ANAF a pus sechestru pe bunurile Societăţii de Distribuţie a Energiei Electrice din Transilvania Nord, după un control din care au rezultat obligaţii suplimentare la plata impozitului pe profit şi a TVA din perioada 2009- 2015.

SDEE a contestat sechestrul, pretinzând că a achitat sumele impuse, 13,9 milioane lei impozit pe profit, respectiv 18,4 milioane lei TVA.

Instanţa de judecată a respins cererea SDEE, societatea de distribuţie putând contesta soluţia.

Ce a cerut SSDE?

CĂTRE TRIBUNALUL CLUJ

Societatea F. D. E. E.,, E. D. T. N. „ SA cu sediul în …, str. .. nr. .., înregistrată la ORC sub nr…., CIF …, prin reprezentant legal Director General, inginer E.M.- prin Director Direcţia Dezvoltare, ing. L.R., conform Deciziei nr. …./14.11.2016, in contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş Activitatea de Inspecţie Fiscală cu sediul in loc. , reprezentata prin Director General Ec. I.M., avand in vedere Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …../30,03.2016, in temeiul prevederilor ari. 213 alin. 4, art.213 alin. 13 , art. 213 alin. 14, art. 214, coroborate cu art 268 si urm., art. 281 din Legea 207/2015 si cu prevederile art. 8 si urm. din Legea 554/2004, formulează in termen legal prezenta:

CERERE

Prin care solicita instanţei de judecata pronunţarea unei hotarari prin care sa dispună următoarele:

Anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016 ca fiind nelegala,

ILObligarea paratei la emiterea unei decizii prin care sa dispună ridicarea masurilor asigurătorii înfiinţate prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016.

-cu cheltuieli de judecata

In temeiul art. 411 alin.l pct.2 din Noul Cod de procedura civila, solicitam judecarea cauzei si in lipsa noastra de Ia dezbateri

MOTIVE

Lin fapt, Arătăm ca in perioada 19.10.2015 – 19.01.2016, societatea noastra a fost subiectul unei inspecţii fiscale parţiale având ca obiect verificarea îndeplinirii de către societate a obligaţiilor privind declararea şi plata impozitului pe profit şi a TVA. Perioada verificată în ceea ce priveşte impozitul pe profit a fost 01.01.2009 – 31.12.2014, iar în ceea ce priveşte TVA a fost 01.12.2009 – 31.08.2015.

în urma inspecţiei fiscale, organele de control au emis Raportul de inspecţie fiscală nr. ……din 30.03.2016 si Decizia de impunere nr. ……din 30.03.2016 prin care au stabilit următoarele sume suplimentare de plată în sarcina societăţii noastre în legătură cu Serviciile disputate prestate în temeiul Contractelor de Consultanţă, Contractelor de Reprezentare şi al Contractelor de Servicii, astfel:

Impozit pe profit suplimentar de plată în sumă de 8.545.791 lei plus obligaţii de plată accesorii în sumă de 5.365.392 lei.

TVA de plată suplimentar în sumă de 11.439.553 lei şi obligaţii de plată accesorii în sumă de 6.944.297 lei.

împotriva acestei decizii de impunere, precum si a raportului de inspecţie fiscala societatea noastra a formulat in termen legal contestaţie.

Pe de alta parte, avand la baza Decizia de impunere nr. ……din 30.03.2016, organul fiscal a emis si Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016, emisa la data de 30.03.2016 si comunicata societarii noastre la data de 10.05.2016.

In cuprinsul acestei decizii organul fiscal emitent a menţionat ca modalitate de contestare a deciziei formularea unei contestaţii la Judecătoria in raza careia se afla sediul acesteia, in speţa, Judecătoria Baia Mare, sens in care am formulat o cerere de chemare in judecata, existând in acest moment pe rolul Judecătoriei Baia Mare dosarul nr. ………/2016.

Pe de alta parte, am învederat ca din punctul nostru de vedere consideram ca fiind incidente in speţa prevederile art. 213 alin. 13 din Legea 207/2015, care stabilesc faptul ca împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii se formulează contestaţie la instanţa de contencios administrativ sens in care învederam instanţei de judecata ca impotriva deciziei mai sus menţionate am formulat contestaţia administrative inregistrata cu nr. ……./25.05.2016, prin care am solicitat autoritarii administrativ fiscale emitente a deciziei următoarele:

In temeiul prevederilor art. 214 din Legea 207/2015 sa procedeze la ridicarea masurilor asigurătorii înfiinţate prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016

In temeiul prevederilor art. 213 alin. 4, art.213 alin. 13 , art. 213 alin. 14, art. 214, coroborate cu art 268 si urm. din Legea 207/2015, am formulat in termen legal contestaţie Împotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03,2016 emisa la data de 30.03.2016 prin care ain solicitat anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016 ca fiind nelegala.

Concomitent formulării contestaţiilor mai sus menţionate, am efectuat in termenul legal plata obligaţiilor fiscale suplimentare si a obligaţiilor fiscale accesorii stabilite prin Decizia de impunere nr. ………/30.03.2016, asa cum rezulta si din Extrasul bancar din data de 04.05.2016, pentru evidenţierea sumelor achitate la Bugetul Statului, astfel

Impozit pe profit – 8.545.791 lei cu OP 436/04.05.2016

45,8% Dobânzi de intarziere aferente impozitului pe profit – 1.815.438 lei cu OP 437/04.05.2016

22,9% Majorări de intarziere aferente impozitului pe profit – 27.681 lei cu OP 438/04,05.2016

TVA – 11.439.553 lei cu OP 439/04.05.2016

45,8% Dobânzi de intarziere aferente TVA – 2.361.785 lei cu OP 440/04.05.2016

22,9% Majorări de intarziere aferente TVA – 18.859 lei cu OP 441/04.05.2016

Pe de alta parte, pentru a beneficia de prevederile OUG 44/2015 , am depus Ia ANAF Notificarea nr. …/04.05.2016 privind anularea obligaţiilor de plata accesorii. Ca urmare a acestei notificări, ANAF a emis Decizia nr. …./13.05.2016 referitoare la obligaţiile de plata accesorii, precum si Decizia nr. …./13.05.2016 de amanare la plata a obligaţiilor de plata accesorii si Decizia nr. …../13.05.2016 de modificare a deciziei de amanare la plata a obligaţiilor de plata accesorii.

Ca urmare a emiterii deciziilor privind amanarea la plata in vederea anularii a obligaţiilor de plata accesorii, societatea noastra a efectuat in termenul legal plata obligaţiilor fiscale indicate in deciziile menţionate, asa cum rezulta si din Extrasul bancar din data de 23.05.2016, pentru evidenţierea sumelor achitate la Bugetul de Stat, in baza Deciziei nr…./13.05.2016, după cum urmeaza:

45,8% Dobânzi de intarziere aferente TVA – 98.499 lei cu OP 582/23.05.2016

45,8% Dobânzi de intarziere aferente impozitului pe profit – 73.583 lei cu OP 581/23.05.2016

Ulterior efectuării plaţii obligaţiilor fiscale indicate in deciziile mai sus menţionate, societatea noastra a formulat Cererea privind anularea obligaţiilor de plata accesorii nr. ../27.05.2016 .

In ceea ce priveşte solicitarea societăţii noastre de anulare a obligaţiilor de plata accesorii realizata prin Notificarea nr. ../04.05.2016, respectiv prin Cererea privind anularea obligaţiilor de plata accesorii nr. ../27.05.2016, invederam instanţei de judecata faptul ca Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a emis Decizia …./08.06.2016 prin care se acorda anularea penalităţilor de intarziere . a unei cote de 54.2 % din dobânzi si a unei cote dc 77.1% din majorările de intazicre . aferente obligaţiilor de plata principale restante la 30 septembrie 2015. in suma totala de 8,477.431 Iei”

Il.In ceea ce priveşte motivele de nelegalitatc incidente in cauza cu privire la Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016 si care impun anularea acesteia, menţionam următoarele:

l.In primul rând, invederam faptul ca in temeiul prevederilor art. 213 alin. 2, „organul fiscal poate dispune masuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii si a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”

Conform prevederilor art. 213 alin. 13 , si alin. 14, legiuitorul stabileşte modalitatea de contestare a deciziei de instituire a masurilor asigurătorii astfel: (13) împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.

Pe de alta parte, masurile asigurătorii dispuse sub forma sechestrului asigurător, se aduc la îndeplinire prin înfiinţarea sechestrului asigurător, fiind intocmit in acest sens un proces-verbal redactat de organul de executare silita care l-a instituit. Din coroborarea tuturor aspectelor ce tin de starea de fapt, rezulta faptul ca prin decizia nr. …/2016 organul fiscal dispune instituirea masurilor asigurătorii sub forma sechestrului asigurător, nefiind efectiv aduse la îndeplinire masurile asigurătorii (in lipsa unui proces- verbal de instituire a sechestrului asigurător) constând in sechestrul asigurător. In aceasta ipoteza, consideram ca fiind incidente in speţa prevederile art. 213 alin. 13 din Legea 207/2015, care stabilesc faptul ca împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii se formulează contestaţie la instanţa de contencios administrativ. In aceasta situaţie rezulta ca organul fiscal emitent a menţionat greşit modalitatea de contestare a deciziei, fapt ce determina nulitatea acesteia.

2. Pe de alta parte, indiferent de forma in care se impune contestarea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016 (si anume, in temeiul art 213 alin. 13 sau al art. 213 alin. 14, respectiv art. 260 si 261 din Legea 207/2015) asa cum in mod clar stabileşte legiuitorul, măsurile asigurătorii pot fi dispuse în cazuri excepţionale”, în continuare explicând ce înseamnă caracterul excepţional: „respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”.

De asemenea, conform prevederilor art. 213 alin. 5 din Legea 207/2015, “decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.”

în primul rând, sintagma în cazuri excepţionale, reglementează cu certitudine că măsura asigurătorie este o măsură de excepţie, iar nu una de drept comun. Astfel încât, dacă organele fiscale constată îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor fiscale, nu există un temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii. Probabil dacă legiuitorul nu ar fi dorit să întărească şi să sublinieze necesitatea îndeplinirii condiţiei existenţei unui pericol, distinctă de condiţia neîndeplinirii obligaţiilor fiscale, nu ar fi adăugat această sintagmă, ci ar fi lăsat reglementarea acestei situaţii fara sintagma „in situaţii excepţionale”.

în al doilea rând, art. 213 alin. 2 Cod proc. fiscala, trebuie interpretat prin raportare fa întreaga economic a noului Cod de procedură fiscală. Din această perspectivă, art. 213 alin. 2 Cod proc. fiscala, califică pericolul ca fiind cel de sustragere, de ascundere sau de risipire a patrimoniului, consecinţa fiind aceea a periclitării sau îngreunării în mod considerabil a colectării. Este foarte clara optica legiuitorului, întrucât, daca luam in considerare ipoteza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înainte de emiterea titlului de creanţă, pericolul nu poate fi intrinsec faptelor controlate, întrucât, la acest moment, nu suntem în sfera colectării obligaţiilor fiscale, astfel încât să existe posibilitatea periclitării sau îngreunării acesteia, ci, cel mult, în sfera stabilirii obligaţiilor fiscale. Din acest punct de vedere, nu s-ar mai putea invoca vreo confuzie între colectare şi stabilire.

în al treilea rând, această prevedere confirmă faptul că pericolul care justifică luarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie extrinsec faptelor controlate. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere un pericol intrisec, această prevedere ar fi fost lipsită de sens.

Aşadar, in speţa, ANAF nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asigurătorii, neinvocând şi nedovedind nici o situaţie concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenţei pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniu lui contesta loarei, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării.

Simpla completare a unui formular tipizat de către organul fiscal, (ara ca decizia să cuprindă clemente justificative concrete, aplicabile situaţiei contribuabilului faţă de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, şi pune instanţa în imposibilitatea de a exercita controlul măsurii luate.

Mai mult, în acest mod sc aduce atingere dreptului de proprietate garantai de art. 1 din Protocolul nr. I adiţional la CFDQ, având în vedere că, deşi a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al subscrisei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanţă crucială revine proporţional daţii dintre ingerinţă şi motivele care justifică ingerinţa în dreptul de proprietate.

Pericolul ca societatea controlată să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea, trebuie indicat în concret în motivele deciziei,,

Aşadar, avand in vedere prevederile legale ce reglementează situaţia in care organul fiscal are posibilitatea de a dispune masuri asigurătorii, raportat la faptul ca in speţa organul fiscal emitent al deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nu motivează existenta situaţiilor de excepţie pe care legiuitorul in mod expres si limitativ le stabileşte pentru aceasta situaţie, coroborat cu prevederile de la alin. 5 al aceluiaşi art. 213 din Legea 207/2015, rezulta ca Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016, este neicgala, fapt cc impune anularea ei.

In alta ordine de idei, asa cum am menţionat in partea de inceput, in acest moment societatea noastra si-a achitat integral obligaţiile de plata instituite in sarcina sa prin Decizia de impunere nr. ……din 30.03.2016 emisa in baza Raportului de inspecţie fiscală nr. …..din 30.03.2016 contestat, precum si prin deciziile ulterioare prin care se recunoaşte incidenţa in privinţa societăţii noastre a prevederilor OUG 44/2015, fiind dispusa, in final, anularea penalităţilor de Întârziere . a unei cote de 54.2 % din dobânzi si a unei cote de 77.1% din majorările de intaziere . aferente obligaţiilor de plata principale restante ia 30 septembrie 2015. in suma totala de 8.477.431 lei”

Aşadar, avand in vedere faptul ca societatea noastra si-a indeplinit toate obligaţiile de plata instituite in sarcina sa de către organul fiscal, rezulta ca in acest moment nu mai exista condiţia esenţiala pentru instituirea vreunei masuri asigurătorii, fiind lipsite de obiect aceste masuri motivat de faptul ca nu mai exista scopul pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea

instituirii acestor masuri, respectiv, nu mai exista creanţa fiscala a statului, cc ar putea fi protejata prin instituirea unor eventuale masuri asigurătorii.

Pe de alta parte, avand in vedere toate aspectele menţionate in descierca stării de fapt, raportat la prevederile art 214 din Legea 207/2015 solicitam sa obligaţi parata la emiterea unei decizii prin care sa dispună ridicarea masurilor asigurătorii înfiinţate prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. …./30.03.2016 avand in vedere faptul ca in acest moment societatea noastra a efectuat plata integrala a tuturor obligaţiilor de plata instituite de către ANAF.

In concluzie, solicitam admiterea cererii noastre asa cum aceasta a fost formulata, avand in vedere toate motivele menţionate in susţinerea acesteia.

In drept, ne intemeiem pe prevederile art. 213 alin. 1, art. 213 alin. 2, art. 213 alin. 4, art.213 alin. 13 , art. 213 alin. 14, art. 214, coroborate cu art 268 si urm., art. 281 din Legea 207/2015 si cu prevederile art. 1, art. 2, art. 7, art. 8, si urm. din Legea 554/2004,

In probatiune, anexam acte doveditoare ale demersurilor noastre mai sus menţionate, cuprinse in opisul ataşat prezentei,

Director general

Ing. E.M.

Serviciul Juridic

Cons. Juridic L.A.

Întocmit

Cons.Juridic A. C