Orchestra Filarmonicii Transilvania interpretează un ritual estic de primăvară
Filarmonica de Stat ”Transilvania” vă invită vineri, 13 martie, de la ora 19.00, la Casa Universitarilor, pentru o seară simfonică de excepție, avându-l ca dirijor pe Valentin Uryupin, unul dintre cei mai apreciați muzicieni ruși ai generației sale și câștigătorul ediției de anul trecut al Concursului Internațional de Dirijat ”Georg Solti” de la Frankfurt. Uryupin vă propune, alături de pianistul invitat Mihai Ritivoiu (un alt ”premiat” al mai multor competiții internaționale) și de Orchestra Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, un program perfect asortat cu (ano)timpul: Serghei Rahmaninov – Concertul nr. 1 pentru pian, în fa diez minor, op. 1 și Igor Stravinsky, Ritualul primăverii. Pentru că face parte din seria THINK OUTSIDE THE MUSIC BOX, seara se va încheia cu discuții și impresii împărtățite direct cu artiștii.
Concert simfonic – dirijor Valentin Uryupin
Vineri, 13 aprilie 2018, ora 19, Abonament 21
Colegiul Academic
Concert simfonic
Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”
Valentin Uryupin dirijor
Mihai Ritivoiu pian
Serghei Rahmaninov
Concertul nr. 1 pentru pian, în fa diez minor, op. 1
Igor Stravinsky
Ritualul primăverii
SERGHEI RAHMANINOV (1873-1943) a compus Concertul nr. 1 pentru pian, în fa diez minor, op. 1, în anul 1891, când avea doar 18 ani, dar a revizuit-o complet în anul 1917. Lucrarea de aproximativ 26 de minute este structurată în trei părți: 1. Vivace; 2. Andante cantabile; 3. Allegro scherzando.
Pentru că prima versiune a fost compusă în tinerețe, Concertul conține evidente elemente de vivacitate și impetuozitate, chiar dacă, în ultima versiune, se simte destul de clar evoluția și dezvoltarea emoțională a compozitorului din acest interval. Utilizându-și cunoștințele și experiența dobândită, am putea spune că Rahmaninov a transformat o compoziție timpurie, imatură, într-o lucrare concisă și plină de spirit. Cu toate acestea, a fost dezamăgit de faptul că lucrarea revizuită nu a devenit populară pentru public. I-a spus lui Albert Swan: “Mi-am rescris primul Concert, este foarte bun acum, toată prospețimea tinereții este acolo (…) și nimeni nu-i acordă nicio atenție. În America, dacă le spun că voi cânta primul concert, nu protestează, dar pot vedea pe chipurile lor că le preferă pe cel de-al doilea sau pe cel de-al treilea “.
”Prospețimea tinereții” din Concertul nr. 1 al lui Rahmaninov este întregită de ”explozia primăverii” din binecunscuta lucrare a lui Igor Stravinsky – Ritualul primăverii (Le Sacre du printemps, 1913).
S-a încercat adesea să se explice forţa motrice care susţine Ritualul primăverii. S-a spus că, în partitura sa, Stravinsky a vrut să exprime renaşterea naturii după iarnă, victoria soarelui, a căldurii şi a luminii, trezirea vieţii umane prin intermediul sacrificiului individual şi, în acelaşi timp, să sublinieze frica suscitată de marile forţe supranaturale ale creaţiei şi de neliniştea profundă care însoţeşte apropierea adolescenţei.
Sacre (sau Tablouri ale Rusiei păgâne, cum sună subtitlul) este rezultatul uneia dintre cele mai puternice emoţii din viaţa lui Stravinsky. Cu mulţi ani înainte, când compozitorul şi dirijorul Robert Craft l-a întrebat ce i-a plăcut cel mai mult la Rusia, Stravinsky i-a răspuns: „Primăvara violentă, care pare să înceapă într-o oră, ca şi cum întreg pământul s-ar clătina. Era evenimentul cel mai frumos al fiecărui an din copilăria mea.”
În această lucrare, compozitorul se reîntoarce la o perioadă arhaică, aproape preistorică; cu toate acestea, el nu face uz de melodii folclorice ruseşti, cu excepţia temei iniţiale de la fagot, în introducerea primei părţi, împrumutată din fondul folcloric al Lituaniei. Totuşi, nu doar arta melodică din Sacre îşi are originea într-un anumit caracter folcloric, dovedind capacitatea compozitorului de a face apel la o memorie populară inconştientă, ci şi schiţele altor lucrări arată concret faptul că această memorie folclorică a fost o preocupare constantă în toate etapele sale de compoziţie.
Stravinsky prelucrează, de fapt, materialul de origine populară: temele sale sunt simple şi diatonice, adesea avînd la bază celule de numai patru sunete, de un aspect neregulat, în continuă schimbare şi dezvoltare. Un astfel de travaliu tematic, fără nici o clipă de răgaz, era fără îndoială menit să „exaspereze” auditoriul, obişnuit cu regularitatea formală a muzicii secolelor XVIII şi XIX.
Formidabila tensiune internă se naşte din opoziţia între simplitatea materialului tematic şi complexitatea disonantă a scriiturii armonice. Aceasta din urmă este potenţată şi de orchestraţie care, datorită mijloacelor extreme, produce un efect primitiv deliberat. Percuţia reprezintă un compartiment foarte important, iar orchestra are cele mai mari dimensiuni utilizate vreodată de Stravinsky.
Deşi volumul sonor „asaltează” auzul, el nu scapă niciodată de sub control. Singurele momente de destindere sunt introducerile calme ale celor două părţi, cu scriitura lor impresionistă. Însuşi compozitorul a afirmat că ideea implicită a introducerii era ca ea „să reprezinte trezirea naturii.”
Prima audiţie a lucrării, în 1913, la Théâtre des ChampsElysées din Paris, în coregrafia celebrului Nijinski, a reprezentat cel mai mare scandal din istoria muzicii. Niciodată, până la acea vreme, nu se auzise o muzică mai brutală, mai nonconformistă, sfidând orice concept de sonoritate şi expresie. Pentru a reda cruzimea barbară a ritualului prin care ruşii păgâni sărbătoareau venirea primăverii, culminând cu sacrificiul unei fecioare, pentru a sugera spaima primitivilor în faţa misterelor naturii, Stravinsky strânge laolaltă colosalele forţe orchestrale. Acest lucru a apărut, în faţa publicului conservator, ca o sfidare la adresa bunului simţ muzical şi a tuturor conceptelor artistice ale timpului. Totuşi, Ritualul primăverii avea să devină una dintre cele mai apreciate opere ale literaturii muzicale moderne.
Într-o analiză a lucrării, Roman Vlad scria: „Aşa cum primele trei note din Oberon de Weber păreau să deschidă porţile lumii romantice, tot astfel aceste sunete aspre ne duc dintr-odată în depărtările atavice ale unei lumi preistorice.”
Informații despre artiști
Valentin Uryupin
Câştigătorul Premiului I la ediţia din 2017 a Concursului Internaţional de Dirijat „Georg Solti” de la Frankfurt, Valentin Uryupin este unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni ruşi ai generaţiei sale. Cariera sa dirijorală este împărţită între scena de concert şi teatrele de operă, în paralel evoluînd frecvent şi în calitate de clarinetist solist.
În 2015, Valentin Uryupin a participat la cursurile de măiestrie susţinute de regretatul Kurt Masur, fiind distins ulterior cu Premiul I la Competiţia Rusă de Dirijat din Moscova, apoi cu Premiul III la Concursul de Dirijat „Mahler” de la Bamberg. Din 2011, Valentin este dirijor permanent al Orchestrei MusicAeterna a Operei din Perm, iar în 2015 a fost numit Dirijor Principal şi Director Artistic al Orchestre Simfonice din Rostov.
Printre orchestrele la pupitrul cărora se va afla în concertele următoare regăsim Deutsche Sinfonieorchester Berlin, Orchestra Simfonică din Tokyo, Orchestra SWR din Frankfurt, Orchestra Haydn din Bolzano, Orchestra Naţională Rusă, Orchestra Radio din Saarbrücken, Opera din Atena, Filarmonica „George Enescu”, precum şi în cadrul Festivalului de la Bregenz.
Pe lângă angajamentele ca dirijor, Valentin îşi continuă şi activitatea de clarinetist, susţinând concerte şi cursuri de măiestrie în Rusia, Europa, SUA, Japonia şi Singapore. Este deţinător de premii la peste 20 de competiţii internaţionale de profil, printre care şi cele de la Geneva, München, Ghent şi Beijing.
Valentin Uryupin a absolvit Conservatorul din Moscova, unde a studiat clarinetul cu Evgheni Petrov şi dirijatul cu Ghenadi Rojdestvenski.
Mihai Ritivoiu
Absolvent al Universităţii de Muzică din Bucureşti, la clasa profesrului Viniciu Moroianu, Mihai Ritivoiu a urmat ulterior cursurile de masterat ale Guidlhall School of Music and Drama, unde a studiat cu Joan Havill. În egală măsură, a participat la cursurile de măiestrie susţinute de Dimitri Başkirov, Dominique Merlet, Emmanuel Ax şi Richard Goode.
În 2010, Mihai Ritivoiu a câştigat Concursul Naţional „Dinu Lipatti” (Bucureşti), apoi fiind laureat al mai multor competiţii internaţionale, ca „George Enescu” (2011), Tunbridge Wells International Young Concert Artist Competition (2014), Teresa Llacuna International Competition din Valencia (2015). A susţinut recitaluri în Anglia, România, Elveţia, Germania şi Japonia şi a cîntat în compania Filarmonicii „George Enescu”, a Orchestrei de Cameră Radio din Bucureşti şi a Orchestrei de Cameră din Lausanne.
Interpretările sale au fost înregistrate şi difuzate de Radio România Muzical, Radio Television Suisse – Espace 2 şi Medici TV şi a fost invitat în cadrul emisiunii In Tune a BBC Radio 3. Discul său de debut, cu lucrări de Franck, Enescu şi Liszt, a fost lansat recent sub marca „Genuin”.
Mihai este artist al City Music Foundation din Londra şi al programului „Yeomen” al The Musicians’ Company şi a fost susţinut financiar de Liliana and Peter Ilica Foundation for the Endowment of the Arts, de Fundaţia Culturală „Erbiceanu” şi de Fundaţia Caritabilă a familiei Raţiu.
Geanina Simion
Oana Andreica