Mesajul adresat preoţilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor greco-catolici, precum şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu, are tema: „Trecerea Domnului şi trecerea noastră” şi a fost prezentat de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial de Cluj-Gherla.

Luni, 10 aprilie 2017, la Sediul Episcopiei de Cluj-Gherla s-a desfăşurat Conferinţa de presă cu ocazia lansării mesajului pastoral al Episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla la Sărbătoarea Învierii Domnului. La întâlnirea organizată, prin intermediul Biroului de presă coordonat de pr. Daniel Avram, consilier eparhial mass-media, au fost invitaţi colaboratori din cadrul instituţiilor de presă locale şi centrale.

Atât prin meditaţiile susţinute la cele trei zile de reculegere şi pregătire spirituală pentru Sărbătoarea Învierii – care s-au desfăşurat la Catedrala „Schimbarea la Faţă” în perioada 4-6 aprilie 2017, în prezenţa a numeroşi preoţi, persoane consacrate şi sute de credincioşi –, precum şi în prezentarea făcută în cadrul conferinţei de presă din 10 aprilie, Preasfinția Sa a dorit să răspundă la întrebarea: „care este originea sărbătorii Paștilor?”

Răspunsul la această întrebare a fost dat, pornind, mai întâi, de la Vechiul Testament: Paștele evreilor – trecerea Domnului, mergând apoi spre Noul Testament – Cina Domnului – trecerea lui Cristos din moarte la viață și ajungând, în final, la Paștele noastre – trecerea noastră de pe pământ la cer, sunt cele trei puncte ale mesajului pastoral.

Redăm din prezentarea făcută de PS Florentin, o sinteză a mesajului pastoral care va fi prezentat pe larg credincioşilor de pe întreg teritoriul eparhiei, de către preoţi, la Sfânta Liturghie solemnă din Duminica de 16 aprilie 2017, mărita Sărbătoare a Învierii Domnului:

1. Paştile evreilor – trecerea Domnului

„În prima etapă, pornim de la un ritual foarte vechi, un obicei al popoarelor nomade care la începutul primăverii, aduceau o jertfă divinității, un miel care era înjunghiat și care le oferea speranță de prosperitate. Probabil și evreii nomazi în Egipt cunoșteau acest ritual şi pe măsură ce Dumnezeu se va dezvălui acestui popor prin Moise, acest ritual păgân se va transforma în principala sărbătoare a poporului lui Israel.

Dar, cum s-a întâmplat aceasta? În Cartea Exodului, la cap. al XII-lea, Dumnezeu vorbeşte fiilor lui Israel prin Moise, cerându-le ca, în ziua a 14-a a lunii, să sacrifice un miel. Trupul mielului se va frige, dar fără a i se zdrobi vreun os, iar cu sângele lui se vor însemna porţile caselor evreilor. Cina se va lua în grabă, îmbrăcaţi ca pentru drum, având chiar şi toiagul în mână, «pentru că este Paştile Domnului». Cuvântul Paști provine din limba ebraică şi înseamnă «trecere» sau «a sări peste». Aceasta pentru că Domnul a trecut peste casele fiilor lui Israel în această seară și le-a ocrotit, le-a ferit de moarte, în schimb casele egiptenilor care nu aveau semnul sângelui pe poartă au fost atinse de îngerul nimicitor. Era a 10-a pedeapsă care se abătea asupra poporului egiptean, moartea celor întâi născuți ai oamenilor și ai animalelor. Ca urmare a acestei nopţi îngrozitoare pentru egipteni, poporul lui Israel este invitat să plece, de către Faraonul care până atunci se opunea plecării lor.

Urmează a doua intervenţie divină, momentul în care poporul, de cca 600.000 de persoane, trece ca pe uscat Marea Roșie. Astfel, sărbătoarea Paștilor, sau «a trecerii Domnului», de acum înainte, pentru evrei va însemna, pe de o parte, ocrotirea de îngerul morții, și, pe de altă parte, trecerea miraculoasă a Mării Roșii. La această sărbătoare, fiii lui Israel își vor aduce aminte de aceste evenimente miraculoase şi vor înțelege că Dumnezeu este mereu alături de ei.

2. Paştile Domnului – trecerea din moarte la viaţă

Trecem mai departe, la Noul Testament, în momentul ultimei Cine a lui Isus. În acel timp, ritul celebrării sărbătorii Paştilor a evoluat, în două momente: prima parte este junghierea mieilor, are loc la Templu și o face numai preotul iar sângele mielului se varsă pe masa altarului pentru a fi adus ca ardere de tot. A doua parte este masa rituală, a mielului, dar după o rânduială foarte precisă, în care trebuiau binecuvântate și apoi oferite patru potire: al sfinţirii, al Scripturii, al mulțumirii și un potir de binecuvântare.

În vremea în care Isus celebrează Cina cea de Taină, este vremea înjunghierii mieilor, aşadar este o Cină Pascală. Însă, în momentul în care Isus împreună cu apostolii aduc jertfa rituală, Isus, binecuvântând potirul, nu vorbește despre mielul care a fost înjunghiat în Egipt, nici despre trecerea Mării Roșii, așa cum se obișnuia, ci vorbește despre însuși Trupul Său și Sângele său, oferite pentru iertarea păcatelor. Este, de fapt, o prefigurare a momentului în care El însuși va trece prin moarte spre viață. Nu este însă numai prefigurare, este și o consacrare a acestei pâini și a vinului, care sunt astfel transformate în Trupul și Sângele Său, așa cum El o spusese: «cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (cf. Io 6,54).

Iată pasul care se face de la vechiul ritual al evreilor – înjunghierea mielului, la noul ritual al creștinilor – înjunghierea noului miel – «Mielul lui Dumnezeu» care a luat asupra Sa păcatele lumii, așa cum Îl numește Sfântul Ioan Botezătorul. De-acum înainte, creștinii nu vor mai înjunghia mielul, nici la templu, nici în casele lor, ci vor aduce Jertfa Pâinii și a Vinului, care, la ceasul rânduit, se va transforma în preasfânt Trupul și Sângele lui Hristos.

3. Paștele noastre – trecerea noastră de pe pământ la cer

Creștinii celebrează trecerea Domnului prin moarte la viață – răscumpărarea păcatelor noastre ale tuturor, dar și trecerea noastră cu Hristos din moartea păcatului, la viață. Dacă ne întrebăm: «ce legătură am, eu, cel de astăzi, cu Paştile Domnului?», Sfântul Augustin răspunde: «deoarece El a murit pentru păcatele noastre şi a Înviat pentru îndreptarea noastră, în pătimirea şi Învierea Domnului este sfinţită trecerea noastră din moarte la viaţă». Cu alte cuvinte, celebrarea Sărbătorii Paştilor, pentru fiecare dintre noi, creștinii, înseamnă trecerea spre viață”.

Înainte de încheierea prezentării, au mai fost amintite câteva idei care prezintă obiectivele actuale ale Eparhiei de Cluj-Gherla: „în primul rând, ca în fiecare primăvară, comemorăm cu reverență Episcopii mărturisitori ai credinței care au trecut la Domnul. În luna mai va avea loc tradiționalul pelerinaj la Sighet, la Cimitirul săracilor, unde odihnesc, până la a doua venire, osemintele celor patru episcopi catolici morți la penitenciarul din Sighet.

De asemenea, am dorit să mulțumesc credincioșilor noștri care au răspuns cu generozitate apelului de a trimite fotografii, sau documente legate de personalitatea Cardinalului Iuliu Hossu, care ne-au fost de mare folos pentru organizarea unui muzeu și a unei expoziții itinerante despre personalitatea eminentului nostru arhipăstor, și, în continuare, invităm credincioșii noștri să ne aducă asemenea materiale. Procesul de beatificare a episcopilor continuă, și ne rugăm ca în curând să putem participa împreună la momentul când vor fi ridicați la treapta altarelor. În semn de omagiu adus memoriei lor, continuăm monumentala construcție a Catedralei din Piața Cipariu, solicitând sprijinul prin rugăciune, dar, dacă este posibil, și pe plan material.

În luna mai, vom avea, de asemenea, bucuria de a primi vizita confraților noștri episcopi de pe întreg cuprinsul țării în urbea noastră, cu ocazia Sesiunii de primăvară a Conferinței Episcopilor Catolici din România și rămânem, în continuare, uniți în rugăciune, pentru a putea avea bucuria și marele har de a primi cât mai curând vizita Sf. Părinte Papa Francisc pe teritoriul României”.

A urmat încheierea: „Aşa cum am văzut, de la trecerea Domnului la trecerea noastră, putem marca trei momente. Primul, Paştile Domnului, care, în Vechiul Testament, semnificau trecerea Domnului, ocrotind casele fiilor lui Israel, şi, apoi, trecerea eliberatoare a Mării Roşii. Al doilea, Paştile lui Hristos, la ultima cină, cu ritul prefigurativ al Noii Legi, întru jertfirea Trupului şi Sângelui Său, iar, apoi, trecerea prin moarte la Înviere. Paştile noastre, al treilea moment, încep cu trecerea prin apele morţii spre viaţă, prin Botez, dar se vor împlini numai la trecerea cu bine a pragului morţii spre Viaţa cerească, spre Ospăţul definitiv al Mielului.

Deci, putem afirma: pentru că este Ziua Învierii, să ne îmbrăcăm în lumină, să ne curăţim sufletele, pentru că este Trecerea Domnului, sunt Paştile Domnului, căci din moarte la Viaţă şi de la cele pământeşti la cele cereşti, Hristos, Dumnezeul nostru, ne-a trecut şi pe noi, cei care cu credinţă şi speranţă intonăm cântarea de învingere: «Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!».

Cu suflete pline de lumină, să trecem cu Hristos prin moarte spre Viaţă, cu speranţa că la ceasul rânduit, alături de Cel Înviat, vom celebra Ospăţul Mielului Ceresc!

La Trecerea Domnului prin viaţa noastră, vă doresc sărbători binecuvântate, iar bucuria Învierii să anime toate zilele vieţii noastre! Hristos a Înviat!”.

În partea a doua a întâlnirii cu reprezentanţii instituţiilor de presă, Preasfinţia Sa a răspuns la întrebările jurnaliştilor. Au fost ridicate subiecte de larg interes, precum condiţiile privind posibila vizită a Suveranului Pontif în România, dar şi întrebări referitoare la marele praznic care se apropie. De exemplu, s-a pus întrebarea: „ce ar trebui să facă un creştin de Paşti”?, la care Preasfinţia Sa a răspuns: „la nivelul pregătirii spirituale, în primul rând să ne reamintim că purtăm în trupul nostru muritor o entitate nemuritoare, care este sufletul și, așa cum la învierea lui Lazăr, Hristos nu se adresează unui trup mort, ci unui suflet viu, spunând: «Lazăre, ieşi afară, la fel, și noi, suntem chemați în aceste zile să ieșim din întunericul obișnuințelor noastre și să ne curățim sufletul, să lăsăm să fie luminat de harul Spiritului Sfânt, să dăm la o parte piatra mormântului, pietrele care ne împiedică să-L vedem și să primim chemarea lui Hristos: «vino afară», adică, «ieși din starea în care te aflai și ridică-te cu Hristos, la lumină». Deci, în primul rând să ne preocupăm de curăția sufletească, de împăcarea cu cei din familie şi cu cei din societate.

Sărbătoarea Paştilor este și un moment al reconcilierii și apoi, încercarea de a retrăi efectiv momentele prin care Domnul trece, pentru a simţi la nivel personal trecerea din moarte la viață, pentru a schimba cu adevărat viața noastră.

Cât este de frumos este ca, în Vinerea Sfântă, să participi la procesiune, la înmormântarea lui Hristos care astfel devine pentru tine un eveniment personal, al tău, al istoriei tale. Când intri pe sub epitaf, în mod simbolic intri în mormânt cu Hristos, pentru a ieși cu Hristos Înviat.

Aceste evenimente, pentru noi, creştinii, ca și pentru poporul evreu, au un rol extraordinar, de a reactiva memoria: Dumnezeu este cu noi, Dumnezeu trece prin viața noastră, nu suntem străini în lumea aceasta, ci avem un Dumnezeu care este alături de noi, care ne ocrotește, dar dorește să ne amintim și noi de El.

Paștele Domnului este principala sărbătoare a creștinului în care anticipăm trecerea noastră, o pregătim, prin credință. Mântuitorul i se adresează Martei prin cuvintele: «oricine trăiește și crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi» (Io 11,25), deci noi, acum, meditând asupra morții lui Isus, ne pregătim, prin credință, învierea noastră!”, a transmis Ierarhul greco-catolic clujean, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, tuturor credincioşilor iubitori de Dumnezeu.