Magistraţii Curţii de Apel Cluj au luat act în această săptămână, de tranzacţia încheiată între reprezentanţii UBB şi UMF, privind împărţirea unui teren de aproape 2 hectare din zona Becaş, aparţinând fostului profesor de drept Alexandru Angelescu.

Procesul este mai vechi, fiind demarat pe vremea fostul rector Andrei Marga, care a descoperit proprietatea pe numele UMF şi a chemat Medicina în judecată. Litigiul a fost suspendat, până la finalizarea cererii revendicative a familiei fostului profesor de drept, care nu a avut câştig de cauză, deoarece proprietatea fusese lăsată Facultăţii de Drept prin act testamentar.

Potrivit unei înţelegeri parafate luna trecută între rectorii Ioan Aurel Pop şi Alexandru Irimie, 60 la sută din proprietate trece în patrimoniul UBB, restul de 40 la sută rămânând la UMF, care administrează terenul şi ce a mai rămas din fermă de la confiscarea averii familiei Angelescu de către comunişti.

Decizia Curţii de Apel deschide Cutia Pandorei, proprietatea Universităţii Ferdinand fiind adjudecată de către UBB, considerată a fi singura continuatoare de drept. Casa Universitarilor sau Parcul Babeş sunt câteva exemple semnificative patrimoniale, exploatate financiar doar de către UBB, de la care au fost excluse celelalte universităţi clujene.

Proprietatea Angelescu din zona Becaş avea rolul de a susţine financiar biblioteca profesorului universitar, titular al Catedrei de Drept civil a Facultăţii de Drept a Universităţii Ferdinand. Licenţiat la Paris, Alexandru Angelescu a fost unul dintre primii specialişti în materiile Dreptul familiei şi a Proprietăţii imobiliare.

Profesorul Aexandru Angelescu descindea dintr-o importantă familie de medici şi oameni de afaceri, Angelescu şi Monteoru, tatăl său, medicul liberal Constantin Angelescu deţinând pe lângă calităţile de politician, parlamentar şi academician şi aceea de premier al României, după asasinarea lui Ioan Duca, la finalul anului 1933.

Tip solutie: Admitere apel
Solutia pe scurt: Admite apelurile declarate de către reclamanta U.”B.B.” şi de către pârâta U.M.F.” I.H.” împotriva sentinţei civile nr. 36 din 08.02.2002, pronunţată în dosarul Tribunalului Cluj, pe care o schimbă în sensul că ia act de tranzacţia încheiată între părţi, având următorul conţinut: „Părţile: U. “B.-B.” (UBB), reprezentată prin Rector acad. prof. dr. I.-A. P.,.confirmat prin Ordinul nr. 3377/10.03.2016 emis de M. E. N. şi C. Ş., în calitate de apelantă-reclamantă în dosarul Curţii de Apel Cluj şi U. M. F. „I. H.” (UMF), reprezentată prin Rector prof dr. A. I., confirmat prin Ordinul nr. 3016/08.01.2016 emis de M. E. N. şi C. Ş., în calitate de intimată-pârâtă în dosarul Curţii de Apel Cluj. Prin prezenta tranzacţie părţile au convenit, în baza art. 2267 şi urm., art. 2278 Cod civil şi art. 270 – 272 Cod procedură civilă (1865), art. 122 alin. (1), art. 123 alin. (2), art. 213 alin. (6) şi art. 226 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, asupra modului de stingere a litigiului care formează dosarul la Curtea de Apel Cluj, în apel, având ca obiect revendicare imobiliară în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul teren înscris în Cartea funciară nr. 322299 Cluj-Napoca, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 9219 Cluj, nr. topo. 13803, precum şi construcţiile edificate pe acest teren, dar care nu sunt înscrise în cartea funciară, precum şi asupra modului de rezolvare a diferendului cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii anterior descris, ţinând seama de drepturile şi interesele ambelor universităţi.

Preambul: Prezenta tranzacţie a fost încheiată având în vedere următoarele premise: U. “B. – B.” este proprietară, sub Bl.l, asupra terenului înscris în Cartea funciară nr. 322299 Cluj-Napoca provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 9219 Cluj, nr. topo. 13803. Dreptul de proprietate asupra terenului şi asupra construcţiilor edificate pe acesta a fost dobândit prin moştenire testamentară, de la prof. A. A., de către F. de D. a U. şi întabulat în Cartea funciară în anul 1947. Până la Reforma învăţământului, din anul 1948, F. de D., F. de L., F. de Ş. şi F. de M. (astăzi U. de M. şi F. “I. H.”) alcătuiau U. “R. F. I”, a cărei continuatoare în drepturi este U. “B.-B.” conform Sentinţei civile nr. 9226/2002 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 8529/2002, definitivă. În perioada comunistă, raportat la modul de utilizare a bunurilor aparţinând instituţiilor publice, prin Ordinul nr. 882/1964 al Ministerului învăţământului, imobilul proprietatea U. “B.– B.” a fost trecut în administrarea I. de M. şi F. Cluj, actualmente U. de M. şi F. “I. H”. Prin efectul Legii nr. 84/1995 Legea învăţământului, raportat la faptul imobilul era în administrarea U. de M. şi F. “I. H.”, acest imobil a fost evidenţiat ca făcând parte din patrimoniul acesteia. Conform încheierii nr. 19154/2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, notată sub B7,8 în C.F. nr. 9219 Cluj, acest titlu nu este opozabil U. “B.- B.”, proprietară de Carte funciară. Dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii de către Facultatea de Drept a fost contestată de către moştenitorii prof. A. A., solicitările acestora fiind respinse prin Sentinţa civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Curţii de Apel Cluj. Prin aceste hotărâri a fost stabilită definitiv valabilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului de către F. de D. a U. “B – B”, cu titlu de moştenire testamentară, precum şi valabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al acesteia în Cartea funciară. În ultimii 50 de ani imobilul a fost folosit în comun de către cele două Universităţi, construcţia fiind ocupată de chiriaşi ai U. “B. – B.” şi de chiriaşi ai U. de M. şi F. “I. H.”. Construcţia edificată pe acest teren este evidenţiată în dovada de existenţă a construcţiei eliberată de P. M. Cluj-Napoca. Având în vedere situaţia juridică creată de existenţa a două titluri concurente asupra aceluiaşi imobil, de interesul comun în a înlătura posibilitatea unor contestaţii viitoare prin respectarea voinţei testatorului, cele două universităţi părţi ale tranzacţiei, ţinând cont de calitatea lor de instituţii de învăţământ de stat şi de relaţiile cordiale şi de sprijin reciproc ce caracterizează raporturile dintre părţi, au hotărât că cea mai bună modalitate de soluţionare a problemei dreptului de proprietate asupra imobilului o reprezintă încheierea prezentei tranzacţii, ca rezultat al unor concesii reciproce.

Obiect: Părţile semnatare ale tranzacţiei declară intenţia lor comună de a respecta voinţa testatorului, ca veniturile sau fondurile obţinute în urma imobilului să fie utilizate în interesul F. de D. a U. “B. – B.”, în special pentru susţinerea activităţii F. de D. şi a bibliotecii acesteia, având în vedere şi exigenţele legii în acest sens. Părţile semnatare ale tranzacţiei declară intenţia lor comună de a stinge litigiul dintre ele, luând în considerare drepturile lor concurente asupra terenului şi construcţiei edificate pe acesta, precum şi faptul că ambele părţi au calitatea de instituţii publice de învăţământ superior. Prin prezenta tranzacţie, U. “B. – B.” recunoaşte faptul că dreptul de proprietate asupra cotei de 40% (40/100) din terenul înscris în Cartea funciară nr. 322299 Cluj-Napoca, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 9219 Cluj, nr. topo 13803, precum şi asupra construcţiilor edificate pe acesta, aparţine U. de M. şi F. “I. H.”, ca efect al Ordinului nr. 882/1964 al Ministerului învăţământului şi al tranzacţiei. Prin prezenta tranzacţie, U. de M. şi F. “I. H.” recunoaşte faptul că dreptul de proprietate asupra cotei de 60% (60/100) din terenul înscris în Cartea funciară nr. 322299, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 9219 Cluj, nr. topo 13803, precum şi asupra construcţiilor edificate pe acesta, aparţine U. “B. – B.”, ca moştenitoare testamentară. Ambele părţi solicită înscrierea dreptului de proprietate astfel stabilit asupra imobilului, în Cartea funciară nr. 322299 provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 9219 Cluj, nr. topo 13803, în cotă de 3/5 în favoarea U. “B. – B.” şi în cotă de 2/5 în favoarea U. de M. şi F. “I. H”, ca efect al tranzacţiei. Ambele părţi declară, prin semnarea prezentei tranzacţii, că dreptul de proprietate în cote părţi stabilit prin prezenta tranzacţie se aplică corespunzător şi asupra construcţiilor edificate pe acest teren şi neevidenţiate în cartea funciară, precum şi asupra oricăror accesorii ale imobilului. Ambele părţi declară că sunt de acord cu folosinţa în comun a imobilului, proporţional cu cotele de proprietate convenite prin prezenta tranzacţie, modul de folosinţă asupra terenului şi construcţiei, respectiv reglementarea situaţiei chiriaşilor, urmând a fi realizată printr-o convenţie ulterioară, ţinând cont şi de contractele de închiriere în curs de derulare. Ambele părţi se obligă să nu săvârşească nicio faptă şi să nu încheie niciun act de natură a afecta drepturile de proprietate sau de folosinţă recunoscute în favoarea celeilalte părţi prin prezenta tranzacţie sau de natură a afecta, în orice fel, valorificarea ulterioară a drepturilor convenite prin prezenta tranzacţie. Ambele părţi declară că prin semnarea prezentei tranzacţii nu mai au niciun fel de pretenţie reciprocă, de niciun fel, în legătură cu proprietatea sau folosinţa imobilului obiect al prezentei tranzacţii, altele decât cele cuprinse în prezenta tranzacţie, toate litigiile şi neînţelegerile dintre ele fiind stinse pe această cale. Niciuna dintre părţi nu va putea pretinde niciun fel de sume, cu niciun fel de titlu, pentru chiriile încasate sau modul de folosinţă al imobilului obiect al prezentei tranzacţii, efectuat până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se va lua act de tranzacţie. Părţile se obligă să se prezinte, prin reprezentant legal sau mandatar cu procură de reprezentare, la termenul stabilit în apel pentru dosarul de revendicare, pentru a cere ca hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în dosar al Curţii de Apel Cluj să consfinţească prezenta înţelegere a părţilor, în condiţiile art. 270-272 Cod procedură civilă (1865). Prezenta tranzacţie s-a încheiat la Cluj-Napoca, în cinci exemplare, câte două pentru fiecare parte şi unul pentru a fi depus la Curtea de Apel Cluj, astăzi data înregistrării în Registrul general. U. „B.-B.” U. de M. şi F „I. H.” prin prin Rector acad.prof.dr. I.-A. P. Rector prof.dr. A. I. ss. indescifrabil ss. indescifrabil L.S. L.S. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică.

ANGELESCU, Alexandru C

(10 decembrie 1902, Bucureşti – 20 aprilie 1947, Cluj) Legeaz.net

Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1924). Doctor al Universităţii din Paris cu o teză despre La technique legislative en matiere de codification civile, Etude de droit compare (1 930), care a devenit prima lucrare pe acest subiect din literatura juridică franceză.

Conferenţiar (1931) şi profesor agregat de Drept civil la Facultatea de Drept din Oradea (1931-1 934). Profesor titular la catedra de Drept civil a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Cluj (1934).

Opera sa cuprinde valoroase studii, publicate în România şi în Franţa, referitoare la diverse aspecte ale dreptului civil. A fost preocupat de problemele teoretice şi practice din materia persoanelor (Jurisprundence roumaine en matiere de droit civil, Personnes et Droits de familie, 1933; Despre nume, 1937) şi a familiei (Nebunia ca motiv de divorţ, 1934; Despre actele frauduloase în materie de căsătorie, 1934; Factorul eugenie în căsătorie, 1943). A comentat şi a criticat limitele dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932 prin care s-a abolit incapacitatea femeii măritate (L’abolition de l’incapacite de la femme mariee roumaine, 1933) şi a legii din 9 iulie 1943 privitoare la situaţia juridică a copilului natural (Câteva aspecte nouă în legislaţia familiei, 1944). în materia drepturilor reale a evidenţiat particularităţile regimului publicităţii imobiliare din spaţiul ardelean în raport cu cel din Vechiul Regat (Publicitatea imobiliară, 1931) şi a publicat prima parte dintr-o monografie asupra micii proprietăţi (Organizarea micii proprietăţi ţărăneşti, 1939).

Membru al „Societe de legislation comparee” din Paris. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice a României.

Detalii: http://legeaz.net/personalitati-juridice/alexandru-c-angelescu

Constantin I. Angelescu (n. 10 sau 12 iunie 1869, Craiova – d. 14 septembrie 1948, București) a fost un politician, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române.

Din 1901 până la sfârșitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile; din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri; între 1922–1928 și 1933–1937 a fost ministrul instrucțiunii publice. Între 30 decembrie 1933 și 3 ianuarie 1934 a fost primul ministru interimar al României. A fost cel dintâi ministru plenipotențiar al României la Washington, începând cu ianuarie 1918.

După cel de al doilea război mondial a prezidat Asociația de prietenie Româno-Americană. Wikipedia