Corul şi Orchestra Filarmonicii Transilvania susţin joi, 5 aprilie, de la ora 19, la Casa Universitarilor, oratoriul Requiem Parastas de Marţian Negrea, sub bagheta lui Cristian Oroşanu, în memoria psihologului Floria Ştefănescu Goangă, fost rector al Universităţii din Cluj.

MARŢIAN NEGREA

(1893-1973)

Recviem-Parastas (1956)

1. Larghetto

2. Allegro moderato

3. Largo

4. Andante

5. Andante semplice

6. Allegro moderato

7. Allegretto

[cca. 55 min.]

In memoriam Florian Ştefănescu-Goangă

Corul şi Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Cristian Oroşanu dirijor

Aida Pavăl-Olaru soprană

Melinda Duffner mezzosoprană

Cristian Mogoşan tenor

Sándor Köpeczi bas

Cornel Groza dirijorul corului

Născut la 5 aprilie 1881 la Curtea de Argeş, Florian Ştefănescu-Goangă a studiat la Leipzig, între anii 1908-1911, pentru obţinerea titlului de doctor. În teza sa de doctorat a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor clasificate de el în „excitatoare” şi „calmante”. Teza sa a avut un impact mare în comunitatea internaţională, fiind publicată în Germania în 1911 şi 1964, în Franţa în 1932, în fosta URSS în 1940 şi în Statele Unite în anul 1972. Prima publicație în România a avut loc în anul 2001, în volumul Cetatea Universitară.

Întors în ţară după studii, Florian Ştefănescu-Goangă a fost numit profesor la Universitatea din Cluj şi a devenit membru corespondent al Academiei Române în anul 1937. Preocupările sale au fost diverse, abordînd atît teme din discipline mai aplicate ca psihologia muncii, psihologia şcolară şi psihologia clinică, cît şi teme legate de discipline fundamentale, cum ar fi psihologia socială. Ancorările sale ştiinţifice au fost mereu în mişcarea internaţională. Spre exemplu, psihologul american Terman a adaptat în 1916 pe populaţia americană testul psihologic Binet-Simon sub denumirea de testul Stanford-Binet. În 1937 acest test a fost din nou revizuit şi utilizat în Statele Unite sub denumirea de „Scala Terman-Merrill”. Florian Ştefănescu-Goangă a revizuit, completat şi adaptat în 1940 această variantă a testului pentru populaţia românească şi a pus-o în aplicare. Ca om de ştiinţă, Florian Ştefănescu-Goangă a creat un cadru paradigmatic care marchează psihologia românească pînă astăzi. Modelul profesorului Florian Ştefănescu-Goangă este acela că este nevoie să dezvolţi patru componente cheie ale cunoaşterii, toate ancorate internaţional şi anume „Generarea de cunoaştere prin cercetare avansată”, „Transmiterea de cunoaştere prin activităţi didactice performante”, „Utilizarea cunoaşterii prin servicii inovative către comunitate” şi „Diseminarea cunoaşterii prin publicaţii, inclusiv reviste şi edituri proprii”. Florian Ştefănescu-Goangă a înfiinţat în anul 1922 Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată, primul institut de psihologie experimentală din România, formînd astfel o echipă valoroasă de psihologi experimentalişti, psihologia românească rămînănd pînă astăzi pe un fundament riguros experimental. Florian Ştefănescu-Goangă a dezvoltat catedra şi disciplinele academice de specialitate şi prin funcţiile publice pe care le-a avut, a fost subsecretar de stat la ministerele Instrucţiunei Publice în perioada 1936-1937 şi al Educaţiei Naţionale în anul 1937, a depus un efort serios pentru introducerea psihologiei aplicate în instituţiile statului. Astfel, datorită eforturilor sale, a fost introdusă fişa de observaţie psihologică în toate şcolile din România, au fost înfiinţate institute psihotehnice la Bucureşti şi Cluj, a fost organizat un serviciu psihologic în cadrul CFR. De asemenea Ştefănescu- Goangă a fondat şi a condus Revista de Psihologie” apărută la Cluj între anii 1938-1949. Ca rector al universităţii clujene, Florian Ştefănescu-Goană a fost rectorul cu cele mai vaste realizări în perioada interbelică şi personalitatea care a fondat Psihologia Experimentală la Universitatea din Cluj. Florian Ştefănescu-Goangă a fost primul rector din Cluj ales în două legislaturi. În privinţa conexiunilor politice de remarcat este episodul cînd, în seara zilei de 28 noiembrie 1938, în cadrul unei campanii mai ample de ameninţare la adresa oamenilor politici, cîţiva membri ai Mişcării Legionare au încercat să-l asasineze pe profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, rectorul Universităţii din Cluj. Atentatul nu a reuşit, profesorul fiind doar grav rănit. În schimb agentul său de pază şi-a pierdut viața.

În anii comunismului, a fost arestat în lotul elitelor iî noaptea de 5/6 mai 1950 si închis la penitenciarul Sighet, unde a rămas închis pînă in vara anului 1955. În urma anilor de detenție, profesorul Ştefănescu-Goangă a supraviețuit mai puțin de trei ani. A încetat din viața in ziua de 26 martie 1958. Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la decesul său. (Anca Lemaire)

Marţian Negrea (1893, Valea Viilor– 1973, Bucureşti)

Recviem-Parastas (1956)

În toamna anului 1919, Gheorghe Dima a primit sarcina de a organiza conservatorul care-i poartă azi numele. Printre cadrele didactice alese, s-a aflat şi Marţian Negrea care, după un an de suplinire, a fost numit, în urma unui concurs, titular la Catedra de Contrapunct şi Compoziţie a Conservatorului clujean. Pe lîngă aceasta, Negrea a mai predat forme, teoria instrumentelor şi a dirijat ansamblul de orchestră al instituţiei. Marţian Negrea a activat la Conservatorul din Cluj între anii 1921-1941, iar apoi la cel bucureştean între 1941-1963. Perioada clujeană a marcat, astfel, începutul carierei pedagogice a lui Marţian Negrea, o îndelungată activitate care a avut ca rezultat cîteva zeci de serii de discipoli: îi amintim pe Sigismund Toduţă, Max Eisikovits, Iuliu Mureşianu, Celestin Cherebeţiu, Liviu Comes, Cornel Ţăranu, Aurel Stroe, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan, Alexandru Paşcanu şi Nicolae Brînduş.

Marţian Negrea s-a format la Viena, în perioada de efervescenţă care a caracterizat începutul de secol XX şi noile curente aduse de acesta. El a fost astfel martor la tendinţele febrile de căutare a noului, dar şi la eforturile contrastante de restaurare a tradiţiei, plecînd de la premisa că arta nouă nu se naşte prin negarea celei vechi. Întors apoi în ţară, Marţian Negrea şi-a creat un limbaj muzical bazat pe contopirea dintre melosul românesc şi expresia armonică europeană.

Deşi Negrea nu a studiat în Franţa, ambianţa muzicală pariziană a lui Gabriel Fauré, iar apoi cea a lui Debussy şi Ravel au exercitat o puternică influenţă asupra viziunii sale. Aşadar, după experienţa avută în contextul manifestărilor muzicale vieneze, impresionismul francez a fost cea de-a doua sursă majoră a concepţiilor sale artistice.

Recviemul-Parastas a fost finalizat în anul 1956, dar prima audiţie absolută nu a avut loc decît în anul 1990, la Timişoara, cu Filarmonica „Banatul” condusă de Remus Georgescu.

În cartea intitulată Recviemul românesc, Adrian Pop notează:

„Ca plan general, Recviemul-parastas este structurat în şapte mişcări de dimensiuni medii sau extinse, avînd texte preluate din rînduiala parastasului, cu respectarea ordinii apariţiei lor în slujba propriu-zisă, şi selectate pe baza importanţei lor ca momente muzicale – de asemenea şi în funcţie de consacrarea prin tradiţia ritului ca atare. Prin această modalitate, compozitorul acceptă o dramaturgie implicită, supunîndu-şi procesul creaţiei unui obiectivism al faptului de tradiţie. […] Este lesne de observat faptul că, în ce priveşte resursele generatoare de dramaturgie, textul parastasului nu oferă nici pe departe contrastele de ton şi imagistică, ideea impactului între omenesc şi divin cu toată încărcătura de intensitate a unei atare polarizări – elemente ce caracterizează pregnant textul requiemului catolic; prin atitudinea obiectivă adoptată faţă de acest aspect, Negrea da întîietate autenticităţii de expresie şi îşi asumă în mod implicit riscul întemeierii formei monumentale pe un tip de dramaturgie esenţialmente lăuntrică, lipsită de relieful contrastelor abrupte.

În aceeaşi sferă a preocupării pentru autenticitate se aşează şi utilizarea cîntărilor tradiţionale, ce reprezintă temele lucrării, şi din a căror dezvoltare se ţese întregul discurs muzical. Aceste teme sînt preluate din practica Bisericii Mitropolitane din Sibiu, fiind considerate de autor drept modele cu atributul exemplarităţii. Ca absolvent al renumitului Seminar Andreian (urmat între anii 1910-1914), Negrea a avut ocazia să cunoască la sursă acele preocupări care au făcut din şcolile Sibiului un centru important al tradiţiei ortodoxe ardeleneşti. Alegerea acestei surse, primite în bună măsură şi prin filiera colecţiei lui Dimitrie Cunţanu, mai implică relevarea unui important aspect de ordin stilistic: cîntările utilizate apariţin stilului neo-bizantin, în forma sa regională caracteristică sudului Transilvaniei. Aspectele generale şi chiar cele de detaliu deja semnalate rămîn valabile (preferinţa pentru ehurile diatonice, nivelarea diferenţelor între ehurile enarmonice şi modurile heptatonice apropiate ca intonaţie, întîlnite şi în practica folclorică, preponderenţa stihiraricului şi irmologicului). Fără îndoială că toate aceste caracteristici de tendinţă nu numai că sînt preluate în muzica Recviemului-parastas, dar ele sînt inevitabil accentuate prin contactul cu armonia, orchestraţie, tehnicile componistice şi sistemele intonaţionale ce caracterizează mediul sonor în care Negrea îşi proiectează opera.”

–Oana Andreica

Cristian Oroşanu

În stagiunile recente, Cristian Oroşanu a debutat la pupitrul unor ansambluri de renume: a dirijat Orchestre de Paris, Orchestre National de Bordeaux şi Orchestra Tonhalle din Zürich. În Japonia, dirijorul şi-a stabilit o relaţie strînsă cu un ansamblu tînăr şi dinamic, Hyogo Performing Arts Center Orchestra. În ultimii ani, a avut ocazia să lucreze ca dirijor asistent cu Yutaka Sado, Mstislav Rostropovici şi Ingo Metzmacher.

În cursul stagiunii 2007/2008, a fost dirijor asistent la Deutscher Symphonie Orchester din Berlin. De asemenea, a colaborat cu BBC Scottish Orchestra, Ensemble Orchestral de Paris, Orchestre Lamoureux, Orchestra Naţională din Porto, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestrele Filarmonicilor din Strasbourg şi Bruxelles şi Israel Kibbutz Orchestra. În 2005, a dirijat, la Competiţia Internaţională Malko, Orchestra Simfonică Radio din Danemarca, ocazie cu care a fost distins cu Premiul II.

Cristian Oroşanu susţine o intensă activitate şi în Bucureşti, unde şi-a alcătuit un repertoriu amplu atît în domeniul simfonic, cît şi în cel de operă. Colaborează frecvent cu Orchestra Naţională Radio, dar şi cu Operele Române din Bucureşti şi Cluj-Napoca, unde a dirijat peste 30 de lucrări de gen. În prezent, este dirijor al Filarmonicii din Braşov.

Cristian Oroşanu a studiat, în paralel, cornul şi dirijatul de orchestră la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Înainte de a urma cariera de dirijor, a fost timp de cinci ani cornist în Orchestra Naţională Radio. Ulterior, o bursă la Academia Internaţională Bach din Stuttgart i-a oferit posibilitatea de a studia dirijatul cu Helmuth Rilling.

Activitatea pedagogică a lui Cristian Oroşanu a început în 1999, a devenit profesor de orchestră la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, iar din 2010 predă dirijat la Academia de Muzică din Iaşi. Între 2011 şi 2015, a susţinut cursuri de măiestrie în dirijat la Iaşi şi la Braşov. În septembrie 2016 a fost membru al juriului celei de-a şaptea ediţii a Concursului Internaţional de Dirijat „Jeunesses Musicales” din Bucureşti.

Aida Pavăl-Olaru

Aida Pavăl-Olaru şi-a început pregătirea muzicală la Liceul de Muzică „George Apostu” din Bacău, unde a studiat vioara, continuînd apoi la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” din Bucureşti. În prezent, este studentă la masterat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, la clasa prof. univ. dr. Elena Andrieş. A participat la cursurile de măiestrie susţinute de Mariana Nicolesco şi Mariana Colpos.

A fost distinsă cu Premiul III la Concursul Naţional de Lied „Ionel Perlea” (Slobozia, 2014), Premiul de Excelenţă la Concursul Naţional de Lied Românesc de la Braşov (2013), Premiul pentru cel mai tînăr interpret la Concursul Internaţional „Hariclea Darclée” (Brăila, 2012), Marele Premiu la Olimpiada Naţională de Muzică din Cluj-Napoca (2011), Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică din Bistriţa (2010), Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare „George Georgescu” (Tulcea, 2011).

Aida Pavăl-Olaru a susţinut numeroase concerte organizate de Fundaţia „Remember Enescu” la Bucureşti, Cluj-Napoca şi Bacău.

Melinda Duffner

Mezzosoprana Melinda Duffner a absolvit Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din oraşul natal, Arad, iar apoi cursurile de licenţă şi masterat ale specializării Canto, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a lucrat cu Elena Andrieş Moldovan, Ramona Eremia şi Iulia Merca. A colaborat cu Filarmonica din Arad, cu Camerata „Euroart” din Baia Mare, cu Opera Maghiară din Cluj şi cu Filarmonica din Rîmnicu-Vîlcea. Şi-a înscris în repertoriu roluri din Căsătoria secretă de Cimarosa (Fidalma), Cavalleria Rusticana de Mascagni (Mamma Lucia), Aurul Rinului de Richard Wagner (Flosshilde), Scufiţa Roşie (Bunica) şi Cînd dragostea triumfă (Maricica) de Nicolae Brânzeu.

Din repertoriul vocal-simfonic, Melinda Duffner a interpretat cantata Uns ist ein Kind geboren de Bach, Gloria de Vivaldi, Recviemul de Michael Haydn, Missa in Angustiis de Joseph Haydn, Misa Încoronării şi Recviemul de Mozart, Die erste Walpurgisnacht de Mendelssohn, Oratoriul bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu.

Melinda Duffner este membră a Corului Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Cristian Mogoşan

Cîștigător al Premiului pentru cel mai bun solist al anului (Gala Premiilor Naționale, Iași, 2013) și al Premiului Revistei V.I.P. pentru cel mai bun solist de operă al anului ( București 2012), Cristian Mogoșan este în prezent angajat al Operei Naționale Cluj și totodată invitat al operelor și filarmonicilor, atît din țară, cît și din străinătate. A susţinut spectacole de operă şi concerte în Elveţia, Franţa, Belgia, Israel, China, Rusia și Finlanda.

Născut în anul 1983, tenorul Cristian Mogoşan s-a format la şcoala muzicală clujeană, fiind absolvent al Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă” și al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, Facultatea de Artă Scenică, la clasa tatălui său, lect. dr. Gheorghe Mogoşan. După absolvire, în anul 2006, a urmat programul de masterat „Stilistica Interpretării Solistice” în cadrul aceleiaşi facultăţi, sub îndrumarea prof. dr. Ionel Pantea. De asemenea a participat la cursuri de măiestrie susţinute de Wolfgang Brendel, Laurent Pillo, Margreet Hoing, John Norris, Ion Buzea, Rockwell Blake,Viorica Cortez și Petra Lang.

A interpretat cu succes rolurile Don Jose din Carmen de Bizet, Rodolfo din La Bohème de Puccini, Riccardo din Un ballo in maschera de Verdi, B. F. Pinkerton din–Madama Butterfly de Puccini, Canio din I Pagliacci de Leoncavallo, Alfredo din–La traviata de Verdi, Lensky din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Erik din–Der fliegende Holländer de Wagner, Macduff din Macbeth de Verdi, Ismaele din–Nabucco de Verdi.

În premieră naţională a interpretat la Opera Română din Cluj, în 2007, Candide din opera Candide de Bernstein, iar în 2009, tot în premieră naţională, Tom Rakewell din opera The Rake’s Progress de Stravinsky.

Lucrările vocal-simfonice interpretate de tenorul Cristian Mogoşan sînt Messa da Requiem şi Krönungsmesse de Mozart, War Requiem de Benjamin Britten, Die Schöpfung de Haydn, Simfonia a IX-a de Beethoven, Messa di Gloria de Puccini, Petite Messe Solennelle de Rossini, Theresienmesse de Haydn, Die erste Valpurgisnacht de Mendelssohn; Le Déluge de Saint-Saëns.

De-a lungul carierei sale a colaborat cu dirijori precum Paolo Arrivabene, David Stern, Daniele Callegari, Daniel Cohen, Jary Hämäläinen, Ronald Zollmann, Cristian Mandeal, Horia Andreescu etc.

Palmaresul său cuprinde Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare Vocală „Sabin Drăgoi” – Timişoara (2011), Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare Vocală „Hariclea Darclée” – Brăila (2010) și Premiul I la Concursul de Interpretare a Liedului Românesc – Brașov (2004).

Sándor Köpeczi

Basul Sándor Köpeczi şi-a început studiile muzicale în 1996, la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca, specializarea pian principal, avîndu-i ca profesori pe László Györgyi și Papp Tibor. După absolvirea liceului, a fost admis la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, specializarea pian, la clasa conf. univ. dr. Csíky Boldizsár, finalizîndu-și studiile în anul 2012. În calitatea sa de pianist, a participat la diferite concursuri solistice și camerale, luînd parte, totodată, și la numeroase recitaluri ca acompaniator. În perioada 2008-2014 a fost membru activ al corului de cameră Cappella Transylvanica, sub conducerea lui Cornel Groza. Începînd cu anul 2011 şi pînă în prezent, este artist liric în cadrul Corului Filarmonicii de Stat „Transilvania”.

Dn 2014, Sándor Köpeczi a început cursurile de canto (nivel licenţă), la clasa conf. univ. dr. Marius Vlad Budoiu. A debutat pe scena internaţională ca solist vocal în 2014, la premiera mondială a operei contemporane Bizánc (Kalil) de György Selmeczi, spectacol cu care a participat la Festivalul de Operă de la Miskolc. Debutul său vocal-simfonic a avut loc la Budapesta, în noiembrie 2014, cu Recviemul de Mozart, alături de Filarmonica de Stat din Ungaria, sub bagheta lui Pier Giorgio Morandi.

În 2015 a debutat în rolul Sparafucile din Rigoletto de Verdi, într-un concert organizat de Filarmonica din Oradea, reluînd rolul mai apoi la Opera Maghiară de Stat din Cluj-Napoca. În anul 2016 a debutat în rolul Bătrînul Evreu din opera Samson şi Dalila de Saint-Saëns, sub bagheta lui József Horváth, şi în rolul Comandorului din opera Don Giovanni de Mozart, sub bagheta lui György Selmeczi, ambele premiere puse în scenă la Opera Maghiară. În 2017 a debutat în rolul lui Fafner din Aurul Rinului de Richard Wagner, la gala de închidere a „Toamnei Muzicale Clujene”.

Sándor Köpeczi a fost distins cu Premiul Special al Juriului la Concursul Naţional de Lied Românesc (2016). În martie 2017 a debutat în rolul Sacristanului din Tosca de Puccini, urmînd ca în luna iunie să cînte pentru prima oară rolul lui Bartolo din Nunta lui Figaro de Mozart.

Programul următor

Vineri, 13 aprilie 2018, ora 19, Abonament 21

Colegiul Academic

Concert simfonic

Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”

Valentin Uryupin dirijor

Mihai Ritivoiu pian

Serghei Rahmaninov

Concertul nr. 1 pentru pian, în fa diez minor, op. 1

Igor Stravinsky

Ritualul primăverii

– concertul face parte din seria THINK OUTSIDE THE MUSIC BOX-www.filarmonicatransilvania.ro

Instrucţiuni de utilizare a serviciilor artistice ale Filarmonicii Transilvania

Vă sîntem recunoscători că vă răpiţi, săptămînal, două ore preţioase din timpul dumneavoastră. Ne străduim constant să vă dăruim, la rîndul nostru, cele mai frumoase momente muzicale şi să aducem în faţa voastră artişti valoroşi. Vă respectăm, vă îndrăgim şi ştim că sînteţi un public pe care ne putem baza şi care apreciază nevoia bunei desfăşurări a unui concert. Din respect faţă de artişti şi de ceilalţi spectatori, venim cu următoarele recomandări:

Mai în glumă, mai în serios, oamenii nu tuşesc la medic, ci la teatru, operă sau filarmonică. Pentru că ne aflăm într-o sală nu foarte mare, dar cu o acustică bună, tuşitul deranjează în timpul concertelor atît concentrarea artiştilor, cît şi delectarea publicului. Vă recomandăm să folosiţi bomboane sau o batistă drept surdină pentru zgomotele inevitabile.

Totodată, este recomandat să ajungeţi la timp la concerte sau să aşteptaţi pînă la pauză dacă întîrziaţi. Zgomotele uşilor şi ale paşilor nehotărîţi ce-şi caută locul într-o sală plină, după ce artiştii sînt deja pe scenă, deranjează şi pot influenţa nedorit parcursul întregului concert. În program sînt trecute duratele aproximative ale pieselor, precum şi părţile lor între care vă rugăm să nu aplaudaţi.

Deşi cunoaştem nevoia de a păstra cu dumneavoastră cît mai mult din ceea ce se întîmplă pe scenă, vă reamintim că filmatul şi fotografiatul sînt interzise. Momentele petrecute la concerte sînt speciale, iar faptul că reveniţi ne arată că le păstraţi deja cu voi.

Participarea la concerte este primul pas spre deconectare. Folosirea telefoanelor mobile în timpul concertelor este interzisă, vă rugăm fie să le închideţi, fie să selectaţi profilul silenţios sau avion şi să reduceţi luminozitatea ecranelor.

Apreciem şi încurajăm participarea copiilor de orice vîrstă la concertele noastre. Copiii, însă, sînt imprevizibili, iar sugestia noastră este să evitaţi locurile din primele rînduri în favoarea unor locuri din care puteţi ieşi în linişte în cazul situaţiilor delicate.

Vă mulţumim!

Filarmonica de Stat „Transilvania”