Opera Națională Română din Cluj-Napoca a oferit duminică seara, în 15 aprilie, publicului clujean, șansa de a-i asculta pe Elena Moșuc și Călin Brătescu, invitați speciali în rolurile Leonora și Manrico din opera Trubadurul de Giuseppe Verdi. În sala plină şi entuziastă i-am remarcat din nou pe elevii navetişti din Maramureş, de nelipsit la spectacolele remarcabile. (Foto Nicu Cherciu)

Un spectacol deosebit în care tânărul bas Kőpezci Sándor Atilla a debutat în rolul Ferrando, cu o prezență scenică remarcabilă, cu prestanță, timbru cald dar și impunător asemenea rolului. Împreună cu Victoria Cormoș, care a jucat rolul lui Inés, au adus un plus de prospețime spectacolului, prin atitudinea corporală și interpretarea potrivită caracterului personajului.

Rolul Leonora este unul foarte complex din punct de vedere vocal deoarece Verdi îmbină pasajele de agilitate cu părțile în care vocea trebuie să fie potentă și în registrul mediu spre grav, de aceea se cântă de soprane spinte și dramatice. Elena Moșuc a cântat foarte mult repertoriu specific vocii sale de coloratură (Regina Nopții, Lucia di Lamermoor, etc.). În ciuda vârstei, ea a stăpânit foarte bine vocea, a folosit foarte mult pianissimo-ul în frazele de linie, iar în pasajele de virtuozitate din aria ,,Tacea la notte placida” s-a remarcat prin perfecțiunea execuției agilităților.

Tenorul Călin Brătescu invitat de la Opera Națională din Iași a cântat una dintre cele mai frumoase arii din această operă ,,Di quella pira” fără salturi, (după cum a observat în timp real dirijorul Flaviu Mogoşan) în varianta originală cu acutele glorioase și spectaculoasa chemare la luptă prin alăturarea corului de bărbați, intensificată de semnalele trompetelor care îl susțineau pe Manrico. (Unii artişti simplifică partitura, sărind peste unele pasaje mai dificile, din registrul înalt, ceea ce nu a fost cazul la Brătescu).

Andrada Ioana Roșu a jucat rolul țigăncii Azucena, cu o interpretare de excepție, felul în care s-a transpus în personaj a stârnit aplauzele publicului imediat după prima sa arie. A fost foarte credibilă și și-a folosit foarte mult mimica feței ca mijloc de interpretare și relaționare cu celelalte personaje, sclipirea sa din ochii fiind definitorie pentru acest personaj. Contele de Luna a fost interpretat de Florin Estefan, artist cu o voce frumoasă de bariton, de o muzicalitate deosebită, ce a condus frazele foarte sensibil în aria ,, Il balen del suo sorriso”.

Regia a fost una clasica,  a fost preluată de Mihaela Bogdan, după părerea mea a fost cam statică, între scene s-au făcut mici pauze pentru schimbarea decorului. Costumele au fost de epocă, femeile care jucau rolul țigăncilor au purtat peruci lungi iar bărbații din cor aveau peste peruci glugi. Soluţia regizorală pentru Vedi! le fosche notturne spoglie a fost mişcarea coristelor în jurul focului, pe ritmul tamburinelor.

Conducerea muzicală i-a aparținut maestrului Adrian Morar, care a reuşit să reducă decalajele inerente dintre cor şi orchestră din primul act, la dispunerea spaţială.

Tensiunea maximă de la final a fost risipită în aplauzele din momentele de revenire la realitate, când diva a pornit la reverenţe fără partenerul ei, prinsă cu îmbrăţişările colegilor de echipă.

Alice Bacalu

Distribuţie

Dirijor: Adrian Morar
Regia artistică: Rodica Popescu Moisa
Scenografia: Andrei Șchiopu

Manrico: Călin Brătescu (invitat)
Leonora: Elena Moșuc (invitată)
Contele de Luna: Florin Estefan
Azucena: Andrada Ioana Roșu
Ferrando: Köpeczi Sándor Attila (debut)
Inés: Viktória Cormoș
Ruiz: Florin Pop
Țiganul: Andrei Nicoară
Un trimis: Sergiu Coltan

Orchestra și Corul Operei Naționale Române Cluj-Napoca

Maestru de cor: Emil Maxim
Dirijor cor: Corneliu Felecan
Preluare regia artistică: Mihaela Bogdan
Regie scenă culise: Dan Lupea

DESCRIERE

Operă în patru acte pe un libret de Salvadore Cammarano, după piesa Il trovador de Antonio García Gutiérrez

Succesul impresionant înregistrat de opera Trubadurul (,,Il trovatore”) în momentul premierei sale din 19 ianuarie 1853 s-a concretizat prin clasarea sa ulterioară în șirul ,,trilogiei populare”, alături de alte două capodopere verdiene – Rigoletto și Traviata. Deja corpusul lucrărilor dramatice compozitorului includea subiecte patriotice sau preluate din literatura romantică engleză (William Shakespeare, Lordul Byron), franceză (Victor Hugo), germană (Friedrich Schiller) la momentul când acesta s-a apropiat de scrierile contemporanului său spaniol Antonio García Gutiérrez (1813-1884) și drama El trovador.

Acțiunea operei Trubadurul, desfășurată pe parcursul celor patru acte intitulate sugestiv (Duelul, Țiganca, Fiul țigăncii și Pedeapsa) se petrece în Spania secolului XV și îi are în centru pe Contele Alvaro de Luna, Manrico și pe Contesa Leonora de Seze, de care ambii bărbați sunt îndrăgostiți. Intriga poveștii nu se rezumă însă la gelozia pe care Contele de Luna o simte la adresa rivalului său, trubadurul Manrico, pe care și Leonora, la rândul ei, îl iubește. Dispariția cu mulți ani în urmă a fratelui contelui, Garcia, răpit și omorât, se pare, de o bătrână vrăjitoare, își manifestă ecourile în prezent: în timp ce contele urmărește să își răzbune fratele, țiganca Azucena – fiica vrăjitoarei arse pe rug și mama lui Manrico – caută să pedepsească crâncen familia de Luna.

Vă așteptăm să descoperiți o poveste captivantă de dragoste romantică, maternă, filială, o poveste a cruzimii și răzbunării născută la nefericita intersecție a celor două lumi atât de discrepante: cea nobiliară și cea a simplilor gitani!