Teatrul Naţional Cluj-Napoca vă invită la premiera Il Nullafacente / Nu fă nimic! de Michele Santeramo, în traducerea Mariei Rotar, care va avea loc în Studioul „Euphorion“, sâmbătă, 16 februarie 2019, de la ora 19:00. Regia: Roberto Bacci, scenografia: Cristian Rusu, asistent de regie: Maria Rotar, maestru de lumini: Jenel Moldovan. Distribuția: Ramona Dumitrean, Cătălin Herlo, Ovidiu Crișan, Radu Lărgeanu, Cristian Grosu.

Roberto Bacci se află la a patra colaborare cu Naționalul clujean. După textele clasice din dramaturgia universală – Hamlet de Shakespeare (2012), Livada de vișini de Cehov (2014), Dom Juan de Molière (2016) – atenția lui s-a oprit asupra unui autor extrem contemporan – Michele Santeramo.

Michele Santeramo este actor și autor a numeroase piese de teatru. Este născut în sudul Italiei, la Terlizi, în 1974. Din 2001 scrie piese de teatru, fiind unul dintre cei mai prodigioși și puși în scenă autori italieni ai momentului. Pentru piesele sale a fost distins cu prestigioase premii în Italia: Premiul Riccione (2011), Premiul Asociației Naționale a Criticilor de Teatru (2013), Premiul Hystrio pentru dramaturgie (2014). A fondat, împreună cu Michele Sinsi, compania de teatru Teatro Minimo din sudul Italiei.

Regizorul spectacolului, Roberto Bacci susține că textul lui Michele Santeramo „este un text cu un elevat nivel de inteligență teatrală, care amintește de teatrul lui Eduardo de Filippo și a lui Luigi Pirandello, un teatru în care alternează comicul cu drama. În plus, acest teatru invită la o reflecție filosofică, atât socială, cât și existențială. Nu trebuie să păcălească, însă, titlul spectacolului. Il Nullafacente, în ciuda definiției, adică persoană care refuză să facă ceva, reprezintă, de fapt, o chemare la o existență conştientă, care se opune consumului de obiecte, emoții sau relații precum cele ce caracterizează civilizația pe care ne-am construit-o.

În Il Nullafacente, Santeramo face radiografia unor relații tensionate dintr-un grup de oameni reuniți în jurul unei femei cu probleme de sănătate. Soțul acesteia refuză cu obstinație tot ceea ce înseamnă o existență normală, prin asta înțelegând „întoarcerea la muncă”. Când soția lui îl trimite la farmacie după medicamente, replica lui vine dur: „Odihnește-te, relaxează-te, bucură-te de viață: mai ai puțină, nu o risipi gândindu-te la medicamente. (…) Destinde ligamentele. (…) Nu face ca ceilalți: oamenii se gândesc întotdeauna la ce să facă pentru a le fi bine, în schimb, noi știm că trebuie să ne gândim la ce să nu facem ca să ne fie bine”. Dar dincolo de duritate, acest text mai are inserat înlăuntrul lui încă ceva: o teribilă poveste de dragoste. Și moarte.