FILARMONICA DE STAT TRANSILVANIA trage cortina peste stagiunea 2018/2019  cu un concert  extrem de complex, sub bagheta maestrului Mykola Diadiura și având-o ca invitată pe pianista Adela Liculescu. Aceasta va interpreta una dintre cele mai dificile lucrări pentru pian scrise vreodată, Concertul nr. 3 pentru pian, în re minor, de Serghei Rahmaninov.

Concertul nr. 3 pentru pian este laitmotivul filmului ”Shine” din 1996, care spune povestea pianistului David Helfgott, rol pentru care Geoffrey Rush a fost distins cu premiul Oscar. ”Odată ce-l vei cânta, nimeni nu-ți va mai putea lua acest concert” îi spune profesorul lui David, conștient că este cea mai dificilă lucrare pentru pian. Mykola Diadiura, dirijorul serii de vineri, susține și el că ”dacă poți cânta Rahmaninov 3, atunci poți cânta orice.”

Concertul de închidere a stagiunii 2018/2019 – dirijor Mykola Diadiura

Vineri, 28 iunie 2019, ora 19, Abonament 32
Colegiul Academic

Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”

Mykola Diadiura dirijor
Adela Liculescu pian

Serghei Rahmaninov
Concertul nr. 3 pentru pian, în re minor, op. 30
Piotr Ilici Ceaikovski
Simfonia a IV-a în fa minor, op. 36

Închidem stagiunea 2018/2019 cu un concert extrem de complex, sub bagheta maestrului Mykola Diadiura și având-o ca invitată pe pianista Adela Liculescu, care va interpreta una dintre cele mai dificile lucrări pentru pian scrise vreodată: Concertul nr. 3 pentru pian, în re minor, de Serghei Rahmaninov.

Rahmaninov s-a remarcat ca pianist, dirijor şi compozitor. Tehnica sa pianistică era absolut formidabilă, iar interpretările sale precise, clare şi rafinate. Inevitabil, pianul a reprezentat, în toată cariera sa, punctul de greutate fie ca instrument solist, fie ca parte din ansamblul orchestral. Scriitura este întotdeauna de mare virtuozitate, dar niciodată doar de dragul ei, ci căutând întotdeauna să exploateze la maximum posibilităţile expresive ale acestui instrument. Concertul nr. 3 pentru pian este laitmotivul filmului ”Shine” din 1996, care spune povestea pianistului David Helfgott, rol pentru care Geoffrey Rush a fost distins cu premiul Oscar. ”Odată ce-l vei cânta, nimeni nu-ți va mai putea lua acest concert” îi spune profesorul lui David, conștient că este cea mai dificilă lucrare pentru pian. Mykola Diadiura, dirijorul serii de vineri, susține și el că ”dacă poți cânta Rahmaninov 3, atunci poți cânta orice.”

În a doua parte a serii, Orchestra Filarmonicii va interpreta Simfonia a IV-a de Ceaikovski, pe care acesta a compus-o după o perioadă extrem de tulbure din viaţa sa. Dorindu-şi cu disperare să-şi ignore înclinaţiile homosexuale şi să-şi găsească liniştea interioară, s-a căsătorit cu o tânără pe care o întâlnise la Conservatorul din Moscova, unde compozitorul preda. Mariajul a durat foarte puţin şi a fost dezastruos. Ceaikovski a căzut imediat după aceea într-o adâncă depresie şi a avut o tentativă de sinucidere, dar fratele său Anatoli a reuşit să-l salveze şi a aranjat disoluţia căsătoriei. Deşi ruşinat şi întristat, Ceaikovski s-a reapucat de lucru, convins fiind însă că destinul său era acela al unei vieţi chinuite.

Aceste întîmplări personale au fost esenţiale în contextul Simfoniei a IV-a, compusă către finalul aceluiaşi an, 1877. Lucrarea este dedicată „prietenei mele celei mai bune”; nu este dificil să o recunoaştem pe Nadejda von Meck, protectoarea şi confidenta lui Ceaikovski. Într-adevăr, în corespondenţa cu ea, compozitorul se referă la lucrare ca simfonia „ta” sau „a noastră”. Schiţele originale aveau menţiunea ca, în cazul morţii lui Ceaikovski, ele să fie trimise Nadejdei von Meck.

Iată cum descria Ceaikovski prima parte a simfoniei:

„Introducerea este sămânţa întregii simfonii, neîndoielnic tema sa centrală. Aceasta este Destinul, acea forţă care împiedică dorinţa de fericire să-şi atingă împlinirea, care veghează continuu ca liniştea şi bunăstarea să nu fie trăite în formă completă şi fără urmă de nor, atârnîndu-ne deasupra capului ca sabia lui Damocles, otrăvindu-ne sufletul. Această forţă este invizibilă şi nu poate fi învinsă. Singura noastră posibilitate este să ne supunem ei, să suferim…

Când totul pare pierdut, apare un blând şi frumos vis. O imagine fericită şi radiantă se grăbeşte către noi şi ne face semn. Ce bine e! Ce departe pare acum obsesiva primă temă a Allegro-ului…

Nu! Acestea sunt vise, iar soarta ne trezeşte. Astfel, viaţa întreagă este o alternanţă neîntreruptă între dura realitate şi visele şi viziunile de fericire… Nu există scăpare… Putem doar să plutim pe această mare, până cînd ne înghite şi ne scufundă în adâncimile ei.”

Apoi, Ceaikovski continuă şi cu celelalte secţiuni, descriind-o pe a doua drept „o altă fază a depresiei… acel sentiment de melancolie ce apare seara când, obosit de muncă, stai singur şi citeşti o carte – care, însă, îţi cade din mâini.”

Partea a treia, spune Ceaikovski, evocă „imaginile neclare care-ţi trec prin minte după ce ai băut puţin vin şi treci prin prima fază a beţiei”; a patra este „o imagine a veseliei festive a oamenilor”. Trebuie totuşi să ţinem cont că toate aceste explicaţii au fost oferite de Ceaikovski după ce simfonia era deja compusă şi că esenţa muzicii este diferită de cea a cuvântului scris. Sau, folosind cuvintele citate de Ceaikovski din Heinrich Heine, „Muzica începe unde cuvintele se termină.”

Informații despre artiști

Mykola Diadiura

Cariera dirijorului Mykola Diadiura, absolvent al Conservatorului de Stat din Kiev, a început în 1987, cînd a fost laureat al Competiţiei Internaţionale de Dirijat organizată la Tokyo de Asociaţia Japoneză a Dirijorilor. Ulterior, a studiat în SUA cu Seiji Ozawa, Leonard Bernstein şi André Previn. Între 1986/1988 a fost director artistic şi dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Omsk. În 1988, a fost laureat al Concursului Internaţional de Dirijat de la Budapesta, iar un an mai tîrziu a devenit dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Seul şi al Orchestrei Simfonice din Kwang Dju (Coreea de Sud), poziţie pe care a ocupat-o pînă în 1996, an în care a fost numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice Academice a Filarmonicii Naţionale a Ucrainei. Cu acest ansamblu a realizat turnee în Germania, Franţa, Elveţia, Spania, Polonia, Turcia şi Japonia.

În 2003, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural din partea Ucrainei, iar în 2005 a fost numit Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor de către guvernul francez. În prezent, Mykola Diadiura este director muzical al Operei Naţionale a Ucrainei, dirijor principal al Orchestrei de Cameră din Kiev şi al Filarmonicii Naţionale a Ucrainei.

Adela Liculescu

Adela Liculescu s-a născut în anul 1993 la Craiova și a început să cânte la pian la vârsta de patru ani. Este absolventă a Liceului de Artă „Marin Sorescu“ din orașul natal, unde a studiat pianul sub îndrumarea profesoarei Mariana Ilie şi a maestrului Mihai Ungureanu. În timpul școlii, și-a completat studiile muzicale prin cursuri de măiestrie cu profesorii Walter Krafft și Csíky Boldizsár. După bacalaureat, a fost admisă Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului din Viena (la clasa profesorului Martin Hughes), pe care a absolvit-o cu distincție în anul 2019.

Adela a câștigat numeroase concursuri internaționale. Cea mai recentă reușită a sa este câștigarea premiului I la concursul Prix du Piano de la Berna, în februarie 2018, un concurs unic în lume: în fiecare an, numai patru pianiști sunt selecționați dintre sute de aplicanți și invitați să susțină un concert la Kursaal Berna, iar la sfârșitul serii, publicul prezent în sală votează cine este câștigătorul. În anul 2017, Adela a reușit o performanță unică. La distanță de doar două săptămâni, a câștigat premiul I la ambele concursuri internaționale Brahms existente: la Pörtschach (Austria) a câștigat de asemenea și premiul publicului, iar în Detmold (Germania) a câștigat și mai multe premii speciale, constând într-o înregistrare profesională de CD în Konzerthaus Detmold și mai multe concerte în Germania. Tot în anul 2017, a câștigat Premiul Yamaha Austria și a devenit prin concurs bursieră a fundației elvețiene Thyll-Dürr. În noiembrie 2015 pianista a câştigat premiul I la concursul Bösendorfer din Viena, unde în etapa finala a interpretat Concertul nr. 2 de Beethoven împreună cu orchestra de cameră din Viena și dirijorul Stefan Vladar la teatrul Palatului Schönbrunn.

Adela a apărut ca solistă în concerte de Mozart, Beethoven, Chopin, Schumann, Rachmaninov, Tchaikovsky, Prokofiev și Liszt. Dintre concertele susținute cu orchestra, amintim: Concertul nr. 2 de Beethoven cu Camerata Regală și dirijorul Wojciech Rodek în august 2017 (concert în aer liber în piața mare din Sibiu cu un public de mai mult de 3000 de spectatori și transmis live), Concertul nr. 21 de Mozart la Filarmonica din Berlin cu das Neue Sinfonie-Orchester Berlin și dirijorul Raphael Haeger în martie 2014 și Concertul nr. 2 de Beethoven la Ateneul Român din București cu Romanian Sinfonietta și dirijorul Horia Andreescu în august 2014 (înregistrat și transmis live). În 2018 a cântat Concertul nr. 5 de Beethoven la Filarmonica din St. Petersburg cu orchestra de cameră a Filarmonicii din St. Petersburg.

Ca urmare a premiului pentru cel mai bine clasificat pianist român la Concursul Internațional “George Enescu” București 2014, a fost invitată să fie solista Concursului Internațional de Dirijat Jeunesses Musicales București 2015, interpretând la Ateneul Român trei concerte diferite cu Orchestra Filarmonicii din București și dirijorii finaliști.

Adela a susținut recitaluri la Londra (Saint Martin-in-the-Fields), München (Gasteig Philharmonie), Vienna (Musikverein, Imperial, Bösendorfer-Saal im Mozart-Haus, Beethoven-Haus), București (Ateneul Român, Muzeul George Enescu) și în multe alte săli din Europa.

Adela este foarte activă în domeniul muzicii de cameră. Apare frecvent în formație de duo cu violinistul Kirill Maximov și a colaborat în ansambluri cu muzicieni precum: Alexander Sitkovetsky, Natalia Lomeiko, Barnabás Kelemen, Corinne Chapelle, Domenico Nordio, Diana Ketler, Mirabela Dina, Maxim Rysanov, Răzvan Popovici, Maria Kliegel, Julian Arp, Boris Andrianov, László Fenyö, Erich Oskar Huetter, Andrei Ioniță, Christine Hoock etc.

În ianuarie 2016, într-o ceremonie de gală care a avut loc la Palatul Parlamentului din București, Adelei i-a fost acordat titlul “Studentul Anului” în categoria Arte de către Liga Studenților Români în Străinătate.

Adela este momentan bursieră a Academiei de Muzică din Liechtenstein.

Adela Liculescu este artist oficial Bösendorfer.

Geanina Simion

Oana Andreica