Colectivul Operei Maghiare pune în scenă piesa La Rondine de Puccini, în zilele de 11 şi 18 aprilie 2019. Potrivit unor surse, personajele ar juca de fapt chiar o aventură reală a compozitorului.

LA RONDINE
spectacol de operă în trei acte

La Rondine rămâne, fără exagerare, opera pe nedrept neglijată. Punerile în scenă sunt puţine din păcate, opera bucurându – se de atenţia cuvenită, după 1990. Practic, a fost pusă în scenă la Teatro Regio din Torino (1994), pe scena celebrei Scala (tot 1994), Leeds Opera North (1994; 2001), Oper Bonn (1995), Washington National Opera (1998), Los Angeles Opera (2000; 2008), New York City Opera (2005), Royal Opera House London (2002; 2005, 2013), Metropolitan Opera (2008, 2014), Teatro Nacional de Sao Carlos (2012), Opera San Jose (2017), La Fenice (2018),…

În România, premiera naţională a operei La Rondine a avut loc în data de 7 martie 2009, pe scena Teatrului Muzical “Nae Leonard” din Galaţi, regia Anda Tăbăcaru – Hogea, dirijor Sorin Oancea.

Opera Maghiară Cluj – Napoca propune în l stagiunea curentă premiera operei La Rondine/Rândunica, a opta în ordinea creaţiilor, anterioarele fiind, în ordine, La Villi (1884), Edgar (1889), Manon Lescaut (1893), Boema (1896), Tosca (1900), Madama Butterfly (1904), La Fanciulla del West (1910).

La Rondine, libretul Giuseppe Adami, vede luminile scenei la 27 martie 1917, pe scena Grand Theatre de Monte Carlo (sau Teatrul Casinoului), opera în sine bucurându-se de o caldă primire din partea publicului şi a presei, mai ales că că în rolul ‘Ruggero’ era interpretat de Tito Schipa, dirijor Gino Marinuzzi. Numai, că… Puccini nu a fost deloc mulţumit, aşa că propune în 1920, o versiune revizuită, c u premiera la Teatro Massimo din Palermo. Practic, exigenţa compozitorului Puccini şi-a spus din plin cuvântul. Puccini a revenit de nu mai puţin de trei ori asupra operei La Rondine (1917, 1920, 1921), cu două finaluri total diferite, fără a fi mulţumit însă. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, în 1994, compozitorul italian Lorenzo Ferrero oferă o nouă orchestraţie operei, una în cel mai autentic spirit puccinian, Torino.

Trebuie menţionat un lucru, La Rondine urma să aibă premiera la Viena, idee abandonată din cauza izbucnirii primului Război Mondial.

Cele trei acte propun trei locaţii diferite, salonul Magdei de la Paris, Barul Bullier, Riviera Franceză. Sunt locaţiile în acre frumoasa şi expresiva muzică pucciniană se face descoperită prin momente precum “Chi il bel sogno di Doretta”, “Ore dolci e divine”, “Dimmi che vuoi seguirmi”, “Parigi, E la citta de’ desideri”, “Fanciulla, e sbocciato l’ amore”,…, o muzică înântătoare, pe nedrept nevalorificată scenic mult timp.

Unele surse pretind că e o poveste cunoscută de dragoste. Este extrem de tentant să vezi în opere legături, relaţii ale compozitorilor cu anumite doamne, mai mult sau mai puţin muze. Şi totuşi… Este tentant deci să vezi în La Rondine legătura lui Puccini cu Josephine von Stengel, legătură fragilă, aşa cum este şi cea dintre Magda şi Ruggero, eroii principali ai operei. Poate de aici şi încântătoarele sonorităţi de care aminteam adineauri. La urma urmei, trebuie să recunoaştem rolul muzelor în viaţa geniilor.

Libret: Giuseppe Adami / Alfred Maria Willner și Heinz Reichert

Dirijor: Horváth József, Jankó Zsolt

Magda de Civry………………..….. Ádám Zsuzsanna, Balázs Borbála
Lisette………………….….……..……… Kolcsár Katalin, Antal Lívia
Ruggero Lastouc………………………… Pataki Adorján, Sorin Lupu
Prunier………………………………….. Bardon Tony, Szabó Levente
Rambaldo Fernandez……….………… Balla Sándor, Köpeczi Sándor
Périchaud……………………………………………… Szilágyi JánosGobin………………………………………..……….….. Ádám János
Crébillon……………………………………………….. Sándor Árpád
Yvette……………………….……………….………….. Pataki Enikő
Bianca………………………………………..……………. Hary Judit
Suzy…………………………..………………..…….. Székely Zsejke

Maggiordomo………………….……. Peti Tamás Ottó
Georgette…………………………..…….Pataki Enikő
Gabriella………………………………….. Hary Judit
Lolette……………………………….. Székely Zsejke
Rabonnier…………………………… Mányoki László
Adolfo…………………………….….. Rétyi Zsombor
Una voce………………………….…….. Fülöp Tímea

Scenografia și costumele: Zöldy Z Gergely

Maestru de cor: Kulcsár Szabolcs
Concert maeștri: Barabás Sándor, Ferenczi Endre
Corepetitori: Incze G. Katalin, Nagy Gergő
Sufleur: Kostyák Sz. Júlia
Regia tehnică: Venczel Péter

Regia: Anger Ferenc

Locul: Paris și Nice.Time: mijlocul secolului al XIX-lea. 

Actul 1 La un cocktail din salonul Magda, Prunier declară că dragostea este în aer. Începe să-și cânte ultimul cântec, pe care Magda îl completează (Aria: Chi il bel sogno di Doretta). Ea explică că, femeie ținută de Rambaldo, nu știe dragostea adevărată; își amintește tînărul ei, mătușa ei, și o tînără studentă pe care ea o întâlnea și o iubea pe scurt (Aria: Ore dolci e divine). Tânărul, Ruggero, intră cu o introducere la Rambaldo și întreabă unde poate găsi cel mai bun loc pentru a petrece o seară la Paris. Toți oaspeții sunt de acord că este vorba de Bullier și, după plecarea lor, Prunier se întoarce în secret pentru a o escorta pe camerista Lisette la cabaret. Ulterior, pe un capriciu, Magda se deghizează și merge. 

Actul 2 La Bullier, toată lumea cântă și dansează. Magda se întâlnește cu Ruggero, dansând. Lisette o recunoaște pe Magda, dar Prunier îi spune că se înșeală. La masă, Lisette mărturisește că împrumută îmbrăcămintea și bijuteriile Magdei. Rambaldo intră, iar Magda îl ascunde pe Ruggero. Rambaldo cere o explicație; ea explică că a găsit iubirea adevărată și vrea să-l lase pentru Ruggero. După ce Rambaldo pleacă, Ruggero se întoarce și cuplul mărturisește dragostea lor. 

Actul 3 Magda și Ruggero trăiesc într-o cabană lângă mare. El nu are nici o idee cum vor plăti facturile lor și el îi spune că a cerut părinților săi permisiunea de a se căsători cu ea (Aria: Dimmi che vuoi seguirmi). Magda este profund atinsă, dar știe că nu se poate căsători cu el din cauza trecutului ei. Prunier și Lisette sosesc. A avut o carieră dezastruoasă și scurtă ca actriță, criticată în mod constant de Prunier; ea îi imploră slujba înapoi, iar Magda este de acord. Prunier transmite mesajul că Rambaldo o vrea înapoi și îi spune că nu poate să-și mențină viața în cabană. Ruggero se întoarce cu scrisoarea care permite căsătoria, dar Magda îi spune în cele din urmă totul. Ca o înghițitură, ea zboară înapoi la Rambaldo, lăsându-l pe Ruggero. 

Finalul alternativ aranjat de companii cum ar fi Opera Națională din Washington și Opera Los Angeles (după cercetări realizate de directorul de scenă Marta Domingo și sub îndrumarea regizorului), Ruggero primește o scrisoare din partea mamei sale care dezvăluie numele adevărat al lui "Paulette" folosit în timpul ei cu tânărul și că ea este amanta lui Rambaldo. El este înfuriat și întreabă cine este și de ce l-au mințit. Spune că credea că o poate salva de la viața pe care o conducea. El o lasă și, înfricoșată, se uită spre mare, spunând că va zbura acolo ca o înghițitură. Ea intră în mare ca să se înece pe măsură ce opera se termină.