Avocatul braşovean Corbu Dragoş Cătălin şi Răzvan Taus au fost condamnaţi săptămâna trecută, la pedepsele de câte opt ani şi jumătate fiecare, pentru vânzarea a două locuinţe, prin falsificarea unor documente. Notarul public Adrian Sârbu, care i-a sprijinit involuntar, a primit şi el o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu consecinţe deosebit de grave.

Potrivit procurorilor, inculpaţii ar fi falsificat mai multe documente, certificat fiscal fraudulos, acte de indentitate, împuterniciri avocaţiale, cu care ar fi efectuat înstrăinarea a două locuinţe din centrul municipiului Braşov, unor cumpărători de bună credinţă, profitând de lipsa proprietarului de acasă.

Când proprietarul real a revenit din străinătate, cetăţeanul kuveitian AY Almoukthar a găsit alţi proprietari instalaţi în apartamentele sale, consideraţi de către instanţa de judecată cumpărători de bună credinţă.

Instanţa de judecată a anulat actele de vânzare- cumpărare a locuinţelor şi i-a obligat pe inculpaţi la despăgubirea cumpărătorilor de bună credinţă.

la data de 16.12.2010, inculpatul notar public SAI a încheiat contractul de vânzarecumpărare

nr. …. având ca obiect imobilul situat în Braşov, strada … (datele din C.F. dar şi

identificarea suprafeţei locuinţei şi a terenului aferent ce apar în contractul de vânzarecumpărare,

ca obiect al vânzării, aparţin imobilului situat la adresa ….) avându-i ca vânzători

pe FI (decedată în anul 2009), în nume propriu şi mandatar al altor coproprietari (ce erau

decedaţi la data emiterii procurii) şi cumpărător pe inculpatul TR. Certificatul de atestare

fiscală ce a stat la baza acestei tranzacţii viza însă o altă persoană decât proprietarii vânzători

şi a fost obţinut prin falsificarea unei împuterniciri avocaţiale de către inculpatul CDC, fiind

folosit la încheierea contractului în mod nelegal de către notar.

În locul vânzătorului FI s-a prezentat o altă persoană la notar, adusă fiind de

inculpatul CDC, iar procura prin care FI era mandatată de ceilalţi coproprietari să vândă

imobilul este de asemenea falsă. Cu privire la aceste falsuri, procurorul a disjuns cauza pentru

efectuarea de cercetări privindu-l pe inculpatul CDC pentru infracţiunea de fals material în

înscrisuri oficiale, fără a-l trimite în judecată pe acest inculpat pentru fals material în înscrisuri

oficiale sau uz de fals, relativ la această procură nr. … emisă de notarul H, înlocuitorul

notarului RS din Germania, H.

După ce inculpatul TR a devenit proprietar, a vândut imobilul persoanei vătămate

PL, contractul de vânzare-cumpărare nr. …. fiind autentificat tot de inculpatul notar SAI,

folosind un certificat fiscal fals identic cu primul, obţinut de inculpatul CDC prin falsificarea

unei împuterniciri avocaţiale.

Deşi obiectul vânzării în raport cu descrierea datelor de identificare a imobilului din

C.F., a suprafeţelor vândute şi a proprietarilor din C.F. este cel situat la adresa strada …., în

fapt, predarea către cumpărătoare a avut ca obiect imobilul aflat la adresa strada .. nr. .., ce se

afla în proprietatea numitei MH, ce nu a figurat în contractul de vânzare-cumpărare iniţial

decât pe certificatul fiscal fraudulos obţinut de inculpatul CDC.

La data de 01.10.2010, inculpaţii CDC şi TR s-au prezentat la biroul notarial FCN

însoţiţi de o persoană neidentificată ce s-a recomandat AYA, au prezentat un paşaport fals

aparent emis de statul Kuwait pe numele acestuia şi au întocmit o procură autentică prin care

AYA îl împuternicea pe inculpatul TR să-i vândă două apartamente situate în Braşov, strada

… şi …..

Inculpatul CDC a falsificat două împuterniciri avocaţiale ce i-au permis să obţină

două certificate fiscale pentru cele două apartamente în vederea înstrăinării acestora.

La data de 25.11.2010, sub nr. …, notarul public BG a autentificat un antecontract

de vânzare-cumpărare la care inculpatul TR s-a folosit de procura falsă obţinută în prealabil,

pentru apartamentul situat pe Bulevardul …, promitent vânzător fiind AYA prin mandatar TR

iar promitenţi cumpărători soţii L, promisiune ce a fost ulterior revocată, iar contractul de

vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat, dispunându-se disjungerea cauzei pentru cercetarea

inculpaţilor TR şi CDC pentru infracţiunea de înşelăciune.

Cu aceste acte false, indicate mai sus, inculpaţii CDC şi TR s-au deplasat la notarul

public FCN unde s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. …/.. cu dobânditorii de

bună-credinţă soţii R, pentru apartamentul situat pe strada .. şi la notarul public TV unde s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. …. cu dobânditorul de bună-credinţă PG, pentru

apartamentul situat pe Bulevardul …, în ambele cazuri vânzător fiind AYA prin mandatar TR.

Persoana vătămată AYA, în momentul în care a încercat să pătrundă în cele două

apartamente, la întoarcerea în România, a constatat că fuseseră înstrăinate, fiind ocupate de

dobânditorii de bună-credinţă.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă

administrate în faza de urmărire penală: înscrisuri, declaraţiile persoanelor vătămate PCL,

MH, AYA, PG, RAE, RR, declaraţiile martorilor NM, IC, MC, VMM, RM, ŢC, BM, BA,

TD, GP, IA, BR, TG, SM, AE, VA, LM, PIC, PEM, GGV, CG, FCN, VRC, SV, CCL, ŢG,

RSA, DU, TC, IAE, MFB, PM, PM, RM, CT, NG, CIG, TG, declaraţiile învinuiţilor TR,

CDC, SAI, înscris intitulat raport de consultanţă criminalistică întocmit de persoana vătămată

PCL, procese-verbale de cercetare la faţa locului, procese-verbale de confruntare.

Pe latură civilă, în faza de urmărire penală, s-au constituit părţi civile PCL, MH,

AYA, RR, RAE ŞI PG, acestea urmând să-şi precizeze pretenţiile în faza de judecată.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, în faza de judecată au fost

contestate de către părţi şi readministrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile

inculpaţilor SI Ioan (fila .., volumul..), CDC (fila .., volumul …) şi TR (fila .., volumul ..),

declaraţiile părţilor civile MH (fila .., volumul ..), PCL (fila .., volumul ..), AYA (fila …,

volumul ..), RR (fila .., volumul ..), RAE (fila .., volumul ..) şi declaraţiile martorilor VRC

(fila .., volumul ..), FCN (fila .., volumul .. ME (fila .., volumul …), SV (fila .., volumul ..),

GGC (fila .., volumul ..), CIC (fila .., volumul ..) şi RSA (fila .., volumul…).

A fost administrată în faza de judecată proba cu expertiză criminalistică, la

solicitarea inculpatului CDC, fiind întocmite de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize

Criminalistice Braşov şi depuse la dosar, rapoartele de expertiză criminalistică nr.

…/05.12.2014 (fila .., volumul …) şi nr. ../16.02.2015 (fila .., volumul ….

Pe latură civilă, în faza de judecată, părţile civile constituite în faza de urmărire

penală şi-au precizat pretenţiile materiale după cum urmează:

Partea civilă MH a precizat în declaraţia dată la urmărire penală că nu a dorit să

vândă imobilul, că s-a trezit fără casă, referindu-se şi la persoanele care i-au furat casa,

instanţa interpretând aceste afirmaţii ca o solicitare clară, formulată în cadrul procesului

penal, de restituire a imobilului vândut fără acordul său, prin restabilirea situaţiei anterioare

săvârşirii infracţiunilor. Ulterior, pe parcursul procesului penal, la fila .. din volumul .., partea

civilă şi-a modificat pretenţiile civile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de

25.000 de lei cu titlu de daune morale, suma de 19.127 lei reprezentând daune materiale care

reprezintă contravaloarea reparaţiilor care sunt strict necesare pentru a remedia degradările ce

au fost aduse imobilului ca urmare a pătrunderii fără drept şi a deschiderii acestuia şi suma de

1.200 de lei reprezentând contravaloarea expertizei extrajudiciare de construcţii. În susţinerea

pretenţiilor, a depus raportul de expertiză tehnică extrajudiciară de evaluare.

Partea civilă PG a solicitat respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Braşov de restabilire a situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare

nr. …., autentificat la B.N.P. TV şi menţinerea acestui contract de vânzare-cumpărare,

invocând puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6104/27.04.2012 a Judecătoriei Braşov,

definitivă prin decizia civilă nr. 306/23.11.2012 a Tribunalului Braşov şi irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 947/30.04.2013 a Curţii de Apel Braşov, arătând că prin aceste hotărâri

judecătoreşti pronunţate în materie civilă s-a soluţionat cu putere de lucru judecat litigiul

dintre părţi sub aspectul pretenţiilor civile. Au fost depuse hotărârile civile la dosar în

susţinerea cererii.

Partea civilă AYA a solicitat, în principal, restituirea în natură a celor două imobile

înstrăinate de inculpaţi, situate în Braşov, strada ….. şi Bulevardul …., bloc …., ap. … prin

restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor iar, în subsidiar, în măsura în care nu se

va dispune restituirea în natură a celor două apartamente, a solicitat obligarea inculpaţilor la

plata contravalorii celor două apartamente, la preţul de circulaţie, respectiv 90.000 de euro

apartamentul cu 4 camere şi 80.000 de euro apartamentul cu trei camere. A mai solicitat

partea civilă contravaloarea lipsei de folosinţă a celor două apartamente, respectiv

contravaloarea chiriei pe care ar fi încasat-o începând cu data înstrăinării apartamentelor şi

până la data restituirii lor, în cuantum de 400 de euro lunar, respectiv 300 de euro lunar,

repararea prejudiciului moral suferit prin pierderea celor două apartamente, evaluat la suma de

60.000 de euro şi desfiinţarea totală a procurii autentificate sub nr. …. la B.N.P. FCN şi a

contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. …. la B.N.P. FCN şi sub nr. ….. la

B.N.P. TV. Au fost depuse la dosar înscrisuri probante, respectiv copii ale contractelor de

vânzare-cumpărare, ale paşaportului şi ale filelor cu vizele de intrare în România.

Partea civilă PCL a solicitat despăgubirea cu suma de 60.000 de euro, reprezentând

preţul vânzării-cumpărării autentificate sub nr. …/2011 la B.N.P. SAI, la care se va calcula

dobânda legală de 6% pe an, începând cu data de 14.04.2011 pentru suma de 59.000 de euro

şi de la data de 14.03.2011 pentru suma de 1.000 de euro, suma de 6481,65 de lei

reprezentând toate cheltuielile aferente dobândirii imobilului şi întreţinerii acestuia şi suma de

6.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Părţile civile RR şi RAE au solicitat, în principal, să nu se constate nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …., invocând teoria aparenţei în drept,

respectiv faptul că buna-credinţă a acestora nu are doar un efect limitat în sensul de a paraliza

acţiunea în revendicare sau pe cea în anulare, ci efectele ei merg atât de departe, încât ea

acoperă practic în totalitate lipsa dreptului însuşi, prin validarea definitivă a actului nul. S-a

susţinut că s-au aflat într-o eroare legitimă, comună şi invincibilă întrucât le-a fost prezentată

o procură autentificată de un notar public. A fost invocată şi autoritatea de lucru judecat a

sentinţei civile nr. 10754/02.07.2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia civilă nr.

417/11.07.2014 a Tribunalului Braşov şi irevocabilă prin decizia nr. 885/17.09.2014 a Curţii

de Apel Braşov, pronunţate în materie civilă, prin care s-a soluţionat litigiul civil dintre părţi

cu titlu irevocabil. În subsidiar, în măsura în care se va constata nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare, părţile civile au solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 47.000

de euro, reprezentând preţul plătit pe apartament, 1500 de euro reprezentând cheltuieli

ocazionate de cumpărare, 15.000 de euro reprezentând contravaloarea investiţiilor realizate la

imobil precum şi daune morale în cuantum de 3.000 de euro pentru RAE şi 2.000 de euro

pentru RR. Au fost depuse hotărârile civile la dosar în susţinerea cererii şi au fost audiaţi, în

dovedirea pretenţiilor civile, martorii PAI (fila .., volumul …) şi PVS (fila .., volumul …).

Statul Român prin Municipiul Braşov, prin Primar şi S.C. Rial S.R.L. au înţeles să

exercite acţiunea civilă în cadrul procesului penal, solicitând restabilirea situaţiei anterioare

săvârşirii infracţiunilor prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. … şi nr. …,

ambele autentificate de inculpatul notar SAI şi având ca obiect imobilul situat în Braşov,

strada …… S-a învederat că datele de identificare consemnate de notar în cele două contracte

de vânzare-cumpărare aparţin imobilului situat pe strada …., compus dintr-un spaţiu cu o altă

destinaţie decât cea de locuinţă şi un număr de 7 apartamente, aflate în administrarea S.C.

RIAL S.R.L., pentru care societatea are încheiate contracte de închiriere şi percepe chirii,

acest imobil fiind preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 poziţia 904, însă

statul nu şi-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară.

La cererea părţii civile PCL, a fost introdusă în cauză, ca parte responsabilă

civilmente pentru inculpatul notar SIA, Casa de Asigurări a Notarilor Publici din România.

6

În fapt, instanţa reţine că pe strada Postăvarului din municipiul Braşov (stradă

situată în centrul istoric, unde situaţia juridică a clădirilor nu este clar stabilită în multe

situaţii, dat fiind faptul că proprietarii de origine germană au plecat din România, locuinţele

lor au fost preluate de stat, acesta nu s-a intabulat, existând de multe ori şi cereri de

retrocedare a locuinţelor formulate de urmaşii foştilor proprietari) există două imobile

învecinate, având un zid comun, la adresele poştale menţionate pe faţada celor două imobile

fiind trecute nr. .., respectiv nr. … (imaginea celor două imobile a fost surprinsă în planşa

fotografică aflată la fila nr. .. din volumul .. de urmărire penală – imobilul în faţa căruia se află

parcat autoturismul marca BMW este cel ce poartă pe faţadă nr. .., iar imobilul în faţa căruia

se află parcat autoturismul marca Dacia Logan are numărul …)

Imobilul ce are pe faţadă trecut nr. .., era la data faptei nelocuit, fiind într-o stare de

degradare evidentă, această situaţie fiind percepută în mod direct de orice trecător de pe

stradă, astfel cum rezultă din planşele fotografice aflate la filele ..şi următoarele din volumul

… de urmărire penală, ce a surprins starea imobilului la data de 22.11.2012, coroborate cu

declaraţia părţii civile MH, ce a arătat că nu locuieşte la imobilul din strada …., unde merge

din când în când, locuind cu părinţii săi la o altă adresă. Instanţa consideră deci că starea de

nelocuit a acestui imobil era vizibilă pentru orice trecător, deci inclusiv pentru inculpaţi.

Situaţia juridică a acestui imobil, situat la numărul .., este foarte clară, astfel cum

rezultă din declaraţia părţii civile MH şi din extrasul C.F. privind acest imobil (fila nr. ..

volumul .. de urmărire penală), respectiv imobilul a fost cumpărat în temeiul Legii nr.

112/1995 de către MH, aceasta fiind singurul proprietar al întregului imobil, ce se află înscris

în C.F. nr. …. la nr. TOP …, cu o suprafaţă de 154,80 mp.

În schimb, imobilul vecin, ce are trecut pe faţadă numărul poştal .., era locuit la data

faptei şi este şi în continuare, de către chiriaşi ce au încheiate contracte de închiriere cu S.C.

RIAL S.R.L., ce are în administrare imobilul. Acest imobil are 7 apartamente şi un spaţiu cu o

altă destinaţie decât cea de locuit, situat la parter, a fost preluat de Statul Român în baza

Decretului nr. 92/1950 poziţia 904, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de partea civilă

S.C. RIAL S.R.L., aflate la filele .. şi următoarele din volumul.. al instanţei, statul român nu

şi-a intabulat dreptul de proprietate, astfel că nu apare în C.F. a imobilului, iar, după

naţionalizare, a fost dat în administrarea S.C. RIAL S.R.L. Braşov. Se mai reţine că

moştenitoarea proprietarei tabulare HA, numita DU, a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului, solicitare respinsă de S.C. RIAL S.R.L. Acest imobil

figurează în C.F. nr. …, are nr. topografic …, suprafaţa este de 272 mp iar ca proprietari

figurează mai multe persoane cu nume germane, printre care şi FI.

Imobilul aflat în proprietatea părţii civile MH avea deschis rol fiscal pe numele

acesteia, în calitate de proprietară, dar imobilul aflat în proprietatea Statului Român prin

Municipiul Braşov şi în administrarea S.C. RIAL S.R.L. nu avea deschis rol fiscal, întrucât

este evident că statul nu plăteşte impozite pentru imobilele aflate în proprietatea sa (art. 251

alineat 1 punctul 1 Codul fiscal – Legea nr. 573/2003).

Instanţa reţine că în cartea funciară statul român nu se intabulase, figurând ca

proprietari tot foştii proprietari, de la care statul preluase imobilul în baza Decretului

nr. 92/1950 la poziţia 904, numai că imobilul nu avea deschis rol fiscal. Prin urmare, nu se

putea realiza o înstrăinare numai pe baza unui extras C.F. care atesta că anumite persoane erau

proprietari la un anumit moment dat, din moment ce condiţia existenţei unui certificat de

atestare fiscală la autentificarea unei vânzări-cumpărări este o condiţie prevăzută sub

sancţiunea nulităţii absolute iar, pentru acest imobil aflat în proprietatea extratabulară a

statului român, nu se putea obţine niciodată un asemenea certificat de atestare fiscală din

simplul motiv că nu avea deschis rol fiscal.

Cu privire la obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare autentificate de

inculpatul notar public SAI sub nr. …. şi sub nr. …., din analiza conţinutul acestor două

7

contracte rezultă că ceea ce s-a vândut, în drept, este imobilul situat la adresa ….., aflat în

administrarea S.C. RIAL S.R.L., identificat în cele două contracte prin numele proprietarilor

astfel cum apar în cartea funciară a acestui imobil, cu numărul de C.F. de …, cu nr. TOP … şi

cu suprafaţa din C.F. a imobilului, respectiv 272 mp, curţi construcţii.

Prin urmare, deşi vizionarea de către partea civilă PCL şi preluarea stăpânirii de fapt

a avut ca obiect imobilul nelocuit aflat în proprietatea părţii civile MH, pe strada …., în drept,

obiectul vânzării, respectiv ceea ce s-a vândut prin ambele contracte de vânzare-cumpărare

autentificate de inculpatul notar public SAI, astfel cum rezultă din identificarea obiectului

vânzării cuprinsă în ambele contracte, a fost imobilul aflat pe strada …., aflat în proprietatea

extratabulară a Statului Român prin Municipiul Braşov şi în administrarea S.C. RIAL S.R.L.,

ocupat de chiriaşi.

Inculpaţii CDC şi TR au vândut deci un imobil aflat în proprietatea statului român şi

au predat în fapt un alt imobil, aparţinând proprietarei MH, cu largul concurs al inculpatului

notar public SAI, care a acceptat, la autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare,

un certificat de rol fiscal pe numele unei alte persoane decât al proprietarilor ce figurau în

Cartea Funciară. Dacă inculpatul SAI ar fi solicitat un certificat de atestare fiscală pentru

imobilul ce constituia obiectul vânzării, ar fi observat că nu există deschis rol fiscal, întrucât

este în proprietatea statului român, astfel că nu ar fi autentificat vânzarea-cumpărarea.

Această eroare cu privire la identificarea în fapt a imobilului vândut nu are nicio

relevanţă cu privire la antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor, din moment ce aceştia au

vândut, fără drept şi fraudulos, un imobil, folosindu-se de acte false cu bună ştiinţă în faţa

notarului public, neavând relevanţă dacă au şi predat în fapt cumpărătorului, acelaşi imobil pe

care l-au vândut în această modalitate ilicită.

Cu privire la primul contract de vânzare-cumpărare autentificat de inculpatul

SAI sub nr. …., instanţa reţine că inculpatul CDC, împreună cu TR şi cu o persoană rămasă

neidentificată, pentru care s-a disjuns cauza şi se efectuează cercetări penale în continuare de

procuror, s-au deplasat la notarul public SIA în data de 16.12.2010, pentru autentificarea unui

contract de vânzare-cumpărare, ce avea ca obiect imobilul situat în fapt pe strada …., ca

vânzători pe proprietarii din C.F., RPA, EGA, HR, HAM, HF, toţi prin mandatar FI şi FI, iar

ca şi cumpărător pe inculpatul TR, preţul fiind de 269.309 lei.

Instanţa consideră că această primă vânzare-cumpărare a fost în totalitate fictivă,

menită să asigure transferul dreptului de proprietate asupra inculpatului TR, care ulterior,

urma să vândă pe o sumă de bani unui cumpărător imobilul, acesta fiind câştigul obţinut în

final de inculpaţii CDC şi TR, întemeindu-şi afirmaţia pe următoarele mijloace de probă:

În primul rând, se reţine că toate originalele actelor necesare pentru autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare au fost aduse la notarul SAI de către inculpatul CDC cu o

zi înainte de data încheierii contractului (în declaraţia dată în instanţă, inculpatul SAI a

precizat că cu două-trei zile înainte de încheierea primului contract vorbisem telefonic cu

inculpatul C, iar cu o zi înainte mi-a adus actele). Deşi, în mod firesc, vânzătorul este cel ce

aduce certificatul de atestare fiscală, procura cu care era împuternicit de ceilalţi coproprietari,

precum şi actul juridic prin care a dobândit anterior dreptul de proprietate, în speţă, se observă

că inculpaţii CDC şi TR s-au ocupat de obţinerea, traducerea şi aducerea la notar a tuturor

acestor acte, asigurând şi prezenţa unui traducător necesar la încheierea actului, din moment

ce vânzătoarea nu vorbea limba română.

Astfel cum rezultă din declaraţia martorei RSA, cunoscătoare de limba germană

întrucât absolvise liceul Honterus şi cunoştinţă mai veche de-a inculpatului T, a fost sunată de

inculpatul TR şi rugată să traducă nişte acte din limba germană în limba română, i-au fost

aduse actele de către inculpat, printre ele aflându-se şi o procură, au fost traduse şi ştampilate

cu ştampila colegei sale, martora ME, ceea ce demonstrează că inculpaţii au fost în posesia

acestor acte şi s-au ocupat de traducerea lor pentru a fi folosite la notar.

8

Inculpatul TR a declarat în faţa instanţei că actele de proprietate ale locuinţei de pe

strada Postăvarului le-a primit direct de la proprietară, iar în faza de urmărire penală, la fila …

din volumul .., a precizat că a primit de la femeia ce o însoţea pe FI copiile înscrisurilor

necesare redactării contractului, arătând că nu a avut şi originalele.

Declaraţia sa nu se coroborează cu declaraţia martorei RSA, analizată mai sus, ce a

precizat cu referire la procura pe care i-a adus-o la tradus inculpatul TR că „părea o procură

originală încheiată în limba germană” şi nici cu procesul-verbal de confruntare aflat la fila …

din volumul .. de urmărire penală, în care inculpatul SAI a precizat că inculpatul CDC Cătălin

i-a adus în data de 15.12.2010 toate înscrisurile care au stat la baza redactării şi semnării

contractului de vânzare-cumpărare nr. …., exemplare în limba germană în original şi traduse

în limba română.

Din moment ce rezultă din cele două mijloace de probă că inculpaţii s-au aflat

anterior încheierii contractului în posesia acestor originale, instanţa consideră că este foarte

puţin probabil ca persoana ce s-a recomandat FI (care, în varianta apărării, nu–l cunoştea pe

inculpatul TR şi care dorea de fapt să-l înşele pe acesta şi să-i vândă imobilul adevăratei FI) să

îi predea lui TR tocmai originalele actelor cu care urma să se realizeze vânzarea, toate false,

asumându-şi astfel riscul de a fi verificate actele şi de a se descoperi falsurile.

Prin urmare, din moment ce inculpatul TR a precizat că nu a primit originalele de la

persoana ce s-a recomandat cu numele FI, dar totuşi, inculpaţii au deţinut originalele actelor

folosite de notar, cu câteva zile înainte de încheierea contractului, instanţa consideră că

inculpaţii au procurat aceste originale falsificate într-o altă modalitate, ce urmează a fi

cercetată în continuare de procuror în cadrul dosarelor penale disjunse.

Vânzătoarea ce s-a recomandat în faţa notarului FI nu a avut decât un rol pur

decorativ, de a fi prezentă în faţa notarului la data încheierii contractului de vânzarecumpărare.

Nici inculpatul SIA şi nici tatăl său, martorul SV, nu au precizat că ar fi fost

contactaţi sau vizitaţi anterior autentificării contractului, de către vânzătoarea FI, lucru care ar

fi fost absolut firesc, din moment ce se afla în Braşov şi dorea să-şi vândă imobilul, venind

special pentru acest lucru din Germania. Se observă deci că, în ipoteza prezentată de inculpaţi,

vânzătoarea venise din Germania cu acest scop şi, cu toate acestea, instanţa observă că nu a

întreprins niciun demers în sensul realizării vânzării, toate demersurile fiind efectuate de nişte

persoane total străine vânzătoarei, în speţă inculpaţii.

Inculpatul CDC a precizat în declaraţia dată în instanţă că singura implicare în

vânzarea locuinţei de pe strada ….a fost aceea de a merge cu inculpatul TR la notar pentru a

obţine reducerea de taxe legale, deşi la urmărire penală, la confruntarea cu inculpatul SAI,

aflată la fila nr. .. volumul .. de urmărire penală, a recunoscut că a depus înscrisurile necesare

autentificării contractului, precizând şi că nu a cunoscut-o pe FI decât la data semnării

contractului.

Prin urmare, dacă inculpatul CDC a cunoscut-o pe FI abia în data de 16.12.2010,

instanţa remarcă neconcordanţa constând în aspectul că acelaşi inculpat, în data de

15.12.2010, a adus notarului public extras C.F. pentru imobil, procura prin care FI era

împuternicită să vândă imobilul în numele celorlalţi coproprietari, exemplare în limba

germană în original traduse în română, precum datele privind identitatea. Toate aceste acte

trebuiau depuse de vânzătoare iar nu de către inculpaţi, cu atât mai mult cu cât nu a existat

niciun contact anterior dovedit între aceştia în care să se fi predat aceste acte, sau vreo procură

prin care vânzătoarea să-i împuternicească pe inculpaţi să se ocupe de obţinerea, traducerea şi

depunerea la notar a acestor documente.

Martorul VRC, cel prin intermediul căruia inculpatul TR a cunoscut-o pe persoana

ce s-a recomandat a fi FI, a precizat că a solicitat actele de proprietate ale imobilului dar nu i

le-a dat şi că nu a văzut niciun moment procura prin care FI era împuternicită de ceilalţi

coproprietari să vândă imobilul (declaraţiile date la urmărire penală, filele … şi următoarele

9

din volumul ..), astfel că se exclude procurarea de către inculpaţii CDC şi TR a documentelor

predate notarului SAI de la adevăratul proprietar al imobilului înstrăinat.

În aceeaşi ordine de idei, a procurării actelor necesare autentificării contractului de

vânzare-cumpărare din data de 16.12.2010, instanţa reţine implicarea directă a inculpaţilor

Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan la obţinerea certificatului de atestare fiscală absolut

necesar la autentificarea contractului.

Se reţine, din declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul

întocmit de administraţia fiscală cu ocazia eliberării certificatului de neurmărire fiscală, că

inculpatul CDC s-a prezentat în faţa acestei instituţii ca avocat al părţii civile MH, falsificând

o împuternicire avocaţială în acest sens, determinând organele fiscale să emită un certificat de

neurmărire fiscală pentru imobilul ce aparţinea părţii civile MH, iar nu pentru imobilul care

urma să se vândă.

Explicaţia oferită de inculpatul TR, în sensul că vânzătoarea FI era plecată în

Germania pentru 10 zile, iar el se grăbea să cumpere imobilul, pe lângă faptul că nu este

dovedită, nici nu poate fi considerată veridică de instanţă, în condiţiile în care vânzătoarea

venise din Germania tocmai cu scopul de a vinde imobilul, exista o urgenţă în vânzarea

acestui imobil, astfel cum declară martorul VRC în faţa instanţei, astfel că nu apare deloc

logică o plecare a acesteia de 10 zile, înainte de încheierea contractului.

Inculpatul CDC a recurs la falsificarea unei împuterniciri avocaţiale (nr.

../16.12.2010) pentru obţinerea acestui certificat de neurmărire fiscală şi la inducerea în eroare

a organelor fiscale, aceasta fiind o activitate riscantă şi total disproporţionată cu ceea ce ar fi

pierdut dacă ar mai fi aşteptat 10 zile întoarcerea vânzătoarei din Germania. Pe de altă parte,

dacă vânzătoarea ar fi plecat într-adevăr în Germania, firesc ar fi fost să-l împuternicească pe

inculpatul TR să-i obţină certificatul de neurmărire fiscală, iar nu să se ajungă la falsificarea

unei împuterniciri avocaţiale. Instanţa nu înţelege de ce atâta grabă pentru cumpărarea

imobilului din partea inculpaţilor, din moment ce TR nici nu deţinea sumele de bani

respective şi nici nu existau alte persoane interesate de cumpărarea imobilului.

Acest certificat de neurmărire fiscală (nr. …/16.12.2010), emis pe numele lui MH, a

fost depus la notarul public SAI tot de către inculpatul CDC, cel care îl obţinuse în prealabil,

astfel cum rezultă din declaraţia notarului.

Instanţa consideră că, practic, în cazul acestei vânzări, inculpaţii CDC şi TR au

îndeplinit ambele roluri, de vânzător şi de cumpărător, ocupându-se de obţinerea tuturor

actelor pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare şi de îndeplinirea tuturor

condiţiilor pentru perfectarea vânzării, iar persoana ce s-a recomandat FI a avut un rol pur

formal, de a fi prezentă fizic la notar.

În al doilea rând, instanţa reţine că inculpatul TR, care susţine că ar fi plătit preţul de

64.000 de euro către vânzătoarea FI, nu a făcut dovada că deţinea această sumă de bani în

momentul achiziţionării imobilului. Inculpatul a precizat că nu avea bani, dar că s-a

împrumutat de 40.000 de euro de la o persoană N.. din Bucureşti, precum şi cu alte sume de

bani de la alte persoane. Aceste apărări sunt nedovedite, inculpatul neputând indica nicio

sursă clară a acestor sume de bani, deşi avea această obligaţie. Inculpatul a declarat iniţial că a

împrumutat suma de 40.000 de euro de la martorul VRC, pentru ca ulterior, după ce martorul

a infirmat susţinerea inculpatului, să revină şi să declare că a împrumutat această sumă de la o

persoană pe nume N.., din Bucureşti, ceea ce denotă o inconsecvenţă în declaraţii.

Pe lângă faptul că este foarte puţin credibil că o persoană cumpără real, iar nu fictiv,

un imobil cu o valoare de 64.000 de euro, fără a deţine în prealabil vreo sumă de bani, deci

numai pe baza unor împrumuturi, se mai reţine, în condiţiile în care inculpatul TR nu avea

nicio sursă de venit legală în acel moment, că devenea absolut necesară dovedirea de către

inculpat a sursei acelor bani, ceea ce acesta nu a reuşit să facă. Nu în ultimul rând, instanţa

reţine şi declaraţiile constante ale inculpatului SAI care a arătat că la prima vânzare nu a

10

observat să se predea preţul în prezenţa sa, dar că la a doua vânzare, unde preţul nu a fost

fictiv, ci real, suma de bani s-a predat de către partea civilă PCL inculpatului TR în faţa sa.

În al treilea rând, instanţa reţine că vânzătoarea FI era decedată la data efectuării

vânzării şi că procura prin care era împuternicită de ceilalţi coproprietari să vândă acel imobil

era falsă, întrucât mandanţii erau decedaţi la data eliberării procurii. Prin urmare, în niciun caz

imobilul situat pe strada ….. nu a fost vândut de adevăraţii proprietari, persoana care s-a

prezentat la notarul public SIA cu identitatea de FI are bineînţeles o altă identitate, iar

înscrisurile folosite de inculpaţi la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare au un

caracter fals.

Este adevărat aspectul că procurorul a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte

pe inculpatul CDC, pentru cercetarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în

înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi faţă de A.N., care s-a prezentat

sub identitatea falsă de FI, pentru săvârşirea infracţiunilor de uz de fals şi fals privind

identitatea, relativ la falsificarea şi folosirea înscrisurilor menţionate mai sus, dar acest aspect

nu împiedică instanţa să reţină ca false respectivele înscrisuri, fapt probatoriu dovedit pe

deplin prin probele administrate. Nu are nicio importanţă că încă nu a fost descoperit autorul

acestor falsuri sau persoana care s-a recomandat în faţa notarului ca fiind FI, din moment ce

din probe rezultă clar că atât procura cât şi cartea de identitate a vânzătoarei FI sunt false.

Astfel cum rezultă din certificatele de deces aflate la filele 99 şi următoarele din

volumul V de urmărire penală, mandanta HF decedase la data de 31.08.2000, iar mandanta

AH decedase la data de 16.08.1987. Prin urmare, se observă că procura prin care FI fusese

împuternicită şi de către cele două mandante să vândă imobilul, a fost emisă la mulţi ani (în

17.08.2010) după decesul celor două, fiind evident falsă.

Instanţa observă că nu numai presupuşii mandanţi erau decedaţi la data emiterii

acestei procuri, ci şi mandatarul FI, astfel cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila ..

din volumul .. de urmărire penală. Din acest înscris rezultă că persoana reală FI s-a născut la

data de 11.10.1920 în Braşov, a avut numele de F la naştere, dar s-a căsătorit şi şi-a schimbat

numele în G, mai avea şi prenumele G şi a decedat la data de 11.06.2009 în localitatea K,

având ultimul domiciliu în …., Germania. Prin urmare, se constată că persoana care s-a

prezentat la notarul public SAI nu putea fi adevărata FI, iar actul de identitate cu care s-a

legitimat este unul fals. În acest act de identitate, aflat la fila .. din volumul .. de urmărire

penală, sunt menţionate date nereale, respectiv este menţionată o altă dată de naştere, nu este

trecut numele de G.., dobândit după căsătorie, nu este trecut al doilea prenume, domiciliul este

incorect iar fotografia nu corespunde cu cea aflată la dosarul de urmărire penală, fila ..

volumul …

Din adresa emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră – Punctul de

Contact Oradea aflată la fila nr. .. din volumul … de urmărire penală, rezultă că IF, născută la

data de 1936 nu figurează în fişierele informatizate germane, la adresa menţionată în

documentul de identitate nu este şi nu a fost înregistrată niciodată persoana cu identitatea de

FI iar cartea de identitate cu numerele …. (cu care s-a legitimat persoana ce s-a recomandat FI

în faţa notarului) nu a fost eliberată de autorităţile competente din oraşul Baden.

Toate aceste mijloace de probă dovedesc dincolo de orice îndoială că atât procura

cât şi actul de identitate sunt false. Legătura dintre cele două acte, ce vine în completarea

probelor pentru dovedirea caracterului fals, este chiar menţionarea, în procura prezentată de

inculpaţi notarului SAI, tocmai a datelor de identitate false privind persoana FI. Procura preia

toate aceste date false, privind numele şi prenumele, data naşterii şi domiciliul, ceea ce

demonstrează unitatea materială în realizarea în fals a celor două acte, ce au fost întocmite în

acelaşi scop infracţional, pentru a se completa unul pe celălalt.

În al patrulea rând, instanţa reţine că, în apărarea inculpaţilor CDC şi TR, se susţine,

în esenţă, că o altă persoană s-a prezentat sub identitatea falsă de FI, fără ca ei să aibă

11

cunoştinţă, a negociat iniţial cu agentul imobiliar, martorul VRC, vânzarea imobilului, acesta

a transmis prietenilor săi această ofertă, după care inculpatul TR a cumpărat imobilul,

considerând de bună-credinţă că încheie actul cu adevăratul proprietar.

Instanţa consideră că modalitatea în care a acţionat această persoană, în versiunea

prezentată de inculpaţi, creează puternice dubii cu privire la existenţa sa reală, în această

modalitate în care se apără inculpaţii.

Pentru instanţă este neverosimil că o persoană în vârstă, care nu cunoaşte limba

română, vine în România din Germania, cu o procură falsă şi un act de identitate fals, pentru a

vinde un imobil care nu-i aparţine şi nici nu se ocupă personal de întocmirea documentaţiei

necesare, respectiv de traducerea actelor false, de obţinerea certificatului de atestare fiscală,

înţelegând să-i lase tocmai pe inculpaţii pe care nu-i cunoaşte şi pe care vrea să-i înşele, să se

ocupe de efectuarea demersurilor pentru autentificarea actului de vânzare-cumpărare.

Deşi martorul VRC, agent imobiliar, precizează că a fost contactat de o persoană

mai tânără care vorbea limba română ce era însoţită de o persoană mai în vârstă care vorbea

limba germană şi care semăna cu cea din fotografia aflată pe actul de identitate prezentat în

faţa notarului pentru a vinde imobilul, ulterior ajungându-se la contact şi negocierea vânzării

între această persoană ce s-a recomandat FI şi inculpatul TR, instanţa consideră că această

declaraţie a fost dată de martor tocmai în scopul de a le susţine apărarea inculpaţilor, fiind

deci nereală, urmând a fi înlăturată.

În primul rând, se reţine că în declaraţia dată la urmărire penală, aflată la fila .. din

volumul .., martorul precizează că îl cunoaşte pe inculpatul TR de aproximativ 4 ani, precum

şi pe prietenii săi printre care şi inculpatul CDC, pe care îl cunoaşte mai bine şi care, în

perioada decembrie 2012, când s-a luat această declaraţie, se ocupa de firma la care martorul

era asociat unic şi anume RMX Asimob, în sensul că se ocupa de acte, recuperarea

comisioanelor,etc. Prin urmare, se observă existenţa unei relaţii de prietenie precum şi de

serviciu între martor şi inculpatul CDC, astfel că declaraţia martorului va fi interpretată şi prin

prisma acestei relaţii.

În al doilea rând, dacă ar fi venit o persoană, alta decât adevăratul proprietar, să

vândă locuinţa fără a avea acest drept, cu acte false, instanţa se întreabă cum de această

persoană care s-ar fi întâlnit iniţial cu martorul VRV, nu cunoştea nici măcar imobilul pe care

dorea să-l vândă, din moment ce s-a recomandat FI, dorea vânzarea frauduloasă a imobilului

ce a aparţinut cândva şi acestei persoane, dar a prezentat în fapt martorului un alt imobil,

vecin, ce aparţinea părţii civile MH. Este logic să considerăm că dacă o persoană vine din

Germania să vândă cu acte false o locuinţă ce nu-i aparţine, cel puţin ar fi trebuit să fie

pregătită şi să ştie care este locuinţa pe care vrea să o vândă, pentru că acesta este primul pas

pe care trebuie să-l facă o persoană ce vrea să vândă locuinţa altuia, respectiv să identifice

locuinţa ca obiect material al infracţiunii pe care doreşte să o săvârşească.

În al treilea rând, instanţa constată că nu există alte probe care să ateste că martorul

VRC a mai fost la vizionări şi cu alţi posibili cumpărători pe care să-i fi pus în contact cu cele

două doamne, cum ar fi fost normal dacă lucrurile ar fi stat aşa cum a declarat martorul. Ceea

ce a făcut martorul a fost publicitatea acestei oferte de vânzare făcută pe site-urile

specializate, activitate normală dacă intenţionezi să vinzi un imobil.

Pentru aceste motive, expuse mai sus, instanţa va înlătura declaraţia martorului VRC

şi va considera că apărarea inculpaţilor formulată în acest sens este nedovedită, urmând a fi

înlăturată.

În al patrulea rând, instanţa va reţine şi modul de operare folosit de inculpaţi şi

apărarea invocată de aceştia, în ambele cazuri ce fac obiectul dosarului de faţă. Deşi modul de

săvârşire a infracţiunii nu constituie prin el însuşi mijloc de probă, acesta poate veni în

completarea mijloacelor de probă analizate mai sus, pentru a demonstra că inculpaţii au

acţionat încă de la bun început cu intenţia de fraudare.

12

Astfel, atât în cazul imobilului de pe strada …, cât şi în cazul celor două apartamente

din cartierul …, inculpaţii au identificat imobile nelocuite, primul părea părăsit, nu era locuit

de MH de mai mulţi ani, iar celelalte două aveau ca proprietar un cetăţean kuwaitian ce venea

rar în România, în vacanţă, nefiind închiriate sau locuite.

În ambele cazuri, inculpaţii s-au folosit de persoane ce nu au fost încă identificate

care s-au prezentat în faţa notarilor publici ca fiind adevăraţii proprietari, reuşind astfel, în

primul caz, să realizeze o vânzare-cumpărare, deci să treacă proprietatea imobilului de la

adevăraţii proprietari pe numele unui inculpat, iar, în al doilea caz, să obţină o procură

autentică prin care adevăratul proprietar împuternicea pe unul dintre inculpaţi să vândă cele

două apartamente. În ambele cazuri, inculpatul TR a fost cel care, fie a cumpărat imobilul de

pe strada Postăvarului, fie a fost împuternicit să vândă apartamentele, tot el fiind şi cel care a

cumpărat şi vândut imobilele, numele său figurând în actele autentice. Inculpatul CDC s-a

ocupat în ambele cazuri de obţinerea în mod fraudulos, respectiv prin falsificarea unor

împuterniciri avocaţiale, a certificatelor de atestare fiscală, esenţiale pentru realizarea

vânzărilor, fiind la curent cu întreaga derulare a operaţiunilor, astfel cum declară şi inculpatul

TR.

În ambele cazuri, inculpaţii se apără, în esenţă, în sensul că ei ar fi fost înşelaţi de o

persoană ce s-a recomandat FI, despre care ei n-au ştiut că nu este adevărata FI, respectiv de

către o persoană ce s-a recomandat a fi cetăţeanul kuwaitian AYA, despre care nu au ştiut că

nu este adevăratul proprietar al celor două apartamente. În perioada octombrie–decembrie

2010, inculpaţii au obţinut procura de vânzare a celor două apartamente şi le-au şi vândut, iar

în 16.12.2010 au cumpărat imobilul de pe strada …. Instanţa consideră că nu e deloc credibil

că, în interval de numai 2 luni, inculpaţii să fi fost înşelaţi în aceeaşi modalitate de două

persoane diferite (cetăţeni străini amândouă şi cu o vârstă mai înaintată, ce presupune o

maturitate a psihicului care te împiedică să săvârşeşti astfel de infracţiuni) care doreau să

vândă imobilele deţinute de alţi proprietari.

În lipsa identificării persoanei care s-a prezentat sub identitatea falsă de FI, instanţa a

analizat coroborat toate mijloacele de probă arătate mai sus şi consideră că toate aceste

mijloace de probă şi raţionamente logice conduc la concluzia că inculpaţii CDC şi TR au

săvârşit faptele de care sunt acuzaţi cu privire la înstrăinarea imobilului din strada …,

efectuată în data de 16.12.2010 la B.N.P. SAI, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată.

Referitor la modalitatea în care s-a pătruns în locuinţă, instanţa consideră, având în

vedere că imobilul nu era locuit de proprietarul său, MH, fiind într-o stare avansată de

degradare, că inculpaţii aveau posibilitatea să pătrundă prin forţarea uşii, fără ca cineva să

observe, cu atât mai mult cu cât şi unele persoane fără adăpost mai dormeau prin acel imobil.

Astfel, instanţa consideră dovedită intenţia inculpaţilor de a dobândi acest imobil,

prin aducerea în faţa notarului public a unei persoane care s-a prezentat în mod fals cu numele

FI, cu ajutorul unei cărţi de identitate false, a adus o împuternicire falsă (autentificată sub nr. .

… de notarul H, înlocuitorul notarului RS din Germania, Heilbronn), prin care ceilalţi

coproprietari o împuterniceau pe FI să vândă imobilul, realizând astfel fraudulos, printr-o

vânzare-cumpărare fictivă, transferul dreptului de proprietate de la adevăraţii proprietari la

inculpatul TR.

Falsificarea împuternicirii avocaţiale şi folosirea înscrisului fals de către inculpatul

CDC, care a solicitat şi obţinut certificatul de atestare fiscală, rezultă din declaraţiile părţii

civile MH, care a precizat că nu-l cunoaşte pe inculpatul CDC, coroborată cu declaraţia

acestuia din urmă şi cu copiile contractelor de asistenţă juridică încheiate de inculpat şi

ridicate de procuror, între care nu se regăseşte vreun contract de asistenţă juridică încheiat cu

partea civilă.

Astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor TR şi CDC, primul inculpat s-a

deplasat la administraţia fiscală pentru obţinerea certificatului de atestare fiscală şi, întrucât nu

13

i s-a eliberat, neavând nicio calitate, i-a solicitat inculpatului CDC să-l ajute să obţină acest

certificat, modalitatea aleasă fiind întocmirea în fals a unei împuterniciri avocaţiale care atesta

neadevărat că inculpatul CDC ar fi fost împuternicit de MH să obţină acel certificat de

atestare fiscală. Este evident că inculpatul TR a cunoscut acest aspect şi a urmărit obţinerea

certificatului în această modalitate frauduloasă, cu ajutorul inculpatului CDC, fapta sa fiind

calificată ca un sprijin dat inculpatului CDC pentru falsificarea împuternicirii avocaţiale.

De asemenea, din moment ce inculpatul CDC este persoana care a adus certificatul

de atestare fiscală inculpatului notar SAI, pentru a fi menţionat în contractul de vânzarecumpărare,

ştiind că nu are împuternicire de la acea persoană pentru obţinerea sa şi că

persoana ce apărea pe certificat era alta decât persoanele ce figurau ca vânzători în acel

contract, existând şi discuţii cu privire la eventuala calitate de chiriaşă a lui MH, acceptând

astfel că se atesta nereal în cuprinsul contractului faptul că vânzătorii au achitate toate taxele

şi impozitele la zi, instanţa consideră că prin această faptă a contribuit şi a ajutat la săvârşirea

de către inculpatul notar a două infracţiuni, de fals intelectual, respectiv abuz în serviciu,

participaţia inculpatului CDC fiind aceea a complicităţii.

Cum inculpatul TR a avut calitatea de cumpărător, parte în contractul de vânzarecumpărare

încheiat şi exista o înţelegere cu inculpatul CDC în sensul folosirii certificatului de

atestare fiscală emis pe numele unei alte persoane şi inserării în contract a acestor menţiuni

neadevărate, acţiunile celor doi inculpaţi, ce s-au completat reciproc, de punere la dispoziţia

inculpatului SAI a acestui certificat de atestare fiscală pentru a fi folosit cu încălcarea

atribuţiilor de serviciu de către acesta, constituie o activitate de ajutor, de înlesnire a activităţii

infracţionale a inculpatului SAI, fiind deci o formă de complicitate la fals intelectual şi abuz

în serviciu.

Pe de altă parte, instanţa reţine că inculpatul TR i-a solicitat martorei RSA să-i

traducă actele necesare autentificării contractului de vânzare-cumpărare şi să se prezinte în

faţa notarului public în calitate de traducător, deşi ştia că nu are autorizaţie de traducător,

martora precizându-i inculpatului că va folosi ştampila colegei sale, martora ME, inculpatul

TR fiind de acord cu această folosire ilegală a ştampilei şi a numelui unui traducător autorizat,

de către martora RSA (astfel cum rezultă din declaraţia martorei RSA dată în faţa instanţei, ce

se coroborează cu cea dată de martora ME în faza de judecată).

Fapta inculpatului TR, descrisă mai sus, se constituie într-un ajutor dat inculpatului

SAI pentru menţionarea nereală în cuprinsul încheierii de autentificare a unei alte persoane în

calitate de traducător autorizat decât cea care asigurase traducerea în faţa sa şi care nu avea

autorizaţie şi pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare în care vânzător era un

cetăţean german fără a i se asigura acestuia un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei.

Cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. …., prin care

inculpatul TR a vândut imobilul de pe strada … către partea civilă PCL, pe un preţ de 60.000

de euro, autentificat la B.N.P. SAI, instanţa reţine că această vânzare nu este altceva decât

modalitatea de finalizare a activităţii infracţionale începută de inculpaţi în decembrie 2010,

obţinerea unei sume de bani pentru imobil fiind scopul urmărit.

După dobândirea imobilului de către inculpatul TR, acesta l-a scos imediat la

vânzare şi prin intermediul martorului VRC, care a prezentat câtorva posibili cumpărători

imobilul respectiv, astfel cum rezultă din declaraţiile celor doi, ceea ce denotă intenţia

inculpaţilor de a vinde cât mai repede imobilul.

Din declaraţia martorului IC, aflată la fila .. din volumul .. al dosarului de urmărire

penală, rezultă că în luna ianuarie 2011, deci la nici o lună de la data dobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilului de către inculpatul TR, imobilul era deja dat la vânzare la

agenţia imobiliară „ Q Logic”, martorul interesându-se de situaţia juridică a clădirii în scopul

cumpărării ei. Şi partea civilă PCL a precizat în declaraţia dată că încă din luna ianuarie a

aflat despre oferta de vânzare a imobilului, astfel că nu se poate susţine că inculpatul TR a

14

scos la vânzare imobilul, presat fiind de data scadenţei împrumutului de 40.000 de euro, din

moment ce împrumutul fusese luat, conform susţinerii inculpatului, cu nici o lună înainte,

când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Este puţin probabil ca un împrumut de

40.000 de euro să fie acordat pe un termen de numai o lună, cu atât mai mult cu cât interesul

creditorului este acela al plăţii dobânzii lunare de către debitor, care trebuie să se întindă pe o

perioadă cât mai mare.

De asemenea, la data de 11.01.2011, s-a încheiat un antecontract de vânzarecumpărare

autentificat sub nr. .., avându-l ca promitent vânzător pe inculpatul TR şi ca

promitent cumpărător pe martorul ŢCI, având ca obiect imobilul din strada , dobândit de

inculpatul TR pe data de 16.12.2010.

Deşi există indicii (preţul integral, de 46.000 euro, s-a plătit odată cu încheierea

antecontractului, partea civilă PCL a declarat în instanţă că „la notar se afla şi Ţ, despre care a

aflat că l-a împrumutat pe T cu o sumă de bani pe care trebuia să şi-o recupereze din acea

vânzare”) că respectivul antecontract nu ilustrează voinţa reală a părţilor, de a vinde şi

cumpăra acest imobil, ci mai degrabă reprezintă o formă de garantare a unui împrumut în

cuantum de 46.000 de euro obţinut de inculpatul TR de la martorul ŢCI, în lipsa unor

mijloace de probă certe care să dovedească această intenţie ascunsă a celor două părţi

contractante, instanţa va considera ca reală voinţa juridică manifestată de părţi în cuprinsul

actului juridic autentificat sub nr. ../11.01.2011 la B.N.P. OU, singurul valabil în lipsa

dovedirii caracterului simulat al antecontractului. În măsura în care acest antecontract nu se

revoca, el trebuia pus în executare conform clauzelor, astfel că inculpatul TR trebuia să vândă

imobilul cu suma de 46.000 de euro.

Din cuprinsul acestui act juridic rezultă că inculpatul TR a promis că va vinde

imobilul lui ŢCI, preţul vânzării stabilit de comun acord este de 46.000 Euro, acest preţ s-a

plătit la data încheierii antecontractului, incluzându-se şi clauza conform căreia promitentul

cumpărător se obligă să cumpere imobilul descris pe preţul stabilit în antecontract.

Prin urmare, din conţinutul antecontractului rezultă că preţul stabilit de vânzare a

fost de 46.000 de euro, iar nu avansul, clauzele contractuale fiind clare în acest sens.

Încheierea acestui antecontract, cu clauzele respective, ilustrează faptul că inculpatul TR

intenţiona să vândă imobilul cu un preţ mult mai mic decât cel pe care susţine că l-ar fi plătit,

la nici o lună de la dobândirea imobilului, fiind dispus să piardă o sumă importantă de bani,

deşi nu avea niciun motiv dovedit pentru care ar fi acţionat în acest mod.

În urma anunţurilor date privind vânzarea acestui imobil, partea civilă PCL a început

negocierile cu inculpatul TR şi, în cele din urmă, după o scădere a preţului determinată de

existenţa unei notări a unui proces în cartea funciară a imobilului, părţile au convenit asupra

vânzării-cumpărării pe un preţ de 60.000 de euro. Se observă că şi acest preţ, solicitat de

inculpat şi plătit în mod real de partea civilă, este mai mic decât cel cu care inculpatul TR

dobândise imobilul cu 4 luni înainte (aproximativ 64.000 euro), şi acesta fiind un indiciu care,

coroborate cu toate celelalte, indică aspectul că preţul de 64.000 euro nu a fost plătit în mod

real de către inculpatul TR.

Această a doua vânzare s-a realizat în aceleaşi condiţii ca şi prima, respectiv la

acelaşi birou notarial, SAI, folosindu-se un certificat de atestare fiscal (nr. …/14.04.2011)

identic cu primul, obţinut pe numele MH, de inculpatul CDC tot prin falsificarea unei

împuterniciri avocaţiale (nr. 21 din data de 14.04.2011).

Partea civilă MH a declarat că nu-l cunoaşte pe CDC şi nu l-a împuternicit niciodată

să-i vândă imobilul sau să solicite eliberarea unui certificat de atestare fiscală, aspect

confirmat şi de inculpat, care a precizat că a întocmit cele două împuterniciri la solicitarea

angajatei de la administraţia fiscală. Este firesc ca angajata să-i fi cerut o împuternicire

avocaţială, în momentul în care inculpatul CDC a invocat în mod fals că are împuternicire din

partea proprietarei MH, din moment ce poate avea calitatea de a solicita un certificat de

15

atestare fiscală numai proprietarul unui imobil sau cel împuternicit de proprietar, aceasta

nefăcând altceva decât să-i ceară inculpatului să dovedească cele susţinute oral. Fapta

inculpatului CDC a constat în afirmarea în mod fals că are calitatea de împuternicit al

proprietarului, deşi nu avea această calitate, urmată de întocmirea în fals a acelei împuterniciri

pentru dovedirea celor afirmate.

Instanţa consideră că activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, CDC şi TR,

trebuie privită ca un tot unitar, acţiunile inculpaţilor s-au completat reciproc, au debutat cu

dobândirea în mod fraudulos a imobilului în data de 16.12.2010, în condiţiile expuse mai sus

şi au continuat cu vânzarea imobilului către partea civilă PCL, banii obţinuţi de la aceasta din

urmă fiind folosiţi conform înţelegerii dintre inculpaţi, în principal pentru restituirea datoriei

pe care inculpatul TR o avea faţă de ŢCI.

Din acest motiv, chiar dacă numai inculpatul TR a figurat ca şi vânzător, iar

inculpatul CDC nu a fost de faţă la notar în momentul încheierii contractului de vânzarecumpărare

dintre TR şi PCL (inculpatul SAI a precizat că şi inculpatul CDC a fost prezent la

încheierea acestui contract, numai că declaraţia sa nu se coroborează cu niciun alt mijloc de

probă, nici măcar cu declaraţia părţii civile PCL), nu se poate susţine neimplicarea

inculpatului CDC în săvârşirea acestei fapte de înşelăciune. Acest inculpat a avut un rol foarte

important, atât în alegerea notarului public, SAI fiindu-i prieten şi total lipsit de experienţă,

precum şi în obţinerea ilicită a certificatului de atestare fiscală pe numele MH. Fără acest

ajutor, încheierea contractului de vânzare-cumpărare între inculpatul TR şi partea civilă PCL

ar fi fost imposibil de realizat.

În condiţiile în care inculpatul CDC discutase încă din luna decembrie 2010, de la

data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare, cu notarul inculpat SAI despre

problema certificatului de atestare fiscală, asigurându-l pe acesta din urmă că totul este în

regulă şi determinându-l să accepte încheierea contractului cu un certificat de atestare fiscală

emis pe un alt nume decât al proprietarului (astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului

SAI, care a precizat că a fost convins că MH este chiriaşă şi că aceasta l-a împuternicit pe

CDC să-i obţină certificatul de atestare fiscală), iar toate celelalte acte necesare încheierii

contractului erau valabile, prezenţa inculpatului CDC la notar în ziua autentificării actului era

de prisos.

Tot din declaraţia inculpatului SAI dată în faţa instanţei, mai rezultă că inculpatul

CDC l-a sunat să-i spună că a găsit un cumpărător pentru imobil, i-a spus acestuia de ce acte

era nevoie şi i-au fost aduse actele de către inculpatul TR, după care, întrucât era bolnav la

domiciliu, a fost sunat de mai multe ori şi de către CDC pentru încheierea actului. Inculpatul

SAI îşi exprimă, în declaraţia sa dată în faţa instanţei, propria convingere în sensul că

”contractele încheiate în decembrie 2010 şi în aprilie 2011 au fost cele mai importante

colaborări pe care le-am avut cu CD”, dovedind astfel participarea inculpatului CDC la

încheierea ambelor contracte.

Prin urmare, contribuţia inculpatului CDC la încheierea celui de-al doilea contract de

vânzare-cumpărare nu putea să fie şi nici nu a fost atât de mică cum încearcă să se apere

acesta.

Falsificarea împuternicirii avocaţiale şi folosirea acesteia în faţa organelor

administraţiei fiscale rezultă din declaraţiile părţii civile MH coroborată cu declaraţia

inculpatului CDC şi cu copiile contractelor de asistenţă juridică încheiate de inculpat şi

ridicate de procuror, între care nu se regăseşte vreun contract de asistenţă juridică încheiat cu

partea civilă.

Instanţa consideră dovedite faptele inculpaţilor de inducere în eroare a părţii civile

PCL prin vânzarea către aceasta a unui imobil dobândit anterior de unul dintre inculpaţi prin

săvârşirea de infracţiuni în modalitatea arătată mai sus, scopul fiind obţinerea unei sume de

bani cu titlu de preţ. Partea civilă PCL a fost indusă în eroare de inculpaţi cu privire la

16

calitatea de proprietar legitim a inculpatului TR, ascunzându-i acesteia că au dobândit anterior

imobilul fraudulos, prin folosirea unor acte false şi a unei persoane care s-a prezentat în mod

fals în faţa notarului drept adevăratul proprietar al imobilului. Dacă i-ar fi expus părţii civile

PCL modalitatea în care inculpatul TR ar fi dobândit imobilul, aceasta nu ar mai fi cumpărat.

Cum şi acest al doilea contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat tot prin

folosirea nelegală de către notar a unui certificat de atestare fiscală emis de autorităţi pe

numele unei alte persoane decât vânzătorii şi pentru un alt imobil decât cel ce s-a vândut,

obţinut de către inculpatul CDC prin falsificarea unei împuterniciri avocaţiale, în înţelegere şi

în interesul şi al inculpatului TR, ce figura ca vânzător, instanţa consideră, pentru aceleaşi

considerente ca şi cele expuse la analiza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în

decembrie 2010, că faptele inculpaţilor care au pus la dispoziţie inculpatului SAI acest

certificat şi care l-au asigurat că o să iasă şi cel pe numele vânzătorului, deşi se depusese

numai o cerere de deschidere a rolului fiscal, existând o datorie la fisc de 6.000 de lei, se

constituie într-un ajutor dat inculpatului SAI pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de

serviciu (autentificarea unui contract de vânzare cumpărare fără un certificat de atestare

fiscală emis pe numele vânzătorilor) şi pentru atestarea în mod nereal în cuprinsul contractului

că taxele şi impozitele sunt plătite la zi de vânzătorul TR.

Interesul fiind comun şi de această dată, conlucrarea dintre inculpaţii CDC şi TR

pentru obţinerea certificatului de atestare fiscală nr. ../…, necesar celui de-al doilea contract

de vânzare-cumpărare, pentru realizarea vânzării, prin falsificarea unei împuternici avocaţiale

de către inculpatul CDC, se constituie într-o formă de complicitate, într-un sprijin dat

inculpatului CDC pentru falsificarea şi folosirea împuternicirii avocaţiale, de către inculpatul

TR, ce avea tot interesul să rezolve cât mai repede problema inexistenţei unui certificat de

atestare fiscală pentru a vinde imobilul (inculpatul SAI a declarat în faza de judecată că atât

cumpărătoarea cât şi vânzătorul, în speţă T, se grăbeau să încheie contractul).

Din declaraţia părţii civile PCL dată în faţa instanţei, coroborată cu cea dată de

martorul SV, mai rezultă că, cu doar două zile înainte de data de 14.04.2011, martorul SV,

notar la acelaşi cabinet notarial, i-a spus că nu se va încheia contractul până când nu va ieşi

certificatul de atestare fiscală pe numele lui TR, ceea ce poate dura, pentru ca, a treia zi să fie

solicitată telefonic să se prezinte la notar pentru semnarea contractului de către inculpatul TR.

Această declaraţie demonstrează, în opinia instanţei, faptul că inculpatul TR,

conştient de faptul că nu avea nici măcar rol fiscal deschis pe numele său, ceea ce presupunea

că mai dura ceva timp până la eliberarea pe numele său a certificatului de atestare fiscală şi

grăbit să încheie contractul de vânzare-cumpărare, a apelat la prietenul său, inculpatul CDC,

pentru a proceda ca şi în cazul primei vânzări, ceea ce s-a şi întâmplat. Inculpatul TR a depus

o cerere pentru deschiderea rolului fiscal pe numele său în data de 13.04.2011 şi a prezentat

bonul cu numărul de înregistrare inculpatului SAI, pentru a-i întări convingerea notarului că

va ieşi şi certificatul de atestare fiscală, lucru care s-a şi întâmplat, inevitabil, dar abia în luna

decembrie 2011.

Instanţa consideră deci că este dovedită conlucrarea dintre inculpaţii CDC şi TR

pentru obţinerea certificatului de atestare fiscală folosit de notar la autentificarea contractului

de vânzare-cumpărare din …, prin falsificarea şi folosirea în faţa organelor statului a

împuternicirii avocaţiale, faptă ce se constituie, într-o complicitate a inculpatului TR la

folosirea acelei împuterniciri false de către inculpatul CDC. Este evident că inculpatul TR

cunoştea că MH nu este chiriaşă în acel imobil din moment ce el preluase stăpânirea în fapt a

imobilului încă din luna decembrie 2010 şi nu identificase niciun chiriaş acolo, precum şi

caracterul fals al împuternicirii folosite de inculpatul CDC, ce nici nu o cunoştea pe MH,

astfel cum acesta a şi declarat.

17

Fapta inculpatului TR, descrisă mai sus, reprezintă un ajutor dat inculpatului CDC

pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ajutor ce îmbracă

forma unei complicităţi.

Cu privire la faptele săvârşite de inculpatul notar public SAI la data de

16.12.2010, instanţa reţine în primul rând că inculpatul a acceptat să autentifice contractul de

vânzare-cumpărare fără existenţa unui certificat de atestare fiscală emis pe numele

vânzătorilor ce erau trecuţi în contractul de vânzare-cumpărare.

În al doilea rând, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de

16.12.2010, notarul public şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu în sensul că a atestat

în cuprinsul încheierii de autentificare că traducerea a fost asigurată de traducătorul autorizat

ME, când, în realitate, s-a prezentat la notar o altă persoană fără autorizaţie de traducător,

respectiv RSA, aceasta fiind o prietenă de-a inculpatului TR care a fost solicitată pentru a fi

prezentă la notar de către acesta, deşi ştia că nu are atestat de traducător, care s-a legitimat cu

actul de identitate al traducătorului autorizat ME, astfel cum rezultă din declaraţiile celor două

martore.

Din moment ce ambele persoane audiate ca martori de instanţă au arătat că nu

seamănă fizic şi oricine şi-ar fi putut da seama că persoana din actul de identitate nu este

aceeaşi cu cea ce s-a prezentat în faţa notarului public, aspect de care s-a convins şi instanţa

cu ocazia audierilor, se consideră că inculpatul notar public şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile

cu intenţie, iar nu din culpă, şi a acceptat să menţioneze în mod fals în încheierea de

autentificare că traducerea a fost realizată de către ME, deşi, în realitate, în faţa sa s-a

prezentat RSA.

În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …., notarul public SAI a

menţionat expres că taxele şi impozitele au fost achitate la zi de noi vânzătorii astfel cum

rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. … din data de ….2010. Această menţiune

inserată de notar în cuprinsul actului este falsă, din moment ce respectivul certificat de

atestare fiscală dovedea că MH, ce nu avea calitatea de vânzător în acel contract, fiind total

străină de actul juridic încheiat, îşi plătise taxele şi impozitele la zi.

De asemenea, inculpatul nu a observat nici neconcordanţa dintre suprafaţa indicată

în certificatul de atestare fiscală emis pe numele MH şi suprafaţa din contractul de vânzarecumpărare

ce constituia obiectul vânzării. Dacă ar fi analizat această diferenţă, inculpatul nu

ar mai fi considerat cu atâta uşurinţă că MH este chiriaş în acel imobil ce se înstrăina, întrucât

ar fi trebuit să observe că în certificatul de atestare fiscală este vorba despre un imobil, iar în

contractul de vânzare-cumpărare se tranzacţionează un alt imobil, cu o altă suprafaţă. Nu

exista deci numai o nepotrivire de nume între cel ce plătea impozitele şi proprietarii din C.F.,

dar şi o neconcordanţă majoră între suprafaţa imobilului ce se vindea şi suprafaţa imobilului

pentru care se eliberase certificat de atestare fiscală.

Toate aceste deficienţe în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost determinate şi de

lipsa de experienţă a inculpatului în profesia de notar public, dar şi de încrederea pe care i-o

purta inculpatului CDC, care îi era prieten, astfel cum declară chiar inculpatul SAI, acesta

considerând că totul este în regulă, acceptând cu o mare uşurinţă explicaţia oferită de

inculpatul CDC în sensul că MH ar putea fi chiriaşă şi, totodată, acceptând să se prezinte o

altă persoană în locul traducătorului autorizat.

Inculpatul SAI a săvârşit aceste fapte în cunoştinţă de cauză, iar nu dintr-o

regretabilă eroare sau din culpă, cum se apără acesta, întrucât a autentificat actul conştient

fiind că nu există certificat de atestare fiscală pe numele vânzătorilor, acceptând să-l treacă pe

cel emis pe numele MH în contractul de vânzare-cumpărare şi a acceptat tot cu bună ştiinţă ca

traducerea să se realizeze de o prietenă a inculpatului TR, ce nu avea atestat de traducător.

Nu se poate susţine că fapta inculpatului rămâne la stadiul unei simple abateri

disciplinare, întrucât urmarea faptelor a fost, în cele din urmă, crearea unei vătămări a

18

drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor civile S.C. RIAL S.R.L., Statul Român şi

Municipiul Braşov prin Primar. Astfel, cum s-a analizat mai sus, imobilul din strada …., ce a

făcut obiectul vânzării-cumpărării autentificate de inculpat, se afla la data vânzării, în

proprietatea extratabulară a statului român, a municipiului Braşov şi în administrarea S.C.

RIAL S.R.L., astfel că nu se afla în circuitul civil şi nu putea face obiectul unui act juridic de

înstrăinare.

Dacă inculpatul nu ar fi autentificat contractul cu un certificat de atestare fiscală

emis pe numele unei alte persoane şi pentru un alt imobil decât cel ce făcea obiectul vânzării

şi ar fi solicitat certificat de atestare fiscală pe numele vânzătorilor din contractul pe care îl

autentifica, putea observa cu uşurinţă realitatea juridică a acestui imobil, respectiv că nu are

deschis rol fiscal, fiind în proprietatea statului.

Faptele inculpatului SAI au creat o vătămare intereselor şi drepturilor legitime ale

statului român, ce s-a văzut lipsit de proprietate printr-un act juridic nelegal autentificat de

inculpat.

Conform art. 249 alineat 1 din Legea nr. 573/2003, orice persoană care are în

proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire. Prin

urmare, calitatea de contribuabil o are proprietarul, el având obligaţia de a plăti impozitul, iar

nu chiriaşul ce s-ar afla în acel imobil. Conform art. 112 alineat 1 din O.G. nr. 92/2003,

certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea

contribuabililor. Coroborând cele două texte legale, instanţa consideră că numai proprietarul

unui imobil poate cere să i se elibereze un certificat de atestare fiscală, iar acest act este menit

să ateste faptul plăţii impozitelor de către proprietar (reglementarea este identică şi în

Normele de aplicare ale Codului fiscal unde se stabileşte că în cadrul impozitului pe clădiri,

contribuabilii sunt proprietarii acestora şi în cazul în care clădirea este folosită sau închiriată

de alte persoane în baza unor contracte de închiriere).

Din moment ce proprietarul imobilului este cel ce vinde imobilul şi are calitatea de

proprietar, este absolut necesară existenţa unui certificat de atestare fiscală care să dovedească

că proprietarul a achitat toate taxele şi impozitele datorate către buget, astfel încât vânzarea

bunului să nu se facă cu eludarea obligaţiei de plată a taxelor.

Prin urmare, existenţa unui certificat de atestare fiscală pe numele unei alte persoane

decât proprietarul vânzător al imobilului, echivalează cu lipsa acestuia întrucât nu atestă

situaţia plăţii impozitelor de către proprietar, acesta fiind şi motivul pentru care legea prevede

sancţiunea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în lipsa unui

certificat de atestare fiscal.

Orice discuţii în legătură cu valabilitatea unui certificat de atestare fiscală emis pe

numele unei alte persoane, la autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, nu-şi găsesc

locul, întrucât legislaţia este foarte clară în acest domeniu.

Inculpatul SAI, nu numai că a autentificat contractul de vânzare-cumpărare în lipsa

unui certificat de atestare fiscală emis pe numele vânzătorilor, dar a şi considerat fără niciun

temei, numai pe cele spuse verbal de inculpatul CDC, că MH ar fi chiriaşă în acel imobil ce se

vindea, fără a face minime verificări spre a obţine confirmarea acestei susţineri.

Întreaga discuţie prezentată de apărătorul inculpatului, ce tinde să dovedească că şi

un certificat de atestare fiscală emis pe numele unui chiriaş ar fi valabil la efectuarea vânzăriicumpărării

imobilului, nu numai că nu poate fi primită în faţa unei legislaţii clare în domeniu,

astfel cum s-a arătat mai sus, dar în speţă, se reţine că MH nici nu avea calitatea de chiriaş în

acel imobil, ci de proprietar al imobilului vecin, astfel că nici măcar situaţia premisă de la care

pleacă apărarea inculpatului, nu este întrunită.

Inculpatul SAI a autentificat contractul de vânzare-cumpărare cu un certificat de

atestare fiscală emis pentru un alt imobil decât imobilul ce făcea obiectul vânzării (dacă ar fi

comparat suprafeţele din actul de vânzare şi din certificat ar fi observat că difereau

19

semnificativ, fiind clar vorba despre două imobile diferite) şi pentru un alt contribuabil decât

vânzătorii din contractul autentificat.

Instanţa mai reţine că eventualele încălcări ale normelor legale ce reglementează

activitatea notarilor publici, constituie o simplă abatere disciplinară numai în situaţia în care

fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte cu un pericol social mai mare, cum

ar fi, în speţă, o infracţiune.

De asemenea, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de

16.12.2010 şi din cuprinsul încheierii de autentificare nr. … din aceeaşi dată, rezultă că

notarul public, cu bună ştiinţă, a inserat în cuprinsul acestor acte oficiale menţiuni neadevărate

cu privire la plata taxelor şi impozitelor de către vânzători, dovedită prin certificatul de

atestare fiscală nr. ….. şi cu privire la citirea şi traducerea actului către vânzătoare de către

traducătorul ME, autorizată în baza Autorizaţiei nr. …./04.11.2010. Din moment ce inculpatul

a acceptat cu bună ştiinţă acel certificat de atestare fiscală emis pe numele unei alte persoane

decât vânzătorii şi prezenţa unei alte persoane în locul traducătoarei autorizate, inserările

acestor menţiuni în actele oficiale reprezintă acte intenţionate, făcute de inculpat.

Cu privire la fapta săvârşită în data de 14.04.2011, instanţa reţine că inculpatul SAI a

autentificat un al doilea contract de vânzare-cumpărare avându-i ca vânzător pe coinculpatul

TR şi ca, cumpărător pe partea civilă PCL, acceptând şi menţionând în contract un certificat

fiscal emis tot pe numele de MH şi pentru un alt imobil decât cel ce se vindea, bazându-se nu

numai pe susţinerile inculpaţilor CDC şi TR în sensul că este o chestiune de timp până va ieşi

acest certificat de atestare fiscală pe numele lui TR, dar şi pe un bon de înregistrare ce atesta

că se înregistrase la administraţia fiscală o cerere formulată de TR, ce s-a dovedit în cele din

urmă a fi o cerere pentru deschiderea rolului fiscal.

Din nou, inculpatul şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, cu bună ştiinţă

acceptând să autentifice contractul de vânzare-cumpărare în lipsa unui certificat de atestare

fiscală emis pe numele vânzătorului TR. Din declaraţiile inculpaţilor (chiar inculpatul SAI a

declarat în faţa instanţei că a acceptat să încheie actul de vânzare-cumpărare în aceste condiţii

la insistenţele repetate atât ale vânzătorului cât şi ale cumpărătoarei…şi le-a spus părţilor că

nu va trimite la C.F. pentru intabulare până nu va primi certificatul de atestare fiscală pe

numele T) rezultă că inculpatul SAI cu intenţie a acceptat să autentifice actul de vânzarecumpărare,

încălcându-şi astfel atribuţiile de serviciu, sperând că va ieşi şi certificatul de

atestare fiscală până va trimite actul la cartea funciară pentru înregistrare.

Justificările oferite de inculpat în sensul că ambele părţi contractante s-au grăbit să

încheie actul, l-au sunat de mai multe ori în acele zile cât s-a aflat la domiciliu bolnav şi au

acceptat să încheie actul fără a mai aştepta eliberarea certificatului de atestare fiscală pe

numele lui TR şi că a sunat personal la administraţia fiscală pentru a se interesa, nu-l

exonerează de răspundere întrucât notarul are obligaţia de a asigura respectarea legii la

încheierea actelor juridice şi de a refuza autentificarea acelor acte ce nu întrunesc cerinţele

legale pentru autentificare.

Acceptând să încheie un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru care nu

există dovada că vânzătorul ar fi plătit toate taxele şi impozitele datorate, inculpatul a acceptat

şi că pot fi taxe şi impozite neplătite, cauzându-se, încă din momentul autentificării

contractului, o vătămare a drepturilor legitime ale autorităţilor publice locale de a încasa de la

proprietarul imobilului taxele datorate până în momentul vânzării.

Şi cu această ocazie, inculpatul SAI a inserat în mod nereal în cuprinsul contractului

de vânzare-cumpărare autentificat, menţiunea că taxele şi impozitele au fost achitate la zi de

vânzător astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. …. din data de 14.04.2011

(acest certificat era emis pe numele MH şi pentru un alt imobil).

Cu privire la acuzaţiile de înşelăciune, aduse de procuror cu referire la ambele fapte,

din decembrie 2010, respectiv aprilie 2011, instanţa consideră că nu există suficiente probe

20

care să dovedească înţelegerea frauduloasă intervenită între notar şi inculpaţii CDC şi TR

pentru inducerea în eroare a proprietarului iniţial al imobilului şi apoi a părţii civile PCL.

Deşi actele folosite la autentificarea primului contract de vânzare-cumpărare au fost

false, nu există nicio probă în sensul că notarul ar fi cunoscut acest aspect şi că, în cunoştinţă

de cauză, ar fi autentificat actul, având reprezentarea că induce în eroare adevăratul proprietar.

Relaţia de prietenie pe care inculpatul SAI o avea cu inculpatul CDC nu conduce automat la

concluzia că notarul a fost în înţelegere cu inculpatul CDC pentru înşelarea adevăratului

proprietar şi apoi a părţii civile PCL.

Nu rezultă din probe că notarul ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpaţi în afara

taxelor notariale şi a onorariului cuvenit, inculpatului i-au fost aduse actele la biroul notarial

de către CDC şi a făcut verificările ce se impuneau cu privire le revocarea procurii ce i s-a

prezentat şi referitor la identitatea vânzătoarei FI.

Inculpatul SAI nu putea să observe caracterul fals al actelor prezentate, ce aveau o

aparenţă de veridicitate, cel mult putea deveni suspicios (astfel cum a declarat, a observat că

nu este menţionată în procură adresa notarului unde se încheiase în Germania) având în

vedere faptul că proprietarii erau cetăţeni germani, cu o vârstă înaintată, extrasul C.F.

cuprindea date vechi privind dobândirea proprietăţii de către vânzătorii ce nu mai locuiau în

România, existând posibilitatea, deloc de neglijat, ca imobilul să fi trecut în proprietatea

statului, fără ca statul să se fi intabulat, numai că toate aceste suspiciuni au pălit în faţa lipsei

de experienţă a notarului şi a susţinerilor făcute de prietenul său, inculpatul CDC, că toate

actele sunt în regulă.

Atâta vreme cât actele false folosite la autentificarea actului au prezentat o aparenţă

de veridicitate, fiind adusă în faţa notarului o persoană ce s-a recomandat a fi vânzătoarea FI,

ce vorbea limba germană, a cărei identitate a fost verificată de notar, instanţa consideră că

inculpatul SAI nu a avut reprezentarea faptului că participă la săvârşirea unor infracţiuni de

înşelăciune, fiind indus el însuşi în eroare cu privire la acest aspect de către ceilalţi doi

inculpaţi, astfel că va considera că nu s-a răsturnat prezumţia de nevinovăţie cu privire la cele

două acuzaţii de înşelăciune aduse prin actul de sesizare.

În drept, faptele inculpatului CDC de a întocmi în fals două împuterniciri avocaţiale

(nr. …. şi nr. ….) ce atestau mincinos că este împuternicit de partea civilă MH să obţină

certificatele de atestare fiscală şi de a folosi aceste împuterniciri la administraţia fiscală pentru

obţinerea certificatelor de atestare fiscală pe numele MH (nr. …2010 şi nr. ….2011),

întrunesc sub aspectul laturii obiective şi subiective elementele constitutive a două infracţiuni

de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

Elementul material s-a realizat prin plăsmuirea în întregime a unui înscris sub

semnătură privată, inculpatul atestând prin respectiva împuternicire în mod fals că ar fi

încheiat anterior un contract de asistenţă juridică cu MH. Practica judiciară este constantă în a

considera că, nu numai în situaţia unei plăsmuiri în totalitate a unui înscris oficial avem de-a

face cu o infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale (Plenul Tribunalului Suprem,

decizia de îndrumare nr. 1 din 28.03.1970), dar şi în situaţia plăsmuirii în întregime a unui

înscris sub semnătură privată este realizat elementul material al acestei infracţiuni, în

modalitatea legală a contrafacerii.

Se observă că, atât în vechea reglementare cât şi în noul Cod penal, articolul ce

sancţionează falsul în înscrisuri sub semnătură privată face trimitere, în ceea ce priveşte

modalităţile elementului material, la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale,

elementele materiale ale celor două infracţiuni, fiind, prin voinţa legiuitorului, identice.

Raţiunea logică pentru care practica a considerat şi statuat că şi plăsmuirea în întregime a unui

înscris sub semnătură privată constituie infracţiune, este aceea că prin contrafacere se înţelege

atât confecţionarea prin imitare fie a scrierii, fie a semnăturilor de pe un înscris, deci

denaturarea unui înscris adevărat cât şi plăsmuirea în întregime a unuia.

21

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol iar legătura de cauzalitate rezultă ex

re.

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie este reprezentată de intenţie

indirectă, inculpatul acceptând că poate crea, prin faptele săvârşite, o stare de pericol pentru

siguranţa raporturilor de drept.

Faptele inculpatului CD, de a-i prezenta coinculpatului SAI înscrisurile false şi

certificatele de atestare fiscală care nu atestau că vânzătorii înscrişi în contractul de vânzarecumpărare

autentificat sub nr. …. şi sub nr. …. de B.N.P. SAI, au plătit la zi taxele şi

impozitele, certificatele fiscale fiind folosite de notarul public la autentificarea contractelor de

vânzare-cumpărare prin atestarea nereală a faptului că vânzătorii au achitat la zi taxele şi

impozitele, astfel cum rezultă din certificatele de atestare fiscală nr. …. şi

nr. …, prezentând notarului public şi aspectul că MH ar fi chiriaşă în respectivul imobil,

întrunesc elementele obiective şi subiective ale infracţiunilor de complicitate la fals intelectual

şi complicitate la abuz în serviciu.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material îl reprezintă prezentarea înscrisului

considerat de instanţă fals (procură autentificată sub nr. …/2010 – la analiza stării de fapt s-a

reţinut că inculpatul CDC a prezentat acest înscris notarului public), aducerea celor două

certificate de atestare fiscală şi depunerea tuturor acestor înscrisuri la biroul notarial, pentru

autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare precum şi afirmaţiile făcute în faţa

notarului public în sensul că MH ar fi chiriaşă în acel imobil, autentificare făcută de notarul

public în cunoştinţă de cauză că nu deţine un certificat de atestare fiscală corespunzător.

Urmarea imediată în cazul celor două infracţiuni de complicitate la fals intelectual, o

constituie o stare de pericol pentru securitatea raporturilor juridice notariale, având în vedere

că toate actele autentificate de un notar public trebuie să cuprindă clauze ce corespund

realităţii iar, în cazul celor două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, urmarea

imediată a constat în crearea unei pagube părţii civile Statul Român prin Municipiul Braşov

prin ajutarea notarului la autentificarea unui contract prin care se vindea un imobil ce aparţine

statului, fără acordul proprietarului, iar, în cazul celui de-al doilea contract, în prejudicierea

cumpărătoarei PCL, căreia i s-a vândut un imobil de către o persoană ce dobândise fraudulos

acel imobil (coinculpatul TR). Deşi nu există probe că inculpatul cunoştea că imobilul se afla

în proprietatea statului român, instanţa consideră că este dovedit faptul că inculpatul cunoştea

că-l va prejudicia pe adevăratul proprietar, ce nu avea cunoştinţă despre vânzarea bunului său.

Prin aducerea acestor certificate de atestare fiscală şi prin afirmaţiile în sensul că

totul este în regulă şi că MH este chiriaş în imobil, făcute în faţa notarului public SAI,

prietenul său, inculpatul CDC a oferit un sprijin important la autentificarea de către notar a

celor două contracte şi deci, la perfectarea vânzării bunului altuia, în primul caz, cu consecinţa

firească şi directă, acceptată de inculpat, de creare a unei pagube acestui proprietar ce a fost

lipsit fraudulos de proprietatea bunului său şi, în al doilea caz, vânzarea către o persoană a

imobilului dobândit de coinculpatul TR în condiţiile arătate mai sus, cu prejudicierea acestei

cumpărătoare.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor iar forma de vinovăţie cu

care au fost săvârşite este intenţia indirectă, inculpatul acceptând atingerea adusă raporturilor

juridice notariale şi crearea unei pagube adevăratului proprietar şi cumpărătoarei PCL prin

autentificare de către notar a contractelor de vânzare-cumpărare.

Faptele inculpatului TR, de a conlucra cu coinculpatul CDC, în scopul obţinerii celor

două certificate de atestare fiscală, prin folosirea la administraţia fiscală a două împuterniciri

falsificate în prealabil de către coinculpatul CDC, inculpatul TR acceptând să se folosească

aceste împuterniciri false (niciunul dintre cei doi inculpaţi nu o cunoşteau pe MH, astfel cum

aceştia au declarat, astfel că este exclus să considerăm că inculpatul T nu a ştiut că

împuternicirile nu corespund realităţii) pentru obţinerea celor două certificate fiscale necesare

22

autentificării celor două contracte de vânzare-cumpărare, faptă descrisă la prezentarea stării

de fapt, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals material în

înscrisuri sub semnătură privată, fapte săvârşite în calitate de autor de inculpatul CDC.

Elementul material a constat în sprijinul acordat inculpatului CDC prin prezentarea

lui TR la administraţia fiscală, de unde i s-a comunicat că se poate elibera un asemenea

certificat fie proprietarului fie unui împuternicit al acestuia, aspecte comunicate inculpatului

CDC, în înţelegerea prealabilă avută cu acest inculpat, în cadrul căreia s-a convenit să se

realizeze cele două vânzări-cumpărări, în care inculpatul TR să figureze ca şi cumpărător iar,

ulterior, vânzător, prin obţinerea celor două certificate de atestare fiscală în modalitatea în

care s-au obţinut, inculpatul CDC beneficiind de sprijinul coinculpatului TR, în sensul că pe

baza acestor acte va fi parte în cele două contracte de vânzare-cumpărare. Urmarea imediată a

constat într-o stare de pericol pentru siguranţa raporturilor juridice, legătura de cauzalitate

rezultă din materialitatea faptei iar forma de vinovăţie îmbracă forma intenţiei indirecte,

inculpatul TR cunoscând că nu există niciun contract de asistenţă juridică încheiat între CDC

şi MH.

Explicaţiile date la analiza în drept făcută pentru inculpatul CDC, cu privire la

existenţa acestei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi atunci când înscrisul

este plăsmuit în întregime, sunt valabile şi în cazul infracţiunii de complicitate la fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

Faptele inculpatului TR de a folosi, alături de coinculpatul CDC, cele două

certificate de atestare fiscală obţinute în mod fraudulos, care nu atestau că vânzătorii din

contracte au plătit la zi taxele şi impozitele, certificate ce vizau şi un alt imobil, precum şi de

a-i solicita martorei RSA să traducă înscrisurile din limba germană în limba română, pe care

aceasta a pus ştampila de traducător autorizat cu numele ME, apoi de a o aduce pe martoră la

biroul notarial pentru a asigura traducerea, deşi cunoştea că nu deţine autorizaţie de traducător

şi deci nu poate asigura traducerea în faţa notarului public sau traducerea unor acte folosite de

un notar public pentru autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, ajutând astfel

notarul public să autentifice cu menţiuni false două contracte de vânzare-cumpărare, întrunesc

elementele constitutive a două infracţiuni de complicitate la fals intelectual şi a două

infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu.

Elementul material a constat în folosirea celor două certificate de atestare fiscală,

procurate anterior şi aduse la biroul notarial de către coinculpatul CDC şi în solicitarea

serviciilor de traducere martorei RA, urmarea imediată a faptelor şi forma de vinovăţie fiind

aceleaşi cu cele ale faptelor identice săvârşite de inculpatul CDC, astfel că nu vor mai fi

reluate.

Faptele inculpaţilor CDC şi TR de a induce în eroare adevăratul proprietar al

imobilului prin vânzarea, fără acordul acestuia, a imobilului ce-i aparţinea, folosind şi

înscrisurile false depuse la biroul notarial, precum şi de a o induce în eroare pe partea civilă

PCL, vânzându-i acesteia imobilul dobândit fraudulos de către coinculpatul TR, ascunzându-i

acesteia acest aspect, pe care dacă l-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat tranzacţia, întrunesc

elementele constitutive a două infracţiuni de înşelăciune.

Deşi coinculpatul TR figurează în ambele contracte de vânzare-cumpărare ca şi

cumpărător, respectiv vânzător, având în vedere că acţiunile inculpaţilor CDC şi TR s-au

completat reciproc pentru atingerea scopului final, respectiv obţinerea unei sume de bani

pentru acel imobil, astfel cum au fost descrise la analiza situaţiei de fapt, instanţa consideră că

ambii sunt coautori ai celor două infracţiuni de înşelăciune, contribuţia ambilor inculpaţi fiind

una de săvârşire de acte materiale directe şi nemijlocite, esenţiale pentru realizarea

infracţiunilor (cum ar fi procurarea de certificate de atestare fiscală de către inculpatul CDC,

fără de care contractele de vânzare-cumpărare nu s-ar fi încheiat, sau figurarea ca şi

cumpărător iar, ulterior, vânzător, a coinculpatului TR).

23

Urmarea imediată a constat în producerea unei pagube părţii civile Statul Român

prin Municipiul Braşov, în a cărei proprietate extratabulară se afla imobilul vândut de

inculpaţi şi S.C. Rial S.R.L., în administrarea căruia era dat imobilul şi părţii civile PCL,

căreia i-a fost vândut un imobil dobândit fraudulos, prin folosirea de acte false, cu un titlu de

proprietate al vânzătorului, coinculpatul TR, viciat total, existând riscul, care s-a şi

materializat în prezenta speţă, a dispunerii restabilirii situaţiei anterioare cu consecinţa

pierderii sumei de bani de către partea civilă, pe care aceasta a plătit-o ca preţ al imobilului.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, iar forma de vinovăţie

constă în intenţia calificată prin scopul de a obţine un folos material injust, respectiv o sumă

de bani cu titlu de preţ pe imobilul ce aparţine altor persoane decât proprietarii. Nu are nicio

relevanţă modalitatea în care inculpaţii TR şi CDC au folosit sau împărţit aceşti bani, sau

dacă, în acest caz, spre deosebire de cazul ce va fi expus mai jos, la punctul II, inculpatul TR a

folosit cea mai mare parte din suma de bani obţinută ca preţ, pentru restituirea datoriei către

martorul ŢCI (coinculpaţii fiind foarte buni prieteni, nu este exclusă o înţelegere între aceştia

ca banii să fie folosiţi de inculpatul TR pentru stingerea acestei datorii pe care o avea, cu atât

mai mult cu cât ceilalţi bani, obţinuţi anterior, în toamna şi iarna lui 2010, din vânzarea

frauduloasă a apartamentelor părţii civile AYA, au fost luaţi, astfel cum rezultă din

declaraţiile coinculpaţilor, de inculpatul CDC).

Susţinerea apărătorului inculpatului TR în sensul că în mod greşit s-au reţinut în

concurs infracţiunile de abuz în serviciu şi înşelăciune pentru inculpatul notar SAI (cu

consecinţele de rigoare şi asupra încadrărilor juridice stabilite pentru inculpatul Taus Răzvan)

va fi înlăturată de instanţă fără a o mai analiza pe fond, întrucât se va dispune achitarea

inculpatului SAI pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune, astfel că situaţia premisă

de la care a plecat susţinerea apărătorului nu mai este incidentă în speţă. Oricum, în cauză, nu

ne aflam în situaţia unei realizări de către notarul public a activităţilor specifice elementului

material al infracţiunii de înşelăciune de către un subiect activ calificat, întrucât nu au fost

probe care să dovedească că notarul public a cunoscut caracterul fals al procurii autentificate

în Germania şi faptul că o altă persoană s-a recomandat a fi FI, folosind un act de identitate

fals (acestea ar fi fost elementele comune ale celor două infracţiuni).

Fapta inculpatului SAI care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. …..,

încălcându-şi atribuţiile de serviciu, în sensul că a acceptat un certificat de atestare fiscală care

nu dovedea că vânzătorii pe care i-a trecut în contract îşi achitaseră taxele şi impozitele la zi şi

a acceptat asigurarea traducerii din limba română în limba germană şi traducerea procurii

autentice nr. ….. de către o persoană care nu deţinea autorizaţie de traducător, întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Elementul material a constat în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu,

prin încălcarea prevederilor din Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, precum şi a

prevederilor legale privind dreptul de a asigura serviciile de traducere în faţa autorităţilor, dat

de Ministerul Justiţiei numai traducătorilor autorizaţi, indicate la analiza situaţiei de fapt,

urmarea imediată, ce s-a produs la data autentificării contractului, a fost o încălcare a

drepturilor legitime ale statului român, de a-şi vedea taxele şi impozitele plătite de fostul

proprietar anterior unei vânzări. Inculpatul SAI a acceptat că poate fi vătămat şi dreptul

vânzătoarei (despre care nu ştia că nu este adevărata FI) de a înţelege ce se discută în biroul

notarial cu prilejul încheierii contractului, din moment ce nu l-a interesat că traducerea era

asigurată de o altă persoană decât cea din autorizaţie.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei iar latura subiectivă este

reprezentată de intenţia indirectă. Inculpatul SAI nu a urmărit să producă rezultatul

socialmente periculos, dar a acceptat, această acceptare indiferentă fiind determinată şi de

prietenia avută cu coinculpatul CDC şi de garanţiile oferite de acesta că totul este în regulă.

Inculpatul SAI, astfel cum rezultă din declaraţia dată la instanţă, a observat că certificatul de

24

atestare fiscală este emis pe un alt nume mai înainte de autentificarea actului, acceptând să-l

încheie în acest mod. Cu privire la susţinerile sale în sensul că nu şi-a dat seama că

traducătoarea prezentă este o altă persoană decât cea aflată în faţa sa, instanţa le va considera

neverosimile, întrucât orice persoană raţională şi-ar fi dat seama de diferenţe, astfel că şi

inculpatul, cu studii superioare şi cu o funcţie de notar public, deci o persoană peste medie şi

care avea ca şi obligaţie de serviciu efectuarea acestei verificări, şi-a dat seama cu siguranţă.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a inserat în cuprinsul contractului de vânzarecumpărare

nr. …. şi a încheierii de autentificare, cu bună ştiinţă, menţiuni neadevărate cu

privire la plata taxelor şi impozitelor de către vânzători, dovedită prin certificatul de atestare

fiscală nr. …. şi cu privire la citirea şi traducerea actului către vânzătoare de către traducătorul

ME, autorizată în baza Autorizaţiei nr. ….2010, întruneşte elementele constitutive ale

infracţiunii de fals intelectual, sub aspect obiectiv şi subiectiv.

Elementul material este reprezentat de inserarea neconformă adevărului făcută de

notarul public în cuprinsul unui contract de vânzare-cumpărare şi al unei încheieri de

autentificare, cu ocazia întocmirii actului, urmarea imediată constă într-o stare de pericol

pentru siguranţa raporturilor juridice consimţite prin încheierea unui act autentic la notarul

public, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Cu privire la forma de vinovăţie, instanţa consideră că inculpatul SAI a acceptat cu

bună ştiinţă acel certificat de atestare fiscală emis pe numele unei alte persoane decât

vânzătorii şi prezenţa unei alte persoane în locul traducătoarei autorizate, astfel că inserările

acestor menţiuni în actele oficiale reprezintă acte intenţionate făcute de inculpat.

Fapta inculpatului SAI, care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr.

584/14.04.2011, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, în sensul că a acceptat un certificat de

atestare fiscală care nu dovedea că vânzătorul TR, pe care l-a trecut în contract, îşi achitase

taxele şi impozitele la zi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Elementul material a constat în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu,

prin încălcarea prevederilor din Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, indicate la analiza

situaţiei de fapt, urmarea imediată, ce s-a produs la data autentificării contractului, a fost o

încălcare a drepturilor legitime ale statului român, de a-şi vedea taxele şi impozitele plătite de

fostul proprietar, anterior vânzării. Inculpatul SAI a acceptat producerea acestei urmări

imediate în momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, neinteresându-se

despre situaţia plăţii taxelor şi impozitelor pentru imobilul ce se vindea, situaţie absolut

necesară mai ales în situaţia concretă din speţă, când proprietari figurau mai mulţi cetăţeni

germani, plecaţi din România cu vârste foarte înaintate.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, iar latura subiectivă este

reprezentată de intenţia indirectă. Inculpatul SAI nu a urmărit să producă rezultatul

socialmente periculos, dar a acceptat, această acceptare indiferentă fiind determinată şi de

prietenia avută cu coinculpatul CDC şi de garanţiile oferite de acesta că totul este în regulă.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a inserat în cuprinsul contractului de vânzarecumpărare

nr. …., cu bună ştiinţă, menţiuni neadevărate cu privire la plata taxelor şi

impozitelor de către vânzător, dovedită prin certificatul de atestare fiscală nr. …2011,

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, sub aspect obiectiv şi

subiectiv.

Elementul material este reprezentat de inserarea neconformă adevărului făcută de

notarul public în cuprinsul unui contract de vânzare-cumpărare, cu ocazia întocmirii actului,

urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru siguranţa raporturilor juridice

consimţite prin încheierea unui act autentic la notarul public, iar legătura de cauzalitate rezultă

din materialitatea faptei.

Cu privire la forma de vinovăţie, instanţa consideră că inculpatul SAI a acceptat cu

bună ştiinţă acel certificat de atestare fiscală emis pe numele unei alte persoane decât

25

vânzătorii, astfel că inserările acestor menţiuni în actele oficiale reprezintă acte intenţionate

făcute de inculpat.

Pentru motivele expuse la analiza încadrărilor juridice ale faptelor şi la analiza

situaţiei de fapt, se va respinge sesizarea, formulată din oficiu de instanţă, de schimbare a

încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii CDC, TR şi SAI,

considerând că infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual au fost săvârşite de

inculpatul SAI cu intenţie indirectă, iar TR şi CDC sunt complici la aceste infracţiuni.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanţa reţine, analizând comparativ

limitele de pedeapsă pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi

abuz în serviciu în formă calificată, că noul Cod penal este mai favorabil celor trei inculpaţi şi

chiar aplicând regulile din noul Cod penal privind concursul de infracţiuni, pedepsele

rezultante pot fi stabilite sub limitele minime prevăzute de vechiul Cod penal pentru cele două

infracţiuni.

Prin urmare, în stabilirea unitară a legii penale mai favorabile, conform deciziei

Curţii Constituţionale, se va reţine încadrarea juridică a tuturor infracţiunilor conform noului

Cod penal, fără a mai reţine forma calificată a înşelăciunii cu consecinţe deosebit de grave sau

forma calificată a infracţiunii de abuz în serviciu, se vor stabili pedepsele rezultante conform

noilor reguli din Codul penal şi vor fi aplicate pedepsele complementare şi accesorii conform

noului Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor TR şi CDC, instanţa

va avea în vedere criteriile prevăzute la art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările concrete ale

săvârşirii faptelor (întreaga activitate infracţională a fost complexă, a implicat realizarea de

falsuri a unor acte oficiale, identificarea de către inculpaţi a unei persoane care s-a recomandat

în faţa unui notar public drept o altă persoană, folosirea calităţii de avocat pentru săvârşirea de

infracţiuni de către inculpatul CDC), urmarea faptelor, ce a fost gravă (scoaterea din

proprietatea unei persoane a unui imobil fără acordul acesteia şi vânzarea imobilului către o

altă persoană), scopul săvârşirii infracţiunilor (obţinerea de resurse financiare importante fără

muncă), lipsa antecedentelor penale, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor şi în

cursul procesului penal (inculpaţii nu au făcut demersuri pentru repararea prejudiciului, nu au

recunoscut săvârşirea faptelor şi au invocat apărări menite să inducă în eroare organele

judiciare şi să împiedice aflarea adevărului) precum şi nivelul de educaţie mediu al

inculpaţilor, integraţi în societate din punct de vedere familial.

Instanţa va ţine seama şi de aspectul că pedeapsa rezultantă finală ce va fi aplicată

ambilor inculpaţi, stabilită prin aplicarea sporului obligatoriu prevăzut de art. 39 Cod penal,

va trebui executată în regim de detenţie, astfel că va stabili pedepse principale prin raportare

la criteriile sus menţionate, astfel încât pedeapsa rezultantă, ce va fi executată, să nu fie

disproporţionat de mare în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite.

Raportat la aceste criterii, instanţa va aplica pedepse cu închisoarea inculpaţilor

într-un cuantum egal cu minimul legal pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals

intelectual şi complicitate la abuz în serviciu, inculpatului TR, ce a avut o participaţie mai

scăzută la săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, i se

va aplica pedeapsa minimă pentru cele două infracţiuni, iar inculpatului CDC, ce a falsificat

efectiv cele două împuterniciri avocaţiale, i se va stabili câte o pedeapsă peste minimul legal,

iar pentru săvârşirea celor două infracţiuni de înşelăciune, li se va aplica ambilor inculpaţi

aceleaşi pedepse, contribuţiile lor fiind considerate egale, într-un cuantum stabilit peste

minimul legal, având în vedere urmarea faptelor, considerată gravă de instanţă.

Inculpatului CDC, avocat în Baroul Braşov, care s-a folosit de această profesie

pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, falsificând

cele două împuterniciri avocaţiale, i se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii

26

dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, în scopul prevenirii săvârşirii

de alte infracţiuni în această modalitate.

Pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, în forma complicităţii, întrucât

legea prevede obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a

ocupa o funcţie publică, considerând că persoanele ce săvârşesc astfel de fapte nu sunt demne

să mai ocupe funcţii publice, prezentând un risc că vor săvârşi infracţiuni în legătură cu

funcţia publică pe care doresc a o ocupa, instanţa va aplica ambilor inculpaţi şi această

pedeapsă complementară.

Vor fi aplicate inculpaţilor şi pedepsele accesorii corelative pedepselor

complementare, fiind necesară interzicerea acestor drepturi şi pe perioada executării

pedepselor principale rezultante.

Având în vedere cuantumul total al pedepsei rezultante, dar şi necesitatea atingerii

scopului pedepsei, de reeducare şi prevenire a săvârşirii de alte infracţiuni, se va dispune

executarea efectivă a pedepsei rezultante finale pentru ambii inculpaţi.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului SAI, instanţa va ţine

cont de aceleaşi criterii de individualizare prevăzute la art. 74 Cod penal, respectiv de

contribuţia mai mică a acestui inculpat la săvârşirea infracţiunilor şi la producerea rezultatului

socialmente periculos, acesta fiind indus în eroare de ceilalţi inculpaţi, de aspectul că faptele

au fost săvârşite cu intenţie indirectă, fără a urmări producerea rezultatului, dar acceptând

realizarea acestuia, acceptare determinată tocmai de relaţia de prietenie avută cu inculpatul

CDC, în care inculpatul SAI a avut încredere (acesta fiind şi motivul săvârşirii infracţiunilor).

Instanţa consideră că inculpatul SAI nu a avut reprezentarea faptului că autentifică

un contract de vânzare-cumpărare prin care se vinde imobilul altuia, dar, acceptând să-şi

îndeplinească atribuţiile de serviciu în mod defectuos, a şi acceptat producerea rezultatului

arătat la expunerea situaţiei în drept, iar, prin aceste încălcări a atribuţiilor de serviciu făcute

cu intenţie indirectă, a ajutat, fără să-şi dea seama, la vânzarea lucrului altuia.

Inculpatul este integrat social şi profesional şi are un nivel de educaţie ce ar trebui

să-i permită să înţeleagă consecinţele negative ale faptelor sale, astfel încât pe viitor să nu mai

reitereze comportamentul infracţional, cu atât mai mult cu cât se află la începutul carierei de

notar public, a avut o conduită relativ bună pe parcursul procesului penal, dând declaraţii ce

au contribuit, coroborate cu alte mijloace de probă, la aflarea adevărului.

Pentru aceste motive, va aplica inculpatului SAI pedepse la nivelul minimului legal

pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual (faptele din data de 16.12.2010),

urmând a i se aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia

de notar pe o durată de 5 ani şi a dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o durată de 2 ani,

pentru aceleaşi raţiuni arătate la analiza situaţiei inculpatului CDC.

Pentru faptele săvârşite în data de 14.04.2011, instanţa va reţine în sarcina

inculpatului Sârbu Adrian Ioan circumstanţa atenuantă a eforturilor depuse de infractor pentru

înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, prevăzută la art. 75 alineat 2 litera a Cod

penal, având în vedere că a doua zi după autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, a

convocat împreună cu tatăl său, martorul SV – asociat la biroul notarial, părţile (pe inculpaţii

CDC şi TR şi pe partea civilă PCL), le-a explicat că s-a făcut o greşeală prin autentificarea

actului fără un certificat de atestare fiscală şi li s-a propus părţilor desfiinţarea actului şi

revenirea în situaţia anterioară. Acest lucru nu a fost posibil întrucât inculpatul TR nu mai era

în măsură să restituie preţul primit iar cumpărătoarea nu era dispusă să rezoluţioneze

contractul fără a primi suma de bani înapoi (înregistrarea convorbirilor purtate la acea dată a

fost efectuată de partea civilă PLC şi transcrise la dosarul de urmărire penală, volumul I).

Astfel, pentru aceste infracţiuni, i se vor aplica pedepse inculpatului raportate la un

minim redus cu o treime, stabilindu-se pedepse la nivelul acestui minim redus pentru ambele

infracţiuni.

27

Se va dispune achitarea inculpatului pentru cele două acuzaţii de înşelăciune, pentru

motivele arătate la expunerea situaţiei de fapt, considerându-se că inculpatul nu a săvârşit

faptele cu vinovăţia sub forma intenţiei, directe sau indirecte, ci din culpă, acesta nerealizând

că îi ajută pe coinculpaţi la vânzarea imobilului unei alte persoane decât cea care s-a

recomandat a fi proprietarul în faţa sa.

Instanţa, aplicând regulile de la concursul de infracţiuni stabilite în noul Cod penal,

va stabili o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, va observa că sunt îndeplinite condiţiile

obiective prevăzute la art. 91 Cod penal, literele b şi c şi va considera că în raport de persoana

inculpatului şi de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, există posibilităţi reale de

îndreptare iar aplicarea pedepsei este suficientă, fără a fi nevoie de executarea efectivă a

pedepsei. Instanţa consideră însă necesară supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă

determinată, astfel că se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, inculpatul urmând să respecte mai multe măsuri de

supraveghere.

Cu privire la latura civilă, instanţa reţine că s-au constituit părţi civile PCL, M H,

Statul Român prin Municipiul Braşov şi S.C. Rial S.R.L., pretenţiile solicitate de aceste părţi

civile fiind expuse la începutul prezentei hotărâri.

Instanţa va considera nule absolute ambele contracte de vânzare-cumpărare

autentificate la B.N.P. S, respectiv nr. …2010 şi nr. ..2011 pentru următoarele motive:

Primul contract a fost încheiat folosindu-se procura autentificată nr. ../2010

considerată falsă de instanţă, persoana ce s-a recomandat a fi vânzătoarea FI nu avea această

identitate, deci a fost vândut imobilul de către o altă persoană decât proprietarii, iar actul a

fost autentificat în lipsa unui certificat de atestare fiscală emis pe numele vânzătorilor, toate

fiind motive de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Imobilul se afla în

proprietatea extratabulară a Statului Român prin Municipiul Braşov şi dat în administrarea

S.C. Rial S.R.L., cu privire la imobil era formulată de căre moştenitorii foştilor proprietari o

cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2000, astfel că nu putea fi vândut, acesta fiind un alt

motiv de nulitate absolută.

Dispunându-se anularea primului act de vânzare-cumpărare, efectul constatării

nulităţii este lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru

încheierea sa valabilă, în speţă, actul juridic va trebuie desfiinţat în integralitate, retroactiv, de

la data încheierii actului.

Cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. …2011, este şi

el nul absolut pentru că a fost încheiat fără certificat de atestare fiscală emis pe numele

vânzătorului TR, acesta fiind un motiv de nulitate absolută (art. 113 alineat 5 din O.G. nr.

92/2003), asfel că anularea acestui contract trebuie dispusă pentru nerespectarea acestei

condiţii necesare la autentificarae contractului.

În speţă, în măsura în care lipsa certificatului de atestare fiscală nu ar fi determinat

anularea directă a contractului nr. …2011, se aplica principiul efectelor nulităţii constând în

anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial. Din moment ce prin anularea

actului juridic iniţial (contractul nr. …2010) se desfiinţează dreptul transmiţătorului din actul

juridic subsecvent (care a fost dobânditor al dreptului de proprietate în actul juridic iniţial)

înseamnă că acesta (TR) a transmis un drept pe care nu-l avea, deci nici subdobânditorul nu

putea deveni titularul acestui drept.

În speţă, partea civilă PCL nu putea să dobândească dreptul de proprietate al

imobilului din moment ce nici inculpatul TR, transmiţătorul dreptului în cel de-al doilea

contract, nu-l avea în mod legal la acea dată, fiindu-i desfiinţat retroactiv dreptul de

proprietate prin anularea actului iniţial.

Excepţia, de la acest principiu, a subdobânditorului de bună-credinţă şi cu titlu

oneros al unui imobil a fost discutată şi relativ acceptată în doctrina de specialitate,

28

plecându-se de la dispoziţiile art. 36 punctul 1 şi art. 38 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la

data faptelor, dar în practica judiciară au fost dominante soluţiile de nerecunoaştere a acestei

excepţii, motivate pe neprevederea în Codul civil în vigoare la data faptei a unor dispoziţii

exprese în acest sens (art. 901 şi art. 909 Cod civil nou nu-şi găsesc aplicarea în speţă întrucât

fapta este săvârşită înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, iar art. 76 din Legea

nr. 71/2011 limitează aplicarea celor două articole numai raporturilor juridice ce s-au născut

după data intrării în vigoare a noului Cod civil).

În lipsa unei prevederi exprese în Codul civil, asfel cum era reglementată excepţia de

la at. 1909 alineat 1 Cod civil, ce viza bunurile mobile, instanţa consideră că subdobânditorul

de bună-credinţă a unui imobil nu poate solicita neaplicarea principiului resoluto iure dantis,

resolvitur ius accipientis în raport cu adevăratul proprietar, lipsit fără nicio vină de dreptul de

proprietate asupra imobilului său.

Instanţa mai reţine două aspecte, primul ar fi faptul că partea civilă PCL nu a fost de

o bună-credinţă impecabilă la data încheierii contractului (a fost de acord să-l încheie în lipsa

unui certificat de atestare fiscală, aspect pe care partea civilă îl neagă, dar rezultă din

declaraţiile inculpaţilor SAI şi TR, acceptând deci încheierea unui contract fără îndeplinirea

unei condiiţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii), astfel că nici nu îndeplineşte condiţia unui

subdobânditor de bună-credinţă, iar al doilea, însăşi solicitarea făcută de această parte civilă în

cuprinsul cererii de constituire parte civilă, susţinută pe tot parcursul procesului (instanţa are

în vedere aici principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea acţiunii civile în procesul

penal).

Pentru aceste motive, instanţa va admite acţiunile civile exercitate de Municipiul

Braşov prin Primar şi S.C. Rial S.R.L. şi va dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. SV şi SAI sub nr. ….2010 şi sub nr.

…2011, în sensul că imobilul situat în Braşov, strada …., înscris în cartea funciară nr. … a

municipiului Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. 13576 a

localităţii Braşov), număr top 5369, compus din curţi construcţii în suprafaţă de 272 mp iar

din C.F. de hârtie de 271,80 mp, va reveni în proprietatea extratabulară a Statului Român prin

Municipiul Braşov şi în administrarea S.C. RIAL S.R.L. Va dispune efectuarea cuvenitelor

modificări în Cartea Funciară.

Va dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractelor de vânzare-cumpărare

autentificate la B.N.P. SV şi SAI sub nr. ..2010 şi sub nr. ….2011 şi a procurii autentificate

sub numărul …. de către notarul Hoffman, înlocuitor al notarului RS, la data de 17.08.2010 la

Heilbronn, Germania, aflată la filele … dosar de urmărire penală, volumul .., considerată falsă

pentru motivele arătate la analiza situaţiei de fapt.

În virtutea principiului restabilirii situaţiei anterioare încheierii contractelor de

vânzare-cumpăare, va obliga inculpaţii CDC, TR şi SAI în solidar, la plata către partea civilă

PCL a sumei de 60.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe

imobil), la care se adaugă dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000,

începând cu data de 14.04.2011 pentru contravaloarea în lei a sumei de 59.000 de Euro şi de

la data de 14.03.2011 pentru contravaloarea în lei a sumei de 1.000 de euro şi la plata sumei

de 7.668 lei, reprezentând impozitele plătite de partea civilă, onorariu notar şi taxa către

A.N.C.P.I., achitate la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum

rezultă din chitanţele depuse şi din conţinutul încheierii de autentificare.

Vor fi respinse celelalte pretenţii formulate de partea civilă PCL ca nedovedite,

neexistând la dosar mijloace de probă care să dovedească alte cheltuieli efectuate de această

parte civilă, iar solicitarea de calculare a ratei dobânzii conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000 va

fi respinsă întrucât nu suntem în prezenţa unui raport juridic cu elemente de extraneitate,

simplul fapt al stabilirii unui preţ în moneda Euro nu determină un caracter de extraneitate

29

unei vânzări a unui imobil din România, cu ambele părţi cetăţeni români, ce a avut loc la un

birou notarial din România.

În baza art. 17 litera a din Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici, va

respinge ca nefondată cererea de obligare a Casei de Asigurări a Notarilor Publici în solidar

cu inculpatul SAI la plata daunelor materiale, formulată de partea civilă PCL, având în vedere

că asigurătorul răspunde numai pentru daunele provocate din culpă de notar, iar nu şi de cele

provocate intenţionat. Cum inculpatul notar public SAI nu a fost condamnat pentru infracţiuni

săvârşite din culpă creatoare de prejudiciu, nu poate fi antrenată răspunderea asigurătorului.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată de MH, instanţa reţine că nu s-a vândut

imobilul acesteia prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, astfel că nu i-a fost afectat

cu nimic dreptul de proprietate. Atât inculpatul TR cât şi PCL au pătruns în fapt în imobilul

părţii civile MH, au schimbat încuietorile şi uşa de la intrare, au aruncat mobila şi obiectele

găsite înăuntru, fără acordul părţii civile, aspecte observate de partea civilă, care a şi formulat

o reclamaţie la poliţie, ce nu a fost luată în serios de organele de poliţie.

Partea civilă MH, ce a declarat că regimul comunist îi mai demolase o casă în trecut,

fiind deci afectată de această măsură abuzivă, auzind în prezent atât de la vecinii de pe strada

Postăvarului, cât şi de la PCL, ce a vizitat-o la domiciliu şi i-a transmis că i-a cumpărat

locuinţa, că locuinţa sa fusese vândută de nişte persoane necunoscute fără acordul său (o nouă

preluare abuzivă şi ilegală), având în vedere şi starea de sănătate a acesteia (în evidenţă cu

boli psihice) şi faptul că au trecut mai mulţi ani de la evenimente, timp în care situaţia a rămas

incertă, a suferit fără îndoială un prejudiciu moral, ce se impune a fi reparat de inculpaţi. Viaţa

părţii civile MH, prin stresul acumulat în toată această perioadă, total contraindicat la boala

psihică de care suferă, văzându-şi a doua locuinţă luată abuziv, s-a schimbat în rău, trecând şi

la un grad de handicap mai sever, astfel că suferinţa şi schimbarea negativă petrecută în viaţa

părţii civile constituie, în opinia instanţei, un prejudiciu moral ce trebuie reparat de inculpaţi.

Fiind îndeplinite toate condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a

inculpaţilor, în baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, în vigoare la data faptelor, va

admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă MH şi va dispune obligarea în

solidar a inculpaţilor CDC, TR şi SAI, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 de lei cu

titlu de daune morale, sumă considerată suficientă pentru repararea acestui prejudiciu.

Cu privire la solicitarea de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 19.127 lei cu titlu

de daune materiale, care reprezintă contravaloarea reparaţiilor ce sunt strict necesare pentru a

remedia degradările ce au fost aduse imobilului, ca urmare a pătrunderii fără drept şi a

deschiderii acestuia, instanţa le va respinge, considerând că nu este dovedită legătura de

cauzalitate dintre acţiunile inculpaţilor şi producerea acestor stricăciuni, în sensul că nu este

dovedită producerea degradărilor prin faptul pătrunderii inculpatului TR în acel imobil.

Din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului VRC rezultă că imobilul se afla într-o

stare de degradare avansată încă de la bun început, în sensul că nu putea fi locuit, iar, ulterior

declanşării urmăririi penale, partea civilă MH nu a luat măsuri de securizare a imobilului, pe

care era obligată să le ia în calitate de proprietar, din moment ce nu locuia nimeni în imobilul

ei, permiţând astfel tuturor persoanelor fără adăpost să intre, să se adăpostească şi să

degradeze şi mai mult imobilul.

Inculpatul TR a efectuat lucrări de curăţenie în interior şi a rezolvat problema

branşării la curent electric şi la gaz, acestea fiind lucrări de îmbunătăţire iar nu de degradare a

imobilului.

Instanţa consideră că nu pot fi obligaţi inculpaţii să-i aducă părţii civile MH imobilul

într-o stare de locuit, din moment ce nu era într-o asemenea stare când au pătruns în imobil.

Pentru aceleaşi motive, va fi respinsă şi solicitarea de obligare a inculpaţilor la plata

onorariului de expert.

30

II. Soluţionarea laturii penale şi a laturii civile cu privire la apartamentele

aparţinând părţii civile AYA.

În fapt, cu privire la acuzaţiile aduse inculpaţilor TR şi CDC privind vânzarea

apartamentelor deţinute de cetăţeanul kuwaitian AYA, instanţa reţine următoarele:

Cetăţeanul kuwaitian AYA, constituit parte civilă în cauză, deţinea în proprietate, la

momentul septembrie 2010, 2 apartamente situate în Braşov, cartierul Răcădău, unul cu 3

camere situat pe bulevardul …… şi unul cu 4 camere situat pe ……

Apartamentul situat pe bulevardul … îl dobândise prin cumpărare de la vânzătorii

MI şi MM, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. TV sub nr. ……2000,

iar apartamentul situat pe strada … îl dobândise tot prin cumpărare, de la soţii PIC şi PEM,

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ….2002 la B.N.P. FC – UO .

În toamna anului 2010, partea civilă AYA, care venea în România rar, în scop

turistic, nu s-a aflat în România, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 204 din volumul

III de urmărire penală, coroborat cu declaraţia acestuia, a notarului, audiat ca martor, FCN, ce

a arătat că persoana care s-a prezentat în faţa sa cu identitatea de AYA la data de 01.10.2010

nu era persoana reală cu acest nume, pe care a cunoscut-o ulterior şi cu declaraţia inculpatului

CDC dată în confruntare, ce a arătat că nu l-a văzut niciodată, până la începerea anchetei

penale, pe adevăratul cetăţean kuwaitian AYA.

Prin urmare, este clar dovedit aspectul că nu adevăratul proprietar al celor două

apartamente a împuternicit pe inculpatul TR să le vândă, ci o altă persoană, care s-a prezentat

în faţa notarului public FCN la data de 01.10.2010 cu identitatea de AYA şi care, folosind un

paşaport fals, a determinat-o pe martoră să autentifice procura prin care AYA îl împuternicea

pe inculpatul TR să vândă în numele său cele două apartamente.

Astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică

nr. 222693/06.04.2011, aflat la fila nr. .. din volumul ..de urmărire penală, semnătura în litigiu

de pe înscrisul denumit procură specială, cu încheierea de autentificare nr.

…., nu a fost executată de AYA.

Din analiza comparativă a paşaportului cu care persoana ce s-a prezentat cu

identitatea falsă în faţa notarului public FCN şi a paşaportului original ce-i aparţinea părţii

civile precum şi a modelului de paşaport al Statului Kuwait, depus la dosar de către ambasada

acestui stat la Bucureşti, rezultă foarte clar, astfel cum se menţionează şi în adresa aflată la

fila nr. .. din volumul … de urmărire penală, că paşaportul folosit la autentificarea procurii

speciale, autentificată de notarul public FCN prin încheierea nr. …2010 este un fals întocmit

în scopul de a permite inducerea în eroare a notarului public pentru autentificarea respectivei

procuri.

Concluzionând cu privire la aceste aspecte, instanţa reţine ca dovedit faptul că nu

partea civilă AYA a fost prezentă în faţa notarului public FCN la data de 01.10.2010 ci o altă

persoană, rămasă neidentificată până în prezent, care s-a prezentat cu identitatea de AYA, s-a

legitimat cu un paşaport fals şi a determinat-o pe martoră să autentifice procura specială prin

care inculpatul TR era împuternicit să vândă cele două apartamente ale părţii civile.

Inculpatul CDC a susţinut, în apărare, că a fost contactat de o persoană ce s-a

recomandat a fi AYA în vara lui 2010 telefonic, pentru a-i rezolva anumite probleme juridice,

după o lună s-a întâlnit cu aceasta în Braşov şi, printre alte probleme discutate, persoana

respectivă i-a solicitat să-i vândă cele două apartamente pe care le deţinea în Braşov. Ulterior,

s-a întâlnit cu persoana respectivă în zona Maternităţii, s-au deplasat împreună la B.N.P. FCN

unde persoana a prezentat actele pe care le deţinea, iar notarul public a comandat cele două

extrase C.F. de autentificare. Peste două zile, inculpatul CDC s-a prezentat împreună cu

respectiva persoană la B.N.P. FCN, cu o copie a actului de identitate a lui TR, persoana s-a

legitimat cu un paşaport, după care notarul public a autentificat procura respectivă. După

vânzarea celor două apartamente, banii obţinuţi cu titlu de preţ au fost înmânaţi într-un plic

31

persoanei respective. Inculpatul CDC a menţionat în declaraţia dată că „nu am avut nicio

secundă credinţa că nu vorbesc cu adevăratul proprietar al celor două apartamente”.

Instanţa va înlătura această apărare pentru următoarele motive:

În primul rând, se reţine că nu există niciun contract de asistenţă juridică încheiat

între inculpatul CDC şi persoana ce s-a recomandat a fi AYA, prin urmare nu este dovedită

prin nicio probă afirmaţia inculpatului în sensul că ar fi fost împuternicit de vreo persoană să

se ocupe de vânzarea celor două apartamente sau să o reprezinte în faţa instituţiilor statului

român.

Astfel, din analiza tuturor contractelor de asistenţă juridică încheiate de inculpatul

CDC în perioada 2008-2011, aflate la fila 153 şi următoarele din volumul V de urmărire

penală, rezultă că toate contractele de asistenţă juridică, cu excepţia celui despre care se

susţine că s-a încheiat cu persoana ce s-a recomandat AYA, sunt semnate de clienţi, în acest

mod aceştia devenind părţi în contractul respectiv, semnarea echivalând cu însuşirea clauzelor

contractuale.

Întrucât contractul de asistenţă juridică invocat în apărare de inculpatul CDC este

nesemnat de persoana AYA, instanţa va considera că nu i se poate da nicio valoare juridică,

astfel că nu se poate dovedi, prin acest act, existenţa unui contract de reprezentare a persoanei

respective de către inculpat.

În condiţiile în care inculpatul CDC susţine că s-a întâlnit de mai multe ori în Braşov

cu această persoană, iar obiectul contractului viza şi vânzarea a două apartamente pe care se

dorea să se primească ca preţ, astfel cum susţine inculpatul, în total 90.000 de euro, deci

contractul de asistenţă nu ar fi fost lipsit de importanţă, instanţa consideră că inculpatul CDC

ar fi avut şi ocazia şi motivaţia necesară pentru a deţine un contract de asistenţă juridică

încheiat conform legii, adică semnat de ambele părţi. Se observă, din analiza tuturor

contractelor, că inculpatul CDC altfel a procedat în toate celelalte cazuri în care a încheiat

astfel de contracte, respectiv acestea au fost semnate şi de clienţi.

Instanţa consideră că nu întâmplător, în registrul de evidenţă a contractelor de

asistenţă juridică, inculpatul CDC a menţionat că s-a reziliat pentru neplata onorariului,

contractul de asistenţă juridică pe care îl încheiase cu AYA, întrucât în această modalitate de

reziliere nu există nicio chitanţă de plată a onorariului care să poată fi verificată. Dacă s-ar fi

plătit onorariu, inculpatul CDC ar fi trebuit să facă această dovadă cu o chitanţă, pe care nu o

emisese, astfel că s-a ales varianta convenabilă pentru acesta a rezilierii pentru neplată (din

nou se observă din registru că este singurul contract de asistenţă juridică reziliat pentru

neplată).

Se mai reţine că, deşi inculpatul CDC invocă existenţa unui contract de asistenţă

juridică, la notar, cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. …2010, nu sa

solicitat o reducere la plata taxelor notariale şi a onorariului notarial, deşi legea prevedea

această posibilitate (o solicitare pe care inculpaţii au făcut-o în cazul contractului de vânzarecumpărare

autentificat la B.N.P. SAI, unde inculpatul CDC s-a apărat invocând faptul că

tocmai pentru această reducere l-a însoţit pe coinculpatul TR la notar) tocmai pentru că

inculpatul nu a adus notarului public contractul de asistenţă juridică, astfel cum rezultă din

declaraţia martorei FCN.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că, deşi pe contractul de asistenţă juridică depus

de inculpat este indicat nr. ….2010, în niciuna dintre împuternicirile avocaţiale folosite de

inculpat la obţinerea certificatelor de atestare fiscală nu este menţionat numărul şi data acestui

contract la rubrica destinată acestei menţiuni, inculpatul menţionând de fiecare dată numărul

şi data împuternicirii avocaţiale, deşi ar fi trebuit să treacă numărul şi data încheierii

contractului de asistenţă juridică. Acest aspect vine în completarea mijloacelor de probă

analizate să demonstreze că nu a existat acest contract la data solicitării celor două certificate

de atestare fiscală, fiind întocmit abia ulterior, pentru a fi invocat în apărare.

32

Prin urmare, instanţa consideră că nu este dovedită relaţia avocat – client între

inculpatul CDC şi persoana ce s-a recomandat cu numele AYA, astfel că toate actele juridice

încheiate de inculpat în numele acestei persoane vor fi considerate de instanţă ca fiind făcute

fără împuternicire, iar apărarea inculpatului în sensul că a fost împuternicit de o asemenea

persoană să-i vândă cele două apartamente şi să o reprezinte în faţa instituţiilor publice (cum

ar fi formularea unei cereri de obţinere a certificatului de atestare fiscală) va fi înlăturată.

În al doilea rând, instanţa reţine că nu există nicio dovadă că inculpatul CDC, după

ce a încasat sumele de bani cu titlu de preţ ca urmare a vânzării celor două apartamente, le-a şi

remis vreunei persoane. Nu există nicio chitanţă sau înscris care să dovedească că a predat

presupusului AYA sumele de bani încasate. Prin urmare, instanţa va considera nedovedită şi

această apărare susţinută numai de către inculpat.

În al treilea rând, instanţa reţine o serie de neconcordanţe în declaraţiile inculpatului

CDC, după cum urmează:

Inculpatul a declarat că a mers pentru prima oară la B.N.P. FCN însoţit de persoana

respectivă care a prezentat actele pe care le deţinea şi a solicitat două extrase C.F. de

autentificare, în timp ce martora FCN a declarat că a venit la biroul notarial inculpatul CDC

singur, acesta prezentând două contracte de vânzare-cumpărare în original, a indicat că are un

contract de asistenţă juridică cu proprietarul celor două apartamente, care este cetăţean străin,

pe care însă, la solicitarea notarului public, nu a fost în măsură să-l prezinte.

Pe de altă parte, inculpatul CDC a declarat în faza de judecată că a primit, după

întocmirea procurii, cheile ambelor apartamente de la respectiva persoană, pe care le-a predat

ulterior inculpatului TR.

Această susţinere nu se coroborează cu modalitatea în care s-a intrat de către

inculpatul TR, în ambele apartamente, care, în opinia instanţei, s-a realizat fără a deţine vreo

cheie.

Astfel, pentru a intra în apartamentul situat în bulevardul …., inculpatul TR a

solicitat cheia martorului CG (acesta, în calitate de şef de scară, o deţinea de la proprietarul

AYA), acesta a refuzat să i-o dea, după care, la solicitarea telefonică dată de inculpatul CDC,

a spart yala şi a pătruns în interior, după care a înlocuit yala.

Organelor de poliţie chemate de soţia martorului CG pentru efectuarea de verificări,

li s-a arătat, de către inculpatul TR, respectiva procură falsă prin care ar fi fost împuternicit să

vândă apartamentul, astfel că spargerea uşii a rămas fără consecinţe, iar inculpaţii au reuşit în

acest mod să pătrundă în apartament şi să obţină cheile de la noua yală pe care au instalat-o

(situaţia de fapt rezultă din declaraţiile inculpatului TR date în faza de judecată ce se

coroborează cu cele date de martorul CG la urmărire penală).

Cu privire la apartamentul situat pe strada …, ambii inculpaţi au declarat că au fost

în posesia cheii cu care s-a pătruns în apartament, numai că instanţa reţine declaraţia părţii

civile RR, cumpărătorul apartamentului de pe strada .., aflată la fila .. din volumul … de

urmărire penală, în care s-a precizat „după ce am semnat contractul de vânzare-cumpărare, am

schimbat uşa apartamentului, moment în care am observat că la uşa pe care am schimbat-o se

prezintă urme de forţare la cele două încuietori cât şi la uşă”.

Se ridică deci un puternic dubiu cu privire la veridicitatea susţinerilor inculpaţilor în

sensul că au pătruns în apartament cu cheia adevărată, iar nu prin forţarea încuietorilor, astfel

cum au procedat în cazul celuilalt apartament. Instanţa nu găseşte nicio explicaţie logică

pentru faptul că persoana ce s-a recomandat a fi AYA le-a dat inculpaţilor numai cheia de la

apartamentul de pe strada …, iar nu şi cealaltă cheie, mult mai plauzibilă fiind deci varianta,

susţinută de declaraţia părţii civile RR, că inculpaţii au pătruns în acelaşi mod, prin forţare, şi

în apartamentul situat pe strada ….

Modalitatea în care inculpaţii au aflat datoriile la întreţinere pentru apartamentul de

pe bulevardul …, rezultă din declaraţiile şefului de scară, martorul CG, date la urmărire

33

penală, fila … din volumul .. şi fila… volumul .., în care se arată că în cursul lunii noiembrie

2010 a fost abordat de un tânăr în vârstă de 30 de ani şi întrebat dacă apartamentul nr. 3 este

de vânzare, iar, după ceva timp, la domiciliul său a venit inculpatul CDC, i-a spus că este

avocat şi are împuternicire de la AYA să vândă apartamentul şi l-a întrebat de datoriile la

întreţinere. Martorul l-a însoţit la sediul Asociaţiei de Proprietari, aici inculpatul CDC a

discutat cu preşedintele asociaţiei, i-a arătat împuternicirea, a achitat diferenţa de plată, după

care a solicitat şi obţinut ulterior adeverinţa de la asociaţie, necesară pentru efectuarea

vânzării.

Susţinerea inculpatului TR, făcută în declaraţia dată în faza de judecată, în sensul că

a plătit suma de 1.000 de lei, reprezentând restanţe la întreţinere pentru apartamentul de pe

bulevardul Valea Cetăţii, pe loc martorului CG în acea seară când i-a cerut şi cheia, precum şi

susţinerea inculpatului CDC în sensul că a ştiut de aceste restanţe de la persoana ce s-a

recomandat AYA, nu pot fi reale, în primul rând pentru că nu se poate plăti întreţinerea unui

şef de scară, ce nu are chitanţier, plata întreţinerii se face în timpul programului de lucru al

contabilului, casierului sau administratorului, în niciun caz într-o seară către şeful de scară ce

nu are asemenea atribuţii, iar în al doilea rând, pentru că nu se coroborează susţinerile cu

declaraţia martorului CG, ce ilustrează o cu totul altă modalitate în care s-a aflat de existenţa

restanţelor şi s-a obţinut adeverinţa necesară.

În al patrulea rând, cu privire la modalitatea în care inculpaţii au procurat contractele

de vânzare-cumpărare originale prin care se dobândise anterior proprietatea celor două

apartamente de către partea civilă AYA, instanţa reţine că inculpatul CDC s-a prezentat la

notarul public FCN la data de 30.09.2010 şi a prezentat acesteia originalele a două contracte

de vânzare-cumpărare prin care partea civilă AYA a dobândit anterior proprietatea celor două

imobile (astfel cum rezultă din declaraţia martorei FCN audiată în faza de judecată).

Cu privire la originalele celor două contracte de vânzare-cumpărare arătate notarului

de către inculpatul CDC în data de 30.09.2010, instanţa reţine declaraţia martorei FCN care a

arătat că s-a uitat la cele două contracte dar nu a făcut copii de pe ele, astfel că la biroul

notarial nu au fost identificate copii ale celor două originale prezentate de inculpatul CDC cu

acea ocazie.

În schimb, cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare

nr. ….., notarul public FCN a efectuat copii de pe un original ce părea a fi al contractului de

vânzare-cumpărare nr. ….2002 autentificat la B.N.P. FC (contractul prin care AYA dobândise

anterior dreptul de proprietate al apartamentului situat pe strada …) depus de inculpaţi, iar, în

urma expertizării acestei copii efectuate de notar, prin rapoartele de expertiză criminalistică

nr. ….2014 şi nr. ….2015, s-a constatat că respectiva copie xerox a contractului de vânzarecumpărare

nr. …. autentificat la notarul public FC şi aflată la dosarul B.N.P. FCN, întocmită

cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. …, nu este o copie xerox de pe

cele două exemplare originale ale contractului de vânzare-cumpărare deţinute de partea civilă

AYA, ceea ce demonstrează că originalele prezentate de inculpaţi la B.N.P. FCN nu

proveneau de la partea civilă AYA, ci erau obţinute de inculpaţi fie dintr-o altă sursă, fie au

fost falsificate.

De asemenea, cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare

nr. …., notarul public TV a efectuat copii de pe un original ce părea a fi al contractului de

vânzare-cumpărare nr. … autentificat la B.N.P. TV (contractul prin care AYA dobândise

anterior dreptul de proprietate al apartamentului situat pe bulevardul Valea Cetăţii) depus de

inculpaţi, aflată la fila .. volumul .. de urmărire penală, iar, în urma comparării vizuale a

acestei copii cu originalul contractului autentificat sub nr. … deţinut de partea civilă AYA

(depus la fila .. din volumul .. de urmărire penală) se poate constata, fără a fi nevoie de

părerea unui expert, că respectiva copie xerox a contractului de vânzare-cumpărare nr. ….

autentificat la B.N.P. TV şi aflată la dosarul B.N.P. TV, întocmit cu ocazia autentificării

34

contractului de vânzare-cumpărare nr. …, nu este o copie xerox de pe exemplarul original al

contractului de vânzare-cumpărare deţinut de partea civilă AYA.

Sunt vizibile diferenţe la numărul indicat în finalul încheierii de autentificare (… în

actul original şi … în copia efectuată de notar), la scrierea anului 2000 din aceeaşi încheiere

(în actul original ultimele 2 zerouri sunt sub aspectul unei linii continue, în timp ce în copia

xerox apar două semne separate ce ţin loc de cele două cifre), cifra 7 din cuprinsul numărului

indicat în încheierea de autentificare este scrisă diferit în cele două contracte, în copia xerox

prezentând o întoarcere spre jos ce nu se regăseşte şi în original, precum şi celelalte cifre din

numărul respectiv prezintă diferenţe vizibile între original şi copia xerox (cifra 2 are o

întoarcere spre jos numai în copie, cifrele 3 şi 9 diferă în cele două acte, iar cifra 4 de la dată

prezintă o linie ce coboară numai în copie).

Instanţa consideră, în raport de aceste constatări vizibile pentru orice privitor, că

originalul contractului de vânzare-cumpărare prezentat de inculpaţi la B.N.P. Tudorache

Viorel nu proveneau de la partea civilă AYA, ci era obţinut de inculpaţi fie dintr-o altă sursă,

fie a fost falsificat.

În al cincilea rând, instanţa reţine că apărarea inculpatului CDC, în sensul că a fost

de bună-credinţă, el fiind cel indus în eroare de persoana care s-a recomandat a fi AYA, pe

lângă faptul că nu este susţinută de alte mijloace de probă decât de declaraţiile celor doi

inculpaţi, este identică cu cea invocată şi în cazul vânzării imobilului de pe strada

Postăvarului şi, la fel ca şi aceea, este considerată neverosimilă de instanţă.

Astfel, instanţa observă că cele trei vânzări ale imobilelor, ce fac obiectul dosarului

de faţă, au avut loc într-un interval de timp foarte scurt, prima a avut loc pe data de

28.10.2010, a doua pe 16.12.2010, iar cea de-a treia pe data de 22.12.2010, astfel că

posibilitatea ca inculpatul CDC să fi fost indus în eroare în acest interval de timp de 2

persoane care i s-au prezentat sub identităţi false, au prezentat acte false, ambele având ca

scop să vândă imobilele altor proprietari, ceea ce s-a şi realizat, este, pentru instanţă, de

necrezut.

Inculpaţii CDC şi TR au fost implicaţi total, alături de nişte persoane neidentificate

care au fost folosite pentru a se da drept adevăraţii proprietari, în desfăşurarea tuturor

operaţiunilor ce au condus în final la vânzarea imobilelor fără acordul proprietarilor de drept.

Astfel cum s-a precizat şi la analiza primului caz, inculpaţii au îndeplinit ambele roluri, şi de

vânzător şi de cumpărător, în sensul că au obţinut toate actele, deşi multe dintre ele erau în

sarcina vânzătorilor.

Modalitatea concretă în care s-a acţionat a fost identică în ambele cazuri şi a fost

analizată la expunerea situaţiei de fapt de la primul punct, astfel că nu se va mai relua.

Apărarea inculpaţilor, formulată în acest sens, a fost posibilă datorită faptului că nu

s-a reuşit, deocamdată, identificarea persoanelor care s-au legitimat în faţa notarilor publici cu

numele de FI şi AYA, deşi procurorul a efectuat nenumărate demersuri, concretizate într-un

volum de urmărire penală, pentru identificarea şi audierea acestora.

În măsura în care ar fi fost reală situaţia de fapt expusă de inculpaţi, aceştia ar fi

trebuit, în faţa probelor ce-i acuzau, astfel cum au fost analizate mai sus, să efectueze cele mai

mari eforturi pentru identificarea acestor persoane, singurele ce le puteau susţine apărarea,

astfel încât poziţia lor să se coroboreze cu aceste declaraţii, cu atât mai mult cu cât inculpaţii

au intrat în contact cu aceste persoane. Inculpaţii nu au întreprins niciun efort în acest sens şi

nici măcar nu au oferit un minim de indicii procurorului care să-l îndrume spre identificarea

persoanelor, ceea ce denotă că ele au fost folosite, probabil în schimbul unei sume de bani, de

inculpaţi, pentru inducerea în eroare a notarilor publici, după care li s-a cerut să nu mai fie de

găsit, pentru a nu le da în vileag activitatea infracţională.

Revenind la apărarea formulată în acest caz, al cetăţeanului kuwaitian, instanţa

observă că se susţine de către inculpatul CDC că o altă persoană s-a folosit de un paşaport

35

fals, s-a prezentat sub identitatea falsă de AYA, a împuternicit o persoană pe care nu o văzuse

niciodată (respectiv pe inculpatul TR care a şi declarat că nu a văzut-o pe persoana ce l-a

împuternicit) să vândă 2 apartamente ce aparţineau adevăratului AYA, şi a avut o încredere

atât de mare în inculpatul CDC, deşi nu-l cunoştea dinainte, încât nu a semnat niciun contract

de asistenţă juridică, nici un alt contract sau înscris prin care să se asigure că urma să mai

primească şi banii obţinuţi din vânzarea apartamentelor, iar apoi, după ce misiunea sa a fost

dusă la bun sfârşit de inculpatul CDC, nici nu i-a mai plătit acestuia onorariu, într-un cuantum

minuscul faţă de profitul obţinut din vânzarea apartamentelor altei persoane. Întregul scenariu

creat de inculpatul CDC, în raport cu lipsa totală a probelor care să-l susţină şi în raport cu

existenţa de probe care, în schimb, atestă lipsa unei asemenea legături dintre cei doi, este

neverosimil.

Instanţa consideră că orice persoană cât de cât raţională, dacă ar fi venit în România

să vândă apartamentele unui alt proprietar, din moment ce deţinea atât un paşaport falsificat

cu fotografia sa, dar cu numele proprietarului, cât şi acte de vânzare-cumpărare originale

falsificate cât şi cheile apartamentelor (după cum susţine inculpatul CDC) ar fi procedat ea

însăşi la vânzarea directă a celor două apartamente şi nu ar fi apelat la nişte intermediari pe

care nu-i cunoştea, cu care să nu încheie niciun act juridic de colaborare şi pe care să-i şi

plătească în total cu mai multe mii de euro.

Pentru aceste motive, instanţa va înlătura apărarea inculpatului CDC ca nedovedită

şi va considera că persoana ce s-a prezentat la notarul public FCN cu identitatea falsă de AYA

şi cu paşaport fals cu fotografia sa dar cu numele părţii civile AYA, a fost adusă de inculpatul

CDC tocmai cu intenţia de a-l induce în eroare pe notarul public spre a se autentifica o

împuternicire prin care să fie mandatat coinculpatul TR să-i vândă părţii civile AYA cele

două apartamente, ceea ce s-a şi întâmplat, notarul public FCN autentificând procura specială

nr. ….2010.

După obţinerea acestei procuri, activitatea infracţională a devenit mult mai simplă,

practic fiind de îndeplinit nişte formalităţi privind publicitatea prin toate căile posibile a

scoaterii la vânzare a celor două apartamente şi obţinerea actelor necesare pentru înstrăinare,

respectiv certificat de atestare fiscală şi adeverinţă de la asociaţia de proprietari.

Modalitatea în care inculpaţii au intrat în cele două apartamente, modalitatea în care

au aflat restanţele la întreţinere şi au obţinut adeverinţele de la asociaţiile de proprietari şi

folosirea a două originale a contractelor de vânzare-cumpărare prin care partea civilă AYA

dobândise anterior apartamentele, ce nu sunt aceleaşi cu originalele deţinute de partea civilă,

au fost analizate mai sus.

Inculpaţii au invocat faptul că vânzarea celor două apartamente a fost cât se poate de

publică în sensul că au fost date anunţuri pe internet, au fost date la agenţii imobiliare,

existând mai multe vizionări cu diverşi posibili cumpărători, aspecte dovedite şi prin

declaraţiile martorilor, agenţi imobiliari, ce i-au condus pe aceştia la vizionări precum şi prin

modalitatea în care s-au vândut apartamentele, prin agenţii imobiliare.

Cu privire la această susţinere, instanţa reţine în primul rând că inculpaţii nici nu

aveau de cine să se ferească din moment ce proprietarul era cetăţean kuwaitian, venea în

România foarte rar, nu avea prieteni în România, iar apartamentele erau nelocuite, neavând

deci cine să sesizeze că i-au fost scoase la vânzare apartamentele, iar, în al doilea rând,

interesul major al inculpaţilor era să vândă cât mai repede aceste apartamente, ceea ce nu se

putea realiza decât în două modalităţi, respectiv o campanie de promovare a vânzării agresivă,

cu darea anunţului la cât mai multe agenţii imobiliare şi stabilirea unui preţ sub preţul pieţei,

exact ceea ce au şi făcut inculpaţii, având ca rezultat vânzarea celor două apartamente în nici

3 luni de la data încheierii procurii.

Pentru obţinerea certificatelor de atestare fiscală necesare înstrăinării celor două

apartamente, inculpatul CDC a întocmit şi folosit în fals (cum s-a arătat mai sus, nu este

36

dovedit contractul de asistenţă juridică între inculpat şi persoana ce s-a recomandat AYA)

două împuterniciri avocaţiale pe care le-a folosit la administraţia fiscală, ce i-a eliberat, la

fiecare vânzare, certificatul de atestare fiscală necesar la notar pentru autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare.

În acest mod, inculpatul CDC a falsificat împuternicirea avocaţială nr. …., a

formulat la administraţia fiscală cererea nr. … prin care a cerut în calitate de mandatar al

părţii civile AYA eliberarea unui certificat de atestare fiscală necesar pentru înstrăinare bunuri

şi i s-a eliberat certificatul de atestare fiscală nr. …., ce a fost folosit, alături de celelalte acte,

la autentificarea, la data de 28.10.2010, a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

situat pe strada Tâmpei de către B.N.P. FCN, în care vânzător a figurat AYA, prin mandatar

TR şi cumpărător RR, căsătorit cu RAE, părţi civile în prezenta cauză, preţul plătit de acestea

din urmă fiind de 47.000 de euro.

De asemenea, inculpatul CDC a falsificat împuternicirea avocaţială nr. …., a

formulat la administraţia fiscală cererea nr. … prin care a cerut în calitate de mandatar al

părţii civile AYA eliberarea unui certificat de atestare fiscală necesar pentru vânzare notar şi i

s-a eliberat certificatul de atestare fiscală nr. ….2010, ce a fost folosit, alături de celelalte acte,

la autentificarea, la data de 22.12.2010, a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

situat pe bulevardul …., de către B.N.P. TV, în care vânzător a figurat AYA, prin mandatar

TR şi cumpărător PG, parte civilă în prezenta cauză, preţul plătit de aceasta din urmă fiind tot

de 47.000 de euro.

Faptele inculpatului CDC de a falsifica două împuterniciri avocaţiale, pe care le-a

folosit la administraţia fiscală pentru a solicita 2 certificate de atestare fiscală, ce au fost

utilizate la autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, sunt dovedite cu

înscrisurile aflate la dosarele întocmite de administraţia fiscală (filele 231 şi următoarele din

volumul III de urmărire penală), în care sunt prezente atât cererile formulate de inculpat cât şi

împuternicirile avocaţiale folosite.

Din moment ce inculpatul CDC a adus în faţa notarului public pe persoana ce s-a

recomandat a fi AYA, pentru a-l determina pe acesta să autentifice în fals procura nr.

905/01.10.2010, persoană ce s-a legitimat cu paşaportul fals nr. …., instanţa consideră că

inculpatul CDC este singurul care avea interesul să instige un autor necunoscut să falsifice

respectivul paşaport, fără de care nu se putea realiza procura.

Nu există dovezi directe pentru această instigare, dar instanţa consideră că este

dovedită, având în vedere că toată activitatea infracţională realizată de inculpat, descrisă mai

sus, avea nevoie pentru a începe de o persoană care să se prezinte drept cetăţean străin şi de

un paşaport fals cu care să inducă în eroare notarul public, coroborat cu aspectul că inculpatul

este cel ce a însoţit-o pe această persoană la notar în momentul întocmirii procurii,

folosindu-se, împreună cu această persoană, de paşaportul fals. Cel ce a falsificat paşaportul

nu putea primi comanda de falsificare decât de la cel ce dorea să folosească respectivul fals şi

nu putea realiza falsul decât primind, de la aceeaşi persoană, atât datele de identitate ale

adevăratului titular al paşaportului cât şi fotografia persoanei care urma să preia identitatea

primului, informaţii deţinute de inculpatul CDC.

Din declaraţia martorei FCN coroborată cu cele date de părţile civile RR şi RAE,

rezultă că inculpatul CDC s-a prezentat în data de 01.10.2010 şi a solicitat întocmirea procurii

autentice nr. …., deşi ştia că nu adevăratul proprietar urma să-l împuternicească pe

coinculpatul TR, determinându-l pe notarul public să încheie în fals respectiva procură iar, în

data de 28.10.2010, a prezentat, împreună cu inculpatul TR, aceluiaşi notar, procura autentică

nr. …., despre care ştia că nu corespunde realităţii, alături de alte acte şi ele false (contractul

de vânzare-cumpărare nr. … autentificat la B.N.P. FC – caracterul fals rezultă din cele două

rapoarte de expertiză întocmite în cursul judecăţii), determinându-l astfel să autentifice în mod

fals un contract de vânzare-cumpărare prin care se atesta mincinos că proprietarul AYA, prin

37

mandatar TR, vinde apartamentul cumpărătorului parte civilă RR, fapte ce constituie o

participaţie improprie la fals intelectual.

De asemenea, fapta de a folosi un paşaport fals în data de 01.10.2010, faptă săvârşită

împreună cu persoana ce s-a legitimat a fi AYA în faţa notarului public şi de a folosi procura

autentică falsă în data de 28.10.2010, cu ocazia autentificării contractului de vânzarecumpărare

nr. …, reprezintă fapte de uz de fals, dovedite prin declaraţiile martorei FCN

coroborată cu declaraţiile părţilor civile RR şi RAE.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului TR, instanţa consideră că este

strâns legată de cea realizată de inculpatul CDR şi nu se poate susţine că nu a ştiut că procura

prin care era împuternicit să vândă acele apartamente nu era falsă, activităţile celor doi

completându-se reciproc, ca şi în situaţia primului caz analizat în sentinţă, pentru vânzarea

ilicită a apartamentelor ce aparţineau părţii civile AYA.

Din modalitatea concretă în care s-au săvârşit infracţiunile, respectiv prin împărţirea

atribuţiilor pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi şi prin implicarea ambilor în vederea

atingerii scopului propus, având în vedere şi relaţia de prietenie dintre cei doi veche de 15 ani,

astfel cum rezultă din declaraţia inculpatului TR aflată la fila … din volumul .. de urmărire

penală, în care a arătat că „sunt prieten bun cu acesta şi de aceea am intrat în toată treaba”,

instanţa consideră că planul infracţional a fost pus la punct de ambii inculpaţi încă de la bun

început şi a fost realizat în cunoştinţă de cauză de amândoi.

Astfel, inculpatul TR a figurat ca mandatar în procura falsă autentificată de B.N.P.

FCN ca urmare a inducerii în eroare de către inculpatul CDC, înmânându-i acestuia din urmă

actul său de identitate pentru a fi folosit de notar, ulterior a efectuat toate operaţiunile de

publicitate a vânzării acestor apartamente, a mers la vizionări ori de câte ori a fost solicitat

pentru a descuia uşa apartamentelor, a negociat preţul cu potenţialii cumpărători şi a fost

prezent la notar în calitate de mandatar al vânzătorului, încasând preţul pe care l-a predat

ulterior inculpatului CDC (astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului TR coroborate cu

cele date de părţile civile RR şi RAE şi cu cele date de martorii GG şi TC).

Instanţa consideră dovedit faptul că inculpatul TR a acţionat în deplină cunoştinţă de

cauză atunci când a acceptat să-i înmâneze inculpatului CDC actul de identitate spre a fi

folosit la autentificarea procurii prin care TR era împuternicit să vândă cele două apartamente,

cunoscând că nu adevăratul proprietar îl împuternicea, astfel că această faptă este considerată

de instanţă un ajutor dat cu intenţie notarului public FNC, care a acţionat din culpă, la

realizarea în fals a procurii.

Având cunoştinţă despre caracterul fals al acestei procuri, toate folosirile acestui

înscris oficial falsificat la autentificarea de către notarii publici FCN şi TV a celor două

contracte de vânzare-cumpărare ale apartamentelor aparţinând părţii civile AYA şi la

autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. …. la notar public BG (prin care

promitentul vânzător AYA, prin mandatar TR, se obliga să vândă promitenţilor cumpărători

LM şi LVI apartamentul situat pe bulevardul …. pentru suma de 156.400 de lei) sunt dovedite

prin înscrisurile aflate la dosarele notariale întocmite de notarii publici ce au autentificat

respectivele contracte, folosind de fiecare dată procura autentică falsă înmânată de inculpatul

TR, înscrisuri notariale depuse la dosarul de urmărire penală, volumul….

Inculpaţii CDC şi TR au indus în eroare atât pe partea civilă AYA, căreia i-au

vândut cele două apartamente fără acordul acesteia, utilizându-se înscrisuri false şi folosinduse

de o altă persoană care s-a legitimat în faţa notarului public în mod fals ca fiind adevăratul

AYA, dar şi pe părţile civile RR şi RAE (deşi numai RR a figurat ca şi cumpărător în

contractul de vânzare-cumpărare, patrimoniul amândurora a fost afectat prin achiziţionarea ca

bun comun a apartamentului situat pe strada .., folosindu-se o procură falsă, astfel că ambii

soţi au fost induşi în eroare şi păgubiţi prin acţiunile inculpaţilor) şi pe partea civilă PG, ce a

achiziţionat apartamentul situat pe bulevardul … în aceleaşi condiţii.

38

Cu privire la fapta de instigare a unui autor necunoscut să falsifice paşaportul

nr. …, cu care persoana ce s-a recomandat a fi AYA s-a legitimat în faţa notarului public

FCN, instanţa reţine că nu există niciun mijloc de probă care să dovedească această acuzaţie

în ceea ce-l priveşte pe inculpatul TR. În afara faptului că inculpatul TR i-a înmânat

coinculpatului CDC cartea sa de identitate spre a fi folosită la autentificarea respectivei

procuri, nu se poate dovedi vreo acţiune a inculpatului TR de determinare a celui ce a

falsificat acest paşaport să săvârşească fapta. Nu a fost identificat autorul acestui fals şi nu

există nicio probă care să susţină acuzarea în sensul că inculpatul TR l-ar fi instigat pe acest

autor să falsifice paşaportul ce ulterior a fost folosit pentru legitimare în faţa notarului public

de către persoana ce s-a recomandat a fi AYA.

De asemenea, cu privire la folosirea paşaportului fals din data de 01.10.2010,

instanţa reţine că inculpatul TR avea cunoştinţă că urma să fie împuternicit de o altă persoană

decât adevăratul proprietar, ce se legitima, evident, cu un paşaport fals, dar inculpatul nu a

fost prezent la notarul public FCN cu ocazia autentificării procurii nr. …, astfel cum rezultă

din declaraţiile celor doi inculpaţi, coroborate cu cea dată de martorul FCN, astfel că nu se

poate susţine că a folosit efectiv inculpatul acest paşaport fals. Cel ce l-a folosit pentru

autentificarea în mod fals a procurii a fost inculpatul CDC, ce s-a deplasat la notar, însoţind-o

pe persoana ce s-a legitimat cu acel paşaport.

Este evident că prin folosirea acestui paşaport fals s-a creat posibilitatea

autentificării procurii prin care inculpatul TR era împuternicit să vândă cele două apartamente

iar inculpatul s-a folosit şi el de acest fals pentru obţinerea împuternicirii, dar instanţa

consideră că, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de uz de fals, inculpatul trebuia să folosească

efectiv şi în mod direct acest paşaport fals, nefiind suficient pentru realizarea elementului

material al acestei infracţiuni, faptul că a profitat de folosirea acestui paşaport fals, de către

alte persoane.

Cu privire la fapta de a declara necorespunzător în faţa unei autorităţi publice, de

care este acuzat inculpatul CDC, instanţa reţine că persoana ce s-a recomandat a fi AYA a

declarat în faţa notarului public că este respectiva persoană, folosindu-se de un paşaport fals,

declaraţia aparţinând acesteia, iar nu inculpatului CDC.

Această persoană, rămasă neidentificată, a declarat neconform adevărului că este

adevăratul proprietar al celor două apartamente şi că îl împuterniceşte pe inculpatul TR să i le

vândă. Inculpatul CDC nu a făcut în faţa notarului public nicio declaraţie, ci doar a însoţit

respectiva persoană care a dat declaraţia neconformă adevărului.

Prin urmare, nu i se poate reţine acestui inculpat fapta de fals în declaraţii, întrucât

nu a săvârşit elementul material specific acestei infracţiuni. Prin actul de sesizare s-a şi dispus

disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe A.N., mandant al procurii false nr. … şi pentru

infracţiunea de fals în declaraţii. Instanţa consideră că acest autor necunoscut a săvârşit o

singură infracţiune de fals în declaraţii, iar nu şi inculpatul CDC această infracţiune fiind una

ce se comite în persoană proprie, nesusceptibilă de coautorat.

În drept, fapta inculpatului CDC, care a instigat un autor necunoscut la falsificarea

paşaportului nr. … pe numele AYA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de

instigare la fals material în înscrisuri oficiale, elementul material fiind reprezentat de

solicitarea făcută de inculpat acestei persoane, rămasă neidentificată, pentru a falsifica

paşaportul necesar obţinerii procurii autentice, urmarea imediată este reprezentată de o stare

de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor juridice în cadrul cărora actele de identificare

trebuie să exprime adevărul, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei iar forma

de vinovăţie este intenţia indirectă.

Faptele inculpatului care, în datele de 01.10.2010 şi 28.10.2010, folosindu-se prima

dată de un paşaport falsificat şi de o persoană ce s-a recomandat a fi AYA, iar a doua oară de

procura falsificată nr. …., a determinat notarul public FCN să încheie în fals, fără vinovăţie,

39

în data de 01.10.2010 procura autentificată nr. .., iar în data de 28.10.2010 să autentifice în

fals contractul de vânzare-cumpărare nr…., realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni

de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual.

Elementul material îl constituie prezentarea în faţa notarului cu o persoană ce nu

avea datele celei din paşaportul fals şi depunerea la dosarul notarial, în data de 28.10.2010, a

procurii autentice false pe care o obţinuse în prealabil, în data de 01.10.2010. Aceste

manopere au fost apte să determine notarul public FCN să încheie în fals, dar fără vinovăţie,

atât procura autentică din 01.10.2010 cât şi contractul de vânzare-cumpărare nr. ….2010.

Urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol pentru raporturile juridice constatate

în actele oficiale întocmite de notarii publici în exercitarea atribuţiilor de serviciu, legătura de

cauzalitate rezultă ex re iar forma de vinovăţie este intenţia indirectă, inculpatul neurmărind

producerea rezultatului socialmente periculos, dar l-a acceptat cu indiferenţă.

Faptele inculpatului de a folosi în datele de 01.10.2010 şi în data de 28.10.2010 cele

două înscrisuri oficiale despre care ştia că sunt false (paşaportul nr. …. şi procur nr. ….),

întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de uz de fals a unui înscris oficial.

Elementul material îl reprezintă prezentarea acestor înscrisuri notarului public, folosirea lor

efectivă la biroul notarial, urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol pentru

raporturile juridice ce se bazează pe nişte înscrisuri oficiale, legătura de cauzalitate rezultă ex

re, iar forma de vinovăţie este intenţia indirectă.

Faptele inculpatului de a întocmi în fals două împuterniciri avocaţiale

(nr. …2010 şi nr. ….2010) ce atestau mincinos că este împuternicit de partea civilă AYA să

obţină certificatele de atestare fiscală şi de a folosi aceste împuterniciri la administraţia fiscală

pentru obţinerea certificatelor de atestare fiscală pe numele acesteia pentru cele două

apartamente, întruneşte sub aspectul laturii obiective şi subiective, elementele constitutive a

unei infracţiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. Din

momentul obţinerii procurii autentice nr. …, inculpatul CDC a adoptat rezoluţia infracţională

unică de a obţine, atunci când va fi nevoie, certificatele de atestare fiscală necesare vânzării

celor două apartamente, ceea ce a şi făcut, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii pentru

existenţa infracţiunii continuate, cerute de noul Cod penal.

Elementul material s-a realizat prin plăsmuirea în întregime a unui înscris sub

semnătură privată, inculpatul atestând prin respectiva împuternicire în mod fals că ar fi

încheiat anterior un contract de asistenţă juridică cu AYA. Urmarea imediată constă într-o

stare de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, iar sub aspectul laturii subiective, forma

de vinovăţie este reprezentată de intenţie indirectă, inculpatul acceptând că poate crea, prin

faptele săvârşite, o stare de pericol pentru siguranţa raporturilor de drept. Explicaţiile oferite

la analiza în drept a celor două infracţiuni identice cu acestea, făcută de instanţă la punctul I,

privind existenţa elementului material şi în varianta plăsmuirii în totalitate a unui înscris sub

semnătură privată, sunt valabile şi în acest caz, astfel că nu vor mai fi reluate.

În drept, faptele inculpatului TR care a folosit procura autentică nr. …., despre care

cunoştea că este falsă, în trei ocazii diferite (la autentificarea în fals de către notarul public

FNC a contractului de vânzare-cumpărare nr. …, la încheierea în fals de către notarul public

BG a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … şi la autentificarea în fals,

de către notarul public TV a contractului de vânzare-cumpărare nr. …. precum şi fapta de a

încredinţa cartea sa de identitate inculpatului CDC pentru a fi folosită la notarul public spre al

determina să încheie în fals o procură autentică, întrunesc elementele constitutive a patru

infracţiuni de fals intelectual în forma participaţiei improprii.

Elementul material îl reprezintă folosirea actului de identitate cu acordul său expres

şi a procurii autentice pentru a determina notarii publici să încheie nişte acte autentice pe baza

acestor acte false, actele încheiate de notari, fără vinovăţie, fiind deci afectate din punct de

vedere juridic, întrucât au avut la bază o procură, respectiv o stare de fapt, ce nu corespundeau

40

realităţii. Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru siguranţa raporturilor

juridice consimţite de notari în cuprinsul actelor autentice pe care le încheie, legătura de

cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor iar forma de vinovăţie este intenţia indirectă.

Faptele inculpatului de a folosi în datele de 28.10.2010, 25.11.2010 şi 22.12.2010

înscrisul oficial despre care ştia că este fals (procura nr. ….), întrunesc elementele constitutive

a trei infracţiuni de uz de fals a unui înscris oficial. Elementul material îl reprezintă

prezentarea acestor înscrisuri notarului public, folosirea lor efectivă la biroul notarial, urmarea

imediată este reprezentată de o stare de pericol pentru raporturile juridice ce se bazează pe

nişte înscrisuri oficiale, legătura de cauzalitate rezultă ex re, iar forma de vinovăţie este

intenţia indirectă.

Faptele inculpaţilor CDC şi TR, care au indus în eroare atât pe partea civilă AYA,

căreia i-au vândut cele două apartamente fără acordul acesteia, utilizându-se înscrisuri false şi

folosindu-se de o altă persoană care s-a legitimat în faţa notarului public în mod fals ca fiind

adevăratul AYA, dar şi pe părţile civile RR şi RAE, ce au achiziţionat ca bun comun

apartamentul situat pe strada Tâmpei şi pe partea civilă PG, ce a achiziţionat apartamentul

situat pe bulevardul …, aceştia necunoscând caracterul fals al procurii în baza căreia s-au

realizat vânzările, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de înşelăciune. Deşi

rezoluţia infracţională a fost unică, lipsa unicităţii subiectului pasiv determină, în lumina

noului Cod penal, o pluralitate de infracţiuni, iar nu o singură infracţiune continuată.

Deşi coinculpatul TR figurează în ambele contracte de vânzare-cumpărare ca şi

mandatar al proprietarului, având în vedere că acţiunile inculpaţilor CDC şi TR s-au

completat reciproc pentru atingerea scopului final, respectiv obţinerea unei sume de bani

pentru cele două apartamente, astfel cum au fost descrise la analiza situaţiei de fapt, instanţa

consideră că ambii sunt coautori ai celor două infracţiuni de înşelăciune, contribuţia ambilor

inculpaţi fiind una de săvârşire de acte materiale directe şi nemijlocite, esenţiale pentru

realizarea infracţiunilor (cum ar fi obţinerea procurii autentice nr. …. şi a certificatelor de

atestare fiscală de către inculpatul CDC, fără de care contractele de vânzare-cumpărare nu s-ar

fi încheiat, sau întreaga activitate desfăşurată în calitate de mandatar de către coinculpatului

TR).

Urmarea imediată a constat în producerea unei pagube părţii civile AYA, în a cărei

proprietate tabulară se aflau cele două apartamente, vândute de inculpaţi fără acordul său dar

şi părţilor civile RR, RAE şi PG, cărora le-au fost vândute cu o procură falsă cele două

apartamente, mandatarul TR nefiind niciodată împuternicit de proprietarul apartamentelor să

le vândă, existând riscul, care s-a şi materializat în prezenta speţă, a dispunerii restabilirii

situaţiei anterioare cu consecinţa pierderii sumelor de bani de către părţile civile, pe care le-au

plătit ca preţ al apartamentelor.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, iar forma de vinovăţie

constă în intenţia calificată prin scopul de a obţine un folos material injust, respectiv o sumă

de bani cu titlu de preţ pe cele două apartamente ce au fost vândute fără acordul

proprietarului. Nu are nicio relevanţă modalitatea în care inculpaţii TR şi CDC au folosit sau

împărţit aceşti bani.

Se va dispune achitarea inculpatului CDC de sub acuzaţia de fals în declaraţii, pe

motiv că fapta nu există, pentru raţiunile expuse la analiza situaţiei de fapt şi se va dispune

achitarea inculpatului TR de sub acuzaţiile de instigare la fals material în înscrisuri oficiale

(instigarea A.N. la falsificarea paşaportului nr. …) şi uz de fals (fapta din data de 01.10.2010

constând în folosirea paşaportului falsificat) pentru acelaşi motiv, că faptele nu există,

raţiunile fiind expuse la analiza situaţiei de fapt.

Legea penală mai favorabilă este considerată de instanţă legea nouă, pentru motivele

expuse la analiza efectuată la punctul I din prezenta sentinţă. Prin reţinerea Codului penal nou

ca fiind mai favorabil, dată fiind neîndeplinirea condiţiei unicităţii subiectului pasiv la

41

infracţiunea continuată de înşelăciune (inculpaţii CDC şi TR au fost trimişi în judecată pentru

o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată), instanţa a considerat, astfel cum a

reţinut la încadrarea juridică, că cele două acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune pentru

care au fost trimişi în judecată nu mai pot realiza conţinutul constitutiv a unei singure

infracţiuni de înşelăciune, ci a două infracţiuni distincte de înşelăciune.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în

considerare aceleaşi criterii analizate şi la punctul I din prezenta sentinţă, situaţia, atât din

punctul de vedere al modalităţii de săvârşire a faptelor, a scopului urmărit, a folosirii de către

inculpatul DC a calităţii de avocat pentru săvârşirea de infracţiuni, a lipsei antecedentelor

penale, a integrării în societate a inculpaţilor, a stabilirii unei pedepse rezultante proporţională

cu gravitatea faptelor, fiind valabilă şi în ceea ce priveşte infracţiunile de mai sus, astfel că li

se va da relevanţă şi în această situaţie.

Se vor aplica inculpaţilor pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile de uz de fals,

iar nu cu amenda penală, date fiind consecinţele grave ale faptelor săvârşite iar, în cazul

inculpatului CDC, i se va aplica de asemenea pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii

de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată dată fiind gravitatea faptei şi

caracterul continuat al acesteia (inculpatul a falsificat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,

la intervale de timp diferite, 2 împuterniciri avocaţiale pe care le-a folosit la organele fiscale

spre a obţine certificatele de atestare fiscală necesare vânzării celor două apartamente,

subiectul pasiv fiind unic, respectiv statul).

Cuantumul pedepselor va fi stabilit raportat la criteriile indicate mai sus, fie în limita

minimului special, fie uşor peste minim, în raport cu gradul de pericol social concret al

fiecărei fapte şi cu urmarea imediată produsă, în cazul infracţiunilor de înşelăciune, urmarea

fiind gravă, se vor aplica ambilor inculpaţi, ce au avut o contribuţie egală, aceleaşi pedepse,

într-un cuantum orientat peste minim.

Inculpatului CDC, avocat în Baroul Braşov, care s-a folosit de această profesie

pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, falsificând

cele două împuterniciri avocaţiale, i se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii

dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, în scopul prevenirii săvârşirii

de alte infracţiuni în această modalitate.

Va fi aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie corelativă pedepsei complementare,

fiind necesară interzicerea acestor drepturi şi pe perioada executării pedepselor principale

rezultante.

În baza art. 38 alineat 1, art. 39 alineat 1 litera b şi art. 45 Cod penal, va contopi cele

16 pedepse aplicate inculpatului CDC prin prezenta sentinţă, pentru faptele descrise la

punctele I şi II, va aplica pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o va

spori cu 6 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală

rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a

ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani, pedeapsa

complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată

de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal şi pedeapsa accesorie constând în

interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzută de art. 66 alineat 2 Cod penal şi

interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g

Cod penal.

În baza art. 38 alineat 1, art. 39 alineat 1 litera b şi art. 45 Cod penal, va contopi cele

17 pedepse aplicate inculpatului TR pentru faptele deduse judecăţii, descrise la punctele I şi

II, va aplica pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 ani

şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani şi 8

luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică,

42

conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie constând în

interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzută de art. 66 alineat 2 Cod penal.

Cu privire la latura civilă, instanţa reţine că s-au constituit părţi civile AYA, Rus

Răzvan, RAE şi PG, pretenţiile solicitate de aceste părţi civile fiind expuse la începutul

prezentei hotărâri.

Referitor la puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de

instanţele civile, invocată de părţile civile RR, RAE şi PG, instanţa consideră următoarele:

Cauza diferită a unor cereri de chemare în judecată, chiar dacă finalitatea lor –

anularea actului – este aceeaşi, nu justifică reţinerea autorităţii de lucru judecat, întrucât cauza

cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus

judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în

cazul în care prima hotărâre a soluţionat acelaşi litigiu pe un alt temei juridic.

Se observă, în continuare, că în hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele

civile, invocate cu putere de lucru judecat de părţile civile, s-a analizat cererea de anulare a

celor două contracte de vânzare-cumpărare şi de restituire a celor două apartamente formulată

de partea civilă AYA prin prisma principiilor de drept „resoluto iure dantis, resolvitur ius

accipientis” sau „error communis facit jus”, considerând instanţele civile, în analiza făcută, că

ne aflăm în prezenţa acestor principii ale efectelor nulităţii şi în prezenţa unei excepţii de la

primul temei juridic, privind subdobânditorul de bună-credinţă a unui imobil cu titlu oneros,

considerând că părţile civile RR, RAE şi PG sunt subdobânditori de bună-credinţă şi cu titlu

oneros ai apartamentelor, iar desfiinţarea actului juridic primar (în speţă procura nr. ….) nu ar

produce efectul desfiinţării şi a celor două contracte de vânzare-cumpărare, operând această

excepţie.

Instanţa penală, în prezenta acţiune civilă, va analiza solicitarea făcută atât de către

partea civilă AYA cât şi de către procuror, privind incidenţa unui alt temei de drept pentru a

dispune anularea celor două contracte şi restituirea apartamentelor către primul proprietar,

respectiv principiul efectelor nulităţii al restabilirii situaţiei anterioare.

Analizând acest principiu de drept, instanţa observă că este incident în speţă, iar

analizarea cauzei, prin prisma principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”, ce

s-a făcut în faţa instanţelor civile, nu-şi poate găsi aplicarea în speţă.

Acest din urmă principiu presupune existenţa a două acte juridice succesive, din care

cel puţin primul este translativ de drepturi, iar anularea primului act juridic să atragă anularea

şi actului juridic subsecvent, datorită faptului că transmiţătorului din cel de-al doilea act

juridic i se desfiinţează dreptul, astfel că nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.

În speţă se observă că nu suntem sub incidenţa acestei ipoteze de lucru din moment

ce primul act juridic constă într-o procură autentică prin care un fals proprietar împuterniceşte

un mandatar, inculpatul TR, să-i vândă cele două apartamente. Nu ne aflăm în prezenţa decât

a unui singur act juridic translativ de drepturi şi acesta este al doilea, cel prin care s-a şi

vândut fiecare dintre cele două apartamente. Prin urmare, niciuna dintre părţile civile RR,

RAE şi PG nu sunt subdobânditori ai apartamentelor ci dobânditori. Numai în situaţia în care

ei ar fi vândut la rândul lor apartamentele unor alte persoane, abia acestea puteau fi

considerate subdobânditori de bună-credinţă şi cu titlu oneros şi astfel, ar fi fost analizată

incidenţa principiului amintit mai sus şi a excepţiei acceptate de o parte a doctrinei.

Instanţa nu va analiza deci latura civilă prin prisma principiului „resoluto iure dantis,

resolvitur ius accipientis”, ci prin prisma principiului restabilirii situaţiei anterioare, acesta

fiind un alt temei de drept pentru care se poate dispune anularea celor două contracte de

vânzare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Se va respinge deci apărarea privind

puterea de lucru judecat invocată de părţile civile.

Instanţa nu contestă buna-credinţă a dobânditorilor, dar aceasta nu are nicio

relevanţă în speţă din moment ce nu-şi găseşte de plano aplicarea excepţia de la principiul

43

„resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”, din simplul motiv că nici principiul nu este

incident în speţă.

Instanţa va înlătura şi apărarea invocată de părţile civile R privind aplicarea

principiului „error communis facit jus” pentru simplul motiv că nu are nicio reglementare

legală în materia dobânditorului unui bun imobil cu titlu oneros prin vânzare-cumpărare

(singura reglementare legală se referea, la data faptelor, la art. 7 din Legea nr. 119/1996 ce

vizează actele de stare civilă – fără legătură cu cauza), este o creaţie a doctrinei, plecând de la

această prevedere legală, este aplicat în practică neunitar, fiind lipsit deci de previzibilitate

juridică.

Nu se poate invoca un asemenea principiu lipsit de reglementare legală (nici în noul

Cod civil nu este reglementat un asemenea principiu), aplicat neunitar şi sporadic în practică,

lipsit de previzibilitate, împotriva unui principiu clar reglementat de lege al efectelor nulităţii,

respectiv cel al repunerii părţilor în situaţia anterioară, pentru a lipsi de proprietatea a două

apartamente o persoană care nu are nici cea mai mică culpă, întrucât ar echivala cu o încălcare

gravă a dreptului de proprietate protejat atât de Constituţia României cât şi de art. 1 din

Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, echivalând practic cu o preluare abuzivă a apartamentelor.

Având în vedere că procura autentică nr. 905/01.10.2010, ce a stat la baza celor două

vânzări ale apartamentelor ce aparţineau părţii civile AYA, este un fals, iar inculpatul TR nu a

avut niciodată o împuternicire de la adevăratul proprietar al apartamentelor, care nici nu a

ratificat ulterior mandatul, vânzarea imobilelor de către inculpatul TR nu poate fi decât lovită

de nulitate absolută, întrucât a acţionat în numele proprietarului fără niciun mandat de

reprezentare.

Nu este incidentă nicio excepţie de la principiul efectelor nulităţii constând în

repunerea părţilor în situaţia anterioară, astfel că instanţa va dispune anularea celor două

contracte de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actelor.

Se va dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzarecumpărare

autentificat sub nr. …. la B.N.P. FCN, în sensul că apartamentul situat în Braşov,

strada ….., înscris în C.F. nr. … Braşov, nr. top …. compus din 4 camere şi dependinţe, cu

cota de … din părţile de uz comun, va reveni în proprietatea părţii civile AYA , acesta

redobândind şi dreptul de superficie asupra .. mp reprezentând teren aferent construcţiei, astfel

cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. …2002 la B.N.P. FC.

Se va dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

Se va dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. …2010 la B.N.P. FCN.

Ca o consecinţă a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, va

obliga inculpaţii CDC şi TR în solidar, la plata către părţile civile RR şi RAE a sumei de

47.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil), la plata

sumei de 15.000 Euro (la cursul B.N.R. din data plăţii), reprezentând contravaloarea

îmbunătăţirilor efectuate de părţile civile la apartamentul cumpărat, la plata sumei de 3.617 lei

reprezentând cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi la plata

sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.

Contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţile civile RR şi RAE rezultă din

declaraţiile acestora, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor PAI şi PVS, precum şi cu

declaraţiile agenţilor imobiliari care au vizionat apartamentul şi au constatat că era într-o stare

de nelocuit, necesitând reparaţii capitale. Instanţa va dispune obligarea inculpaţilor la

acoperirea acestor cheltuieli, deşi ele vor profita proprietarului căruia i s-a restituit în natură

apartamentul, întrucât există o legătură de cauzalitate între faptele inculpaţilor, respectiv dacă

nu ar fi vândut fraudulos acest apartament părţilor civile, acestea nu ar fi făcut respectiva

44

investiţie în îmbunătăţire. Pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, inculpaţii se pot desocoti

cu partea civilă AYA ulterior, pe calea unui proces civil.

Cu privire la cuantumul daunelor materiale, instanţa le-a acordat pe cele dovedite cu

încheierea de autentificare, taxele notariale find plătite de cumpărători, iar cu privire la

daunele morale, va avea în vedere declaraţiile aceloraşi martori PAI şi PVS care au indicat o

stare de stres permanent în care s-au aflat părţile civile după ce li s-a adus la cunoştinţă că

adevăratul proprietar nu a consimţit la această vânzare, stres absolut normal pentru orice

persoană care este nevoită să treacă în viaţă printr-o asemenea situaţie neplăcută. Nu se poate

contesta deci faptul că viaţa normală a celor două părţi civile nu a fost afectată prin faptele

inculpaţilor, iar acest disconfort se constituie într-un prejudiciu moral ce trebuie reparat printro

despăgubire proporţională, considerată de instanţă la cuantumul de 10.000 de lei pentru

ambele părţi civile.

Pentru aceleaşi raţiuni, va dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … la B.N.P. TV, în sensul că

apartamentul situat în Braşov, Bulevardul ….., înscris în C.F. nr. … Braşov, nr. top ….

compus din 3 camere şi dependinţe şi cota de … din părţile de uz comun, va reveni în

proprietatea părţii civile AYA, acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra a .. mp

reprezentând teren aferent construcţiei, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … la B.N.P. TV. Va dispune efectuarea

cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

Se va dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. … la B.N.P. TV.

În virtutea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară, va obliga inculpaţii

CDC şi TR în solidar, la plata către partea civilă PG a sumei de 47.000 de Euro (la cursul

B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil) şi a sumei de 3.405 lei,

reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Cu privire la solicitările părţii civile AYA de obligare a inculpaţilor la plata de

daune morale şi materiale, instanţa reţine că în viaţa părţii civile s-a produs o schimbare

negativă, suferind un stres puternic atât la momentul aflării că apartamentele sale au fost

vândute cât şi ulterior, stres care va dăinui, ca şi în cazul celorlalte părţi civile, până la

soluţionarea definitivă a cauzei, partea civilă fiind nevoită să vină de mai multe ori în ţară

tocmai pentru a rezolva această problemă.

Această modificare negativă adusă calităţii vieţii părţii civile prin faptele inculpaţilor

se constituie într-un prejudiciu care trebuie reparat de autorii delictului, respectiv de către

inculpaţi. Instanţa îi va obliga în solidar pe inculpaţii CDC şi TR la plata către partea civilă

AYA a sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune morale.

Acordarea de daune morale tuturor părţilor civile din această cauză care au solicitat

acest lucru s-a făcut în temeiul Codului civil vechi, în vigoare la data producerii faptei ilicite

cauzatoare de prejudicii (Codul civil nou nu permite acordarea de daune morale în această

situaţie) prin analizarea îndeplinirii condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale,

prevăzute de Codul civil la art. 998 şi următoarele. Astfel, instanţa a considerat că faptele

inculpaţilor ce au vândut apartamentele fără acordul proprietarului unor cumpărători

reprezintă un fapt ilicit, ce a cauzat un prejudiciu ilustrat de stresul ce le-a afectat viaţa

cotidiană, atât proprietarului cât şi cumpărătorilor, există legătură de cauzalitate între fapta

ilicită şi prejudiciu, iar vinovăţia inculpaţilor este stabilită prin prezenta hotărâre. Fiind

îndeplinite aceste condiţii, instanţa a acordat daune morale părţilor civile.

Instanţa va respinge ca nefondate daunele materiale constând în cuantumul chiriei de

care a fost lipsită partea civilă AYA, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă că apartamentele ar fi

fost închiriate la momentul vânzării lor frauduloase, sau mai înainte, ci dimpotrivă, unul

dintre ele nici nu era în stare de locuit, iar celălalt nu a fost închiriat niciodată. Nici măcar

45

intenţia inculpatului de a veni în România şi de a închiria cele două apartamente nu a fost

dovedită, nicio probă nefiind administrată în acest sens. Nefiind dovedită condiţia producerii

unui prejudiciu cert, instanţa va respinge aceste pretenţii.

Instanţa va dispune anularea şi desfiinţarea totală a procurii autentificate sub

nr. … la B.N.P. FCN a paşaportului emis pe numele AYA cu nr. …, a împuternicirilor

avocaţiale emise de inculpatul CDC nr. …, nr. ….., nr. … şi.nr. .. şi a certificatelor fiscale nr.

…., nr. ….,nr. …2010 şi nr. …. Aceste înscrisuri sunt false, astfel cum a rezultat din probele

administrate şi analizate la expunerea situaţiei de fapt.

În baza art. 274 alineat 1 Cod de procedură penală, va obliga pe fiecare dintre

inculpaţi la plata către stat a sumei de 1.800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de

stat la judecata în fond.

Va dispune avansarea sumei de 260,40 de lei reprezentând onorariu interpret

desemnat pentru partea civilă AYA.

În baza art. 276 alineatele 1 şi 2 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul

Sârbu Adrian Ioan la plata către partea civilă PCL a sumei de 2.000 de lei, iar pe fiecare dintre

inculpaţii CDC şi TR la plata sumei de 2.000 de lei către partea civilă PCL, a sumei de 1.550

de lei către părţile civile RR şi RAE şi a sumei de 310 lei către partea civilă PG, cu titlu de

cheltuieli de judecată efectuate de părţile civile.

Soluţia Curţii de Apel Braşov din apriie 2015

Solutia pe scurt: În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge sesizarea, formulată din oficiu de instanţă, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin, Taus Răzvan şi Sârbu Adrian Ioan.

I. În baza art. 322 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul CORBU DRAGOŞ CĂTĂLIN la 2 pedepse principale de câte 9 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată ( falsificarea împuternicirilor avocaţiale nr. 23 şi nr. 21 din 16.12.2010 şi 14.04.2011 ) şi la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzute de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzute de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la fals intelectual. În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 297 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la 2 pedepse principale de câte 2 ani închisoare şi la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu. În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzute de art. 66 alineat 2 Cod penal. În baza art. 244 alineatele 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune ( persoane vătămate Statul Român prin Municipiul Braşov, S.C. Rial S.R.L. şi Petrescu Loredana ). În baza art. 47 Cod penal, raportat la art. 320 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 52 Cod penal raportat la art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual sub forma participaţiei improprii. În baza art. 323 Cod penal, teza I, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de uz de fals a unui înscris oficial. În baza art. 322 Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal ( două acte materiale ), cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată ( falsificarea împuternicirilor avocaţiale nr. 23 şi nr. 24 din 30.09.2010 şi 16.12.2010 ) şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 244 alineatele 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune ( persoane vătămate Rus Răzvan, Rus Anca Elena, Popa Gheorghe şi Abdullah Yay Almukhtar). În baza art. 396 alineat 5 Cod de procedură penală, raportat art. 16 alineat 1 litera a Cod de procedură penală, dispune achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuzaţia de fals în declaraţii. În baza art. 38 alineat 1, art. 39 alineat 1 litera b şi art. 45 Cod penal, contopeşte cele 16 pedepse, aplică pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzută de art. 66 alineat 2 Cod penal şi interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal.

II. În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 322 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul TAUS RĂZVAN la 2 pedepse principale de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma complicităţii ( complicitatea la falsificarea împuternicirilor avocaţiale nr. 23 şi nr. 21 din 16.12.2010 şi 14.04.2011 ). În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la fals intelectual. În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 297 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la 2 pedepse principale de câte 2 ani închisoare şi la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu. În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzută de art. 66 alineat 2 Cod penal. În baza art. 244 alineatele 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune ( persoane vătămate Statul Român prin Municipiul Braşov, S.C. Rial S.R.L. şi Petrescu Loredana ). În baza art. 52 Cod penal raportat la art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la patru pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a patru infracţiuni de fals intelectual sub forma participaţiei improprii. În baza art. 323 Cod penal, teza I, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de uz de fals a unui înscris oficial. În baza art. 244 alineatele 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune ( persoane vătămate Rus Răzvan, Rus Anca Elena, Popa Gheorghe şi Abdullah Yay Almukhtar ). În baza art. 396 alineat 5 Cod de procedură penală, raportat art. 16 alineat 1 litera a Cod de procedură penală, dispune achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuzaţiile de instigare la fals material în înscrisuri oficiale ( instigarea A.N. la falsificarea paşaportului nr. 001364681 ) şi uz de fals ( fapta din data de 01.10.2010 constând în folosirea paşaportului falsificat ). În baza art. 38 alineat 1, art. 39 alineat 1 litera b şi art. 45 Cod penal, contopeşte cele 17 pedepse, aplică pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 ani şi 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, prevăzută de art. 66 alineat 2 Cod penal.

III. În baza art. 297 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul SÂRBU ADRIAN IOAN la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani şi a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu ( fapta din data de 16.12.2010 ). În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, şi a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual ( fapta din data de 16.12.2010 ). În baza art. 297 alineat 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal şi art. 76 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani şi a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu ( fapta din data de 14.04.2011 ). În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, şi a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 321 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera a Cod penal şi art. 76 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual ( fapta din data de 14.04.2011 ). În baza art. 396 alineat 5 Cod de procedură penală, raportat art. 16 alineat 1 litera b teza a II-a Cod de procedură penală, dispune achitarea aceluiaşi inculpat pentru cele două acuzaţii de complicitate la înşelăciune. În baza art. 38 alineat 1, art. 39 alineat 1 litera b şi art. 45 Cod penal, contopeşte cele 4 pedepse, aplică pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, pe o durată de 2 ani şi a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică, conform art. 66 alineat 2 Cod penal, şi a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alineat 1, litera g Cod penal. În baza art. 91 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal. În baza art. 93 alineat 1 Cod penal, obligă inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: – Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de respectivul serviciu; – Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; – Să anunţe, în prealabil, serviciului indicat, orice schimbare de locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 5 zile; – Să comunice schimbarea locului de muncă; – Să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov informaţii şi documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă. În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii comunitare. În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul Sârbu Adrian Ioan trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile şi stabileşte că instituţiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria Municipiului Braşov şi Fundaţia pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare – Atelierul M.F.C. Braşov. În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului Sârbu Adrian Ioan asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 65 alineat 3 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

IV. În baza art. 397 Cod de procedură penală şi art. 25 Cod de procedură penală, dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. Sârbu Victor şi Sârbu Adrian Ioan sub nr. 1355/16.12.2010 şi sub nr. 584/14.04.2011, în sensul că imobilul situat în Braşov, strada Postăvarului, judeţulş Braşov, înscris în cartea funciară a municipiului Braşov compus din curţi construcţii în suprafaţă de 272 mp iar din C.F. de hârtie de 271,80 mp, revine în proprietatea extratabulară a Statului Român prin Municipiul Braşov şi în administrarea S.C. RIAL S.R.L. Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară. În baza art. 25 alineat 3 Cod de procedură penală, dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. Sârbu Victor şi Sârbu Adrian Ioan şi a procurii autentificate de către notarul Hoffman, înlocuitor al notarului Rainer Stutz, la data de 17.08.2010 la Heilbronn, Germania, aflată la filele 85-88 dosar de urmărire penală, volumul II.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, art. 5 din O.G. nr. 9/2000, obligă inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin, Taus Răzvan şi Sârbu Adrian Ioan în solidar, la plata către partea civilă Petrescu Loredana a sumei de 60.000 de Euro ( la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil ), la care se adaugă dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, începând cu data de 14.04.2011 pentru contravaloarea în lei a sumei de 59.000 de Euro şi de la data de 14.03.2011 pentru contravaloarea în lei a sumei de 1.000 de euro şi la plata sumei de 7.668 lei reprezentând impozitele plătite de partea civilă, onorariu notar şi taxa către A.N.C.P.I. achitate la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Respinge celelalte pretenţii formulate de partea civilă Petrescu Loredana. În baza art. 17 litera a din Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici, respinge ce nefondată cererea de obligare a Casei de Asigurări a Notarilor Publici în solidar cu inculpatul Sârbu Adrian Ioan la plata daunelor materiale, formulată de partea civilă Petrescu Loredana.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Magyari Hajnalka şi dispune obligarea în solidar a inculpaţilor Corbu Dragoş Cătălin, Taus Răzvan şi Sârbu Adrian Ioan, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 25 Cod de procedură penală, dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1039/28.10.2010 la B.N.P. Ficard Cătălina în sensul că apartamentul situat în Braşov, strada Tâmpei, compus din 4 camere şi dependinţe, cu cota de 17/1150 din părţile de uz comun, revine în proprietatea părţii civile Abdullah Yay Almukhtar, acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra 17 mp reprezentând teren aferent construcţiei, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. Farcaş Cornel. Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alineat 3 Cod de procedură penală, dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. Ficard Cătălina. În baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, obligă inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan în solidar, la plata către părţile civile Rus Răzvan şi Rus Anca Elena a sumei de 47.000 de Euro ( la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil ), la plata sumei de 15.000 Euro ( la cursul B.N.R. din data plăţii ), reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţile civile la apartamentul cumpărat, la plata sumei 3.617 lei reprezentând cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi la plata sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale. Respinge celelalte pretenţii formulate de părţile civile, ca nefondate.

În baza art. 397 Cod de procedură penală şi art. 25 Cod de procedură penală, dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3093/22.12.2010 la B.N.P. Tudorache Viorel în sensul că apartamentul situat în Braşov, Bulevardul Valea Cetăţii, compus din 3 camere şi dependinţe şi cota de 19/266 din părţile de uz comun. revine în proprietatea părţii civile Abdullah Yay Almukhtar, acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra a 19 mp reprezentând teren aferent construcţiei, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. Tudorache Viorel. Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alineat 3 Cod de procedură penală, dispune anularea şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. Tudorache Viorel. În baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, obligă inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan în solidar, la plata către partea civilă Popa Gheorghe a sumei de 47.000 de Euro ( la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil ) şi a sumei de 3.405 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Respinge celelalte pretenţii formulate de partea civilă Popa Gheorghe. În baza art. 998, art. 999, art. 1003 Cod civil vechi, obligă în solidar inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan la plata către partea civilă Abdullah Yay Almukhtar a sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune morale. Respinge, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă Abdullah Yay Almukhtar.

În baza art. 25 alineat 3 Cod de procedură penală, dispune anularea şi desfiinţarea totală a procurii autentificate la B.N.P. Ficard Cătălina, a paşaportului emis pe numele Abdullah Yay Almukhtar a împuternicirilor avocaţiale emise de inculpatul Corbu Dragoş Cătălin şi a certificatelor fiscale. În baza art. 162 alineat 5 Cod de procedură penală, dispune restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, către Ambasada Statului Kuwait din Bucureşti, a modelului de paşaport kuwaitian aflat la fila 288 din volumul III de urmărire penală şi către partea civilă Petrescu Loredana a stick-ului depus la dosar la judecată şi aflat la camera de corpuri delicte a instanţei.

În baza art. 274 alineat 1 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a sumei de 1.800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în fond. Dispune avansarea sumei de 260,40 de lei reprezentând onorariu interpret desemnat pentru partea civilă Abdullah Yay Almukhtar. În baza art. 276 alineatele 1 şi 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul Sârbu Adrian Ioan la plata către partea civilă Petrescu Loredana a sumei de 2.000 de lei, iar pe fiecare dintre inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan la plata sumei de 2.000 de lei către partea civilă Petrescu Loredana, a sumei de 1.550 de lei către părţile civile Rus Răzvan şi Rus Anca Elena şi a sumei de 310 lei către partea civilă Popa Gheorghe, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de părţile civile.

Soluţia ÎCCJ din martie 2017

Detalii soluţie: Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul Sârbu Adrian Ioan împotriva sentinţei penale nr. 9/F din 06 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând: Înlătură pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar, aplicate inculpatului Sârbu Adrian Ioan pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C.pen., precum şi pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 25 alin. (3) C.pr.pen., dispune desfiinţarea cărţii de identitate emise pe numele Fromm Ilse cu nr. 122000137 (742956). Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan şi de părţile civile Popa Gheorghe, Petrescu Loredana, Rus Răzvan şi Rus Anca Elena împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Magyari Hajnalka. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate. Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul Sârbu Adrian Ioan rămân în sarcina statului. Obligă apelantele părţi civile Magyari Hajnalka, Popa Gheorghe, Petrescu Loredana, Rus Răzvan şi Rus Anca Elena şi apelanţii intimaţi inculpaţi Corbu Dragoş Cătălin şi Taus Răzvan la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorilor desemna?i din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi Taus Răzvan şi Sârbu Adrian Ioan, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat Corbu Dragoş Cătălin, în sumă de 360 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei. Onorariul interpretului de limba arabă se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Definitivă.