Filarmonica Translivania prezintă vineri 8 martie, pe scena Casei Universitarilor, sub bagheta lui Gabriel Bebeşelea, un concert cu compoziţii de Bartok Bela şi Brahms, dedicat doamnelor.

Concert simfonic – dirijor Gabriel Bebeşelea

Vineri, 8 martie 2019, ora 19, Abonament 16
Colegiul Academic

Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”

Gabriel Bebeşelea dirijor
Daniel Kharitonov pian

Zoltán Kodály
Dansurile din Galanta
Béla Bartók
Concertul nr. 3 pentru pian, Sz. 119
Johannes Brahms / orchestraţie de Arnold Schönberg
Cvartetul cu pian nr. 1, în sol minor, op. 25

Concertul face parte din seria THINK OUTSIDE THE MUSIC BOX.

Vineri, 8 martie, la Filarmonica de Stat ”Transilvania”, celebrăm femeia prin trei lucrări inspirate de iubirea pentru aceasta. Când a gândit programul, dirjorul Gabriel Bebeșelea a avut în minte unele dintre cele mai frumoase povești din istoria muzicii. Veți avea ocazia să-l întrebați amănunte după concert, deoarece evenimentul face parte din seria Think Outside the Music Box, serie de concerte urmate de discuții libere cu publicul. Invitatul serii este pianistul Daniel Kharitonov, considerat unul dintre ”copiii-minune” ai pianului. Ultima dată când a cântat alături de Orchestra noastră, în 2017, tot sub bagheta lui Gabriel Bebeșelea, a umplut sala până la refuz. Kharitonov a intrat în atenția lumii muzicale internaţionale odată cu prestaţia strălucită ce i-a adus Premiul III la Concursul Internaţional „Ceaikovski”, la doar 16 ani. La 14 ani, a cântat deja la Carnegie Hall. Vineri e iar pe scena Filarmonicii, pentru a vă încânta cu lucrarea scrisă de Bartók pentru soția lui, respectiv Concertul nr. 3.

Începem seara cu ”Dansurile din Galanta” ale lui Zoltán Kodály.
În ceea ce-l privește pe Kodály, el a avut două bone. Una din zona Mureșului, alta din Galánta. Aceste bone i-au cântat în copilărie cântecele pe care le purtau cu ele. Astfel, au reieșit două suite de dansuri. “Dansurile din Mureș” și “Dansurile din Galánta”. Practic, vom asculta o lucrare nostalgică, o trimitere în timp, în amintirile lui Kodály despre ce îi cântau bonele. Celebrăm astfel dragostea pentru figura maternă. De fapt, Zoltán Kodály a fost, împreună cu Béla Bartók, creatorul unei noi muzici maghiare bazate pe folclorul tradiţional, punând, de asemenea, bazele dezvoltării unui culturi muzicale complexe. Colaborarea profesională dintre cei doi – care a fost dublată de o prietenie de-o viaţă – a avut ca prim rezultat publicarea din 1906 a colecţiei Magyar népdalok (Cântece populare maghiare).

Inspirate de copilăria petrecută de Kodály în oraşul Galánta – pe atunci în nordul Ungariei, azi în Slovacia – Galánta táncok stau mărturie pentru preocuparea de o viaţă a compozitorului pentru muzica tradiţională. Ele însă nu sunt doar aranjamente ale unor melodii populare, ci poartă adânc amprenta sa personală.

A doua lucrare a serii ”ascunde” și una dintre cele mai dramatice povești de dragoste din istoria muzicii – Concertul nr. 3 pentru pian, de Bartók. Acesta avea leucemie în stadiu terminal și știa că va muri. Dar, în acest timp, lucra la două concerte: unul comandat, de violă, și unul pe care-l făcea fără a fi plătit, respectiv cel pentru pian nr. 3. Bartók știa că nu mai poate să le termine pe ambele. A ales să-l termine pe cel pentru pian, adică pe cel neplătit, pentru ca soția lui, pianistă, să aibă o platformă cu care să se poată întreține după ce va muri el. Vége (sfârşit) este cuvântul scris după ultima măsură a lucrării. A fost ultima piesă finalizată de compozitor, pe care însă nu a mai apucat s-o şi audă.

Muzica l-a însoţit pe Bartók din primii ani ai vieţii sale. Tatăl său era un bun muzician amator, iar mama sa – văduvă de timpuriu – şi-a câştigat existenţa dând lecţii de pian. La 11 ani, Bartók a susţinut primul său concert public, nu doar ca pianist (interpretând Sonata Waldstein de Beethoven), ci şi în calitate de compozitor (cântând propria sa lucrare Cursul Dunării).

Concertul nr. 3 pentru pian se îndepărtează de stilul exploziv şi incisiv al primelor două concerte pentru pian, pe care Bartók le compusese pentru el însuşi. Ditta, soția sa, era o pianistă bună, dar mai puţin înzestrată decât soţul ei, iar această lucrare este, prin urmare, mult mai lirică şi senină decât precedentele. Bartók renunţă aici la complexităţile ritmice, la armoniile disonante şi la contururile colţuroase care-i caracterizaseră modernismul, contrazicându-şi, fără să fie foarte clar de ce, propriile cuvinte din ’31. Finalul debordează de energia şi virtuozitatea ce definesc multe părţi finale din creaţia compozitorului.

Și, cum Bartók a fost fascinat de Brahms, încheiem seara cu Cvartetul cu pian nr. 1, în sol minor de Johannes Brahms, a cărui orchestraţie a fost făcută de de Arnold Schönberg. Compozitor tânăr, foarte talentat şi extrem de promiţător, Brahms era „curtat” de personalităţi ca Berlioz şi Liszt, care sperau să-l atragă în tabăra lor. Dar Brahms a rezistat instinctiv: retorica, exagerată pentru gusturile lui, a acestei şcoli nu era pentru el. Supranumit „micul Beethoven” de Regele Hanovrei (de-abia începutul unui complex de care nu va reuşi niciodată să se elibereze complet), Brahms simţea deja, la 20 de ani, o legătură strânsă cu maestrul clasic, tot aşa cum, foarte curând, avea să cadă sub vraja lui Robert Schumann. Influenţa celor doi îi va stabili lui Brahms drumul stilistic: clasic romantic.

Relaţia dintre Brahms şi Clara Schumann, soția lui Schumann, a fost dintotdeauna subiect de speculaţii. S-a vorbit şi s-a publicat mult pe tema „prieteniei pasionale” dintre cei doi, neglijându-se legăturile personale şi profesionale mult mai adânci dintre pianistă şi compozitor. Relaţia lor a fost complexă – o prietenie care a început în 1853 între o interpretă matură şi un compozitor tânăr şi care a durat peste patruzeci de ani. Ca în cazul lui Robert Schumann, Clara a fost pentru Brahms atât muză, cât şi muzician: a fost inspiraţia pentru o mare parte din muzica lui şi i-a împărtăşit genialitatea. Cvartetul pentru pian compus de Brahms a fost cântat în primă audiție chiar de aceasta.

Informații despre artiști

Stagiunea actuală și cele viitoare îl anunță pe Gabriel Bebeşelea la pupitrul unor orchestre precum Philharmonia Orchestra din Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, SWR Symphonieorchester Stuttgart, Ulster Orchestra Belfast, Orchestra Simfonică Academică de Stat a Rusiei „Evgeny Svetlanov”, Orchestra Filarmonicii Naţionale a Rusiei, Opera Naţională a Ucrainei, Orchestra Filarmonicii din Zagreb, Würth Philharmoniker. De asemenea, a debutat, stagiunea trecută, la Palatul Artelor din Budapesta, la Konzerthaus din Berlin şi la Musikverein din Viena. Alături de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Gabriel Bebeșelea a înregistrat în luna decembrie a anului trecut un CD cu lucrări de George Enescu. Printre soliștii cu care va lucra în stagiunile viitoare se numără Sarah Chang, Ray Chan, Robert Levin, Valentina Lisitsa, Letitia Moreno, Sayaka Shoji, Dimitri Ashkenazy, Alexandra Dariescu. În România, Gabriel Bebeșelea dirijează frecvent orchestre precum Filarmonica „George Enescu”, Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Filarmonica de Stat Sibiu.

Un dirijor notabil de operă, Gabriel Bebeșelea a fost numit Dirijor Principal al Operei din Iaşi în 2011, devenind cel mai tînăr şef de orchestră într-o astfel de postură din România. În 2015 a fost numit Dirijor Principal al Operei Române din Cluj. În afara României, a dirijat producții ale operelor Il viaggio a Reims la Festivalul de Operă „Rossini” din Pesaro în vara anului 2016 și Mireasa ţarului de Rimski-Korsakov la Opera din Perm în februarie 2017.

Gabriel Bebeșelea este câştigător al concursurilor de dirijat „Lovro von Matačić” (2015) şi „Jeunesses Musicales” (2010), precum și seminifinalist al concursurilor de dirijat „Donatella Flick” al London Symphony Orchestra (2014) și „Gustav Mahler” al Bamberger Symphoniker (2016). În cadrul Premiilor Operelor Naţionale Române din 2014, lui Gabriel Bebeșelea i-a fost decernat premiul pentru „Cel mai bun dirijor”.

În 2011 Gabriel Bebeșelea a obţinut o bursă la renumita Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, unde a avut posibilitatea să participe la repetiţii şi concerte şi să lucreze cu cîţiva din cei mai importanţi dirijori ai zilelor noastre: Mariss Jansons, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Cristoph von Dohnányi, Philippe Herreweghe, David Zinman și Eliahu Inbal.

Absolvent al studiilor de licenţă ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa profesorului Petre Sbârcea, şi al celor de masterat cu Horia Andreescu la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Gabriel Bebeșelea este în prezent doctorand al aceleiaşi universităţi, sub îndrumarea lui Dan Dediu. Gabriel Bebeșelea este stabilit la Viena, unde a absolvit studiile postuniversitare la Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului, la clasa profesorului Mark Stringer.

Daniel Kharitonov

Născut la Iujno-Sahalinsk, în estul îndepărtat al Rusiei, Daniel Kharitonov a intrat în atenţia lumii muzicale internaţionale odată cu prestaţia strălucită ce i-a adus Premiul III la Concursul Internaţional „Ceaikovski”, ediţia din 2015. Pe atunci avea doar 16 ani, dar debutase deja cu Orchestra Mariinsky şi Valery Gergiev (în 2013), urmând apoi turnee în China, Italia şi concerte în Rusia, în cadrul Moscow Easter Festival (2014 şi 2015). Printre cele mai importante concerte din Rusia natală se numără cele cu Orchestra Simfonică Academică de Stat „Evgheni Svetlanov” şi cu Filarmonica Naţională a Rusiei, precum şi recitaluri în Sala „Ceaikovski”, Marea Sală a Conservatorului din Moscova şi Centrul Internaţional de Arte Interpretative din capitala rusă. A participat la festivaluri ca „Stele ale Nopţilor Albe” (organizat în Sankt Petersburg de Teatrul Mariinsky), „Stele pe Baikal” (organizat în Irkutsk) şi „Crescendo” şi colaborează frecvent cu Fundaţia Internaţională „Vladimir Spivakov” din Moscova.

În 2013, Daniel Kharitonov a cântat la Carnegie Hall, în concertul de gală al Festivalului Internaţional „Musical Olympus” şi a participat la Festivalul Internaţional din Colmar şi la Festivalul din Annecy, Franţa.

La începutul anului 2016, pianistul a debutat cu Orchestra Filarmonicii din Beijing, cu Orchestra Simfonică din Guangzhou şi cu Orchestra Simfonică din São Paulo şi s-a reîntors în Japonia, cu Orchestra Simfonică de Stat din Moscova, sub bagheta lui Pavel Kogan. Daniel Kharitonov a susţinut recitaluri la Festivalul Internaţional „Chopin” din Duszniki, la Festivalul „Schubertíada de Vilabertran” din Barcelona (ca parte a seriei Scherzo Jóvenes Intérpretes). De asemenea, pianistul a debutat cu London Chamber Orchestra şi Vladimir Ashkenazy şi s-a reîntors în China, cu Filarmonica Naţională a Rusiei şi Vladimir Spivakov.

Fotografie din concertul susţinut de Daniel Kharitonov la Cluj, pe 17 martie 2017, cu Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” şi dirijorul Gabriel Bebeşelea

Geanina Simion

Oana Andreica