Primarul Emil Boc a pierdut la începutul săptămânii, în mod definitiv, procesul cu reprezentanţii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de a Curtea Supremă, privind neadaptarea mijloacelor de transport în comun, pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii. Este prima amendă primită de primarul Clujului, dintr-o serie de 3 sancţiuni, toate contestate.

Prima amendă a fost primită în anul 2014, când au fost amendaţi la pachet, reprezentanţii mai multor municipalităţi din ţară, cu suma de câte 2.000 de lei, pentru neadaptarea autobuzelor şi trolebuzelor. Primarii au primit recomandarea de a adapta în totalitate parcul auto, sau să schimbe prestatorul de servicii de transport public.

Pentru că după 6 luni măsurile nu au fost remediate în totalitate, primăriile au primit un avertisment, dar după un an, primarii, inclusiv Emil Boc au fost amendaţi cu suma maximă, 10.000 de lei. CNCD i-a reproşat lui Boc că nu a mai trimis o statistică privind situaţia adaptrii cu rampe de acces.

Majoritatea primarilor, inclusiv cel al Clujului au contestat amenda, însă au pierdut toate cele 3 litigii la prima instanţă de judecată, respectiv, în cazul lui Emil Boc, Curtea de Apel Cluj.

Detalii soluţie: DECIZIA NR.3425/07.11.2017 Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva Sentinţei nr. 515 din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj – Secţia a II- a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.

Vă prezentăm motivarea primei instanţe, a Curţii de Apel Cluj

Sentința nr. 515/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-11-2014

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 515/2014

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. I.

Grefier M. N. H.

Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. M. CLUJ N. în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect anulare act administrativ hotărârea nr. 251/30.04.2014.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. M. Cluj-N. în contradictoriu cu pârâtul C. Național Pentru Combaterea Discriminării, se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte Hotărârii CNCD nr. 251 din 30 aprilie 2014 privind “neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilități locomotorii sunt oblișate să utilizeze transportul în comun în municipii, reședințe de județ, neluarea unei măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul local în ceea ce îl privește pe P. municipiului Cluj-N., cu consecința exonerării de la plata amenzii de 2.000 lei stabilită în sarcina reclamantului; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 solicită suspendarea executării hotărârii atacate până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauză în ceea ce privește anularea actului administrativ, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantumul ce îl va preciza ulterior.

În motivarea acțiunii se arată că prin Hotărârea CNCD nr. 251 din 30 Aprilie 2014, având ca obiect neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilități locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipii, reședințe de județ, neluarea unei măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul local”, este amendat P. municipiului Cluj-N., alături de alți primari ai unor municipii din România, fiind obligat la plata sumei de 2.000 lei pentru discriminarea persoanelor cu dizabilități locomotorii în sensul neasigurării condițiilor de transport pentru această categorie de persoane, în temeiul art. 26 alin. 1 din OG nr. 137/2000 cu raportare la art. 2 alin. 1 și 4, coroborate cu art. 10 lit. g și h și art. 15 al OG nr. 137/2000, și conform Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, art. 9, 19 și 20, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Reține în esență pârâtul în motivarea hotărârii adoptate faptul că la nivelul M. Cluj-N. doar un procent de 46,75% din mijloacele de transport sunt adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități.

Prin Citația emisă în data de 19.02.2013 și înregistrată la instituția reclamantă sub nr._/21.02.2014 pârâtul ne informează despre autosesizarea nr. 3412/17.07.2012 a Colegiului Director al CNCD, ce face obiectul dosarului nr. 4A/2012, dosar ulterior completat cu nota de autosesizare înregistrată cu nr. 800/06.02.2014. Obiectul acestor autosesizări îl constituia:”Neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloace de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii. încălcarea dreptului de demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilități locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în localitățile reședințe de județ (față de primari).””

Față de citarea reclamantului în respectivul dosar am formulat Punct de vedere pe care l-am remis pârâtului prin adresa nr._/303/05.03.2014, expediat prin fax în data de 05.03.2014 și prin poștă la data de 06.03.2014.

Prin poziția exprimată de subscrisul am învederat pârâtului mai multe chestiuni legate de problema analizată de acesta.

În primul rând, a arătat pârâtului faptul că în mod eronat a fost citat în cauză P. municipiului Cluj-N., raportat la prevederile art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 și la prevederile art. 36 alin. 6 lit. apct. 14 din legea nr. 215/2001.

Mai apoi, raportat la fondul problemei supuse atenției CNCD, a remis situația statistică existentă la nivelul M. Cluj-N. în ceea ce privește mijloacele de transport în comun, cu indicarea numărului celor care au facilități pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

De asemenea, a învederat CNCD faptul că Municipiul Cluj-N. se preocupă în continuu de modernizarea parcului auto prin achiziționarea de noi mijloace de transport în comun, precum și asupra faptului că începând cu anul 2004 orice achiziție de mijloace de transport în comun s-a făcut cu impunerea condiției de acces a persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Pârâtul a ignorat toate aspectele prezentate de subscrisul și a adoptat o hotărâre profund nelegală, care creează în mod absolut netemeinic atât prejudicii materiale instituției cât mai ales prejudicii de imagine. Practic, prin amendarea subscrisului, pârâtul creează convingerea publică asupra unui fapt complet nereal, respectiv că Municipiul Cluj-N. ignoră persoanele cu dizabilități locomotorii prin neîmbunătățirea accesului acestei categorii de persoane la mijloacele de transport în comun.

În ceea ce privește cererea de suspendare a actului administrativ, învederează faptul că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, solicitarea de suspendare a actului administrativ apreciat ca nelegal poate fi solicitată de reclamant și pe calea acțiunii principale, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 14 din același act normativ. în caz de admitere a cererii, suspendarea operează până la rămânerea irevocabilă a hotărârii privind fondul cauzei.

Prevederile art. 14 impun îndeplinirea cumulativă a condiție cazului bine justificat și a pagubei iminente, care să conducă la o soluție de suspendare a actului administrativ.

Sumar, în ceea ce privește cazul bine justificat arată faptul că, și în situația în care o entitate locală ar fi fost responsabilă de așa-numite fapte de discriminare, această entitate nu este P. municipiului Cluj-N..

Astfel, potrivit art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001: “C. local exercită următoarele categorii de atribuții:

d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;”

In continuare, potrivit art. 36 alin. 6 lit. a pct. 14 din Legea nr. 215/2001: “In exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local:

a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:

14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public si transport public local, după caz;”

Potrivit art. 63 pct. 5 lit a din Legea nr. 215/2001:

“în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:

a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;”

Din economia textelor legale mai sus citate rezultă fără echivoc că atribuțiile în domeniul transportului local în ceea ce privește asigurarea cadrului de desfășurare a acestuia revin consiliului local pe raza căruia este organizat acest serviciu public, primarul exercitând doar atribuții de coordonare a realizării serviciilor publice de interes local precum și punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local în acest domeniu.

Practic, decizia de achiziție de noi mijloace de transport în comun adaptate transportului persoanelor cu deficiențe locomotorii și alocarea bugetară în acest sens aparține consiliului local, care adoptă bugetul municipiului și care are posibilitatea să prevadă la capitolul de investiții asemenea achiziții, în limita fondurilor disponibile.

Astfel, subiect al unei eventuale cercetări pentru presupuse fapte discriminatoare ar fi putut fi C. Local al municipiului Cluj-N. și nicidecum P. municipiului Cluj-N..

Raportat la aceste aspecte, hotărârea atacată este nulă absolut câtă vreme este adoptată față de o persoană fără calitate în respectiva cauză.

În ceea ce privește celelalte aspecte de fond, le va dezvolta pe parcursul motivării, servind în egală măsură atât fondului cauzei cât și argumentării existenței cazului bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă, arătăm faptul că, pe lângă amenda ce ar urma să fie achitată de instituția primarului, CNCD “recomandă”, sub precizarea privind monitorizarea celor dispuse a fi remediate, ca primarii “să revizuiască toate contractele încheiate cu firmele de transport în sensul prelungirii contractelor doar cu firmele care au toate mijloacele de transport în comun adaptate transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii, conform prevederilor legale.”

Ori, în situația în care instanța de fond nu ar dispune suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe fond și în lumina celor dispuse de pârât, ar însemna ca transportul public local să fie sistat la nivelul M. Cluj-N., având în vedere că, în speță, Compania de Transport Public SA ce prestează serviciul de transport public în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public nu are în acest moment toate vehiculele adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități.

Față de aceste aspecte solicită admiterea cererii de suspendare a actului administrativ până la pronunțarea unei soluții irevocabile vizând fondul cauzei.

Referitor la fondul cererii de anulare, arată că hotărârea adoptată de pârât este profund nelegală și netemeinică, fapt ce urmează să îl demonstrăm în cele ce urmează. Motivele de nelegalitate privind calitatea procesuală pasivă a Primarului municipiului Cluj-N. invocate în cadrul cererii de suspendare a actului administrativ servesc în egală măsură și cererii privind anularea actului administrativ.

Suplimentar față de acestea arătăm următoarele: Temeiurile de drept pe care pârâtul își întemeiază hotărârea adoptată sunt art. 2 alin. 1 și 4, coroborate cu art. 10 lit. g și h și art. 15 din OG nr. 137/2000, precum și art. 9, 19, 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Potrivit art. 2 alin. 1 și 4 din OG nr. 137/2000:

“(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.”

Potrivit art. 10 lit. g și h și art. 15 ale OG nr. 137/2000: “Art. 10 constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:

g) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun – prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace;

h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități.

ART. 15

Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.”

Din analiza coroborată a textelor de lege enunțate mai sus rezultă că legiuitorul sancționează presupusele fapte de discriminare săvârșite prin două moduri: acțiune și inacțiune.

Câtă vreme în tot cuprinsul hotărârii atacate nu se face referire la vreo acțiune ce ar fi fost îndeplinită de primar care să reprezinte faptă de discriminare, este evident (așa cum rezultă și din pct. 5 al dispozitivului hotărârii) faptul că P. municipiului Cluj-N. a fost sancționată pentru o presupusă stare de pasivitate în ceea ce privește persoanele cu dizabilități locomotorii, faptă ce ar constitui discriminare și contravenție în același timp.

Din cuprinsul motivării hotărârii deducem că P. municipiului Cluj-N. ar fi fost sancționat în concret datorită faptului că doar un procent de 46,75% din autovehiculele destinate transportului în comun ar fi adaptate transportului persoanelor cu dizabilități. Contravenția săvârșită de primar ar fi neasigurarea condițiilor de transport pentru această categorie de persoane.

Constatările făcute de pârât sunt interpretate cu rea-credință, întreaga hotărâre adoptată de acesta conducând la impresia câ pârâtul are de aplicat contravenții “la normă””, fără să țină seama de întreg contextul în care se organizează transportul public în România și cu ignorarea completă a tuturor explicațiilor oferite de cei vizați.

Prin punctul de vedere transmis CNCD, pe lângă problemă lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Cluj-N., am transmis pârâtului situația existentă la nivelul M. Cluj-N. referitoare la mijloacele de transport în comun.

Astfel, începând cu anul 2004 toate mijloacele de transport în comun noi achiziționate pentru desfășurarea transportului public de călători au facilități de îmbarcare/debarcare pentru persoane cu dizabilități motorii, respectiv podea coborâtă, rampe de îmbarcare/debarcare pentru fotolii rulante, loc în interior pentru fotolii rulante, dar și alte facilități (sistem electronic audio-video de anunțare a stațiilor, aer condiționat, sistem forțat de ventilație, sistem de protecție antistrivire la uși, etc).

În cursul anului 2014, se intenționează reînnoirea parcului auto prin achiziționarea unui număr de 50 de autobuze noi (40 municipalitatea și 10 compania de transport) care vor satisface cerințele de calitate a unui transport modern atât în ceea ce privește facilitățile de acces pentru persoanele cu dizabilități cât și raportat la reducerea emisiilor de noxe poluante pe raza M. Cluj-N..

In ceea ce privește situația statistică actuală a mijloacelor de transport în comun, arătăm următoarele:dintr-un număr total de 323 mijloace de transport utilizate, 151 au podea joasă și rampă pentru cărucioare.

Pe categorii de mijloace de transport, situația se prezintă astfel: autobuze total 194 cu podea joasa 85; troleibuze total 92 cu podea joasa 62;

tramvaietotal37cupodeajoasa4.

De asemenea, două microbuze sunt dotate cu lifturi pentru îmbarcarea fotoliilor rulante și se deplasează la domiciliul persoanelor cu dizabilități pentru a le transporta la destinațiile solicitate, după un program stabilit împreună cu organizațiile pentru persoane cu dizabilități.

Restul mijloacelor de transport, vechi, nu au astfel de facilități, însă preocuparea autorității locale pentru înnoirea parcului auto este una permanentă, în limita posibilităților financiare existente, fapt ce va conduce la eliminarea totală din trafic a acestor mijloace de transport în comun ce nu oferă astfel de facilități în viitorul apropiat.

Raportat la aceste aspecte, solicită a se constata faptul că municipalitatea clujeană a adoptat începând cu anul 2004 o conduită foarte strictă în materia protejării persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește accesul acestora la transportul public local, toate vehiculele achiziționate în acest scop întrunind cerințele necesare respectării drepturilor acestora și nediscriminării acestei categorii defavorizate.

Acest aspect este probat de adresa nr. 5136/13.06.2014 a Companiei de Transport Public Cluj-N. SA care ne informează statistic că în intervalul 2004-2014 s-au achiziționat numai mijloace de transport în comun cu podeaua joasă și trapă pentru accesul persoanelor cu dizabilități (aproximativ 100 de autobuze, 67 troleibuze și 4 garnituri de tramvaie). De asemenea, compania asigură circulația vehiculelor adaptate pentru persoanele cu dizabilități pe toate liniile de transport public, astfel încât nu există situații în care persoanele cu dizabilități locomotorii să nu aibă acces la transportul public pe vreuna din aceste linii.

Desigur, un astfel de proces de înnoire a parcului auto nu poate avea loc dintr-o dată, având în vedere că achiziția mijloacelor de transport în comun este una deosebit de costisitoare pentru bugetul local. Spre exemplu, licitația ce se află în plină desfășurare la momentul redactării prezentei acțiuni vizează achiziționarea de către municipalitate a unui număr de 40 de autobuze articulate, prețul fară TVA estimat fiind de 50.720.000,00 RON, rezultând un preț estimat pe autobuz de aprox. 1.280.000 RON (aprox. 300.000 EURO).

Un număr de 10 autobuze urmează a fi achiziționate și de către Compania de Transport Public SA ce efectuează transportul public de persoane la nivel metropolitan (Municipiul Cluj-N. și comunele din zona metropolitană).

O dovadă a fondurilor insuficiente ale municipalității, pe de o parte, iar pe de altă parte, o dovadă a faptului că municipalitatea s-a implicat activ în găsirea de soluții pentru adaptarea parcului auto la necesitățile actuale o reprezintă adoptarea la nivelul anului 2010 de către C. Local al municipiului Cluj-N. a Hotărârii nr. 433/09.11.2010, modificată prin Hotărârea nr. 491/14.12.2010.

HCL nr. 433/2010 privește aprobarea contractării și garantării unei finanțări rambursabile interne în valoare de_ RON pe termen lung pentru asigurarea surselor de finanțare pentru programul de realizare a investițiilor în Municipiul Cluj-N.. în pct. 8 al Anexei 1, așa cum a fost modificat prin HCL nr. 491/14.12.2010, ^ este prevăzută suma de_ lei pentru achiziționarea în perioada 2011-2014 de autobuze, troleibuze, tramvaie. Achiziția mijloacelor de transport public de călători a fost aprobată de deliberativul local prin HCL nr. 492/14.12.2010.

Nu se poate reține față de reclamant faptul că ar fi săvârșit prin inacțiune o faptă de discriminare a persoanelor cu dizabilități, atâta vreme cât autoritatea locală a demarata și finalizat proceduri de achiziții publice care au avut sau au ca finalitate reînnoirea parcului auto destinat transportului în comun.

Neasigurarea condițiilor de transport persoanelor cu dizabilități reținută ca faptă discriminatorie de câtre pârât putea fi întemeiată doar în situația în care subscrisul nu ar fi luat nicio măsură în vederea îmbunătățirii condițiilor de transport în comun. Ori, la nivelul municipalității clujene s-au derulat sau se derulează la nivelul ultimilor doi ani două achiziții majore de mijloace de transport în comun, respectiv procedura de achiziție a unor tramvaie prin încheierea unui contract cadru de furnizare, precum și procedura de achiziție de autobuze noi ce se desfășoară în prezent.

Astfel, potrivit extrasului din caietul de sarcini pentru achiziționarea tramvaielor, reiese foarte clar la capitolul Condiții faptul că tramvaiele, pe lângă alte facilități, este obligatoriu să aibă podea complet coborâtă cu facilități (rampe) pentru accesul persoanelor cu handicap locomotor și a persoanelor cu mobilitate redusă.

De asemenea, din extrasul din caietul de sarcini pentru achiziționarea celor 40 de autobuze din acest an, rezultă că obiectul achiziției publice îl reprezintă Achiziționarea a maxim 40 de autobuze noi, articulate, cu planșeu jos (podea coborâtă), facilități pentru accesul nelimitat al persoanelor cu mobilitate redusă (rampă, kneeling)…

Mai departe, la capitolul 1.4. Descrierea generală constructivă a autobuzului, se menționează următoarele (evidențiate cu marker): “Autobuzele trebuie să fie realizate în conformitate cu legile adoptate cu privire la accesul în salonul acestora a pasagerilor cu dizabilități locomotorii, respectiv Ordinul nr. 189/2013 și Legea nr. 448/2006.”

“Caroseria va fi autoportantă de tip cheson și va avea podeaua coborâtă. Nu se admit trepte pe toată suprafața disponibilă pentru pasagerii în picioare.”

“Vopsirea exterioară și toate inscripționările conform legislației în vigoare (presiune în pneuri, ieșiri de sigurnață, locuri cu destinație pentru pasagerii cu mobilitate redusă, cărucioare rulante, etc.) trebuie să fie realizate de către ofertantul declarat câștigător conform prescripțiilor legislative în vigoare.”

La Capitolul 2.4.10.8. Podeaua, covorul și platforma de acces, se prevăd următoarele:”Autobuzele vor fi prevăzute la ușa a Il-a cu rampa pentru facilitarea accesului pasagerilor care se deplasează cu căruciorul rulant sau cărucior pentru copii. R. pentru urcarea pasagerilor cu mobilitate redusă se preferă a avea un mecanism simplu și fiabil, ușor și rapid de manevrat”

Raportat la chestiunile tehnice evidențiate mai sus și la adresa nr. 5136/13.06.2014 (achiziționarea începând cu anul 2004 doar a mijloace de transport adaptate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii) și în lumina art. 13 și urm. din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este evident faptul că dreptul de a constata și sancționa contravențiile de tipul cele ce face obiectul hotărârii atacate este prescris, din anul 2004 și până în prezent trecând o perioadă de 10 ani.

În altă ordine de idei, raportat art. 10 lit. g și h din OG nr. 137/2000 invocat ca temei de drept de pârât în cadrul hotărârii, pârâtul nu a probat în absolut niciun mod în ce constă refuzul din partea autorității locale privind accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun sau refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități.

Mai departe, invocarea art. 15 din același act normativ în cadrul motivării hotărârii este făcută absolut jignitor de către pârât, având în vedere că acea contravenție prevăzută de dispozițiile art. 15 se referă la acțiuni și nu la inacțiuni ce constituie discriminare. Ori, atâta vreme cât subscrisul am fost sancționat pentru o presupusă stare de pasivitate în ceea ce privește neasigurarea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul public în comun, este evident faptul că invocarea art. 15 din OG nr. 137/2000 ca temei de drept nu reprezintă altceva decât dovada abuzului săvârșit prin adoptarea hotărârii atacate și a totalei rele-credințe a pârâtului.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 221/2010: “Viață independentă și integrare în comunitate Statele părți la prezenta convenție recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, cu șanse egale cu ale celorlalți, și vor lua măsuri eficiente și adecvate pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură pe deplin de acest drept și de deplina integrare în comunitate și participare la viața acesteia, inclusiv asigurându-se că:

a)persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a-și alege locul de reședință, unde și cu cine să trăiască, în condiții de egalitate cu ceilalți, și nu sunt obligate să trăiască într-un anume mediu de viată;

b)persoanele cu dizabilități au acces la o gamă de servicii la domiciliu, rezidențiale și alte servicii comunitare de suport, inclusiv la asistență personală necesară vieții și integrării în comunitate, precum și pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate;

c)serviciile și facilitățile comunitare pentru populație în general sunt disponibile în aceeași măsură persoanelor cu dizabilități și răspund nevoilor acestora.”

Este evident faptul că la nivelul M. Cluj-N. efortul autorității locale de a oferi un cât mai bun acces la transportul public în comun pentru persoanele cu dizabilități locomotorii este unul continuu, autoritatea fiind în contact permanent și cu ONG-urile de profil în vederea identificării nevoilor și problemelor cu care se confruntă această categorie de persoane.

Hotărârea CNCD este la rândul ei discriminatorie având în vedere faptul că a pornit de la o autosesizare a consiliului însă nu a vizat toate orașele din România care au organizat transport public local de călători, ci doar anumite municipii, criteriile pentru care consiliul a acționat în acest mod fiindu-ne străine.

Mai departe, modalitatea în care CNCD înțelege să aplice amenda contravențională raportat la procentajul de adaptare a mijloacelor de transport în comun (2.000 lei pentru municipiile care nu au 2/3 – 66,67% din mijloacele de transport adaptate, respectiv 1.000 lei pentru municipiile care au peste 2/3 din mijloacele de transport adaptate) este absolut discreționară și nefundamentată pe vreo prevedere legală.

Pârâtul CNCD își permite chiar aluzii dojenitoare la adresa unora dintre primarii vizați de autosesizare, în cuprinsul paginii 13 pct. 5.3:”Este relevant pentru soluționarea cauzei faptul că există primari care, după 8 ani de la adoptarea Legii nr. 448/2006, încă nu își cunosc obligațiile”

Afirmația pârâtului este motivată de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care folosește sintagma autoritățile administrației publice locale au obligația…

Față de afirmațiile pârâtului din cuprinsul motivării hotărârii adoptate recomandăm acestuia să aprofundeze dispozițiile art. 121 pct. 1 din Constituția României, care definesc care sunt autoritățile administrației publice locale. Dacă ar fi cercetat textul de lege, iar mai apoi și-ar fi aplecat atenția asupra dispozițiilor Legii nr. 215/2001, pârâtul ar fi descoperit cu stupoare faptul că și consiliile locale sunt de asemenea autorități ale administrației publice locale și că legiuitorul a conferit competențe partajate consiliilor locale și primarilor în diferite arii de activitate.

Mai afirmă în cadrul aceluiași punct pârâtul faptul că instituția primarului răspunde inclusiv pentru neluarea unor decizii concrete de către consiliile locale, fapt ce conduce la respingerea excepțiie lipsei calității procesuale pasive. Această deducție a pârâtului duce la concluzia că acesta nu are capacitatea de a lectura actele normative 10 existente la nivelul legislației românești și că nu are absolut nicio cunoștință de drept administrativ atunci când se prevalează de dreptul de a constata contravenții și de aplica sancțiuni.

P. nu are responsabilități în ceea ce privește neluarea unor decizii de către consiliile locale, ci are drept de inițiativa a proiectelor de hotărâri pe care le supune atenției consiliilor locale. Decizia aparține în totalitate consilierilor locali care și-o exprimă prin vot liber, ca mai apoi instituția primarului să asigure punerea în aplicare a hotărârilor adoptate de deliberativul local.

Desigur, această problemă a presupusei pasivități a Primarului municipiului Cluj-N. nu poate fi luată în considerare câtă vreme am arătat faptul că la nivelul M. Cluj-N. au fost investite sume foarte mari de bani în ultimii ani pentru aducerea transportului public de călători la cele mai noi standarde, incluzând înlesnirea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Raportat la toate aspectele menționate mai sus, solciităm respectuos Onoratei Instanțe să dispună admiterea acțiunii formulate, suspendarea în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, precum și anularea parțială a Hotărârii nr. 251/2014 în ceea ce îl privește pe P. municipiului Cluj-N..

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C. Național Pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), solicită conexarea prezentei cauze dedusă judecății. cu dosarul nr._, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția a II-a contencios administrativ si fiscal, ca primă instanță competentă, legal investită cu soluționarea contestației împotriva hotărârii C.N.C.D. NR. 251/30.04.2014, emisă în dosarul C.N.C.D. NR. 4A/2012.

În motivarea întâmpinării se arată că prin autosesizarea nr. 3412/17.07.2012, constituită în dosarul C.N.C.D. nr. 4A/2012 (ANEXA 1), C. Național pentru Combaterea Discriminării, prin d-nul. Haller I. – membru Colegiul Director, s-a sesizat din oficiu împotriva Primarului M. Târgu M., în ceea ce privește neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Autosesizarea C.N.C.D. nr. 3412/17.07.2012, a pus în discuție și încălcarea dreptului la demnitate al persoanelor cu dizabilități locomotorii, prin modul în care acestea sunt obligate să utilizeze transportul în comun din municipiul Târgu M..

Ulterior, în data de 06.02.2014, autosesizarea nr. 3412/17.07.2012, constituită în dosarul C.N.C.D. nr. 4A/2012, a fost extinsă și asupra părților reclamate Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, respectiv Primarii localităților reședință de județ din România, astfel: P. General al M. București, P. M. A. I., P. M. A., P. M. A., P. M. Baia M., P. M. Bacău, P. M. Bistrița, P. M. B., P. M. B., P. M. B., P. M. B., P. M. Călărași, P. M. Cluj N., P. M. C., P. M. C., P. M. D., P. M. Drobeta T.-S., P. M. Focșani, P. M. G., P. M. G., P. M. Iași, P. M. Miercurea-C., P. M. Oradea, P. M. Piatra N., P. M. Pitești, P. M. Ploiești, P. M. Rîmnicu-V., P. M. Reșița, P. M. Satu M., P. M. S. G., P. M. Sibiu, P. M. Slatina, P. M. Slobozia, P. M. Suceava, P. M. Timișoara, P. M. Târgoviște, P. M. Tîrgu-J., P. M. Tulcea, P. M. V. și P. M. Z., prin completare autosesizare nr. 800/06.02.2014 (ANEXA 2).

Prin punctul 5 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014, emisă în dosarul CN.C.D. nr. 2A/2012 (ANEXA 3), C. Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele autosesizate și anume neasigurarea condițiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, reprezintă discriminare, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4), coroborate cu prevederile art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare precum și potrivit prevederilor art. 9, art. 19 și art. 20 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Prin punctul 6 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014, emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 2A/2012, C. Național pentru Combaterea Discriminării, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a dispus sancționarea cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, a următoarelor părți reclamate: P. M. P. M. A. I., P. M. A., P. M. A., P. M. Baia M., P. M. Bacău, P. M. Bistrița, P. M. B., P. M. B., P. M. B., P. M. B., P. M. Călărași, P. M. Cluj-N., P. M. C., P. M. D., Drobeta T.-S., P. M. Focșani, P. M. G., P. M. G., P. M. Iași, P. M. Oradea, P. M. Piatra N., P. M. Ploiești, P. M. Reșița, P. M. Satu M., P. M. Slatina, P. M. Târgoviște, P. M. Tîrgu-J., P. M. Târgu-M., P. M. Tulcea, P. M. V. și P. M. Z..

Prin punctul 7 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014, emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 2A/2012, C. Național pentru Combaterea Discriminării, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a dispus sancționarea cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, a următoarelor părți reclamate: P. M. P. M. C., P. M. Pitești, P. M. Râmnicu-V., P. M. Slobozia, P. M. Suceava și P. M. Timișoara.

Prin punctul 8 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014, emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 2A/2012, C. Național pentru Combaterea Discriminării, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a dispus sancționarea cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, a părții reclamate Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

Prin punctul 9 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014, emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 2A/2012, C. Național pentru Combaterea Discriminării emis o recomandare Primarii localităților reședință de județ din România de a revizui toate contractele încheiate cu firmele de transport în sensul prelungirii contractelor doar cu firmele care au toate mijloacele de transport în comun adaptate transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii, conform prevederilor legale.

Analizând acțiunea în contencios administrativ formulată precum și cererea de suspendare, în urma actelor dosarului, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

Prin hotărârea CNCD nr.251 din 30.04.2014 având ca obiect neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizavilități locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilibități locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipii, reședință de județ, neluarea unei măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul local, s-a dispus amendarea Primarului municipiului Cluj-N. alături de alți primari ai unor municipii din România, fiind obligat la plata sumei de 2000 lei pentru discriminarea persoanelor cu dizabilități locomotorii în sensul neasigurării condițiilor de transport pentru această categorie de persoane, în temeiul art.26 alin.1 din OG nr.137/2000 cu raportare la art.2 alin.1 și 4 coroborate cu art.10 lit.g și h și art.15 din OG nr.137/2000 și având în vedere prevederile art.9, 19 și 20 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea nr.221/2010. În esență, în motivarea acestei hotărâri s-a avut în vedere faptul că la nivelul municipiului Cluj-N. doar un procent de 46,75% din mijloacele de transport sunt adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Hotăîrârea a fost adoptată urmare a unei autosesizări a Colegiului director al CNCD ce face obiectul dosarului nr.4A/2012 completat ulterior cu o autosesizare înregistrată la 6.02.2014, față de care reclamantul a formulat un punct de vedere transmis la data de 05.03.2014 prin fax și prin poștă la data de 06.03.2014.

Poziția procesuală a reclamantului a fost una consecventă atât în fața autorității, cât și în fața instanței invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale active în cauză determinată în faptul că în opinia sa în mod eronat a fost citat în cauză P. municipiului Cluj-N. raportat la prev.art.36 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 și a prevederilor art.36 alin.6 lit.a pct.14 din aceeași lege. Mai apoi, raportat la fondul problemei supuse analizei, a expus situația statistică existentă la nivelul municipiului Cluj-N. în ceea ce privește mijloacele de transport în comun, cu indicarea numărului celor care au facilități pentru persoanele cu dizabilități locomotorii insistând asupra preocupării continue de modernizarea parcului auto prin achiziționarea de noi mijloace de transport în comun.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active care constituie, atât temei al cererii de anulare, cât și exemplificare a condiției cazului bine justificat, reclamantul arată că entitatea locală responsabilă de așa numitele fapte de discriminare, nu este P. mun.Cluj-N. ci, în opinia sa C. Local căruia îi revina tribuții privind gestioanrea serviciilor furnizate către cetățeni în raport de prevederile art.36 alin.2 lit.d și respectiv 36 alin.6 lit.a pct.14 din Legea nr.215/2001. În esență, acesta asigură potrivit competențelor sale cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind între altele și serviciile comunitare de utilitate publică alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport local.

Pe de altă parte, potrivit art.63 pct.5 lit.a din Legea nr.215/2001 în exercitarea atribuțiilor sale, primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.

Din economia textelor legale suscitate, reclamantul susține că rezultă fără echivoc că atribuțiile în domeniul transportului local în ceea ce privește asigurarea cadrului de desfășurare a acestuia revin Consiliului Local pe raza căruia este organizat acest serviciu public, primarul exercitând doar atribuții de coordonare a realizării serviciilor publice de interes local, precum și punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului local în acest domeniu. Prin urmare, acestuia îi lipsește calitatea procesuală activă, neputând fi sancționat ca subiect de drept al unei eventuale cercetări pentru presupuse fapte discriminatoare.

Excepția lipsei calității procesuale active a Primarului mun.Cluj-N. este neîntemeiată urmând a fi respinsă întrucât potrivit prev.art.22 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap „autoritățile administrației publice locale au obligația de a lua măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap, respectiv să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate; să adaptele mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare și să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.

În același timp, dispozițiile art.121 alin.1 din Constituția României, stabilesc că „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale și primarii aleși în condițiile legii. Așa fiind, responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituției Primarului municipiului Cluj-N., în calitatea sa de organ executiv al deciziilor luate de către C. Local al municipiului Cluj-N., for legislativ ce răspunde inclusiv pentru neluarea unor decizii concrete de către acesta.

Așa fiind, în baza dispozițiilor legale sus amintite, instanța apreciază că reclamantului îi revenea în principal obligația de a lua măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap, iar pentru neîndeplinirea acestei obligații, sancțiunea poate fi aplicată acestuia.

Pârâtul CNCD a invocat excepția de conexitate a prezentului dosar cu dosarul nr._ a Curții de Apel Pitești- Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, însă prin scriptul depus la data de 21.10.2014 (f.98) a înțeles să renunțe la susținerea acestei excepții, având în vedere că dosarul sus amintit, a fost soluționat prin hotărârea pronunțată la data de 21.10.2014 prin respingerea acțiunii.

Față de această împrejurare, Curtea urmează a lua act de renunțarea la susținerea acestei excepții în raport de prevederile art. 406 N.C.P.C.

Cât privește fondul cererii de anulare a hotărârii, Curtea reține că potrivit reclamantului hotărârea adoptată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, temeiurile de drept pe care pârâtul își întemeiază hotărârea adoptată sunt art.2 alin.1 și 4 coroborate cu art.10 lit.g și h și art.15 din OG nr.137/2000 precum și art.9, 19 și 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități ratificată de România din Legea nr.221/2010.

Din analiza coroborată a textelor de lege reținute în hotărârea atacată rezultă că legiuitorul sancționează presupusele fapte de discriminare săvârșite prin două moduri: acțiune și inacțiune. În acest sens, reclamantul arată că în cuprinsul hotărârii nu se face referire la vreo acțiune care să reprezinte fapte de discriminare, prin urmare acesta a fost sancționat pentru o presupusă stare de pasivitate în ceea ce privește persoanele cu dizabilități locomotorii datorită faptul că doar un procent de 46,75% din autovehiculele destinate transportului în comun ar fi adaptate transportului persoanelor cu dizabilități.

În opinia reclamantului, aceste constatări sunt interpretate cu rea-credință, câtă vreme începând cu anul 2004 toate mijloacele de transport în comun noi achiziționate pentru desfășurarea transportului public de călători au facilități de îmbarcare/debarcare pentru persoanele cu dizabilități motorii, respectiv podea coborâtă, rampe de îmbarcare/debarcare pentru fotolii rulante, loc în interior pentru fotolii rulante și alte facilități.

În concluzie, reiese faptul că începând cu anul 2004, reclamantul a manifestat o conduită strictă în materia protejării persoanelor cu dizabilități însă, procesul deînnoire a parcului auto nu poate avea loc dintrodată, acesta implicând mari costuri financiare.

Din analiza documentelor depuse la dosar, Curtea reține că în municipiul Cluj-N. din numărul total de 323 de mijloace de transport în comun (autobuze, troleibuze și tramvaie) un număr de doar 151 au fost adaptate în mod corespunzător pentru accesul persoanelor cu handicap (cu podea joasă și rampă pentru cărucioare) din care 194 de autobuze, 92 de troleibuze și 37 de tramvaie cu podea joasă, adică 46,75% din totalul mijloacelor de transport în comun, în timp ce celelalte mijloace de transport în comun nu sunt adaptate. Aceasta presupune că persoanele cu handicap locomotor sunt puse în situația de aștepta sosirea unui mijloc de transport local dotat cu facilitățile necesare.

În același timp, CNCD a constatat faptul că la nivelul municipiului Cluj-N. persoanele cu handicap locomotor, nu pot utiliza linii întregi pe care circulă doar mijloace de transport în comun neadaptate, ceea ce crează o discriminare la adresa acestor persoane, în sensul statuat de prev.art.15 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Raportat la dispozițiile art.2 alin.4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare „orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională.

Așa fiind, din ansamblul actelor existente la dosar CNCD a concluzionat că reclamantul P. mun.Cluj-N. a avut un comportament pasiv în ceea ce privește măsurile de accesibilizare a mijloacelor de transport în comun pe raza administrativ teritorială a mun.Cluj-N., comportament care a produs efecte ce au defavorizat în mod nejustificat persoanele cu dizabilități locomotorii. De altfel, această obligație rezidă și din dispozițiile art.22 ale Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și respectiv art.64 alin.1 lit.a din aceeași lege potrivit căreia pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie până la data de 31.12.2010 autoritățile administrației publice locale au obligația să ia măsuri pentru adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulație.

În concluzie, la data analizării îndeplinirii acestor condiții, respectiv 06.02.2014 în mun.Cluj-N. nu erau asigurate respectarea acestor dispoziții legale, așa încât în mod justificat s-a stabilit că în cauza dedusă judecății sunt întrunite cumulativ elementele privind existența unui tratament de deosebire, restricție, excludere, preferință între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care au ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosintei sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, întrucât neasigurarea pe toate mijloacele de transport în comun al transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii, crează o deosebire pe criteriul dizabilității, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun.

Față de aceste considerente, Curtea constată că în cauză pârâtul a făcut o corectă aplicare a dispoz.art.2 alin.1 și 4, art.10 lit.g și h și respectiv art.15 din OG nr.137/2000, așa încât acțiunea în contencios formulată vizând anularea actului administrativ este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește cerere de suspendare, aceasta a fost formulată în cadrul acțiunii principale și are ca temei de drept prevederile art.15 din Legea nr.554/2004, respectiv până la rămânerea irevocabilă a hotărârii privind fondul cauzei. Câtă vreme instanța a anlizat cererea formulată pe fondul său și a constatat că aceasta este neîntemeiată, per a contrario, rezultă că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente care să conducă la o soluție de suspendare a actului administrativ, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H OT A R A S T E

Constată că pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării a renunțat la excepția de conexistate a prezentului dosar la dosarul nr._ a Curții de Apel Pitești Secția a a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de reclamantul P. M. Cluj-N..

Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. M. Cluj-N. cu sediul în Cluj-N.,. în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, P-ța V. M. nr.1-3, ..

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru petitul privind suspendarea și în termen de 15 zile de al comunicare pentru fondul cauzei, care se va depune la Curtea de Apel Cluj sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

C. I. M. N. H.

plecată din instanță, semnează

P.-grefier

M. T.

red.C.I./A.C.

4 ex. – 13.11.2014

Detalii: https://legeaz.net/spete-contencios-curtea-de-apel-cluj-2014/anulare-act-administrativ-sentinta-04-11-2014-ps6