

sfoară ca să imobilizeze victima, denotă că s-au pregătit pentru cea mai gravă dintre

consecinţele posibile ale faptelor lor. Relevant este şi faptul că, la faţa locului, pare că

inculpatul C. s-a reorientat şi a ales să folosească ciocanul victimei fără ca ceilalţi să-l

împiedice în vreun fel. Din contră, inculpatul C., potrivit propriei declaraţii, pare că a

imobilizat victima înfăşurându-i o haină pe cap şi ţinând-o în timp ce inculpatul C. lovea cu

ciocanul ţinut cu ambele mâini, iar inculpatul L. a sustras banii, după care C. a lovit-o victima

cu picioarele în cap. Agresivitatea de care pare să fi dat dovadă inculpaţii C. şi C. este una

deosebită dacă avem în vedere faptul că a fost necesară intervenţia neurochirurgicală de

urgenţă, viaţa victimei fiind pusă în pericol, precum şi dacă avem în vedere obiectul vulnerant

folosit – ciocanul, cel intenţionat iniţial a fi folosit – bolovanul şi lovirea cu piciorul în zona

feţei. În plus, se pare că victima a fost lovită până când nu a mai scos nici un sunet.

Este adevărat că inculpaţii nu au antecedente penale, însă prezumtivul debut

infracţional al acestora este „în forţă”, în condiţiile în care nimeni nu s-ar fi aşteptat ca, la

vârsta lor – 19, respectiv 20 ani, să fie capabili de o astfel de agresiune.

Chiar dacă inculpatului L. nu i s-a reţinut complicitatea la săvârşirea infracţiunii de

tentativă la omor calificat, el pare să fie coautor al infracţiunii de tâlhărie, care este, de

asemenea, extrem de gravă. Totodată, trebuie reţinut că din actele dosarului rezultă că acesta

ar fi avut ideea sustragerii sumelor de bani de la victimă, despre care doar el cunoştea că

vinde pepeni în zonă (inculpaţii C. şi C. locuind în judeţul …), reşedinţa inculpatului L.

aflându-se în apropierea cortului victimei.

Niciunul dintre inculpaţi nu are un loc stabil de muncă, dar fiecare ar fi avut

posibilitatea să se angajeze, inculpatul C. posedând şi permis de conducere. Cu toate acestea,

se pare că cei trei sunt consumatori de alcool şi posibil alte substanţe cu efecte psihoactive.

În concluzie, judecătorul apreciază că măsura preventivă este necesară pentru

înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică creată de inculpaţi prin presupusele lor

fapte şi, totodată, necesară pentru împiedicarea comiterii de noi infracţiuni, comportamentul

lor fiind imprevizibil sub influenţa alcoolului. În plus, la nivelul mun. Cluj-Napoca s-au extins

infracţiunile de furt calificat comise în dauna persoanelor care vând pepeni în corturi

amenajate în oraş, infracţiunile ce fac obiectul dosarului au ajuns în atenţia mass-media locală

şi este absolut necesară apărarea potenţialelor victime ale unor astfel de infracţiuni, în cazul în

care inculpaţii ar fi lăsaţi în libertate acestea fiind încurajate să comită alte fapte antisociale.

Considerând că măsura arestului preventiv este în mod categoric proporţională cu

gravitatea acuzaţiilor, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în temeiul art. 226 alin. 1, art. 223

alin. 2 şi art. 202 alin. 1, 2 şi 4 lit. e din Codul de procedură penală, a admis propunerea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pentru

30 de zile.

Împotriva încheierii Tribunalului Cluj au formulat contestaţie inculpaţii C.D.R. şi

C.A., prin care au solicitat admiterea acesteia, punerea de îndată în libertate întrucât au fost

sinceri şi au regretat faptele comise, nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, iar în

subsidiar apreciază că se poate lua faţă de ei şi măsura arestului la domiciliu sau a

controlului judiciar.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi examinând contestaţiile, prin prisma motivelor

invocate ajunge la următoarele constatări:

Din dispoziţiile Codului de procedură penală rezultă că pentru luarea măsurii arestării

preventive, subsumat scopului acesteia, astfel cum el este determinat prin art.202 NCPP,

respectiv privind buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea

pedepsei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii generale şi anume: să existe probe sau

indicii temeinice că suspectul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, şi să

existe unul din cazurile prevăzute de art.223 alin.1 şi 2 NCPP.

Din conţinutul textelor menţionate rezultă că legiuitorul a avut în vedere două acte de

dispoziţie, distincte, respectiv unul privind luarea măsurii şi altul privind alegerea acesteia.

Este de observat, sub un prim aspect, că deşi este tot o activitate jurisdicţională, cea de

soluţionare a luării arestării preventive de către judecător în cursul urmăririi penale, nu

priveşte elementele de fond ale raportului juridic de conflict, fiind aşadar o procedură

excepţională, determinată prin art. 223- 226 rap. la art. 234 şi 236 NCPP, căreia nu i se pot

aplica dispoziţiile generale privind judecata, prevăzute în partea specială a Codului de

procedură penală.

Drept urmare, apărările de fond nu pot fi verificate în această procedură, ele nefăcând

obiectul examinării instanţei de control judiciar.

Din verificarea încheierii atacate, rezultă că prima instanţă a examinat sesizarea

parchetului şi a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile luării măsurii arestării

preventive.

Astfel, contestatorii C. şi C. sunt părţi în procesul penal, faţă de aceştia fiind pusă în

mişcare acţiunea penală.

Cu privire la acest aspect, există indicii temeinice şi suspiciunea rezonabilă că au

comis fapte prevăzute de legea penală, judecătorul fondului statuând corect în această

privinţă, prin încheierea atacată.

În acest sens, „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă

presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care se efectuează acte de urmărire penală au

săvârşit faptele”.

Noţiunea de „probă, din art. 97 NCPP sau indicii temeinice” din Codul de procedură

penală este echivalentă celei de „motive verosimile” prevăzută de art. 5 paragr.1 lit. c din

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune ca o

condiţie prealabilă oricărei detenţii preventive, reţinerea unor motive reale, credibile de a

bănui că persoana care urmează a fi privată de libertate a săvârşit o infracţiune.

În ceea ce priveşte sensul sintagmei „motive verosimile” Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat că aceasta presupune existenţa unor fapte sau informaţii de

natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracţiune, ceea ce

trece drept plauzibil, depinzând de ansamblul circumstanţelor existente în cauza concretă şi

cunoscute la momentul arestării.

Curtea reţine că în cauză există probe şi indicii temeinice care fac rezonabilă

presupunerea că inculpaţii C. şi C. sunt autorii presupuselor infracţiuni de tâlhărie calificată,

prev. de art. 234 alin. 1 lit. a, d şi f rap. la art. 233 Cod penal cu art. 77 lit. a Cod penal şi

tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 188, 189 alin. 1 lit. d

şi alin. 2 Cod penal cu art. 38 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, numitul L.V., la 17.08.2017, în jurul orei 03:00, împreună cu

numiţii C.D.R. şi C.A. a sustras, prin violenţă, bani şi un telefon mobil marca Samsung, de la

persoana vătămată R.F., în timp ce aceasta dormea în cortul standului de pepeni amplasat pe

strada …, în vecinătatea zonei de acces în complexul comercial … din municipiul Cluj-

Napoca. În aceleaşi împrejurări, în scopul neutralizării rezistenţei fizice pe care victima R.F.

ar fi putut să o opună, numiţii C.D.R. şi C.A. au exercitat acte de violenţă extremă asupra

acesteia, aplicând-i lovituri multiple cu picioarele şi cu un ciocan în zona capului după care iau

sustras bani şi un telefon mobil marca Samsung.

Indiciile concrete de săvârşire a infracţiunii rezultă din: procesul-verbal de cercetare la

faţa locului, declaraţiile martorilor C.T., V.A.I. şi M.V.E., declaraţiile inculpaţilor L.V.,

C.D.R. şi C.A., fişa de intervenţie la eveniment, procesul verbal întocmit de primii poliţişti

ajunşi la faţa locului şi constatările preliminare ale medicului legist.

Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set

minim de fapte şi informaţii care să convingă un observator obiectiv ( judecător ) cu privire la

existenţa indiciilor temeinice că s-a săvârşit o infracţiune. Acest aspect nu presupune ca

autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul

arestării ( cauzele Brogan şi Murray c/a Regatului Unit ).

În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu

suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpaţii C. şi C. a infracţiunilor pentru

care sunt cercetaţi.

Se cunoaşte că, proclamând dreptul la libertate, scopul textelor din Codul de procedură

penală român, cât şi cel al art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este

asigurarea că nici o persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar ( cauza Amuur c/a

Franţei ).

Protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu

trebuie să stânjenească însă eforturile organelor judiciare în administrarea probelor,

desfăşurarea procesului în bune condiţii.

Instanţa europeană a afirmat adeseori în jurisprudenţa sa că orice privare de libertate

trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legislaţia

naţională, dar în acelaşi timp, trebuie să respecte scopul esenţial al art.5: protejarea individului

împotriva arbitrariului autorităţilor statale ( C.Bârsan, Convenţia Europeană a Drepturilor

Omului. Comentariu pe articole, vol.I Drepturi şi Libertăţi, Bucureşti 2005 ).

Indiciul este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau

asupra vinovăţiei celui care l-a comis. El conţine o ştiinţă sau o cunoştinţă certă şi directă

asupra unui fapt, circumstanţe, situaţii, iar prin informaţia şi revelaţia produsă de această

ştiinţă dă o probă indirectă cu privire la existenţa infracţiunii şi a vinovăţiei – proba indicială.

Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea

fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

Solicitarea parchetului de a se lua împotriva inculpaţilo C. şi C. măsura arestării

preventive, este justificată prin prisma art. 223 şi 226, NCPP.

Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înţeleagă că inculpaţilor li se impută

săvârşirea unei infracţiuni, ci că există probe şi indicii considerate temeinice în acest sens, în

raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezenţa acestora atunci când

din datele existente în speţă, rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează

urmărirea penală, a săvârşit fapta.

În consecinţă, dacă prin termenul „probă” se înţelege, conform dispoziţiilor art. 97

NCPP ”orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei

infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor

necesare pentru justa soluţionare a cauzei”, în legătură cu termenul „indicii temeinice” ele

sunt simple presupuneri, determinate de aparenţe mai mult sau mai puţin grăitoare.

Indicii temeinice există atunci când din examinarea atentă a unor date existente în

cauză, se desprinde în mod motivat, ce trebuie justificat, analizat, presupunerea rezonabilă că

persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, a săvârşit cu adevărat o faptă ce ar

atrage o sancţiune penală. Indiciile trebuie să fie un multiplu, cu surse independente şi

totodată serioase, fără să conţină pure generalităţi.

Raţionamentul procurorului trebuie, în acest sens, să fie satisfăcător, convingător, să

arate motivele pentru care măsura este necesară, iar lipsa unor elemente reale, raţionale, cât de

cât convingătoare, face ca măsura de arestare preventivă să fie ilegală.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art. 5, posibilitatea arestării sau

reţinerii persoanei în vederea aducerii ei în faţa autorităţii competente „atunci când există

motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune”. În spiritul Convenţiei, prezumţia de

nevinovăţie nu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susţine că dispoziţiile

legale ar fi contrare prevederilor constituţionale şi celor corespunzătoare privitoare la

prezumţia de nevinovăţie, cuprinse în pactele şi convenţiile internaţionale privitoare la

drepturile omului.

Art. 23 din Constituţia României, republicată, prevede că libertatea individuală şi

siguranţa persoanei sunt inviolabile, iar reţinerea sau arestarea unei persoane este permisă

numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

Raportând dispoziţiile legale la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a

Libertăţilor Fundamentale, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că acestea transpun

întocmai în dreptul intern prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenţie, potrivit cărora o

persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reţinută, în vederea aducerii

sale în faţa autorităţii judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a

săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o

împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

În consecinţă, sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 223 NCPP dar şi cele prevăzute

de art. 5 pct.1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenţei acelor

motive verosimile de a bănui că inculpatul L. a comis infracţiuni, care în jurisprudenţa CEDO

( cazul Fox, Campbell şi Hartley versus U.K. ) au fost definite ca acele fapte şi informaţii care

ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârşi infracţiunea, iar

această analiză trebuie făcută în raport cu toate circumstanţele cauzei.

În cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie 2006 CEDO a arătat că în

prima fază a detenţiei provizorii, existenţa motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este

autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenţie.

Probele care ar putea da naştere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de acelaşi nivel

cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea Europeană în cauza

O”Hara contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001.

Împrejurarea că inculpaţii nu îşi asumă în totalitate recunoaşterea infracţiunilor pentru

care sunt cercetaţi reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până

la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.

În consecinţă, prin admiterea propunerii parchetului vizând luarea măsurii arestării

preventive, nu s-ar înlătura această prezumţie, ci doar s-ar verifica condiţiile limitative

prevăzute de art.223 alin 1 şi 2 NCPP, în raport de materialul probator administrat până în

această fază a urmăririi penale.

Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond, sub aspectul reţinerii sau nu, a

vinovăţiei inculpaţilor.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că existenţa şi persistenţa unor indicii grave

de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o

detenţie provizorie”, măsura arestării preventive a inculpaţilor, fiind conformă scopului

instituit prin art. 5 al CEDO.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că

s-a comis o infracţiune” măsura arestării preventive este justificată şi prin prisma aceleiaşi

jurisprudenţe.

În această fază a contestaţiei, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu are abilitatea de a

cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici de a verifica

apărări care ţin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror

nu pot fi înlăturate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat cu luarea unei măsuri

preventive.

În cauza de faţă, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate şi în

consecinţă, ceea ce judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să analizeze, sunt temeiurile care

au determinat arestarea preventivă şi dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de

libertate.

Susţinerea judecătorului de drepturi şi libertăţi este justificată în cele ce preced şi de

legislaţia europeană ( cazul Saadi contra Regatului Unit şi Ambruszkiewicz contra Poloniei

din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18

martie 2008 ), în care se statuează necesitatea detenţiei raportat la infracţiunile comise de

inculpaţi şi totodată, existenţa unei proporţionalităţi a detenţiei raportat la alte măsuri, mai

puţin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art. 214 şi

216 NCPP ( controlul judiciar sau cel pe cauţiune ), sau arestul la domiciliu prevăzut de art.

218 NCPP.

În speţa de faţă, luarea măsurii arestării preventive a contestatorilor C. şi C. este

justificată prin existenţa unui interes public, interes care se referă la buna administrare a

justiţiei şi totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Prin prisma acestor împrejurări, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că lăsarea

contestatorilor în libertate, în acest moment procesual, ar putea influenţa urmărirea penală.

Măsura arestării se apreciază ca judicioasă şi necesară pentru apărarea unui interes

public.

Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei

din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că

existenţa motivelor plauzibile că inculpaţii sunt bănuiţi de comiterea unei infracţiuni, este o

condiţie pentru luarea măsurii detenţiei.

În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de

libertate se regăsesc în disp. art. 223 alin. 1 NCPP iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.

art. 223 alin. 2 NCPP.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a arestării preventive, se observă că măsura

restrictivă de libertate poate fi luată dacă: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea

comisă este închisoarea de 5 ani sau mare şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Prima condiţie, judecătorul de drepturi şi libertăţi o apreciază ca îndeplinită, întrucât

infracţiunea de tâlhărie calificată şi tentativă la omor calificat se pedepseşte cu închisoare mai

mare de 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

În speţa de faţă, există bănuieli rezonabile că faptele pentru care sunt cercetaţi

inculpaţii contestatori, constituiau infracţiuni la momentul în care s-au produs şi al efectuării

urmăririi penale (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000 ).

Prin încheierea atacată, în mod judicios Tribunalul Cluj a apreciat asupra îndeplinirii

condiţiei pericolului pentru ordinea publică.

Desigur, în mod firesc, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere gravitatea

infracţiunilor, rezonanţa socială a unor asemenea fapte îndreptate împotriva vieţii, precum şi

reacţia societăţii faţă de comiterea acestora, care justifică detenţia înainte de judecată, cel

puţin pentru un timp.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că în Hotărârea nr. 42250 din 1.07.2008

„Calmanovici c/a României, Curtea Europeană, între altele, a indicat ca motiv fundamental

care ar permite arestarea provizorie a unei persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni,

pericolul de tulburare a liniştii publice.

Obstrucţionarea justiţiei şi pericolul de sustragere, au constituit motive întemeiate de a

refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de CEDO în interpretarea

art. 5 paragraf 3. De aceea, în situaţia de faţă, se impune o astfel de reacţie a autorităţilor

pentru a nu se crea şi mai mult neîncrederea în capacitatea justiţiei de a lua măsurile necesare

pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc şi a

unei stări de securitate socială.

Pericolul pentru ordinea publică, se apreciază atât în raport cu datele referitoare la

fapte, adică natura şi gravitatea infracţiunilor comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă

produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acestora, datele referitoare la persoana

inculpatului, antecedentele sale penale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau

generic al infracţiunii săvârşite de inculpat, nu poate constitui temei pentru luarea măsurii

arestării preventive. O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de

grave, cum este şi omorul, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea

suspecţilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică, întrucât

prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea

unui pericol pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe

care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi, şi care justifică

luarea măsurii arestării preventive.

În cauza Jose Gomes Pires Coelho contra Spaniei din 28 martie 2006 Curtea

Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia şi în raport de alte

circumstanţe, cum ar fi de pildă caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia,

legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existenţa riscului de perturbare a anchetei

sau să îl facă atât de redus, încât să nu justifice detenţia.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că atitudinea adoptată de inculpaţi, în

sensul recunoaşterii doar parţiale a faptelor, pe fondul unui consum exagerat de băuturi

alcoolice şi droguri, absenţa unui loc de muncă stabil, denotă un caracter şi o moralitate

îndoielnice, în măsură să confirme pericolul periclitării anchetei şi a ordinii publice prin

lăsarea în libertate la acest moment procesual ( în arest la domiciliu sau controlul judiciar ).

Nimic nu va împiedica instanţa de fond sau chiar pe cea de soluţionare a contestaţiei,

ca după administrarea probelor testimoniale, dacă se va impune efectuarea şi a celor

ştiinţifice, pentru a nu se prelungi durata rezonabilă a arestării, să dispună înlocuirea privării

de libertate cu o altă măsură, mai puţin restrictivă de drepturi, în privinţa contestatorilor.

Nu în ultimul rând, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine prin prisma deciziei

CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la luarea arestării preventive, magistraţii nu

trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu

privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele

materiale, legăturile cu familia. Atât prin referire la conţinutul acestei decizii, cât şi a celei

pronunţate în cauza Dolgova c. Rusiei din 2 martie 2006 şi Scundeanu c.României din

februarie 2010, Curtea învederează că în privinţa inculpaţilor – contestatori sunt întrunite

cerinţele vizate şi temeiul de arestare reglementat de art. 223 alin. 2 NCPP, impunându-se

luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia, astfel că soluţia primei instanţe este

temeinică şi legală.

Prin reacţia particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reţinute în sarcina

inculpaţilor sunt considerate că suscită o tulburare a societăţii, aşa încât se justifică o detenţie

preventivă.

Aceste împrejurări sunt apreciate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, ca fiind

de natură a tulbura opinia publică şi de a-i afecta grav încrederea într-un sistem real de valori,

generând atitudini de temere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială,

fiind întrunite cerinţele art. 223 alin. 2 NCPP şi impunându-se luarea măsurii arestării

preventive faţă de inculpaţi.

Potrivit art. 223 alin. 2 NCPP, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu apreciază ca

oportună luarea la acest moment procesual a altei măsuri preventive, mai puţin restrictive de

libertate, în mod alternativ, cele prevăzute de art. 214, 216, 218 NCPP ( controlul judiciar sau

cel pe cauţiune şi arestul la domiciliu ), întrucât în cauză urmează a fi efectuate investigaţii

complexe pentru verificarea tuturor condiţiilor în care au fost săvârşite pretinsele infracţiuni.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că în baza art. 202 NCPP, pentru

desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru o bună administrare a

justiţiei, pentru a se împiedica sustragerea inculpaţilor de la urmărire penală, este oportună la

acest moment procesual luarea arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror

şi reţinute ca atare de către instanţă.

Lăsarea în libertate a inculpaţilor ar potenţa starea de neîncredere a opiniei publice, cu

privire la modul în care organele judiciare aplică legea şi protejează respectarea valorilor

sociale, care reglementează buna şi corecta desfăşurare a actului de justiţie.

Aşa fiind, se vor respinge ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii C.D.R. şi

C.A., deţinuţi în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 430/C din 21 august 2017 a

Tribunalului Cluj, , în conformitate cu art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de câte 130 lei, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariu pentru apărători din oficiu – avocat Nuţ Corneliu

şi M.A.P., în baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală.

Vor fi obligaţi contestatorii să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei

reprezentând cheltuieli judiciare, conform art. 275 alin. 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii C.D.R. şi C.A., deţinuţi în

Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 430/C din 21 august 2017 a Tribunalului

Cluj.

Stabileşte in favoarea Baroului Cluj suma de câte 130 lei, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariu pentru apărători din oficiu – avocat Nuţ Corneliu

şi M.A.P..

Obligă pe contestatori să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei

reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă camerei de consiliu, azi, 24 august 2017.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI GREFIER,

DELIA PURICE LOREDANA ANAMARIA

SOROIU

Anonimizat, conform Ecris

Expert Adrian Dănilă