Filarmonica de Stat ”Transilvania” vă invită vineri, 15 februarie 2019, la un concert dedicat memoriei lui Emil Simon, sub bagheta lui Gabriel Bebeşelea, cu participarea violistului Răzva Popovici, fondatorul festivalului ”Sonoro”.

Concert simfonic – dirijor Gabriel Bebeşelea

Vineri, 15 februarie 2019, ora 19, Abonament 13
Colegiul Academic

In memoriam Emil Simon

Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”

Gabriel Bebeşelea dirijor
Răzvan Popovici violă

Wolfgang Amadeus Mozart
Simfonia nr. 41 în Do major, KV 551, Jupiter
Hector Berlioz
Harold în Italia, simfonie în patru părţi cu violă solo, op. 16

Vineri, 15 februarie 2019, vă propunem un concert eveniment, în prezența a două din cele mai cunoscute branduri pe care le-a dat muzica clasică românească în ultimele două decenii: dirijorul Gabriel Bebeșelea, dirijorul principal al Orchestrei Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, care se întoarce după o absență de două luni de pe scena Filarmonicii, și violistul Răzvan Popovici, fondatorul festivalului ”Sonoro”. Concertul este dedicat memoriei lui Emil Simon, unul dintre cei mai apreciaţi şefi de orchestră din România, fost dirijor principal al Filarmonicii de Stat ”Transilvania” timp de 40 de ani. Gabriel Bebebșelea va dirija concertul cu o baghetă care a aparținut maestrului Emil Simon și pe care a primit-o în dar de la soția acestuia, Edith Simon, cu ocazia acestui concert.

Programul serii este construit în jurula două lucrări importante pentru istoria muzicii: Simfonia nr. 41 în Do major, KV 551, Jupiter, de Wolfgang Amadeus Mozart, și, mai ales, Harold în Italia de Hector Berlioz, cunoscută fiind pasiunea lui Emil Simon pentru muzica franceză.

Simfonia Jupiter a lui Mozart este ”ultima dintre ultimele trei simfonii” din viața lui Mozart. Povestea acestora ocupă un întreg capitol al acestei vieţi ca un roman. La mai bine de două secole de la compunerea lor, ele continuă să stea în prima linie a repertoriului simfonic. Ce este fascinant e că toate trei au fost compuse într-o perioadă de doar nouă săptămâni, în vara anului 1788, şi reprezintă, fără îndoială, vârful realizărilor lui Mozart în domeniul muzicii simfonice. Prin caracteristicile lor izbitor de diferite, putem vedea nu doar cât de departe a ajuns Mozart în repertoriul de muzică orchestrală, ci şi indiciile a ce ar fi putut aduce viitorul. În primii ani ai secolului al XIX-lea, Simfonia nr. 41 Jupiter era considerată unanim una dintre cele mai importante lucrări de gen scrise vreodată. A devenit cunoscută cu denumirea de Jupiter, titlu pus probabil de faimosul impresar londonez Johann Peter Salomon.

Aproape un sfert de secol desparte prima simfonie scrisă de Mozart de ultima, în care Mozart combină admirabil scriitura pretenţioasă şi elaborată cu teme simple, de inspiraţie populară, şi o face cu o uşurinţă ce nu lasă nici un pic de loc nepotrivirilor stilistice.

În a doua parte a serii, publicul va călători alături de Harold în Italia, printr-o lucrare de Berlioz, al cărei fundal a fost construit pe amintirile acestuia legate de hoinărelile prin Abruzzi, între care a introdus viola ca pe un fel de visător melancolic, în stilul lui Childe Harold al lui Byron.

Berlioz a fost cel care a introdus, pentru prima dată în reprezentarea muzicală, distincţia între subiect şi obiect. Este întocmai cazul simfoniei Harold în Italia, unde utilizarea violei soliste şi modul în care Berlioz exploatează la maximum potenţialul expresiv al timbrului acestui instrument creează o diferenţă foarte clară între personajul principal, cu suferinţele, emoţiile şi bucuriile sale, şi lumea din jurul său. Simfonia a avut prima audiţie în noiembrie 1834, la Paris. Nimeni nu a înțeles-o atunci. „Am primit o scrisoare anonimă în care, după o revărsare de insulte grosolane, mi se reproşa că nu am fost suficient de curajos să-mi zbor creierii!”, scria mai târziu Berlioz. Dar marele Paganini i-a scris într-o felicitare: „Beethoven fiind mort, doar Berlioz îl poate face să trăiască din nou”.

Povestea lui Harold este spusă de Berlioz în patru părţi ce poartă titluri descriptive. Titlul simfoniei trimite la poemul Childe Harold’s Pilgrimage al lui Lord Byron, care descrie peregrinările unui tânăr călător. Din poemul lui Byron, Berlioz a preluat nu atât scene sau caracteristici ale personajului, cât ideea unui erou care se comportă ca un observator netru şi care pluteşte între diverse situaţii şi evenimente fără însă să le influenţeze în vreun fel (întocmai ca felul în care tratează şi tema lui Harold). Rolul contemplativ al violei este gândit de Berlioz în spiritul lui Childe Harold, erou melancolic şi visător.

Despre Emil Simon (1936-2014)

Emil Simona fost unul dintre cei mai apreciaţi şefi de orchestră din România. Educaţia sa muzicală, datorată integral reputatei şcoli dirijorale şi de compoziţie clujene, s-a întrupat din cultura savantă a maeştrilor Antonin Ciolan, pentru viitoarea sa profesie, cea de dirijor, şi a lui Sigismund Toduţă, pentru marea sa pasiune, compoziţia, pe care, datorită permanentei crize de timp, şi-a împlinit-o doar parţial.

Împlinirea artistică a lui Emil Simon a fost marcată, după anii de studii, de realizări şi evenimente majore. În 1964, a obţinut Marele Premiu al Concursului Internaţional de Dirijat de la Besançon. A urmat apoi cursuri de perfecţionare la Paris cu Nadia Boulanger, Olivier Messiaen (analiză muzicală), Manuel Rosenthal (dirijat de orchestră) şi a beneficiat de stagii de perfecţionare cu Sergiu Celibidache la Stockholm, Paris şi Praga. De la absolvire, timp de 40 de stagiuni, Emil Simon a activat ca dirijor permanent al Filarmonicii „Transilvania”, cultivând cu asiduitate tradiţiile moştenite, pe care le-a îmbogăţit an de an, astfel încât ansamblul de astăzi poartă indubitabil amprenta personalităţii sale. A dirijat peste 1500 de concerte, interpretînd mai mult de 3000 de partituri, dintre care o însemnată parte au fost creaţii de muzică românească în primă audiţie.

O nouă etapă în viaţa sa a fost marcată de o generoasă aplecare spre tânăra generaţie, ca profesor la Academia de Muzică clujeană, unde a condus clasa de orchestră şi muzică de cameră. Numeroase opusuri din literatura muzicală universală, cu precădere romantică şi impresionistă, dar şi muzică românească contemporană, au fost înregistrate pentru radio, televiziune şi imprimate pe discuri. Itinerarul turneelor sale înscrie aproape toate ţările europene, precum şi Canada, SUA şi Coreea de Sud.

Emil Simon a fost distins de Preşedinţia României cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler, a primit din partea presei clujene Premiul de Excelenţă, i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca, precum şi titlul de Doctor Honoris Causaal Universităţii „BabeşBolyai” din Cluj-Napoca şi al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”.

Cu un destin legat indisolubil, timp de patruzeci de ani, de cel al maestrului Emil Simon, Filarmonica de Stat „Transilvania” îi dedică, la cinci ani de la dispariţia sa, în februarie 2014, concertul din această seară.

Informații despre artiști

Gabriel Bebeşelea

Stagiunea actuală și cele viitoare îl anunță pe Gabriel Bebeşelea la pupitrul unor orchestre precum Philharmonia Orchestra din Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, SWR Symphonieorchester Stuttgart, Ulster Orchestra Belfast, Orchestra Simfonică Academică de Stat a Rusiei „Evgeny Svetlanov”, Orchestra Filarmonicii Naţionale a Rusiei, Opera Naţională a Ucrainei, Orchestra Filarmonicii din Zagreb, Würth Philharmoniker. De asemenea, a debutat, stagiunea trecută, la Palatul Artelor din Budapesta, la Konzerthaus din Berlin şi la Musikverein din Viena. Alături de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Gabriel Bebeșelea a înregistrat în luna decembrie a anului trecut un CD cu lucrări de George Enescu. Printre soliștii cu care va lucra în stagiunile viitoare se numără Sarah Chang, Ray Chan, Robert Levin, Valentina Lisitsa, Letitia Moreno, Sayaka Shoji, Dimitri Ashkenazy, Alexandra Dariescu.

În România, Gabriel Bebeșelea dirijează frecvent orchestre precum Filarmonica „George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Filarmonica de Stat Sibiu.

Un dirijor notabil de operă, Gabriel Bebeșelea a fost numit Dirijor Principal al Operei din Iaşi în 2011, devenind cel mai tînăr şef de orchestră într-o astfel de postură din România. În 2015 a fost numit Dirijor Principal al Operei Române din Cluj. În afara României, a dirijat producții ale operelor Il viaggio a Reims la Festivalul de Operă „Rossini” din Pesaro în vara anului 2016 și Mireasa ţarului de Rimski-Korsakov la Opera din Perm în februarie 2017.

Gabriel Bebeșelea este cîştigător al concursurilor de dirijat „Lovro von Matačić” (2015) şi „Jeunesses Musicales” (2010), precum și seminifinalist al concursurilor de dirijat „Donatella Flick” al London Symphony Orchestra (2014) și „Gustav Mahler” al Bamberger Symphoniker (2016). În cadrul Premiilor Operelor Naţionale Române din 2014, lui Gabriel Bebeșelea i-a fost decernat premiul pentru „Cel mai bun dirijor”.

În 2011 Gabriel Bebeșelea a obţinut o bursă la renumita Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, unde a avut posibilitatea să participe la repetiţii şi concerte şi să lucreze cu cîţiva din cei mai importanţi dirijori ai zilelor noastre: Mariss Jansons, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Cristoph von Dohnányi, Philippe Herreweghe, David Zinman și Eliahu Inbal.

Absolvent al studiilor de licenţă ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa profesorului Petre Sbârcea, şi al celor de masterat cu Horia Andreescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Gabriel Bebeșelea este în prezent doctorand al aceleiaşi universităţi, sub îndrumarea lui Dan Dediu. Gabriel Bebeșelea este stabilit la Viena, unde a absolvit studiile postuniversitare la Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului, la clasa profesorului Mark Stringer.

Răzvan Popovici

Răvan Popovici s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ. A cîntat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București, Prinzregententheater din München şi Théâtre-des-Champs-Élysées din Paris, alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Naţională Radio din Bucureşti, Filarmonica „Transilvania” din Cluj, Chaarts Chamber Artist din Zürich, Camerata Regală sau Kamerata Kronstadt. A colaborat cu Juliane Banse, Philippe Graffin, Konstantin Lifschitz, Natalia Gutman, Nobuko Imai, Elena Bashkirova, Radovan Vlatkovic, Daishin Kashimoto, Olli Mustonen, Gilles Apap, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Ilya Gringolts, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie şi Thomas Demenga. 

Este invitat la festivaluri din întreaga lume, cum ar fi Lucerne Festival, Wiener Festwochen, Kuhmo Festival, Schwetzinger Festspiele, Spoleto Festival, Harrogate Festival, Ferrarra Musica, Boswil Musiksommer, Oxford Chamber Music Festival şi Kobe Music Festival. Printre sălile în care a cîntat se regăsesc Carnegie Hall din New York, Musashino Hall din Tokyo, Concertgebouw Amsterdam, Konzerthaus şi Musikverein din Viena, South Bank si Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim, Kennedy Center of Performing Arts din Washinghton sau Gasteig din München. 

Răzvan concertează în întreaga lume ca membru al Ansamblului Raro. Ansamblul a lansat pînă în prezent opt discuri apreciate în întreaga lume. Ultimul CD, intitulat Rhapsodie Roumaine, a fost lansat în luna ianuarie in renumita sala Musikverein din Viena.

O experienţă benefică pentru cariera sa a constituit-o participarea sa ca instrumentist în Orchestra Filarmonicii din Berlin, în perioada 2000/2001. Răzvan a fost prim violist invitat al Filarmonicii din Essen, al orchestrelor de cameră din München, Köln şi Kobe, al Chaarts Chamber Artists, al Filarmonicii de Cameră din Salzburg şi al Gstaad Festival Orchestra.

Este iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Chiemgauer Musikfrühling din Traunstein, Germania, care celebrează în acest an 16 ani de existenţă, şi al seriei de concerte de muzică de cameră Pèlerinages din München. Este iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti, pe care l-a transformat într-o platformă culturală europeană de mare succes. Aceasta include Festivalul SoNoRo (14 ani), proiectul educativ SoNoRo Interferenţe (13 ani), SoNoRo Arezzo (9 ani), SoNoRo Conac (7 ani) şi SoNoRo Sofia (2 ani). În stagiunea 2015/2016, Răzvan a fost directorul artistic al seriei de concerte de muzică de cameră DA CAPO – ARCUB Chamber Music Series în Hanul Gabrobeni din Bucureşti, prima serie internaţională de gen din România.

Violistul susţine cursuri de măiestrie în România, Japonia, Italia, Ucraina și Germania, în cadrul proiectului educativ SoNoRo Interferențe și la Fundația „Villa Musica” din Schloss Engers/Mainz. Printre ultimele sala apariţii se numără concerte în cadrul festivalului Un weekend dans les Balkans la Opéra de Dijon, la Bodensee Festival în Germania, Stift Festival în Olanda, în Concertgebouw Amsterdam sau Allerheiligen Hofkirche din München.

În lunile care urmează, Razvan va interpreta Sinfonia Concertante deMozart cu Filarmonica „George Enescu” şi va fi prezent pe alte scene prestigioase din Bruxelles (Bozar), Belgrad, Loviisa, Antwerpen, Arezzo, Rolandseck, Budapesta, Paris (Salle Gaveau), Bucureşti sau Tokyo (Suntory Hall).