Interdicţia de construire a expoatării miniere pe bază de cianuri din Baia Mare a fost menţinută de magistraţii Curţii de Apel Cluj, care au respins tentativa de anulare a unei hotărâri de Consiliu Local din partea firmei SC Romaltyn Mining SRL.

Consilierii locali au dispus prin HCL 84 din 2010 interzicerea temporară a exploatării aurifere, până la aprobarea unui nou plan urbanistic zonal, în zona malurilor râului Săsar.

Reprezentanţii firmei cu acţionariat din România şi Kazahstan au susţinut că aleşii locali au dat dovadă prin acest document de exces de putere, ar fi încălcat Constituţia, privind drepturile de proprietate şi s-au substituit Autorităţii Naţionale pentru Resurse Minerale, care au dat drept de exploatare firmei, autorizată prin vechiul PUZ.

Reprezentanţii Romaltyn au mai susţinut că spre deosebire de cele susţinute în spaţiul public, activitatea firmei ar îndepărta haldele de steril poluant din zonă.

Construcţiile au fost edificate în anul 1999 de firma Aurul, apoi de Transgold, care a intrat în faliment, activele fiind preluate de Romaltyn.

Compania Romaltyn Mining este deținută de investitori din România și Kazakhstan, care deţin la Baia Mare o uzină de tratare a minereului aurifer şi a hadelor de steril istoric, achiziţionată după falimentul firmei Aurul.

Vă prezentăm motivarea judecătorilor maramureşeni privind respingerea acţiunii Romaltyn Mining, decizie menţinută la Curtea de Apel din Cluj.

R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREŞ SECŢIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOSADMINISTRATIV ŞI FISCAL SENTINŢA CIVILĂ

Şedinţa publică din 11 Iulie 2016 Instanţa constituită din: PREŞEDINTE Grefier

Pe rol fiind pronunţarea soluţiei la cererea în contencios formulată de reclamanta SC ROMALTYN MINING SRL cu sediul în loc. Baia Mare str. Victoriei nr. 77B, jud. Maramureş în contradictoriu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE cu sediul în loc. Baia Mare str. Forestierilor nr. 213 şi punct de lucru în Baia Mare str. Gheorghe Şincai nr. 37, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în şedinţa publică din 27.06.2016, concluziile şi susţinerile reprezentanţilor părţilor fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunţarea soluţiei s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunţat hotărârea de mai jos:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă,

Prin acţiunea în contencios formulată sub dosar nr.  reclamanta SC ROMALTYN MINING SRL a solicitat instanţei în contradictoriu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE, anularea HCLnr.84/2010 suspendarea executării Hotărârii şi plata cheltuielilor de judecată avansate pentru următoarele considerente:

„ I Aspecte preliminarii soluţionării prezentei acţiuni in contencios administrativ

A. Formularea plângerii prealabile împotriva HCL nr. 84/2010, in temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 54/2004

Arătam instanţei de judecata ca subscrisa contestatoare Romaltyn Mining a formulat plângerea prealabila împotriva HCL nr. 84/2010 ce a fost înregistrata la Intimatul Consiliul Local Baia Mare in data de 17 Mai 2010 sub nr. 10240.

Plângerea prealabila prin care a fost solicitata intimatei revocarea / anularea HCL nr. 84/2010 a fost intemeiata in raport de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ce specifica faptul ca „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia”.

Totodată prin Adresa Înregistrata la intimata sub nr. 10566 din data de 20 mai 2010, am adus la cunoştinţa autorităţii publice despre formularea plângerii prealabile.

B. Răspunsul Consiliului Local Baia Mare privind respingerea plângerii prealabile formulate de Romaltyn Mining

Prin Adresa cu nr. 10214 din data de 8 Iunie 2010 comunicata către subscrisa contestatoare in data de 15 Iunie 2010, intimatul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a transmis către Romaltyn Mining faptul ca plângerea prealabila a fost supusa dezbaterii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare si ca in urma dezbaterilor plenul Consiliului Local a hotărât menţinerea hotărârii.

In urma răspunsului privind respingerea plângerii prelabile, subscrisa Romaltyn Mining, prin Adresa înregistrata la Consiliul Local al Municipiului Baia Mare sub nr. 12841 din data de 24 Iunie 2010, a solicitat emitentului actului furnizarea hotărârii luata de intimata cu privire la respingerea plângerii prealabile.

In urma solicitării subscrisei, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, prin Adresa nr. 12841 din data de 4 iulie 2010 a transmis subscrisei Procesul – Verbal al Şedinţei Extraordinare a Consiliului Local Baia Mare din data de 4 Iunie 2010, unde la punctul 7 (pagina 19) s-a dispus menţinerea hotărârii atacate.

Fata de aceste aspecte, va solicitam sa constataţi ca subscrisa a îndeplinit procedura prealabila instituita de Legea nr. 554/2004.

II. Factorul juridic generator al litigiului

A. Conţinutul HCL nr. 84/2010

Prin aceasta hotărâre a Consiliului Local Baia Mare s-a dispus aprobarea instituirii interdicţiei temporare de construire (non aedificandi) pana la data aprobării PUZ – “Malurile Râului Sasar” – pentru zona A -1.1 (Macrounitate teritoriala de referinţa care cuprinde fosta U.P. Sasar si incinta Romaltyn Mining S.R.L.), identificata potrivit PUZ – Malurile Râului Sasar, proiect nr. 09/2008 – anexa 1 la aceasta hotărâre.

III. Argumente privind temeinicia prezentei acţiuni

A. HCL nr.84/2010 reprezintă un exces de .putere din partea. Consiliului Local Baia Mare.

Consideram ca s-a exercitat un exces de putere din partea autorităţii publice locale – Consiliul Local Baia Mare, ce conduce la incalcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale subscrisei, conferite de Constituţia României si de alte legi. In primul rand se impune a aminti ca subscrisa este proprietara imobilelor de pe strada Victoriei nr. 77B, inscris in CF 14.549 Baia Mare, nr. topo 2693/25/1 si topo 2693/25/2, in natura teren si construcţii – complex industrial, in suprafaţa totala de 14.671 mp.

Construcţiile ce compun complexul industrial, situate pe terenul mai sus amintit, au fost realizate in baza autorizaţiei de construcţie nr. 17/23.04.1997, emisa de Consiliul Judeţean Maramureş, iar vechimea acestora datează încă din anul 1999.

Edificarea acestor construcţii a fost realizata de SC Aurul SA si mai apoi de SC Transgold SA de la care s-au achiziţionat, in procedura de faliment (derulata in dosar nr. 2160/100/2006 al Tribunalului Maramureş), de către Romaltyn Mining activele acestei societarii, prin procesul verbal de predare-primire din data de 5 Februarie 2007 si respectiv procesul verbal de predare-primire spre folosinţa a terenurilor si instalaţiilor din data de 12 Iulie 2007.

Pe cale de consecinţa, imobilele amintite, constând din teren + construcţii, au devenit active ale Romaltyn Mining si fac parte din patrimoniul societarii, constituind astfel o forma de proprietate privata.

Aşadar, HCL nr. 84/2010 denota un exces de putere, incalcand, pe de o parte, asa cum am arătat mai sus, drepturile subscrisei societăţi, iar pe de alta parte, limitele competentei Consiliului Local al Municipiului Baia Mare – prevăzute in mod expres de lege.

Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea 215/2001 privind administraţia publica locala (“Legea nr. 215/2001”), “autonomia locala conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sa aiba iniţiative in toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date in mod expres in competenta altor autorităţi publice”, iar in cazul de fata Consiliul Local Baia Mare si-a incalcat competenta stabilita prin lege, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 54 din Legea minelor nr. 85/2003 (“Legea nr. 8512003”), autoritatea competenta abilitata pentru aplicarea dispoziţiilor legale in domeniul minier este Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale (“ANRM”), organizata ca instituţie publica de interes naţional, cu personalitate juridica, aflata in subordinea Guvernului României, iar conform art. 55 alin. 2 din acelaşi act normativ, funcţionarea si organizarea acestei instituţii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Facem trimitere in acest sens la Hotărârea de Guvern nr. 1419/2009 – privind organizarea si funcţionarea ANRM, care in art. 3 litera “f”, prevede in mod expres ca aceasta instituţie publica efectuează in mod imperativ “avizarea amplasamentelor pentru obiective civile si industriale, de utilitate publica, a planurilor sau a schitelor de sistematizare, […], sub aspectul influentei acestora asupra posibilităţilor de cercetare si valorificare a substanţelor minerale utile si asupra protecţiei zăcămintelor “.

Aşadar, atat timp cat Romaltyn Mining, in calitate de titular al licenţei de exploatare asupra perimetrelor miniere, este impiedicata sa-si desfăşoare activitatea, fara a se cere in prealabil acordul ANRM, demersul de a institui o interdicţie temporara de construire, pana la data aprobării noului PUZ – Malurile Râului Sasar, constituie un exces de putere concretizat prin încălcarea limitelor de competenta stabilite autorităţii publice locale prin lege.

Efectele Hotărârii nr. 84/2010 constituie aşadar o ingerinţa in atribuţiile si competenta unei alte autoritari, respectiv Guvernul României prin ANRM, aflat in subordinea sa.

Pe de alta parte, subscrisa societate isi desfăşoară activitatea intr-un perimetru cuprins intr-un PUZ aprobat si inca in vigoare la data luării acestei hotărâri, iar pentru activitatea miniera desfăşurata in perimetrul de exploatare afectat de interdicţia de construire, s-au achitat bugetului de stat, inclusiv pentru anul 2010 cat si in anii următori, taxele prevăzute de art. 44 alin. (4) din Legea minelor nr. 85/2003.

Activităţile miniere se efectuează de către persoane juridice înregistrate conform legii si care sunt specializate si atestate in desfăşurarea unor atare activităţi, ce se realizează in cadrul unor perimetre stabilite in acest scop de autoritatea competenta – ANRM, sens in care orice demers de impiedicare a desfăşurării acestei activităţi, ce nu provine de la autoritatea competenta ori nu a fost avizat de aceasta, este nelegal.

B. HCL nr.. 84/2010 reprezintă o îngrădire, a .atributelor drepturilor de .proprietate

Potrivit art. 555 din Noul Cod civil, dreptul de proprietate reprezintă acel drept care conferă titularului atributele de posesie, folosinţa si dispoziţie asupra unui bun, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege, iar conform dispoziţiilor art. 44 alin. 2 din Constituţia României “proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”.

Instituirea unei interdicţii de construire ce afectează domeniul privat al titularului Romaltyn Mining, constituie, asa cum am arătat mai sus, o îngrădire a atributelor dreptului de proprietate al subscrisei, drept dobândit si exercitat in condiţiile legii, cu atat mai mult cu cat, aceasta vătămare s-a produs fara vreo notificare prealabila si in antiteza cu toate dispoziţiile legale emise pana la aceasta data de Primărie si de Consiliul Local Baia Mare.

Este de notorietate ca Romaltyn Mining isi desfăşoară activitatea in condiţii de deplina legalitate, iar insasi Primăria Municipiului Baia Mare, este emitenta unor acte (constând din autorizaţii de construcţie, certificate de urbanism), ce au creat cadrul legal adecvat si necesar funcţionarii acestei intreprinderi.

Prin instituirea acestei interdicţii de construire se impiedica implicit finalizarea proiectelor de investirii asumate de subscrisa societate, pentru obţinerea unei autorizaţii integrate de mediu, necesara prelucrării haldelor de steril din imprejurimile Municipiului Baia Mare.

Trebuie precizat in acest sens ca, prin păstrarea acestor halde se contaminează permanent solul prin infiltrarea unor substanţe toxice rezultate in urma reacţiilor chimice provocate de apele pluvial si de radiatile solare puternice din timpul verii.

Ori, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 4, litera e din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publica locala („Legea nr. 215/2001″), Consiliul Local al Municipiului Baia Mare este dator sa vegheze si sa aprobe strategiile de mediu ale unităţii administrativ-teritoriale pe care o gestionează, iar impiedicarea activităţii subscrisei societăţi are ca si finalitate tocmai încălcarea acestei atribuţii instituita prin lege.

Afirmam acest lucru deoarece, atat timp cat, prealabil adoptării acestei hotărâri, care desi a fost motivata in mass media ca o măsura protectiva de mediu, nu s-a adoptat o strategie de mediu care sa prevadă in mod expres o soluţie pentru aceste deşeuri, exista posibilitatea reala a prejudicierii intereselor locuitorilor Municipiului Baia Mare, urmare a procesului de contaminare a solului si a pânzei freatice.

In aceeaşi ordine de idei trebuie amintit si faptul ca Romaltyn Mining din profitul realizat in urma activităţii economice, desfăşurata in bune condiţii pana in prezent, a alocat sume considerabile pentru procesul de ecologizare a unor suprafeţe de teren, pe care municipalitatea le poate valorifica, prin aprobarea unor proiecte de investiţii realizate de terţii – proprietari ai terenului, proiecte ce vor atrage sume considerabile de bani la bugetul local.

Facem trimitere in acest sens la prelucrarea celor aproximativ 5 milioane tone de steril ce au fost depozitate, pe malul râului Sasar – in zona Meda, fapt ce a condus la eliberarea si ecologizarea din punct de vedere al poluării cu metale grele, a unei suprafeţe de 24 de ha teren.

Aceste aspecte ne îndreptăţesc sa afirmam ca aceasta hotărâre nu este decât o şicana la adresa subscrisei societăţi si ca acest demers nelegal are un scop pur economic, urmarindu-se pe aceasta cale înlăturarea subscrisei societari din peisajul urbanistic al Municipiului Baia Mare, in vederea realizării unor alte investiţii, constituind deopotrivă si o acţiune propagandistica cu caracter politic, in vederea obţinerii unui anumit număr de voturi cu ocazia viitoarelor alegeri locale, fapt ce denota nelegalitatea si netemeinicia unei atare hotărâri.

C. HCL nr. 84/2010 a fost adoptata cu încălcarea actelor normative interne in vigoare HCL nr. 84/2010 a fost luata si cu încălcarea mai multor acte normative interne in vigoare, vatamand in acest sens drepturile subscrisei societari, recunoscute si garantate de aceste acte.

c. 1. Nesocotirea. Dispoziţiilor Ordonanţa de Urgenţă nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe(OUG nr. 92/1997)

OUG nr. 92/1997 stabileşte regimul juridic general privind garanţiile si facilitările de care beneficiază investitorii si investiţiile directe in România. Actul normativ defineşte investiţia directa ca fiind participarea la constituirea sau la extinderea unei întreprinderi in oricare dintre formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acţiuni sau de parti sociale ale unei societari comerciale, cu excepţia investiţiilor de portofoliu, sau înfiinţarea si extinderea in România a unei sucursale de către o societate comerciala străina, prin: – aport financiar, in moneda naţionala sau in valuta convertibila; – aport in natura de bunuri imobile sau/si bunuri mobile, corporale si necorporale; – participarea la creşterea activelor unei întreprinderi, prin orice mod legal de finanţare.

Totodată defineşte si noţiunea de investitor – persoana fizica sau juridica, rezidenta sau nerezidenta, cu domiciliul sau cu sediul permanent in România ori in străinătate, care învesteşte in România, in oricare dintre modalităţile prevăzute.

Aşadar, suntem indiscutabil in situaţia unui investitor străin si a unei investiţii directe in legătura cu activitatea miniera ce reprezintă obiectul principal de activitate al Romaltyn Mining

In accepţiunea generala a OUG nr. 92/1997, efectuarea unei învestirii in România, precum si posesia, folosinţa sau dispoziţia asupra unei proprietăţi sunt garantate si nu pot fi supuse vreunei masuri discriminatorii, ordonanţa prevăzând totodată ca nu pot fi supuse discriminării administrarea, întreţinerea, fructificarea, extinderea sau lichidarea unei învestirii.

Astfel potrivit art.4 alin. 2 OUG nr. 92/1997, investitorii beneficiază in România, in principal, de: (i) posibilitatea efectuării de învestirii in orice domeniu si in orice forme juridice prevăzute de lege; (ii) egalitatea de tratament – just, echitabil si nediscriminatoriu – pentru investitorii romani sau străini, rezidenţi sau nerezidenti in România; (iii) garanţii împotriva naţionalizării, exproprierii sau altor masuri cu efect echivalent;

Raportat la egalitatea de tratament – just, echitabil si nediscriminatoriu, prevăzuta de acest act normativ, va invederam faptul ca in peisajul urbanistic al Municipiului Baia Mare mai exista o întreprindere funcţionala ce foloseşte procedura cianurarii in vederea obţinerii produsului finit, întreprindere care funcţionează si in baza unor autorizaţii eliberate de municipalitate.

Or, pe de o parte, daca scopul instituirii unei atare interdicţii de construire este intr-adevar unul de protecţie a mediului înconjurător, ne întrebam de ce nu a fost stopata in orice modalitate si activitatea acestei întreprinderi, iar pe de alta parte, unde este egalitatea de tratament pe care municipalitatea este datoare sa o asigure in raport de subscrisa societate si întreprinderea de care am făcut vorbire?! Răspunsul este unul simplu: NU EXISTA ! Iar acest fapt denota inca o data substratul economic si politic al acestei hotărâri.

Revenind, spunem ca actul normativ, mai sus amintit, are menirea de a proteja investiţia străina pe de o parte, iar pe de alta parte de a pune semn de egalitate intre investitori cu raportare la drepturile si obligaţiile acestora, art. 9 din OUG nr. 92/1997 statuând in mod expres ca “investitorii vor avea aceleaşi drepturi si obligaţii, indiferent daca sunt rezidenţi sau nerezidenti, romani sau străini, sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol”.

Toate aceste aspecte indicate mai sus, echivalează deci cu imposibilitatea lezării in vreun fel, de orice autoritate publica, a drepturilor deja dobândite de investitor, fie prin limitarea exerciţiului dreptului, fie prin restrângerea acestuia.

Garantarea de către stat prin lege a oricărei investiţii face ca, nici o autoritate publica sa nu poată uza de vreo preogativa in contra intereselor legitime ale investitorului, prin acte administrative sau de gestiune menite a restrânge drepturile obţinute de investitor prin investiţia realizata.

Investiţiile deja realizate nu pot fi afectate nici direct, nici indirect.

Nu doar ca Hotărârea nr. 84/2010 a fost luata cu încălcarea unor norme imperative din legislaţia romaneasca insa, aceasta hotărârea vatama deopotrivă drepturile subscrisei societăţi, recunoscute de tratate si convenţii internaţionale ratificate de statul roman.

In acest sens este de precizat ca, in situaţia existentei unor litigii intre investitorii străini (Romaltyn Mining” fiind asimilat acestei categorii) si statul roman cu privire la drepturile si obligaţiile rezultând din prevederile OUG nr. 92/1997, relative la garanţiile si facilităţile acordate pentru efectuarea unor investiţii in România, acestea urmează a fi soluţionate, la alegerea investitorului.

Procedurile instituite pentru care investitorul poate opta sunt, potrivit art. 11 din OUG nr. 82/1997, fie cele ale Legii contenciosului administrativ si Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, fie Convenţia pentru Reglementarea diferendelor relative la învestirii intre state si persoane ale altor state încheiata la Washington la data de 18.03.1965 si ratificata de către România prin Decretul Consiliului de Stat nr. 62/1975, publicat in Monitorul Oficial Partea I nr. 56 din 07.06.1975; sau Regulamentul de Arbitraj .

In esenţa, conform Convenţiei de la Washington, ratificata de România, cand investitorul străin este cetăţean al unui stat parte la Convenţie, iar diferendul este rezolvat prin conciliere sau arbitraj, in atare situaţii, o societate comerciala romana precum Romaltyn Mining, in care investitorii străini deţin, potrivit legii romane o poziţie de control, aceasta societate va fi considerata, in lumina dispoziţiilor art. 25 alin. (2) litera “b” din Convenţie, ca având naţionalitatea investitorului străin.

Acest aspect conduce la concluzia ca, in caz de litigiu, pentru prejudiciul cauzat de Hotărârea nr. 84/2010, subscrisa societate va putea solicita in procedura arbitrajului, conform legislaţiei din Marea Britanie, obligarea la plata, pe de o parte a unor daune justificate de imposibilitatea desfăşurării in condiţii normale a activităţii (recuperarea cheltuielilor investitionale si de intretinere menţionate), precum si profitul nerealizat si prevăzut in proiectul de prelucrare a haldelor de steril si a altor materii prime iar pe de alta parte la daune morale pentru prejudiciul cauzat, cuantum global ce urmează a fi suportat de bugetul local al Municipiului Baia Mare.

In consecinţa, HCL nr. 84/2010 aduce o vătămare grava drepturilor subscrisei societăţi, garantate dupa cum am arătat nu doar de Constituţie ci si de OUG nr. 92/1997, prin nesocotirea dispoziţiilor legale instituite de acest act normativ, relative la posesie, folosinţa si dispoziţie.

c.2. Nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului(Legea nr. 350/2001)

Atingerea adusa drepturilor dobândite de investitor se realizează si in cazurile in care, prin acte administrative autoritatea publica limitează sau restricţionează in vreun fel, desfăşurarea activităţii in considerarea căreia s-a realizat investiţia directa.

Este si situaţia prohibita de Legea nr. 350/2001 care, prin art. 47, definind planul urbanistic zonal drept instrumentul de planificare urbana de reglementare specifica, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistica integrata a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamica urbana accentuata, interzice in alin. 6 promovarea planurilor urbanistice zonale cu scop declarat de promovare a unui anumit proiect de investirii; planurile urbanistice zonale reglementează condiţiile de amplasare a investiţiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.”

Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 350/2001, prin planul urbanistic zonal se stabilesc reglementari noi cu privire la: regimul de construire, funcţiunea zonei, maltimea maxima admisa, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor fata de aliniament si distantele fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei. Modificarea insa, prin planuri urbanistice zonale elaborate pentru zone ale unei unitari teritoriale de referinţa, a reglementarilor aprobate prin planul urbanistic general sau prin planuri urbanistice zonale, trebuie sa asigure unitatea, coerenta si confortul urban atat ale zonei de studiu, cat si ale teritoriului invecinat.

Aceste dispoziţii obliga autorităţile publice ca inclusiv la coordonarea activităţii urbanistice integrate a unei zone, sa aiba in vedere planurile urbanistice zonale deja existente cuprinzând si investiţiile realizate cu respectarea tuturor reglementarilor privind autorizarea si executarea construcţiilor.

Toate investiţiile care au fost efectuate si anterior anului 2007 dar si ulterior, nu numai ca prin destinaţia si amploarea acestora reprezintă investiţii directe si chiar investiţii cu un impact semnificativ in economie, dar toate acestea reprezintă investirii aprobate, lucrările de construcţie fiind autorizate de autorităţile competente.

Complexul industrial din Baia Mare, str. Victoriei nr. 77 B, impreuna cu staţiile de pompe, conducte de transport, iazuri de decantare, edificate in anul 1999, au fost realizate in baza autorizaţiei de construcţie nr. 17/23.01.1997 emisa de Consiliul Judeţean Maramureş, investiţiile efectuate ulterior de Romaltyn LTD., dupa preluarea societarii Romaltyn Mining, fiind la rândul lor autorizate, sens in care facem trimitere la Autorizaţia de Construire nr. 715/21.09.2007 pentru staţie var incinta uzina, Autorizaţia de Construire nr. 774/10.10.2007 (prelungita ulterior) emisa de Primăria Baia Mare pentru proiectul de modernizare proces detoxificare in incinta ROMALTYN, respectiv Autorizaţia de Construcţie nr. 555/23.09.2009, care are ca obiect deviere conducte transport zona Iazul Meda.

Ne întrebam care este raţiunea pentru care iniţial au fost eliberate si ulterior prelungite aceste autorizaţii, in condiţiile in care, aceeaşi autoritate publica locala a inteles sa impiedice prin aceasta Hotărâre desfăşurarea normala a activităţii subscrisei societăţi.

c.3. Lipsa de efect

Cu toate ca aceasta hotărâre a fost adoptata in luna aprilie a anului 2010, nici pana in momentul de fata nu a fost realizat PUZ-ul pentru Malurile Râului Sasar.

In aceste condiţii, interdicţia ‘non aedificanti” nu mai apare ca o măsura temporara, incadrata pentru o perioda determinata, ci apare ca o intedctie instituita pentru o perioada nedeterminata, ce ingradeste dreptul de proprietate al Romaltyn Mining.

Acest aspect nu poate fi tolerat in mod infinit deaorece prin aceasta hotărâre este afectat in mod continuu dreptul de proprietate al Romaltyn Mining.

C.4. Prin. adoptarea. HCL. nr.. 120/2013,. actula administrativ. atacat, respectiv. HCL .nr.. 84/2010. nu. işi mai. produce, efectele.pentru care a.fost adoptata

La data de 13 Aprilie 2013, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a adoptat Hotărârea cu nr. 120, prin care a fost stabilit regimul economic al unităţii teritoriale de referinţa din Municipiul Baia Mare cuprinsa intre Bulevardul Independentei, Bulevardul Decebal si Strada Victoriei, dupa cum urmează: (a) zone de comerţ – servicii; (b) subzona serviciilor si locuinţelor colective înalte cuP + 5- P + 18 niveluri („HCL nr. 12012013″),

Potrivit Planului de Situaţie anexat la HCL nr. 120/2013, Uzina de retratare a Sterilelor ce se afla in proprietatea Romaltyn Mining (“Uzina Romaltyn,,)/ este încadrata in subzona serviciilor si locuinţelor colective.

Având in vederea adoptarea HCL 120/2013, apreciem ca HCL nr. 84/2010 (acrul administrativ atacat) trebuia sa fie analizata si din perspectiva efectelor acesteia, care, de la data adoptării acesteia, respectiv Aprilie 2010 nu si-a atis scopul pretins in adoptarea acestui act, intrucat nici pana la momentul de fata nu a fost realizat un PUZ – Malurile Râului Sasar.

Astfel, exista o strânsa legătura de cauzalitate intre HCL nr. 84/2010 si HCL 120/2013 iar prin adoptarea HCL nr. 120/2013 a fost abrogata in mod implicit HCL nr. 84/2010, intrucat, prin interpretare, s-a ridicat interdicţia de construire prin stabilirea regimului economic al acestei zone.

In consecinţa, fata de aceste apecte, HCL nr. 84/2010 este ilegala raportat la lipsa efectelor juridice ale acestui act administrativ, drept pentru care se impune admiterea acestei excepţii.

IV. Indeplinirirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării HCL 84/2010

A. Analiza condiţiilor de admisibilitate a suspendării actului administrativ

In ce priveşte condiţiile cerute de lege pentru suspendarea actului administrativ unilateral atacat, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, in cazul in care sunt îndeplinite, cumulativ, cerinţele legale expres prevăzute, respectiv: (i) cazul bine justificat si (ii) iminenta paguba, cu raportare la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit jurisprudentei, instituţia suspendării intervine in situaţia in care exista îndoieli cu privire la legalitatea, inclusiv sub aspectul oportunităţii, a actelor administrative (a se vedea Dana Apostol Tofan -Drept administrativ, voi. I, 2004, pag. 54).

Aceste prevederi se aplica si in cazul in care suspendarea executării actului administrativ normativ, respectiv HCL 84/2013, este ceruta in cadrul acţiunii principale. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

B. Cazul bine justificat

In prezent, Legea nr. 554/2004, in art. 2 alin. 1 lit. t defineşte „cazul bine justificat” ca fiind împrejurarea legata de starea de fapt si de drept care este de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privinţa legalităţii actului administativ.

In practica judiciara s-a statuat faptul ca existenta unui caz bine justificat poate fi reţinuta daca, din imprejurarile cauzei, ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative (a se vedea Deciziile înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ si Fiscal, prezentate in G.V. Bârsan, B. Georgescu, op. Cit., 2007, pp. 90 -93).

Subscrisa contestatoare apreciaza ca este îndeplinita condiţia cazului bine justificat având in vedere ca din imprejurarile cauzei rezulta o indoiala evidenta asupra prezumţiei de legalitate a HCL 84/2010, întemeiata prin deciziile adoptate de intimatul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare dupa data adoptării actului atacat.

Mai mult decât atat, de la data adoptării HCL nr. 84/2010 si pana in momentul de fata, actul administrativ atacat nu si-a produs efectele scontate, in sensul ca nu a fost realizat niciun PUZ cu privire la Malurile Râului Sasar, iar aceasta hotărâre fiind folosinţa de mtimata Consilul Local al Municipiului Baia Mare ca mijloc de blocare a demersurilor subscrisei de obţinere a documentaţiilor neceare pentru realizarea investiţiilor necesare pentru pornirea activităţii subscrisei in strânsa coroborare cu prevederile HCL 120/2013, act ce a fost avut in vedere la reactualizarea Plan Urbanistic General („PUG”) al Municipiului Baia Mare, documentul ce urmează a fi adoptat de intimata, luandu-se in considerare prevederile actului atacat.

Tocmai prin aceste fapte si acte materiale se blochează activitatea subscrisei Romaltyn astfel încât prejudiciul si/sau paguba iminenta este dovedita tocmai din perspectiva intenţiilor autoritilor locale, întrucât se vatama interesul legitim al Romaltyn Mining de a beneficia de protecţia dreptului de proprietate si de protecţia continuării activităţii in cadrul Uzinei Romaltyn.

Având in vedere toate aceste aspecte, se poate constata ca de la data adoptării HCL nr. 84/2010, autorităţile locale invoca acest act administrativ care, prin acţiunile lor, duc la blocarea activităţii Romaltyn Mining, prin refuzul de a acorda autorizaţiile si avizele necesare pentru edificarea obiectelor industriale in cadrul uzinei Romaltyn Mining.

In consecinţa, cazul bine justificat, fara a mai h’ necesar a fi invocat, consta tocmai in demersurile autorităţilor locale de a bloca activitatea Romaltyn Mining, prin invocarea HCL nr. 84/2010 prin coroborare cu HCL 120/2013.

C. Paguba iminenta

Definiţia legala a sintagmei de “paguba iminenta” este conferita de art. 2 din Legea nr. 554/2004, in sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz perturbarea funcţionarii unei autorităţi publice sau unui serviciu public.

In speţa, prezenta cerere de suspendare a executării HCL 84/2010 este susţinuta de necesitatea prevenirii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si de necesitatea păstrării unui drept care de asemenea s-ar păgubi prin întârzierea exerciţiului sau.

Potrivit jurisprudentei, prejudiciul desemnează, la fel ca in cazul răspunderii civile delictuale, “orice incalcare a unui drept care are o valoare patrimoniala, iar prejudiciul cert este cel actual, cat si viitor, susceptibil de evaluare”.

Cu privire la forma pe care o poate îmbracă prejudiciul, aceasta poate fi atat material, efectiv cat si procesual, adică de natura a pune partea vătămata reclamnanta, din punct de vedere procedural, in litigiul de fond, într-o situaţie dezavantajoasa, cum ar fi, spre exemplu, crearea unei situaţii juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea in viitor a unor drepturi inexistente la momentul adoptării actului administrativ sau la formulării plângerii prealabile, ori pe timpul soluţionării litigiului in fond, care sa determine reclamantul la adoptarea unei poziţii procesuale, in sensul solicitării suspendării actului administrativ atacat.

c.1. HCL. 84/2010 a.fost .folosita, .de..intimata. Consiliul. Local.al. Murucipiului. Baia.Mare..in. vederea interzicerii.. activităţii.. realizata..de.. Romaltyn..Mining,.. ceea. ce.. reprezintă. .paguba. .iminenta..şi im.p.Uciţ.p.r^jud.iciu.1. cert

Este de notorietate ca intimata Consiliul Local al Municipiului Baia Mare efectuează demersurile necesare pentru reactualizarea Planului Urbanistic General („PUG”) al Municipiului Baia Mare. In vederea realizării acestui demers, intimata a realizat doua Rapoarte de Mediu in vederea obţinerii Avizului de Mediu pentru aprobarea noului Plan Urganistic General.

Potrivit ultimului Raport de Mediu realizat in luna Februarie 2013 nu s-a făcut niciun fel de referire la HCL 84/2010 sau cu privire la realizarea, efectuarea PUZ-ului pentru Malurile Râului Sasar. Din acest considerent, rezulta in mod indubital ca scopul pentru care a fost adoptata HCL 84/2010 nu este acela de realizarea cadrului normativ in care pot fi edificate construcţii in zona Râului Sasar ci scopul indirect consta tocmai in blocarea activităţii Romaltyn Mining.

In consecinţa, fata de considerentele expuse, se impune suspdendarea executării HCL 84/2010 pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a prezentei acţiuni.

V. In drept:

Ne întemeiem acţiune în raport de prevederile art. 1, art. 8, art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum si in baza oricăror dispoziţii legale menţionate in prezentele note de şedinţa.

VI. Probe:

In dovedirea prezentei acţiuni in contencios administrativ înţelegem sa ne folosim de proba cu înscrisuri precum si orice alte probe a căror utilitate, concludenta si pertinenta sunt necesare soluţionării cauzei.

VII. Concluzie:

Având in vedere motivele de fapt si de drept menţionate in cuprinsul prezentei acţiuni in contencios a dministrativ, apreciem ca prin HCL nr. 84/2010 intimata Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a vătămat interesul legitim al Romaltyn Mining de a beneficia de protecţia dreptului de proprietate si de protecţia continuării activităţii in cadrul Uzinei Romaltyn.

Fata de toate aspectele invocate, solicitam instanţei de judecata admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata, respectiv:

a. Anularea HCL nr. 84/2010 emisa de Consiliului Local al Municipiului Baia Mare (denumita in continuare „HCL nr. 84/2010″), ca fiind nelegala;

b. Suspendarea executării HCL nr. 84/2010, pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a prezentei cauzei, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;

c. Obligarea Intimatului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluţionarea prezentei acţiuni, în temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC;”

Cu data de 05.03.2014 reclamanta prin completare de acţiune formulată a solicitat obligarea pârâtului la reglementarea situaţiei juridice din punct de vedere urbanistic a zonei denumită Malurile Râului Săsar din Municipiul Baia Mare pentru proiectarea si adaptarea Planului Urbanistic Zonal- Malurile Râului Săsar astfel cum a fost delimitat prin H.C.L. 84/2010 în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti pentru următoarele considerente:

„I. Argumente privind admisibilitatea petitului completator al cererii de chemare in judecata

Astfel cum subscrisa a precizat prin cererea de chemare in judecata, dreptul afirmat si pretins vătămat prin acţiunea sau inacţiunea paratei Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, atat prin adoptarea HCL 84/2010 cat si ulterior acestui moment, este dreptul de proprietate al subscrisei asupra imobilului denumit Uzina Romaltyn, situat in Municipiul Baia Mare, Strada Victoriei nr. 77B, ampalsat langa Râul Sasar.

In stadiul actual, solicitam instanţei de judecata sa constate ca mtimata Consiliul Local al Municipiului Baia Mare nu a adoptat nici un Plan Urbanistic Zonal prin care sa fie clarificat din punct de vedere urbanistic zona malurilor Râului Sasar, fie din neglijenta sau din rautiuni economice.

Din cele ce preced, se poate concide ca dreptul subsrisei reclamante de a se bucura de toate atributele care le conferă dreptul de proprietate conform normelor legale pertinente (art. 55 C.civ.) este serios afectat (subscrisa nu poate realiza construcţiile industriale necesare pentru desfăşurarea activităţilor), fiind influenţat hotărâtor de atitudine Consiliului Local al Municipiului Baia Mare direct implicata in gestiunea proiectelor urbanistice cu incidenţa majora pentru zona in care se afla amplasat imobilul aflat in proprietatea Romaltyn Mining.

Aşadar, exploatarea acestui teren de către subscrisa Romaltyn – titulara dreptului de proprietate -conform cu voinţa proprie directionata inspre a construi edificiile industriale necesare derulării activităţii de comerţ este serios afectata, paralizând astfel dreptul de dispoziţie materiala si juridica asupra acestuia, atribute inerente dreptului recunoscut de lege.

Astfel, dreptul de a construi pe terenul in cauza este incert pe o perioada neprecizata de timp, din culpa Consiliului Local al Municipiului Baia Mare care nu a luat o decizie pana in prezent si nici nu se intrevede ca ar avea in plan o astfel de idee cu referire la proeictarea si adoptarea PUZ – Malurile Râului Sasar.

Aceasta situaţie de incertitudine antrenata de acţiunea ori inacţiunea intimatului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare risca sa devină perpetua si astfel se ajunge la diluarea si apoi la golirea de conţinut a substanţei dreptului de proprietate.

Aceasta situaţie creata in defavoarea subscrisei fecteaza garanţia constituţionala a dreptului de proprietate 9art. 44 alin. 2 din Constituţia RomanieiO si implicit garanţia convenţionala (art. 1 parag. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale) asa cum a fost ilustrata in jurisprudenta pertinenta a instanţei de contencios european al drepturilor omului.

Curtea are in vedere ca starea de fapt redata mai sus si atitudinea Consiliul Local al Municipiului Baia Mare constituie o ingerinţa in exercitarea dreptului de proprietate. Raportat la considerentele expuse de CEDO in cauza Brumarescu c. România se poate retine ca in cauza ingerinţa autoritarilor desi poate fi justificata pentru o cauza de utilitate publica si are temei legal, aceasta nu răspunde insa criteriilor adoptate de Curte. Astfel, instanţa europeana retine (parag. 78) ca „[…] orice ingerinţa in folosirea proprietăţii trebuie sa răspundă exigentei de proportionalitate …[…]… trebuie menţinut un echilibru just intre cerinţele de interes general ale comunităţii si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului … [….]…. de a asigura un astfel de echilibru este inerenta mecanismului convenţiei.” Curtea reaminteşte, de asemenea, ca echilibrul este distrus atunci cand persoana in cauza suporta o sarcina speciala si exorbitanta.

Or, in speţa de fata, se constata in mod neîndoielnic ca subscrisa Romaltyn a suportat si continua sa suporte o sarcina speciala si exorbitanta care distruge echilibrul just intre cerinţele de interes general ale comunitarii, care reclama cu necesitate adoptarea unui PUZ – Malurile Râului Sasar, si imperativul apărării dreptului fundamental al subscrisei, care prin atitudinea si pasivitatea Consiliul Local al Municipiului Baia Mare conduce la golirea de conţinut a dreptului, in special daca ne raportam la funcţia sa economica.

De asemenea, in cauza Paduraru c. România (parag. 112), Curtea de la Strasbourg retine, intre altele, ca: „[…] statul nu si-a indeplinit obligaţia de a asigura reclamantului exercitarea efectiva a dreptului sau de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, încălcând astfel „justul echilibru” ce trebuie sa existe între cerinţele interesului public si imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale (mutatis mutandis, T.I., citata mai sus, § 96).

Din cele ce preced, se constata ca instanţa de contencios european a constat incalcarea dreptului la proprietate garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie tocmai datorita existentei stării de pasivitate perpetua de natura a afecta dreptul de proprietate.

Este real ca formal dreptul de proprietate a rămas in patrimoniul subscrisei Romaltyn dar pana la definitivarea PUZ – Malurile Râului Sasar si prin instituirea interdicitie de construire dreptul de proprietate al subscrisei este substanţial afectat, fiind afectat dreptul de a construi.

Este necesar ase sublinia ca sub aspectul principiului efectivitatii drepturilor garantate de Convenţie, Curtea de la Strasbourg a arătat de cate ori a avut prilejul ca instrumentul internaţional regional european de protecţie a drepturilor omului garantează drepturi efective si concrete si nu drepturi teoretice si iluzorii.

In acest context, protecţia conferita de art. 1 parag. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie garantează toate atributele dreptului de proprietate, iar in cauza Sporrong si M. c. Suedia, Curtea a statuat ca recunoaşterea in mod teoretic a dreptului proprietarilor de a exercita atributele de folosinţa si de dispoziţie cu privire la bunurile lor, fara ca practic sa existe posibilitatea de a exercita aceste atribute echivalează cu o încălcare de fapt a dreptului de proprietate.

In consecinţa, solicitam instantie de judecata sa constate ca subscrisa reclamanta se afla intr-o situaţie incompatibila cu ordinea de drept in materia ocrotirii si garantării dreptului de proprietate care cere imperativ intervenţia autoritarilor publice competente, iar daca acestea nu se mobilizează acţiunea fiind necesar a fi dinamizata prin presiunea justiţiei.

Numai intr-o astfel de situaţie se pot inlatura consecinţele nefaste deduse din existenta acestei indoieli care risca sa se perpetueze intr-o expropriere de fapt a subscrisei incompatibila cu ordinea de drept constituţionala si convenţionala. Din aceasta perspectiva, rolul instanţei de judecata, este acela de a face ca dreptul de proprietate invocat de subscrisa Romaltyn sa-si găsească pe deplin garanţia si reflectarea in practica a atributelor sale.

Teza doctrinara conform căreia interesul public prevalează fata de interesul privat nu poate fi utilizata de intimata Consiliul Local al Municipiului Baia Mare pentru a se ajunge la situaţii ce exced aplicarea fireasca si normala a dreptului. In cauza, interdicţia non aedificandi instituita prin HCL 84/2010 pana la adoptarea PUZ ~ Malurile Râului Sasar este sine die, fara limita de timp si fara justificări rezonabile, astfel incat nu poate fi invocata ca fiind generata de principiul mai sus amintit. De altfel, acest principiu nici nu poate fi opus particularilor cata vreme acţiunea autorităţilor se plasează in sfera ilicitului.

Totodată, solicitam instantie de judecata sa aiba in considerare faptul ca mtimata Consiliul Local al Municipiului Baia Mare nu aduc argumente sau justificări privind posibilitatea stabilirii unor jaloane in timp necesare de altfel pentru redactarea si elaborarea PUZ – Malurile Râului Sasar, dimpotrivă vreme de 4 (patru) ani dupa adoptarea HCL nr. 84/2010 nu au adus in discuţie alte propuneri privind decalarea unor termene ori stabilirea altora noi necesare a fi respectate si parcurse in vederea elaborării PUZ-ului, ceea ce alimentează in continuare starea de incertitudine in care se afla dreptul de proprietate exhibat de reclamant cu consecinţele mai sus si pe larg descrise.

II. Concluzii

Având in vedere prezenta cerere de completare a contestaţiei in contencios administrativ formulata de subscrisa, solicitam instanţei de judecata sa admită prezenta acţiune si sa dispună prin hotărâre judecatoareasca:

a. Anularea HCL nr. 84/2010 emisa de Consiliului Local al Municipiului Baia Mare (denumita in continuare „HCL nr. 84/2010″), ca fiind nelegala;

b. Suspendarea executării HCL nr. 84/2010, pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a prezentei cauzei, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;

c. Obligarea intimatului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare la reglementarea situaţiei juridice din punct de vedere urbanistic a zonei denumita Malurile Raulului Sasar din Municipiul Baia Mare, in care este inclusa si imobilul ce aparţine subscrisei, prin proiectarea si adoptarea Planului Urbanistic Zonal – Malurile Râului Sasar, astfel cum a fost delimitată prin HCL 84/2010, in termen de cel mult 30 (treizeci) de zile de la ramanerea irevocabila a hotărârii judecătoreşti, in temeiul art. 18 alin. 6 coroborat cu art. 24 alini. 1 din Legea nr. 554/2004.

d. Obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluţionarea prezentei acţiuni, in temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC;”

Formulând întâmpinare pârâtul Cosiliul Local Baia Mare a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:

1. Excepţia decăderii din dreptul de a mai formula acţiune în contencios administrativ pentru anularea HCL 84/2004, întrucât/ de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă până la data introducerii cererii prin care se solicită anularea HCL 84/2010 au trecut mai mult 4e trei ani şi jumătate^ astfel încât reclamanta a decăzut din dreptul ele a mai formula o cerere de anulare a actului administrativ în cauză, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004

2. Excepţia lipsei de interes, întrucât reclamanta (i) nu face dovada existenţei unui interes legitim, personal şi direct, născut şi actual şi (ii) susţine că HCL 84/2010 ar fi fost abrogată implicit prin Hotărârea nr. 120/2013, caz în care apare ca fiind lipsită de interes acţiunea pentru anularea unui act administrativ abrogat.

3.Netemeinicia cererii de anulare a HCL 84/2010,întrucât (i) actul administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate, (ii) HCL 84/2013 a fost adoptată Legii nr. 350/2001, (iii) competenţa de a adopta acte administrative în această materie aparţine pârâtului, (iv) nu au fost încălcate atribuţiile Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, (v) reclamanta nu a dovedit în ce anume constă vătămarea dreptului său de proprietate, (vi) reclamanta nu a dovedit în ce anume constă încălcarea adusă prin HCL 84/2010 dispoziţiilor Constituţiei sau Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe.

4. Nemeinicia cererii de suspendare a executării HCL 84/2010, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile (i) existenţei unui caz bine justificat şi (ii) a prevenirii unei pagube iminente.

5. Netemeinicia cererii privind obligarea pârâtului la proiectarea şi adoptarea Planului Urbanistic Zonal – Malurile Râului Săsar în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, întrucât (i) nu s-a dovedit încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei prin actul administrativ atacat, (ii) PUZ în cauză urmează a fi adoptat după aprobarea noului PUG, aflat în dezbatere publică, (iii) termenul de 30 zile nesocoteşte dispoziţiile Legii nr. 350/2001.

II. Dezvoltarea argumentelor juridice

II. 1.- Scurtă prezentare a situaţiei de fapt

La data de 13 aprilie 2010 Consiliul Local al Municipiului Baia Mare (denumit în continuare „CL Baia Mare”)a adoptat Hotărârea nr. 84/2010 (denumită în continuare „HCL 84/2010″) prin care a aprobat instituirea interdicţiei de construire (non aedificandî) pentru zona A-1.1 (Macrounitate teritorială de referinţă care cuprinde fosta U.P. Săsar şi incinta Romaltyn Mining S.R.L.) identificată potrivit PUZ – MALURILE RÂULUI SĂSAR şi a dispus aducerea la îndeplinire a hotărârii de către direcţiile de specialitate. Astfel cum rezultă din raportul pentru fundamentarea elaborării proiectului de hotărâre a consiliului local, la data respectivă existau în diverse stadii de avizare/definitivare trei documentaţii de urbanism – P.U.Z. Malurile Râului Săsar, P.U.Z. Centru Vechi Ferneziu şi P.U.Z. Zona Sport Grădina Publică, motiv pentru care nu puteau fi supuse aprobării consiliului local, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul .

Hotărârea a fost adoptată în scopul asigurării dezvoltării durabile a zonelor vizate de aceste P.U.Z., având în vedere şi dispoziţiile art.62 alin. (I ) dinLegea nr. 350/2001 . împotriva HCL 84/2010 reclamanta Romaltyn Mining S.R.L. (denumită în continuare „Romaltyn”) a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat revocarea hotărârii. Plângerea prealabilă a fost înregistrată sub nr. 10214/17.05.2010.

Prin adresa nr.10214/08.06.2010, înregistrată la Romaltyn sub nr. 110/15.06.2010, CL Baia Mare a comunicat societăţii că plângerea prealabilă a fost supusă dezbaterii consiliului local, care a decis menţinerea hotărârii în cauză.

După respingerea plângerii prealabile, nici Romaltyn, nici altă persoană nu a formulat acţiune în contencios administrativ pentru anularea HCL 84/2010 până în anul 2014, când a fost înregistrată acţiunea de faţă.

Menţionăm şi că,în acord cu dispoziţiile Legii nr. 350/2001, în prezent este dezbatere publică un nou Plan Urbanistic General al municipiului Baia Mare (denumit în continuare „PUG”).După adoptarea noului PUG, urmează a fi definitivate, în condiţiile legii, şi noile planuri urbanistice zonale şi regulamentele locale aferente acestora.

II.2.-Excepţia decăderii din dreptul de a mai formula o acţiune în contencios administrativ pentru anularea HCL 84/2004

În fapt, reclamanta Romaltyn a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul CL Baia Mare, (i) anularea Hotărârii nr. 84/2010 privind aprobarea instituirii interdicţiei de construire (non aedificandî) pentru zona A-1.1 (Macrounitate teritorială de referinţă care cuprinde fosta U.P. Săsar şi incinta Romaltyn Mining S.R.L.) identificată potrivit PUZ – MALURILE RÂULUI SĂSAR (denumită în continuare „HCL 84/2010″), (ii) suspendarea executării aceluiaşi act administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul dispoziţilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi (iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamanta şi-a completat cererea, solicitând şi „obligarea intimatului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare la reglementarea situaţiei juridice din punct de vedere urbanistic a zonei denumită Malurile Râului Săsar din municipiul Baia Mare, în care este inclusă şi imobilul ce aparţine subscrisei, prin proiectarea şi adoptarea Planului Urbanistic Zonal – Malurile Râului Săsar, astfel cum a fost delimitată prin HCL 84/2010, în termen de cel mult 30 (treizeci) de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, în temeiul art. 18 alin. 6 coroborat cu art. 24 alin.l din Legea nr. 554/2004″. Vă rugăm să constataţi că HCL 84/2010 a fost adoptată la 13 aprilie 2010, plângerea prealabilă împotriva acesteia a fost formulată la 17 mai 2010 răspunsul CL Baia Mare la ,,. plângerea prealabilă a fost comunicat reclamantei cu adresa din 15 iunie 2010*iM,48fiuneâ în contencios administrativ prin care Romaltyn solicită anularea HCL 84/2010 a fost înregistrată la Tribunalul Maramureş la data de 6 februarie 2014. Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

„Art. 11: Termenul de introducere a acţiunii

(l)Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b)data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data

expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2)Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de ladata comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. […]

(5)Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la

alin. (2) este termen de decădere. ” în cazul de faţă, de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă (15 iunie 2010) până la data introducerii cererii prin care se solicită anularea HCL 84/2010 (6 februarie 2014) au trecut mai mult de trei ani şi jumătate, astfel încât reclamanta Romaltyn a decăzut din dreptul de a mai formula o cerere de anulare a actului administrativ în cauză. Această atitudine procesuală este contrară atât practicii instanţelor româneşti , cât şi celei a Curţii Europene de Justiţie , care, în cauze similare, au statuat că oricărei persoane îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act administrativ care depăşeşte termenul limită pentru introducerea acestei acţiuni i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate al lui. După opinia noastră, petitul privind anularea HCL 84/2010 nu poate fi admis, deoarece ar lipsi de efecte dispoziţiile art.11 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive solicităm admiterea excepţiei decăderii Romaltyn din dreptul de a mai formula o acţiune în contencios administrativ pentru anularea HCL 84/2004.

II.3.-Excepţia lipsei de interes a Romaltyn

5Legea nr. 554/2004 prevede următoarele: „Art. 1: Subiectele de sesizare a instanţei

(l)Orice persoana care se considera vâtâmatâ într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. Art. 2: Semnificaţia unor termeni

(l)în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

[…] o)drept vătămat – orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

p)interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;

r)interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice; […]

Potrivit dispoziţiilor art.l alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios, interesul legitim putând fi atât privat, cât şi public. Din dispoziţiile art. 8 alin. (I1) din aceeaşi lege, rezultă că persoanele fizice pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Aşadar, una dintre condiţiile esenţiale pentru ca o cerere prin care se tinde la anularea unui act administrativ este dovedirea vătămării unui drept ori a unui interes legitim. Este unanim recunoscut că interesul reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ. Interesul este o cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune, contestatorea trebuind să justifice în persoana sa interesul de a formula acţiune. Interesul trebuie să fie legitim, personal, direct, născut şi actual.

Or, Romaltyn nu justifică o vătămare a vreunui drept ori a vreunui interes legitim în promovarea prezentei acţiuni.

Prin intermediul HCL 84/2010 nu a fost încălcat vreun drept privat al acesteia ori vreun interes legitim.

Deşi, formal, contestatoarea invocă vătămarea unor drepturi şi interese ale sale, nu dovedeşte în nici un fel pretinsa vătămare.

Astfel, HCL 84/2010 nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei ori dreptului său de a derula toate activităţile pentru care este autorizată, prin această hotărâre fiind instituită temporar, până la data aprobării PUZ, interdicţia de construire(«ow aedificandî). Prin planul urbanistic nu se dispune încetarea activităţilor ori desfiinţarea construcţiilor existente, principalul scop al acestuia fiind stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung .

Reclamanta nu a dovedit că HCL 84/2010 ar fi împiedicat derularea de către sinea activităţilor pentru care este autorizată.

În concluzie, în prezent reclamanta nu face dovada existenţei unui interes legitim, personal şi direct, născut şi actual, în sensul de a exista la momentul exercitării acţiunii şi care ar expune reclamanta unui prejudiciu dacă nu ar acţiona.

Pe de altă parte, reclamanta susţine că HCL 84/2010 ar fi fost abrogată implicit prin Hotărârea nr. 120/2013 privind stabilirea regimului economic al unităţii teritoriale de referinţă cuprinsă între B-dul Independenţei, B-dul Decebal, str. Victoriei (denumită în continuare „HCL 120/2013″), caz în care apare ca fiind lipsită de interes acţiunea pentru anularea unui act administrativ abrogat.

Pentru aceste motive, solicităm admiterea excepţiei lipsei interesului reclamantei, cu consecinţa respingerii acţiunii.

II.4.-Netemeinicia cererii de anulare a HCL 84/2010

Conform doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor de judecată, orice act administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate .

Dincolo de acest aspect, vă rugăm să constataţi că HCL 84/2013 a fost adoptată, printre altele, în acord cu prevederile art. 64 alin. (2), art. 65 alin. (2), art. 46 alin. (1), art. 62 alin. (I1) din Legea nr. 350/2001.

Legea sus-menţionată prevede expres că principalul scop al urbanismului este stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung, urmărindu-se stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor, principalele obiective ale activităţii de urbanism fiind, printre altele, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii şi utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate9.

Aceeaşi lege prevede ca şi atribuţii ale consiliului local coordonarea întregii activităţi de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, asigurarea respectării prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului, consiliului local revenindu-i răspunderea pentru modul de îndeplinire a acestor atribuţii1 .

Planurile urbanistice nu sunt susceptibile prin ele însele a prejudicia dreptul de proprietate al persoanelor asupra obiectivelor ce fac parte din unitatea teritorială de referinţă vizată de documentaţia de urbanism, acesta reprezentând o viziune urbanistică.

Efectele noului PUG şi ale noilor PUZ se vor produce după aprobarea lor, potrivit regulii generale că actele administrative nu pot avea caracter retroactiv11, şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că Romaltyn nu a dovedit în nici un fel în ce anume constă vătămarea dreptului său de proprietate.

Prin cererea de chemare în judecată Romaltyn susţine şi că HCL 84/2010 ar fi fost adoptată cu pretinsa încălcare a atribuţiilor Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale.

Vă rugăm să constataţi că între măsura dispusă prin HCL 84/2010 şi atribuţiile Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, atât cele stabilite prin Legea nr. 85/2003 a minelor, cât şi cele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, nu există nici o legătură. Este evident că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu are şi nici nu ar putea avea competenţe în materie de urbanism şi amenajarea teritoriului.

De altfel, Legea nr. 85/2003 prevede expres că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este doar obligată să informeze în scris, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a licenţelor de exploatare, consiliile judeţene, consiliile locale şi prefecturile judeţene în raza cărora se află perimetrele concesionate despre activităţile miniere şi perimetrele concesionate prin aceste licenţe, urmând ca aceste instituţii să procedeze la eventuala modificare şi/sau vor actualiza planurile de amenajare a teritoriului şi planurile urbanistice generale existente, pentru a permite executarea tuturor operaţiunilor necesare desfăşurării activităţilor miniere concesionate.

În cazul de faţă nu a existat o astfel de informare, iar reclamanta nici nu precizează clar în ce anume constă pretinsa atingere adusă prin HCL 84/2010 activităţilor miniere pe care le derulează.

De asemenea, reclamanta nu precizează clar şi nu dovedeşte în ce anume constă încălcarea adusă prin HCL 84/2010 dispoziţiilor Constituţiei sau Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe.

II.5.-Nemeinicia cererii de suspendare a executării HCL 84/2010

II.5.1.-Inexistenţa cazului bine justificat

Reclamanta Romaltyn solicită suspendarea executării HCL 84/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce are ca obiect anularea actului administrativ menţionat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocate de către reclamantă, poate fi solicitată suspendarea executării actului administrativ unilateral pentru motivele prevăzute la art. 14, adică în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit prevederilor art.2 alin. (1) lit.t) din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ atacat.

Fără a relua considerentele de mai sus, prin care am răspuns criticilor formulate de societate, arătăm că nici unul dintre cele motivele invocate de către reclamantă referitoare la pretinsa nelegalitate a actului atacat nu au fost dovedite.

Conform doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor de judecată, orice act administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate . Până la analiza fondului cauzei, nu se poate considera că un act administrativ trebuie suspendat automat pentru că ar fi nelegal.

In cazul de faţă nu ne aflăm nici în situaţia de a se fi creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, astfel încât nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. In acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că „ susţinerile părţii în legătură cu nelegalitatea actului solicitat a fi suspendat nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul cauzei […] Este sufficient ca pentru respingerea cererii de suspendare a executării unui act administrativ să nu fie îndeplinită una din cele două condiţii impuse de Legea nr. 554/2004[…]”.

II.5.2.-Neîndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente

în ceea ce priveşte cerinţa legală de prevenire a unei pagube iminente, reclamanta afirmă că această pagubă ar consta în„ demersurile autorităţilor locale de a bloca activitatea Romaltyn Mining”, însă fară a preciza în ce constă blocarea activităţii.

Considerăm că motivul invocat nu este pertinent, pretinsa blocarea activităţii nu are legătură cu HCL 84/2010.

Paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, reclamanta nu face dovada existenţei unei pagube iminente în sensul celor de mai sus, singurele critici fiind mai degrabă îndreptate către fondul cauzei, afirmaţiile referitoare la o pagubă iminentă nu sunt probate de înscrisurile anexate cererii.

În concluzie, nici condiţia pentru suspendarea executării actului administrativ referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită.

Pentru aceste motive, solicităm respingerea cererii privind suspendarea executării HCL 04/2010.

II 6.-Netemeinicia cererii privind obligarea CL Baia Mare la proiectarea şi adoptarea Planului Urbanistic Zonal – Malurile Râului Săsar în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti

În motivarea acestei cereri, reclamanta invocă, de asemenea, pretinsa atingere adusă dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în zona vizată de HCL 84/2010. Pe lângă considerentele sus-menţionate vizând inexistenţa vreunei încălcări a dreptului de proprietate al reclamantei prin actul administrativ atacat, vă rugăm să aveţi în vedere şi faptul că în prezent a fost finalizată elaborarea noului PUG, care urmează a fi aprobat după dezbaterea publică şi obţinerea avizelor de lege în mod firesc, în acord cu noul PUG vor fi adoptate şi PUZ.

Pe de altă parte, solicitarea adoptării PUZ în termen de 30 de zile formulată de către reclamantă este neîntemeiataă.

Este adevărat că instanţa de contencios administrativ poate să oblige autoritatea publică să efectueze o anumită operaţiune administrativă şi să stabilească prin dispozitiv, la cererea părţii interesate, un termen de executare. Astfel, Legea nr. 554/2004 prevede că

„Art. 18: Soluţiile pe care le poate da instanţa

(1)Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. […]

(6)în toate situaţiile, instanţa poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părţii interesate, un termen de executare, precum şi amenda prevăzută la art. 24 alin. (2). Art. 24: Obligaţia executării

(l)Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. “

După opinia noastră, chiar şi în ipoteza în care instanţa ar obliga pârâtul CL Baia Mare să elaboreze şi să aprobe PUZ pentru zona în discuţie, nu ar putea să fixeze pentru această operaţiune termenul de 30 de zile solicitat de reclamantă, deoarece, în acest fel ar fi nesocotite dispoziţiile Legii nr. 350/2001, care impun ca aprobarea planurilor urbanistice să fíe precedată de dezbatere publică, obţinerea unor avize etc. operaţiuni care nu pot fi efectuate în termenul de 30 de zile.

Pentru aceste motive, vă solicităm ca prin hotărârea pe care o veţi pronunţa să dispuneţi:

1. respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de Romaltyn Mining S.R.L.,

2. obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 453 din Codul de procedură civilă.”

Asupra cererii vizând suspendarea executării actului administrativ instanţa s-a pronunţat incidental prin Sentinţa Civilă nr. 1096/19.02.2015.

Vizând excepţia lipsei de interes invocată de pârât, instanţa apreciază ca fiind nefondată, respectând principiul autonomiei actului administrativ şi al efectelor sale, instanţa rămâne chemată să analizeze legalitatea şi temeinicia lui la momentul emiterii , actele administrative sunt subsecvente dispunând pentru viitor cu propria autonomie raportat la efectele pe care le produce.

Pe fond acţiunea este nefondată.

În fapt la data de 13.04.2010 Consiliul Local al Municipiului Baia mare a adoptat H.C.L. nr. 84/2010 prin care a aprobat instituirea interdicţiei de construire până la data aprobării P.U.Z. „ Malurile Râului Săsar” pentru zona A-1,1 (Macrounitatea sectorială de referinţă care cuprinde fosta U.P. Săsar şi incinta SC ROMALTYN MINING SRL identificată potrivit P.U.Z. Malurile Râului Săsar )

În fundamentarea hotărârii au fost avute în vedere proiectul de hotărâre iniţiat de Primarul Municipiului Baia Mare , solicitarea consilierilor exprimată în plen , cu ocazia lucrărilor şedinţei ordinare a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare1 din 07.04.2010, cu privire la necesitatea aprobării în regim de maximă urgenţă a documentaţiei de urbanism : P.U.Z. – Malurile Râului Săsar, aflată în procedură de avizare de către A.R.P.M.Cluj, raportul de specialitate nr. 119/2010 întocmit de Serviciul S.LT.A.T., prin care se propune ca măsură de protecţie temporară până la aprobarea P.U.Z-ului , interdicţia de construire pentru zona A -1.1 (Macrounitate teritorială de referinţă care cuprinde fosta U.P. Săsar şi incinta Romahyn Mining S.R.L.), identificată potrivit PUZ – MALURILE RÂULUI SĂSAR, raportul Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Local Baia Mare.

În fundamentarea legală a hotărârii au fost reţinute dispoziţiile art. 36 alin.1 alin.4 lit. „e” şi art. 115 alin.1 lit. „b” din Legea nr.215/2001.

Formal procedura de adoptare a H.C.L. nr.84/2010 a fost respectată şi necontestată, Consiliul Local având şi competenţa de apreciere a oportunităţii şi de reglementare cu privire la măsura luată.

Legalitatea adoptării măsurii, interdicţia ei temporară de construire este acoperită de prevederile Legii nr. 350/2001 şi Legea nr. 50/1991, iar temeinicia şi oportunitatea de interesul public reprezentat de dezvoltarea durabilă şi riscurile privind sănătatea publică generat de existenţa obiectivului industrial SC ROMALTYN MINING SRL.

În condiţiile în care zona vizată de reclamantă face obiectul unor planuri urbanistice zonale, pentru a preîntâmpina măsuri ireversibile sau generarea unor costuri imprevizibile, în mod fundamentat s-a statuat interdicţia de edificare până la aprobarea P.U.Z.-ului.

Contrar susţinerilor reclamantei interdicţia de construire ca de altfel şi neavizarea unor proiecte de urbanism nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate ci un atribut legal al administraţiei publice locale.

Contrar susţinerilor reclamantei O.U.G. nr. 92/1997 al cărei beneficiar se pretinde , nu exclude incidenţa prevederilor legale în materie de urbanism şi amenajarea teritoriului respectiv competenţa decizională de legalitate şi oportunitate a autorităţii administrative locale.

Date fiind implicaţiile socioeconomice ale proiectului aprobarea celor trei palnuri urbanistice zonale care vizează platforma industrială a reclamantei nu poate fi realizată sumar în absenţa tuturor avizelor instituţiilor competente.

În condiţiile în care cele trei P.U.Z.-uri, inclusiv P.U.Z.„ Malurile Râului Săsar” se află în procedura de avizare nu poate fi vorba de o interdicţie de edificare pentru o perioadă nedeterminată sau de încălcarea dreptului de proprietate. Contrat susţinerilor reclamantei, lipsa de efecte juridice al unui act administrativ nu determină nelegalitatea lui.

Raportarea reclamantei la prevederile H.C.L.120/2013 nu are relevanţă în prezentul dosar după cum am spus direcţiile de dezvoltare urbanistică rămân în competenta autorităţii locale. Din contră HCL 120/2013 prin aprobarea regimului economic al zonei Bd. Independenţei, Bd. Decebal şi str. Victoriei – servicii şi locuinţe colective – trasează direcţia Urbanistică începută cu H.C.L. nr. 84/2010, o altă legătură neexistând între cele două acte normative locale.

Vizând cererea completatoare acesta este nefondată cel puţin raportat la multitudinea de avize şi instituţii implicate în elaborarea PUZ-ului şi prevederile legale incidente care determină caracterul nerezonabil al celor 30 de zile indicate de reclamantă ca interval temporal pentru proiectarea şi adoptarea P.U.Z..

alegaţiile reclamantei vis-a-vis de încălcare a dreptului de proprietate şi de incidenţa prevederilor art.1 paragraf.1 din Protocolul Adiţional la Convenţie sunt străine de cauză, HCL nr. 84/2010 vizează interdicţia de construire şi de principiu nu vizează desfăşurarea activităţii reclamantei şi uzul imobilelor aflate în proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Consiliul Local Baia Mare cu sediul în Loc. Baia Mare, Str. Gh. Şincai, nr.37.

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Romaltyn Mining SRL cu sediul în Baia Mare, str. Victoriei, nr. 77B în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Baia Mare cu sediul mai sus amintit.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi 11.07.2016 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,