Ca să nu se mai trezească deontologii părerişti cu misiunea de a cosi la gleznele educatorilor cu potcap sau robă, propunem măsuri alternative de corecţie. Rebelii care nu doresc să se tundă ca în comunismul timpuriu, să fie invitaţi să-şi trăiască viitorul în comunismul continuu, măcar ca o fantezie de week- end. Iar pensionarii apărători, care duc dorul căprarilor din răposatul serviciu militar, să facă stagiul pe la juzi de succes, ca Lucian, liniştitorul de Mateuţi şi Paveleşti.

Există o aşa zisă lege a compensaţiei, care dă celor invinşi în prima repriză speranţa deşartă de a câştiga în prelungiri. Degeaba aşteptaţi să primiţi penaltiuri la fiecare meci, ca un lider autentic ardelean de campionat, că la un moment dat vi se refuză chiar unul pe bune, ca aseară la Constanţa.

Au sărit cu toţii pe bietul copil cu părul ondulat de la liceul de predicatori să-l tundă la zero, cum îi trimitea directorul Chişu pe muzicienii în devenire de la Mănăstirea Franciscană. Pentru chestii minore, spărgeau geamurile cu mingea chiar în timpul orelor sau intrau în tunelurile subterane fără învoire şi nu mai găseau drumul de întoarcere din pădurile de pe deal, pe atunci virgine.

La fel cum au înconjurat-o pe biata avocată cu mii de cauze câştigate, umilită de un judecător tânăr cu plete şi trimisă să se întreţină cu jandarmii pe coridor. Tocmai ea, care câştiga procesul doar când se uita urât la judecător. (Citiţi aici sursa inspiraţiei)

Dacă ar fi obligaţi de comisia paritară de anchetă să vizioneze meciul dintre Lucian Buta şi Pavel Abraham, avocaţii supăraţi ar vedea că te poţi răcori şi altfel după umilinţă, decât să pierzi vremea pe la CSM şi Curtea Supremă. Să vezi ce puteai păţi dacă în loc de Daradics dădeai de Buta. Te scotea şi el din sală, da amendată şi umilită prin frecat podeaua de sub arestaţi. Adică contradictorialitate, frate, nu aşa, la perete, de nici n-a ştiut aia mică ce i se întâmplă. (Citiţi aici detalii de la partida memorabilă)

La fel şi proful de la predicatori, nu era necesar să-l tundă cu mâna lui pe activistul cu părul prespălat. Un stagiu la ferma cantautorului părinte ecumenist caterisit Pomohaci, sau în tabăra de elevi pifani de la Batalionul Şoimilor carpatini din Bistriţa,  l-ar trimite din proprie iniţiativă la cel mai apropiat frizer. Sau la vreun artist chelios notoriu, care se mândrea în tinereţe cu plete mult mai generoase, convins doar acum, după 40 de ani, că igiena părului nu înseamnă doar despăduchiere, ci şi întărirea firului şi a rădăcinii, cum altfel, decât prin tundere repetată, la vârste pubertine.