În timp ce comerţul electronic face paşi repezi spre consacrare chiar şi la noi, o instanţă de judecată a găsit de cuviinţă că cei care îşi împart costurile de deplasare cu maşina la evenimente apropiate comit ilegalităţi.

Abonaţi la Uber, Bolt sau Clever, milenialii au avut un motiv în plus să şteargă coaliţia de la guvernare din buletinul de vot la alegerile europarlamentare.

Confruntaţi cu tehnologia virtuală şi o idee simplă, cu adepţi în toată lumea, de partajare a costurilor de călătorie, taximetriştii au atacat în instanţă firma Uber. După ce ei au avut câştig de cauză şi în cea de-a doua instanţă, Curtea de Apel Cluj, poliţiştii au ridicat numerele de circulaţie ale şoferilor Uber surprinşi în trafic.

Reprezentanţii Uber, Clever şi Taxify (Bolt) s-au înarmat cu 400.000 de semnături, obţinute în câteva zile, de la tinerii afectaţi de interzicerea platformelor şi au cerut reglementarea serviciilor.

Cătălin Codreanu, preşedintele Asociaţiei Coaliţia pentru Economia Digitală a pretins că beneficiarii platformelor ridesharing depăşesc 2,5 milioane de utilizatori, cu circa 20.000 de şoferi parteneri, pe o piaţă de circa un miliard de lei.

Guvernul a cedat în faţa presiunilor şi a reglementat prin OUG, în ciuda opoziţiei taximetriştilor, după doar 2 luni de la confuzia provocatî de decizia anacronică a Curţii de Apel Cluj, la finalul lunii iunie, funcţionarea platformelor de ridesharing.

Imediat după reglementare, un alt competitor şi-a anunţat intrarea pe piaţa românească de ride sharing, Yango, controlat de grupul tehnologic rus Yandex.

Prevederi OUG

Autoturismele cu care se efectuează transport alternativ, au maxim 5 locuri, inclusiv locul conducătorului auto; au inspecţia tehnică periodică (ITP) realizată la fiecare 6 luni; la momentul cursei trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi utilizarea conform destinaţiei; deţin copia conformă a autorizaţiei pentru transportul alternativ; să nu fie mai vechi de 15 ani; autoturismele pot fi în proprietatea şoferilor, sau în leasing, prin închiriere sau comodat.

Şoferii să aibă vârsta de cel puţin 21 de ani și să dețină un certificat de atestare a pregătirii profesionale pentru transportul de persoane în regim de închiriere eliberat de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.; să deţină permis de conducere categoria B cu o vechime de cel puţin 2 ani;

De asemenea, şoferii trebuie să „aibă o ţinută corespunzătoare, un comportament civilizat şi preventiv în relaţia cu clientul, să nu refuze efectuarea cursei în condiţiile iniţial agreate, să nu solicite plata de către pasager a unei alte sume de bani în schimbul activității de transport efectuate, să nu utilizeze mijloacele audio/video fără acordul clientului.”

În trafic, autoturismele acceptate pe platforma digitală pentru efectuarea transportului alternativ vor avea afişat la vedere, pe parbriz în partea dreaptă jos și pe lunetă în partea dreaptă jos, un ecuson rotund cu diametrul de 10 cm, pentru fiecare platformă digitală utilizată, conţinând numărul de înmatriculare al autoturismului şi denumirea platformei digitale pe care este acceptat autoturismul.

Şoferii care vor încălca legea transportului alternativ riscă amenzi de până la 5.000 de lei, în funcţie de gravitatea faptei.

Prezentăm decizia Curţii de Apel Cluj

Analizând apelurile formulate în baza prevederilor art.480 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele.

Cu titlu prealabil, se impune a se preciza faptul că instanța de apel a fost investită cu două căi de atac devolutive declarate împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță, iar acestea repun în dezbatere chestiuni litigioase distincte tranșate de către tribunalul specializat, astfel că se impune o examinare separată a fiecăruia dintre cele două apeluri.

Prioritar, va fi examinat apelul declarat de către ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________, care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a acestei apelante, reclamantă în primul stadiu procesual, iar consecutiv respingerii aceste excepții de către instanța de apel, admiterea în întregime a acțiunii formulate de către reclamanta apelanta Asociația de M___________ T___ T___________. Analiza prioritară a acestei căi de atac se impune întrucât repune în dezbatere judiciară problema calității procesuale active a reclamantei, care este prealabilă oricărei analize asupra fondului cauzei. În același timp o eventuală infirmare a soluției date de tribunal excepției lipsei calității procesuale active ar provoca o nouă judecată asupra fondului litigiului, reclamată și de către apelantele intimate U___ S______ R______ SRL și R_____ O_________ BV pe calea propriului apel declarat împotriva aceleiași sentințe. 

I. Cu privire la apelul declarat de ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________

Prin cererea de chemare în judecată formulată, apelanta reclamantă a solicitat în contradictoriu cu U___ S______ România SRL și R_____ O_________ B.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună (1) obligarea intimatelor-pârâte la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, în principal pe teritoriul României și în subsidiar pe raza municipiului Cluj-N_____, în temeiul art. 7 alin. (1) d__ Legea nr. 11/1991, (2) obligarea pârâtelor la plata sumei de 80.000 euro reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a săvârșirii practicilor de concurență neloială și (3) publicarea hotărârii judecătorești într-un ziar de largă circulație cât și pe pagina de internet proprie a autorității naționale de concurență pe cheltuiala pârâților, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) și (5) d__ Legea nr. 11/1991.

Prin sentința civilă apelată, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația de M___________ T___ T___________, reținând în esență faptul că reclamanta nu este subiect al raportului juridic litigios stabilit între taximetriști și pârâtele d__ prezenta cauză și nici nu justifică un interes personal, iar pe de altă parte, prin raportare la prevederile art.37 Cod procedură civilă, nu s-a identificat o prevedere legală care să abiliteze reclamanta să promoveze o acțiune de natura celei cu care instanța a fost sesizată, pentru apărarea unui interes care nu este direct sau personal.

Criticile de nelegalitate avansate pe calea apelului declarat de Asociația de M___________ T___ T___________ vizează modul de soluționare a acestei excepții, afirmându-se că reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât justifică un interes care se impune a fi protejat, scopul înființării acestei asociații fiind acela de a promova interesele economice, sociale și profesionale ale taximetriștilor și ale o___________ de transport în regim de t___ d__ T___________ precum și d__ restul țării, precum și de a reprezenta aceste interese în relațiile cu autoritățile de stat și locale, iar negarea acestei calități ar echivala cu o restrângere nejustificată a dreptului la asociere.

Examinând aceste critici, curtea constată cu titlu prealabil că analiza calității procesuale a reclamantei Asociația de M___________ T___ T___________ trebuie să pornească de la prevederile art.36 Cod procedură civilă, potrivit cărora calitatea procesuală rezultă d__ identitatea dintre subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății . Prin prisma acestor dispoziții legale, doctrina a definit calitatea procesuală activă ca fiind identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv, calitatea procesuală activă trebuie să aparțină subiectului activ al dreptului subiectiv afirmat sau pretins. Ca urmare, este general admis că transpunerea în plan procesual a raportului juridic de drept substanțial dedus judecății stă la baza justificării calității procesuale active a titularului acțiunii, această calitate regăsindu-se în persoana subiectului activ al dreptului subiectiv derivat d__ raportul de drept material.

Întrucât reclamantul este cel care declanșează acțiunea civilă, acesta trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat în judecată , prin indicarea obiectului cererii și a motivelor d e fapt și de d rept pe care se întemeiază pretenția sa , în acest sens fiind prevederile art.10 și art. 249 Cod p rocedură c ivilă raportat la dispozitiile a rt . 194 alineatul 1 literele c și d d__ același act normativ.

Odată ce instanța a fost sesizată, aceasta este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă , deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă d__ raportul de drept material concret dedus judecății . U neori această verificare este ușor de realizat , întrucât d__ îns e și prevederile legale ce reglementează un anumit tip de acțiune rezultă cine poate avea calitate procesuală activă sau pasivă . D e asemenea verificarea calității procesuale active și pasive nu prezintă dificultăți în cazul acțiunilor prin care se tinde la valorificarea unor drepturi personale , deoarece sunt ușor d e determinat în raportul juridic obligational pe care se fondează cererea de chemare în judecată atât subiectul activ cât și subiectul pasiv.

De la regulă general aplicabilă potrivit căreia titularul dreptului subiectiv derivat d__ raportul juridic de drept material este și titularul acțiunii și își justifică astfel calitatea procesuală activă există însă și excepții, una dintre acestea fiind cea reglementată de dispozițiile art.37 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege , se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general. În aceste ipoteze, legea recunoaște în mod expres calitate procesuală activă  unor persoane sau entități care nu justifică un interes personal, ci care acționează pentru realizarea sau ocrotirea unor drepturi/interese care aparțin altor persoane, în justificarea unor situații speciale ale acestora, sau care acționează pentru realizarea unui interes de grup sau general. Deși în baza unei autorizări exprese d__ partea legiuitorului pentru a promova cererile de chemare în judecată aceste persoane sau entități pot demara proceduri judiciare, legea recunoscându-le în mod expres legitimarea procesuală activă, folosul practic concret se răsfrânge asupra persoanelor în interesul cărora s-a acționat, iar nu asupra persoanelor/organelor/instituțiilor/autorităților cărora legea le recunoaște calitate procesuală activă. În asemenea situații, apare o disociere între calitatea procesuală activă a titularului acțiunii, care este persoana sau entitatea menționată la art.37 Cod procedură civilă, și interesul promovării acestei acțiuni, care aparține persoanei al cărei drept/interes se află în dezbatere judiciară și asupra căreia se produc efectele admiterii acțiunii. Astfel de ipoteze legale sunt recunoscute cu titlu de excepție, iar norma de la art.37 Cod procedură civilă are caracterul unei norme speciale în raport de norma generală consacrată de art.36 d__ același act normativ.

În același timp, se constată că dispozițiile art.37 Cod procedură civilă recunosc calitate procesuală activă unor persoane/organe/instituții/autorități care nu justifică un interes personal pentru promovarea acțiunii, doar în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege , astfel cum textual se menționează în cuprinsul normei. Cu alte cuvinte, pentru a-și justifica legitimarea procesuală pentru declanșarea unui demers procesual este necesar ca persoana sau entitatea care acționează pentru ocrotirea drepturilor sau intereselor altor persoane, a unui interes de grup sau general, să fie abilitată în mod expres printr-o normă legală să promoveze o acțiune de o anumită natură, impusă de raportul juridic concret dedus judecății. Astfel de acțiuni, promovate pentru recunoașterea sau protejarea unui interes de grup sau general și intitulate în mod tradițional ca „acțiuni colective” sau „recursuri colective” sunt larg recunoscute în legislația unor state (Statele Unite ale Americii sau Canada), admise în condiții limitative în alte state (Franța, Marea Britanie și Italia) și neacceptate în alte state (Germania). Opțiunea legiuitorului român a fost aceea de a recunoaste admisibilitatea unor asemenea acțiuni, însă doar în situații punctuale, reglementate în mod expres de legiuitor.

Cu titlu de exemplu sunt astfel de acțiuni cele pe care asociațiile de consumatori le pot promova pentru introducerea de cereri de chemare în judecată pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor în acord cu prevederile a rt . 37 litera h d__ OG nr.21/ 1992 sau acțiunile promovate de organizațiile sindicale c are apără drepturile membrilor lor ce decurg d__ legislația muncii în conformitate cu prevederile a rt . 28 d__ L egea n r. 62 / 2011 a dialogului social , respectiv cererile de chemare în judecată formulat e de organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au u n interes legitim în combaterea discriminării în acord cu prevederile a rt . 28 d__ OG n r. 137 / 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Deși sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă acțiunile colective erau recunoscute de către legiuitor în mod limitat, astfel de acțiuni fiind și cele enumerate anterior, nu exista o norma de principiu care să reglementeze legitimarea procesuală activă a persoanelor sau entităților care nu justifică un interes personal , dar care acționează pentru apărarea drepturilor sau intereselor altor persoane. Or , norma de la articolul 37 Cod p rocedură c ivilă nu a făcut decât să expună o soluție legislativă clară și completă pentru ipoteze de natura celor anterior evocate, statuand cu valoare de principiu că pot fi introduse cereri de către persoane, organizații, instituții sau autorități care acționează pentru protejarea sau valorificarea drepturilor sau intereselor altor persoane, a unor interese de grup sau general, doar în cazurile expres reglementate prin lege.

Împrejurarea că astfel de persoane sau entități pot fi titulare ale unor cereri de chemare în judecată doar în ipotezele reglementate legal este unanim confirmată în doctrina de specialitate (Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat, coordonatori V_____ M____ C______, M_____ N______, Editura Universul Juridic, 2013, pagina 135; D____ pro c e sual civil, G______ B____, M_____ S_____, Editura Hamangiu, 2015, pagina 45; Tratat de procedură civilă, I__ D______, Editura Universul Juridic, 2013, pagina 313). Faptul că  pot fi promovate cereri de chemare în judecată  de persoane, organizații, instituții sau autorități, care nu au un interes personal, ci acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane doar în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege nu instituie o condiție de admisibilitate suplimentară pentru aceste acțiuni, ci norma stabilește cu titlu de principiu că astfel de acțiuni pot fi promovate doar în temeiul unor norme legale , care reglementează ipotezele și condițiile de declanșare a le procedurii judiciare, întrucât aceste norme legale sunt cele care autorizează aceste persoane care nu justifică un interes personal și direct să promoveze o cerere prin care se tinde la ocrotirea drepturilor sau intereselor altor persoane.

Pornind de la aceste premise, curtea constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost promovată de Asociația de M___________ T___ T___________, care a solicitat cu titlu principal obligarea intimatelor-pârâte la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege. Raportul juridic de drept substanțial pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată decurge așadar d__ pretinse fapte de concurență neloială săvârșite de pârâtele d__ prezenta cauză, constând în  furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, ce ar prejudicia interesele o___________ de transport autorizați în regim t___, care își desfășoară activitatea pe raza municipiului Cluj N_____. Întrucât persoanele direct prejudiciate prin faptele imputate pârâtelor sunt persoanele fizice autorizate care desfășoară activitate de taximetrie, acestea dețin calitatea de subiect activ al raportului de drept material derivat d__ săvârșirea faptelor concurențiale afirmate, iar nu reclamanta d__ prezenta cauză. Aceasta d__ urmă este o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, care nu desfășoară activități lucrative și care nu s-a aflat și nici nu se putea afla, date fiind scopul și obiectivele sale, în raporturi de concurență neloială cu pârâtele chemate în judecată.

În aceste condiții, nefiind incidente dispozițiile art.36 Cod procedură civilă, singura posibilitate pentru reclamanta de a-și justifica eventuala sa calitate procesuală activă era d__ perspectiva dispozițiilor de excepție ale art.37, întrucât reclamanta, fără a justifica un interes direct, tindea prin demersul său procesual la protejarea drepturilor și intereselor legitime ale menbrilor săi, așadar la ocrotirea unui interes de grup. Ca urmare, reclamanta era ținută să probeze că este întrunită ipoteza legală menționată la art.37 Cod procedură civilă în ce o privește, respectiv faptul că exista o normă legală în temeiul căreia reclamanta era abilitată să promoveze o acțiune prin care să tindă la protejarea intereselor membrilor săi, constând în interzicerea activității de concurență neloială pretins săvârșită de pârâte.

Or, o asemenea normă nu există, nefiind nici susținut și cu atât mai puțin probat că există în dreptul pozitiv o normă legală în temeiul căreia o asociație profesională a persoanelor care desfășoară activități de taximetrie să poată acționa în justiție , pentru interzicerea unor practici de concurență neloială de natură a afecta interesele patrimoniale ale membrilor săi.

Apelanta a precizat că scopul înființării acesteia, astfel cum este configurat prin Actul constitutiv și Statut, este acela de a proteja și promova interesele economice, sociale și profesionale ale taximetriștilor și ale o___________ de transport în regim de t___ d__ T___________ precum și d__ restul țării, precum și de a reprezenta aceste interese în relațiile cu autoritățile de stat și locale.

În cuprinsul căii de atac declarate, apelanta a dezvoltat pe larg considerentele care justifică interesul asociației în a realiza demersurile pe care le presupune apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi. În acest sens au fost evocate dispozițiile art.54 d__ Legea nr.38/2003 , care reglementează asocierea persoanelor care realizează activitate de taximetrie sub forma unei asociații constituite potrivit O.G. nr. 26/2000, prevederile art.1 d__ OG nr. 26/2000 , potrivit cărora „persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe” și dispozițiile art. 11 Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează libertatea de întrunire și asociere, art. 40 alin. (1) d__ Constituția României și art. 12 d__ Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene , care statuează asupra libertății de asociere. Or, în cadrul legal configurat prin normele legale indicate chiar de către apelată, este de necontestat faptul că aceasta, ca persoană juridică de drept privat al cărei scop declarat este acela de a proteja și promova interesele economice, sociale și profesionale ale taximetriștilor și ale o___________ de transport în regim de t___, precum și de a reprezenta aceste interese în relațiile cu autoritățile de stat și locale, justifică interesul de a face toate demersurile pe care le consideră necesare pentru protejarea și realizarea intereselor membrilor săi. În cadrul acestor demersuri nu poate fi însă inclusă declanșarea unor proceduri judiciare având ca finalitate interzicea unor pretinse fapte de concurență neloială d__ partea unor terțe persoane, atât a timp cât dispozițiile art.37 Cod procedură civilă permit exercitarea unor astfel de acțiuni doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege, or, după cum s-a menționat anterior, nu există în dreptul pozitiv o normă legală în temeiul căreia o asociație a persoanelor care desfășoară activități de taximetrie să poată acționa în justiție , pentru interzicerea unor practici de concurență neloială de natură a afecta interesele patrimoniale ale membrilor săi.

Contrar celor afirmate de către apelantă, împrejurarea că instanța investită cu cererea de chemare în judecată nu a recunoscut reclamantei calitatea procesuală activă, nu constituie o restrângere nejustificată a libertății de asociere, așa cum se susține, întrucât reclamanta poate uza de toate posibilitățile recunoscute legal pentru realizarea obiectivelor sale stabilite prin act constitutiv și statut,  interesul său în acest sens nefiind negat de către organul jurisdicțional. Faptul că reclamantei nu îi poate fi recunoscută în plan procesual legitimarea procesuală activă pentru promovarea unei acțiuni pentru interzicerea unor practici de concurență neloială decurge d__ opțiunea legiuitorului român, care nu a înțeles să autorizeze într-o asemenea ipoteză o asociație care promovează drepturile taximetriștilor să acționeze în justiție pentru realizarea acelor drepturi.

De altfel, exceptând cazurile expres reglementate de legiuitor, cum sunt cele anterior menționate, asociațiilor legal constituite nu le este recunoscută legitimarea procesuală activă, iar acest refuz al legiuitorului de a abilita astfel de asociații pentru promovarea unor cereri de chemare în judecată poate fi justificat d__ perspectiva faptului că interesele care se cer a fi ocrotite jurisdicțional aparțin altor persoane, iar exercitarea acțiunii civile prin care se tinde la ocrotirea sau valorificarea acelor drepturi/interese se impune a rămâne la latitudinea acestora. 

Apoi, deși apelanta susține că sunt neîntemeiate argumentele instanței referitoare la faptul că a sociația nu este organizată într-o formă prevăzută de lege care să o abiliteze să formulez e acțiunea, curtea constată că astfel de argumente nu au fost menționate printre considerentele sentinței care au stat la baza admiterii excepției lipsei calității procesuale active. Referirea pe care prima instanță a făcut-o la dispozițiile art.28 al.1 d__ Legea nr.62/2011 nu poate primi valențele pretinse de către apelantă, întrucât tribunalul nu a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe considerentul că aceasta nu este constituită ca o organizație sindicală, așa cum eronat a înțeles aceasta, ci a menționat, cu titlu exemplificativ, ipoteza indicată la art.28 al.1 d__ Legea nr.62/2011, cu scopul de a sublinia că recunoașterea calității procesuale active a unei persoane care nu justifică un interes direct sau personal nu poate avea loc decât în ipoteza în care legea prevede în mod expres această posibilitate. Împrejurarea că nu s-a pus în discuția părților o eventuală incidentă a dispozițiilor  art.28 al.1 d__ Legea nr.62/2011 este lipsită de relevanță, întrucât considerentul referitor la această normă este unul indiferent /nenecesar , în economia motivări i sentinței, referirea la prevederile menționate fiind cu titlu de exemplificare, pentru a confirma raționamentul potrivit căruia doar în ipotezele reglementate legal, unor persoane sau entități care nu justifică un interes personal le poate fi recunoscută legitimarea procesuală activă, acesta fiind considerentul decizoriu care a fundamentat soluția dată excepției lipsei calității procesuale active.

Faptul că membrii asociației nu sunt încadrați în muncă cu contract individual de muncă ci își desfășoară activitatea ca persoane fizice autorizate, astfel că d__ punct de vedere legal nu puteau constitui o organizație sindicală, este de asemenea lipsit de relevanță în contextul analizat, întrucât în concret este supusă examinării calitatea procesuală activă a reclamantei iar nu o ipoteză eventuală referitoare la o altă entitate potențial constituită de aceeași membri.

Nu poate fi validat nici argumentul apelante i referitor la justificarea de către aceasta a unui interes personal în cauză , care s – ar i dentific a cu interesele membrilor săi , date fiind scopul și obiectivele asociației . În acest sens , curtea retine faptul că interesul d__ perspectiva normelor de drept procesual se impune a fi examinat în conformitate cu prevederile a rt . 32 alineatul 1 litera d și a rt . 33 Cod p rocedură c ivilă, fiind folosul practic urmărit de titularul unui demers procesual.

Potrivit prevederilor art.7 alin.1 d__ Legea nr.11/1991, pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a unei practici de concurență neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței.

D__ perspectiva acestei norme de drept substanțial, calitatea procesuală activă într-o acțiune prin care se solicită interzicerea unor practici de concurență neloială revine în mod exclusiv persoanei care are un interes legitim. Or, numai aparent domeniul de aplicare al normei este destul de larg, întrucât interesul pe care trebuie să îl justifice titularul acțiunii    ( subiect al raportului de drept material) este cu necesitate corelat cu prejudiciul pe care respectivele practici neloiale le produc față de acesta. Cu alte cuvinte, interesul legitim este justificat numai de persoana care este prejudiciată prin respectivele fapte de concurență neloială și numai aceasta este abilitată să promoveze o acțiune pentru cenzurarea respectivelor practici, finalitatea urmărită fiind aceea de ocrotire a drepturilor și intereselor sale legitime.

Prin prisma acestor considerente, curtea constată că asociația reclamantă nu s-a aflat în pretinsele raporturi de concurență neloială cu pârâtele chemate în judecată, întrucât aceasta nu desfășoară activități lucrative apte să intr e în concurență cu activitățile derulate de pârâte, iar raportul de concurență afirmat este cel dintre persoanel e care își desfășo ară activitatea ca taximetristi și societățile pârâte, reclamanta nefiind parte a acestui raport juridic. Ca urmare, interesul urmărit pe calea acțiunii prin care s-a solicitat cu titlu principal încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, aparține în mod direct membrilor asociației, acestea fiind persoanele care, în mod afirmativ, sunt prejudiciate de activitatea imputată pârâtei, aspect confirmat și de către apelanta reclamantă prin răspunsul la întâmpinarea depusă în fața primei instanței. De asemenea, prin apelul declarat, apelanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat respectarea drepturilor membrilor asociației prin obligarea pârâtelor la încetarea practicilor de concurență neloială prin practicarea unei activități de transport persoane în regim privat fără autorizație de taximetrie și alte autorizații prevăzute de lege, afirmând astfel în mod constant faptul că interesele ocrotite sunt cele ale membrilor săi.

Desigur că, în baza actului constitutiv și a statutului său, apelanta urmărește protejarea și promovarea intereselor economice, sociale și profesionale ale taximetriștilor și ale o___________ de transport în regim de t___, însă interesul sub aspect procesual, definit ca folosul practic urmărit prin orice demers procesual de către partea care înțelege să formuleze o acțiune, trebuie să fie personal și direct, or în cazul concret analizat beneficiul concret ce ar putea fi obținut în eventualitatea admiterii acțiunii aparține în mod integral persoanelor direct vizate de pretinsa activitate de concurență neloială, iar nu unui terț cum este asociația apelantă.

Nu poate fi validat ă nici teza apelantei referito a r e la faptul că instanța de contencios unional ar fi apreciat că asociațiile profesionale justifică legitimarea procesuală activă pentru formularea unor acțiuni î n justiție î n vederea protejării intereselor membrilor lor. Astfel curtea retine faptul că în cauza C-434 /15, CJUE nu a analizat și nici nu s-a pronunțat cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei Asociacion Profesional Elite T___, evaluarea calității procesuale a părților d__ procedura în cadrul căreia instanța de trimitere a formulat cererea de hotărâre preliminară revenind în sarcina instanței naționale. Împrejurarea că normele procesual civile ale s tatului membru a cărui instanță a formulat sesizarea permit promovarea unei acțiuni de către asociațiile profesionale în vederea protejării intereselor membrilor lor, inclusiv în domeniul transporturilor, este irelevantă în contextul analizat , întrucât astfel cum în mod constant a afirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, problemele de competență și de procedură ________________ reglementare a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora.

Nu în ultimul rând , invocarea art . 9 d__ Constituția României , respectiv art . 51 alineatul 2 d__ Constituție, precum și a deciziei C urții C onstituționale n r. 4 / 10 februarie 1993 nu poate produce efectele urmărite de către apelantă. Instanța de apel nu contestă drepturile conferite de prevederile constituționale evocate, însă constată că aceste drepturi, referitoare la libertatea de asociere și dreptul de petiționare, nu justifică promovarea unui litigiu în fața instanței de judecată în alte condiții decât cele reglementate legal.

Pentru toate considerentele prezentate, neputând fi validate criticile de nelegalitate si netemeinicie avansate de către apelantă, curtea constată că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității proces uale active a reclamantei apelante și re ț ine că apelul declarat de aceasta împotriva sentinței apelate este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

II. Cu privire la apelul declarat de U___ S______ R______ SRL și R_____ O_________ BV.

1. Cu privire la critica apelantelor referitoare la nelegalitatea încheierii d__ data de 20.02.2018, prin care a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție principală formulată de M____ P___-G______ s.a..

Prin cererea de chemare în judecată formulată, apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________ a solicitat în contradictoriu cu U___ S______ România SRL și R_____ O_________ B.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună (1) obligarea intimatelor-pârâte la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, în principal pe teritoriul României și în subsidiar pe raza municipiului Cluj-N_____, în temeiul art. 7 alin. (1) d__ Legea nr. 11/1991, (2) obligarea pârâtelor la plata sumei de 80.000 euro reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a săvârșirii practicilor de concurență neloială și (3) publicarea hotărârii judecătorești într-un ziar de largă circulație cât și pe pagina de internet proprie a autorității naționale de concurență pe cheltuiala pârâților, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) și (5) d__ Legea nr. 11/1991. Ulterior, prin modificarea de acțiune depusă la dosar la 28 aprilie 2017, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtelor la încetarea funcționarii aplicației U___, precum și încetarea și interzicerea oricărei aplicații sau orice alt suport sau sistem tehnologic sau informatic pentru a presta serviciul de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, pe raza municipiului Cluj-N_____.

Printr-o cerere de intervenție principală formulată la data de 28 aprilie 2017 , intervenienții M____ P___ G______, C______ N______-E____, P_____ C______, B____ M_____, P__ C_______-Alin, Ș_____ L____-I___, C____ A_____-T____, B______ N______-I___, H______ I_____-C____, O_____ C______-C_______, G_______ G_______, M____ G______, P__ C______-G______, P_____ R____, P_____ A_____, B____ M____-D______, B____ M_____-F_____, V____ A_____, R__ V_____-A_____, P____ A_____, C______ G___-D_____, T____ V_____-G______, P___ S_____-O___, L______ L_____, N___ F______-R_____, M___ I___, B_____ AlexandruVereș A_____, V____ R_____, Ș___ A_____, I____ Alin-R____, Balamuș R___-D_____, M______ I___-N______, H_____ D_____-R___, V____ N______-A______, Z__ I____, P____ A_____-D______, B___ S_______ L______, B___ Z____, G______ A_____, K_____ R_____-L____, R___ O_____, N_____ M_____-V_____, D_____ D______, Rsu T____, P_______ V_____, R_____ V_____, N___ C____ C______, J_________ I___ F_____, B_____-Șoncuțean G_____-S______, S_______ R_____, B______ I____ și N___ P____ au solicitat în contradictoriu cu pârâtele _______________________ SRL și R_____ O_________ B.V. (1) admiterea cererii de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanta Asociația de M___________ T___ T___________, (2) obligarea pârâților la încetarea funcționarii aplicației U___, precum și încetarea si  interzicerea  oricărei aplicații sau orice alt suport sau sistem tehnologic sau informatic pentru a presta serviciul de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, pe raza municipiului Cluj-N_____, (3) obligarea pârâților la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, în principal pe teritoriul României și în subsidiar pe raza municipiului Cluj-N_____, în temeiul art. 7 alin (1) d__ Legea nr. 11/1991, (4) publicarea hotărârii judecătorești într-un ziar de largă circulație cât și pe pagina de internet proprie a autorității naționale de concurența pe cheltuiala pârâților, în temeiul art. 7 alin (4) și (5) d__ Legea nr. 11/1991, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Prin modificarea de acțiune depusă la dosar la data de 27.06.2017, intervenienții principali au arătat că înțeleg să își susțină cererea și împotriva reclamantului inițial ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________.

Prin încheierea de ședință d__ data de 20.02.2018, tribunalul specializat a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală, reținând în considerentele încheierii dispozițiile art.61, 62 și 64 al.2 Cod procedură civilă.

1.1. Prima critică a apelantelor a vizat nelegalitatea acestei încheieri d__ pespectiva insuficientei motivări, susținându-se în esență faptul că simpla indicare a dispozițiilor legale anterior menționate nu reprezintă o motivare a soluției dispuse.

Această critică nu va fi validată, în considerarea următoarelor argumente. În acord cu prevederile art.425 al.1 lit.b Cod procedură civilă, Hotărârea va cuprinde: (…) b)considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele ventru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților . În mod similar, în ceea ce privește încheierile de ședință, prevederile art.233 al.1 lit.j stabilesc că încheierea va cuprinde soluția da t ă și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept.

Cu privire la obligația instanțelor judecătorești de a motiva hotărârile pronunțate, atât doctrina cât și jurisprudența sunt constante în a aprecia că motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie clară și completă. În acest sens, instanța are obligația de a demonstra, în scris, de ce s-a oprit la soluția dată, de ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a dat o anumită valoare probatorie unei probe administrate, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, iar aceasta constituie o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii, întrucât nu permite instanței de control judiciar să realizeze un control de legalitate și/sau temeinicie adecvat.

În același timp, în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, între garanțiile dreptului la un proces echitabil se înscrie și obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile lor. În jurisprudența dezvoltată în jurul prevederilor art.6 d__ Convenție, Curtea Europeană a formulat cerințe privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca el să fie echitabil, inclusiv d__ perspectiva obligației instanțelor de a-și motiva hotărârile pronunțate. Astfel, s-a apreciat că „textul implică obligația tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanți, al argumentelor și cererilor de probă ale părților, având a aprecia pertinența acestora pentru decizia pe care el o va adopta ” (cauza Kraska c. Suisse; V__ de Hurk c. Olandei).

În Cauza Albina C. României, Curtea reamintește că „dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 d__ Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, d__ 13 mai 1980, _______, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real “ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-1, și Hotărârea V__ der Hurk împotriva Olandei, d__ 19 aprilie 1994, _______, nr. 288, p. 19, paragraful 59].”

În mod similar, în Hotărârea pronunțată în data de 15.02.2007 în Cauza B_____ c. României, Curtea a statuat că absența sau insuficienta motivare a hotărârilor judecătorești are semnificația juridică a încălcării dreptului la un recurs efectiv și, prin urmare, la un proces echitabil și violează art. 6 și 10 d__ Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind o abatere sancționată cu condamnarea Statului la despăgubiri. Fără ca această interpretare să conducă la ideea că instanța ar fi obligată să răspundă separat fiecărui argument invocat de parte, se reține în jurisprudența Curții că „dacă un justițiabil invocă în scris un argument suficient de clar și de precis, pe deasupra susținut de probe și de natură să aibă o incidență asupra soluției ce urmează să fie pronunțată în respectivul litigiu, este necesar ca instanța să analizeze acest argument și să formuleze un răspuns explicit și specific”.

În același timp însă, în mai multe decizii Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Măsura în care se aplică această obligație de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție de circumstanțele cauzei. Chiar și omisiunea de a răspunde unui argument nu ridică probleme pe tărâmul Convenției, cât timp respectivul argument nu era hotărâtor în soluționarea cauzei (cauza Ruiz Torija c.Spaniei, cauza Jahnke și Lenoble c. Franței).

La rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. În principiu și gruparea argumentelor este legalmente admisibilă, atâta timp cât instanța răspunde acestora, chiar printr-un considerent comun.

D__ perspectiva jurisprudenței menționate, curtea reține că, de principiu, modalitatea în care o instanță își îndeplinește obligația de motivare a hotărârii pronunțate trebuie apreciată prin raportare la calitatea argumentelor prezentate, iar nu la volumul lor. Atâta timp cât motivele avute în vedere la adoptarea unei decizii sunt expuse, chiar în mod succint, dar suficient de clar pentru a justifica soluția la care s-a oprit instanța, trebuie apreciat că instanța și-a îndeplinit obligația de motivare a hotărârii pronunțate.

Verificând în concret, în speța dedusă judecății, modalitatea în care prima instanță și-a îndeplinit obligația de motivare a încheierii apelate, curtea reține următoarele.

Un prim aspect ce se impune a fi observat constă în faptul că încheierea apelată este o încheiere interlocutorie, în sensul dispozițiilor art.235 Cod procedură civilă, care poate fi atacată doar odată cu soluția pronunțată asupra fondului litigiului, după cum în mod expres dispun dispozițiile art.266 al.4 d__ același act normativ.

Este indiscutabil că obligația de motivare a hotărârii judecătorești subzistă și în cazul încheierii interlocutorii, după cum reiese d__ dispozițiile 234 al.1 rap. la art.425 al.1 lit.b Cod procedură civilă și art.233 al.1 lit.j d__ același act normativ.

În cuprinsul încheierii apelate s-au indicat în mod complet motivele de drept care au fundamentat admiterea în principiu a cererii de intervenție principală , d__ acest punct de vedere închreierea fiind pe deplin conformă exigențelor legale . Împrejurarea, sesizată de către apelante, în sensul că nu au fost prezentate motivele de fapt ale încuviințării în principiu ale aceleiași cereri nu poate conduce la o soluție de desființare a încheierii analizate, atâta timp cât încheierea are caracter interlocutoriu, legalitatea sa putând fi examinată doar odată cu fondul cauzei, iar această omisiune a fost suplinită printr-o motivare detaliată realizată în cuprinsul considerentelor sentinței atacate, inclusiv în ce privește  aspectele de fapt revelante pentru stabilirea admisibilității în principiu a cererii de intervenție  respective.  În același sens sunt și pe dispozițiile art.177 al.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora actul de procedură este menținut atunci când o eventuală cauză de nulitate a dispărut anterior pronunțării asupra excepției de nulitate.

D__ această perspectivă, nu se poate reține că modalitatea de motivare a încheierii apelate ar fi aptă să conducă la desființarea acesteia, această critică de nelegalitate a apelantelor urmând să fie invalidată.

1.2. Critica de nelegalitate fundamentată pe îndreptarea cererii de intervenție doar față de una dintre părțile d__ proces.

Prima observație care se impune se referă la faptul că formal cererea de intervenție principală, astfel cum a fost modificată, a fost îndreptată împotriva ambelor părți litigante, având poziția procesuală de reclamant și pârât, devreme ce pretențiile deduse judecății pe calea acestei cereri au fost formulate în contradictoriu cu ambele părți. În concret însă, astfel cum în mod corect au sesizat apelantele, drepturile invocate de intervenienți sunt opuse doar apelantelor pârâte, solicitându-se instituirea unor obligații în sarcina acestora, constând în încetarea funcționarii aplicației U___, precum și încetarea si  interzicerea  oricărei aplicații sau orice alt suport sau sistem tehnologic sau informatic pentru a presta serviciul de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, pe raza municipiului Cluj-N_____, precum și încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege.

În acest context, s-a invocat de către apelante o cauză de inadmisibilitate a cererii de intervenție voluntară , susținându-se că o astfel de cerere nu poate investi în mod legal instanța de judecată, cât timp este îndreptată doar împotriva uneia dintre părțile în proces.

Argumentele apelantelor referitoare la modul de interpretare al dispozițiilor art.61 al.2 Cod procedură civilă sunt principial corecte. Potrivit acestor dispoziții, intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Pornind de la această normă legală, în doctrină s-a apreciat în mod constant că intervenția voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părtilor inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului. De asemenea, în jurisprudență s-a subliniat necesitatea formulării cererii de intervenție principală în contradictoriu cu ambele părți litigante, inclusiv cu reclamantul, devreme ce intervenientul pretinde pentru sine fie dreptul afirmat de reclamant, fie un drept strâns legat de acesta. În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.1360/12.10.2015, în cuprinsul considerentelor acesteia arătându-se că  „După cum rezultă chiar d__ textul art.62 alin. 1 NCPC, intervenția voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului. Cu alte cuvinte, terțul intervenient poate să își formuleze pretenția pe cale principală, declanșând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părțile d__ celălalt proces ar fi pârâte. Dacă însă terțul preferă să invoce pretinsul său drept în litigiul pendinte, cererea sa dobândește caracter incidental, devenind o cerere care se grefează pe cererea principală, dar care poate fi soluționată și independent de aceasta. “.

Cu toate acestea, în cadrul procesual concret trasat de părțile în litigiu, acestor argumente nu li se pot conferi valențele juridice pretinse de apelante. Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________ a solicitat în contradictoriu cu U___ S______ România SRL și R_____ O_________ B.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună în principal obligarea intimatelor-pârâte la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, în principal pe teritoriul României și în subsidiar pe raza municipiului Cluj-N_____, în temeiul art. 7 alin. (1) d__ Legea nr. 11/1991. Astfel cum s-a dezvoltat în paragrafele precedente, cu ocazia examinării apelului declarat de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată nu a fost dedus judecății un drept propriu al reclamantei, derivat d__ raportul de drept substanțial care decurge d__ pretinse fapte de concurență neloială săvârșite de pârâtele d__ prezenta cauză, ci a fost invocat un drept al persoanelor fizice autorizate care desfășoară activitate de taximetrie și care dețin calitatea de subiect activ al raportului de drept material. Reclamanta a încercat să își justifice calitatea procesuală activă prin prisma prevederilor art.37 Cod procedură civilă, formulând acțiunea civilă în vederea valorificării drepturilor membrilor asociației, prin obligarea pârâtelor la încetarea practicilor de concurență neloială prin practicarea unei activități de transport persoane în regim privat fără autorizație de taximetrie, afirmând în mod constant faptul că interesele ocrotite sunt cele ale membrilor săi.

D__ această perspectivă, în mod cert disputa judiciară, declanșată prin cererea introductivă fomulată de ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________  poartă asupra unor drepturi subiective ce aparțin persoanelor fizice autorizate care desfășoară activitate în regim t___. Or, invocarea acestor drepturi de către titularul lor, în speță intervenienții principali d__ prezenta cauză, este pe deplin admisibilă în actualul cadru procesual, cererea de intervenție voluntară principală fiind mecanismul pro ce sual prin care intervenienții au formulat pretenții , în vederea valorificării unor drepturi proprii , în litigiul deja început la cererea unei alte persoane . Împrejurarea că aceste drepturi nu sunt opuse și reclamantei, ci doar pârâtelor chemate în judecată, nu conduce la inadmisibilitatea cererii de intervenție voluntară principală, întrucât specificul acestei proceduri judiciare (în care cererea introductivă este formulată de o asociație, în temeiul prevederilor art.37 Cod procedură civilă, în vederea ocrotirii drepturilor/intereselor unor persoane care ulterior devin intervenienți) justifică formularea acestor pretenții de către intervenienți, care susțin drepturi subiective proprii, identice cu cele invocate de către reclamantă. Într-un asemenea context particular, singurul mijloc procesual aflat la dispoziția persoanelor fizice, titulare ale drepturilor aflate în dezbatere judiciară, pentru a-și valorifica în justiție aceste drepturi proprii ce le aparțin, îl constituie cererea de intervenție principală, de care de altfel au și uzat, intervenienții neavând la dispoziție calea unei cereri de intervenție accesorie, prin care să se limiteze la susținerea demersului procesual al asociației reclamante, cât timp în dezbatere se afl ă tocmai drepturile lor, iar efectele unei eventuale sentințe favorabile ar urma să se producă direct față de aceștia. Așadar, curtea subliniază că lipsa unei opoziții (sub aspect procesual) între drepturile invocate de către reclamant și drepturile de care se prevalează intervenienții este fără echivoc consecința faptului că acțiunea introductivă a fost formulată în acord cu dispozițiile art.37  Cod procedură civilă, în vederea ocrotirii drepturilor/intereselor altor persoane, iar ulterior aceste persoane au înțeles să deducă judecății propriile drepturi, în baza unei cereri proprii, adresate instanței de judecată, respectiv cererea de intervenție principală.

1.3 Cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.61 Cod procedură civilă pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție .

Susținerile apelantelor referitoare la nelegala încuviințare în principiu a cererii de intervenție principală, ca urmare a unei pretinse neîndepliniri a condițiilor impuse de norma anterior menționată, vizează omisiunea intervenienților de a indica un interes propriu și un drept propriu la a cărui valorificare se tinde prin cererea de intervenție formulată, respectiv faptul că susținerile în acest sens nu ar fi fost probate.

Sub acest aspect, curtea retine faptul că în cuprinsul cererii de intervenție voluntară principală intervenientii au descris activitatea desfășurată de către pârâte și au susținut faptul că acestea furnizează servicii de transport pe aceeași piață pe care intervenientii își desfășoară activitatea specifică, la un preț mult inferior, ceea ce creează un prejudiciu cert în raport de intervenienți – operatori autorizați în prestarea serviciilor de transport persoane în regim t___. De asemenea intervenientii au afirmat faptul că nerespectarea de către pârâte a dispozițiilor legale în materie conduce la ipoteza unor acte de concurență ilegală de natură a prejudicia interesele economice ale intervenientilor. Raportat la aceste motive de fapt și de d rept ale cererii de intervenție analizate, curtea constată că au fost expuse drepturile invocate de către intervenien ți , drepturi care derivă dintre un raport de d rept material ce decurge d__ săvârșirea unor pretinse fapte de concurență neloială, susținerile apelantelor sub acest aspect fiind nefondate.

Celelalte susțineri ale apelantelor se circumscriu unor critici care vizează calitatea procesuală activă a intimatilor- titulari ai cererii de intervenție voluntară principală însă aceasta urmează a face obiectul verificărilor în cadrul soluționării fondului litigiului, întrucât legitimarea procesuală activă nu poate fi determinată decât prin prisma clarificării raportului juridic dedus judecății, contestat de pârâtele d__ prezenta cauză. Inscrisurile depuse la dosar, atașat cererii de intervenție, erau suficiente pentru a atesta aparența unui drept invocat pe calea cererii formulate.

Pentru toate considerentele expuse, curtea reține că apelul declarat împotriva încheierii civile d__ data de 22.02.2018 este nefondat și se impune a fi respins ca atare.

2.1. Argume ntele apelante lor care vizează nelegală soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a intervențiilor principali, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților chema ți în judecată și a excep ț iei lipsei de interes legitim a intima ț ilor – intervenienți principali urmează a fi analizate concomitent cu fondul litigiului, întrucât motivarea acestor excepții antamează chestiuni de fond aflate în dezbatere judiciară, iar soluționarea excepțiilor presupune clarificarea unor aspecte de fapt și de drept esențiale și pentru soluționarea pe fond a cererii de intervenție principală.

Sub aspectul stării de fapt, curtea reține, potrivit afirmațiilor concordante ale părților în litigiu, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar (înscrisul intitulat „U___ BV. Clauze și condiții contractuale” depus de pârâte la dosar – filele 167-175 vol.I dosar tribunal, model de contract de prestare de servicii de transport încheiat de R_____ O_________ BV- filele 177-183 vol.I dosar tribunal, model de contract de prestare de servicii încheiat de U___ BV – filele 185-182 vol.I dosar tribunal, facturi emise de U___ BV – filele 227-233 vol.I dosar tribunal) că U___ BV este o societate cu răspundere limitată înregistrată în Olanda, care deține o licență pentru o aplicație tehnologică (program software) ce poate fi accesată de pe terminale mobile de tip smartphone. Aplicația are drept scop punerea în legătură a persoanelor care doresc să se deplaseze, în schimbul unei sume de bani, cu autovehiculul unei alte persoane, către o anumită destinație, pe de o parte (beneficiarii de servicii), cu persoanele dispuse să utilizeze propriul autovehicul, în scopul deplasării către o anumită destinație, la cererea beneficiarului (furnizori de servicii).

Pentru a utiliza aplicația, beneficiarul trebuie să se înregistreze în aplicație, prin deschiderea unui cont și să accepte termenii și condițiile U___ BV. Odată înregistrat, aplicația îi permite b eneficiarului, prin intermediul unui telefon de tip smartphone, conectat la internet, accesul la date privind f urnizorii cei mai apropiați d__ punct de vedere al amplasării în spațiu, poziția b eneficiarului și a f urnizorilor fiind identificată prin GPS. Prin intermediul aplicației, b eneficiarul solicită deplasarea prin indicarea destinației, iar aplicația îi va indica prețul estimat al deplasării, urmând ca b eneficiarul să accepte sau nu opțiunea propusă. Aplicația îi va indica de asemenea f urnizorul propus, astfel încât b eneficiarul să poată cunoaște identitatea acestuia. În același timp, și f urnizorul are opțiunea de a accepta sau nu solicitarea. Dacă atât beneficiarul cât și furnizorul își dau acceptul, b eneficiarul poate urmări în timp real poziția f urnizorului până când acesta ajunge la punctul de întâlnire indicat de beneficiar.

Beneficiarul achită contravaloarea călătoriei online în contul U___ B V, prin intermediul cardului de debit sau de credit atașat contului b eneficiarului U___, nefiind acceptate plăți în numerar. D__ suma încasată, U___ BV transferă costul călătoriei către f urnizor, reținând o remunerație pentru utilizarea aplicației. Ulterior călătoriei, atât b eneficiarul, cât și f urnizorul pot evalua comportamentul persoanei cu care au utilizat în comun autovehiculul prin completarea unui chestionar de evaluare. Scorul total al evaluărilor primite de f urnizori și b eneficiari poate fi accesat de orice utilizator al aplicației.

U___ BV impune o ________ condiții f urnizorului, necesare pentru utilizarea aplicației:

a) vechimea maximă a autovehiculului de 15 ani și starea bună de funcționare a acestuia;

b) asigurarea obligatorie RCA, valabilă pe întreaga durată a Contractului;

c) vârsta minimă de 21 ani a f urnizorului și deținerea permisului de conducere valabil de cel puțin un an;

d) cazier juridic și auto care să ateste lipsa condamnărilor și a sancțiunilor contravenționale de o anumită gravitate/frecvență aplicate f urnizorului.

D__ susținerile apelantelor d in cuprinsul apelului declarat, confirmate prin probele testimoniale administrate în cauză (declarați a martorului H___ D______ N______ –fila 316 vol.III dosar tribunal ) reiese că verificarea acestor condiții se realizează anterior primirii de către furnizor a acceptului de accesare a aplicației. Această verificare prealabilă presupune examinarea înscrisurilor referitoare la calitatea furnizorului (vârstă minimă, deținerea permisului de conducere, vechimea acestui permis, cazier juridic și contravențional) și starea tehnică a autovehiculului (vechime maximă admisă, certificat de înmatriculare, poliță obligatorie de asigurare RCA , ITP ), precum și verificarea faptică a stării tehnice generale a autovehiculului.

Potrivit statutului său, pârâta _______________________ SRL este o societate cu răspundere limitată, având ca asociați U___ International Holding BV, deținând 99% d__ capitalul social, și U___ International BV, deținând 1% d__ capitalul social, ambele fiind societăți organizate în conformitate cu legile d__ Olanda. Societatea are ca obiect principal de activitate Alte activități de servicii suport pentru întreprinderi nca (COD CAEN 8299), respectiv sprijinirea altor societăți afiliate în activitatea de prestare de servicii la cerere prin dispozitive mobile și cereri transmise prin servicii on-line.

Potrivit afirmațiilor apelantelor d__ cuprinsul întâmpinării depuse la fond și d__ cuprinsul apelului declarat în cauză, activitatea _______________________ SRL constă în servicii de ma rketing și suport pentru U___ BV , și anume:

a) activități de marketing constând în asigurarea de publicitate și de promovare a aplicației U___ către persoanele interesate de utilizarea acesteia;

b) activități de suport constând în: verificarea documentației prezentate de f urnizori (act de identitate, permis de conducere, talon al autovehiculului, asigurări, caziere judiciare și caziere auto), sesiuni de informare a celor care doresc să utilizeze aplicația.

Apelanta pârâta R_____ O_________ BV este o societate olandeză care, astfel cum reiese d__ contractul de prestare servicii de transport depus de pârâte la dosar, asigură accesul furnizorilor de servicii de transport, prin intermediul licenței U___, la serviciul de atragere a clienților furnizat de software.

Prima problemă care se impune a fi clarificată, cu repercursiuni atât asupra modului de soluționare a excepțiilor procesuale invocate în cauză , cât și asupra fondului litigiului, este cea referitoare la calificarea activității derulate prin intermediul aplicației U___, în condițiile în care intimații au afirmat că această activitate constă în prestarea de servicii de transport, în timp ce apelantele pârâte au susținut în mod constant faptul că nu prestează servicii identice sau similare cu cele prestate de operatorii de taximetrie ci că activitatea derulată prin aplicația U___ este una strict de intermediere.

Este indiscutabil că activitatea derulată de U___ BV prin intermediul aplicației ononime nu este o activitate de transport în sensul strict al termenului, întrucât societatea nu furnizează servicii de transport în mod direct, prin intermediul propriilor săi angajați, în beneficiul unor consumatori ai acestor servicii.

La fel de cert este însă și faptul că utilizarea aplicației U___ are ca finalitate realizarea unui transport de persoane cu un autoturism, contra cost, la solicitarea beneficiarului.

Pentru a determina dacă o activitate precum cea derulată de U___ BV constă în servicii de transport sau strict servicii de intermediere, curtea a avut în vedere calificarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/15, serviciilor de intermediere aflate în litigiu l în care a fost formulată sesizarea , precum și criteriile aplicate pentru a stabili că aceste servicii trebuie considerate ca fiind indisociabil legate de un serviciu de transport.

Prin hotărârea d__ data de 20.12.2017 pronunțată de CJUE în cauza menționată (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil n° 3 de Barcelona – Spania – Asociación Profesional Elite T___/U___ S______ Spain), s-a statuat că: „ Articolul 56 TFUE coroborat cu articolul 58 alineatul (1) TFUE, precum și articolul 2 alineatul (2) litera (d) d__ Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și articolul 1 punctul 2 d__ Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 20 iulie 1998, la care trimite articolul 2 litera (a) d__ Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), trebuie interpretate în sensul că un serviciu de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal, care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul articolului 58 alineatul (1) TFUE. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin urmare, d__ domeniul de aplicare al articolului 56 TFUE, al Directivei 2006/123 și al Directivei 2000/31 ”.

Se impune a se preciza faptul că sesizarea pentru pronunțarea de către CJUE a unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea articolului 56 TFUE coroborat cu articolul 58 alineatul (1) TFUE a fost dispusă într-un litigiu purtat în fața instanțelor d__ Spania, cu privire la activitatea desfășurată pe teritoriul acestui stat membru prin intermediul aplicației U___. Nu s-a invocat de către pârâte și nu există argumente viabile pentru a susține că activitatea derulată prin intermediul aceleiași aplicații (gestionată de aceeași societate U___ BV cu sediul în Olanda) pe teritoriul României diferă ca și conținut sau natură față de cea derulată pe teritoriul Spaniei, în fapt fiind vorba în ambele cazuri despre utilizarea aceleiași aplicații informatice de către beneficiari și furnizori de servicii de transport, în scopul realizării unui transport urban la cererea beneficiarului (în zonă metropolitană), contra cost.

Pentru a decide cu privire la natura acestei activități, instanța de contencios unional a constatat faptul că:

„ 37             Trebuie totuși să se arate că un serviciu precum cel în discuție în litigiul principal nu se rezumă la un serviciu de intermediere care constă în a pune în legătură, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, un conducător auto neprofesionist care utilizează propriul autovehicul și o persoană care dorește să efectueze o deplasare urbană.

38             Astfel, într ‑ o situație precum cea vizată de instanța de trimitere, în care transportul pasagerilor este asigurat de conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul, furnizorul acestui serviciu de intermediere creează în același timp o ofertă de servicii de transport urban pe care o face accesibilă în special prin instrumente informatice precum aplicația în discuție în litigiul principal și a cărei funcționare generală o organizează în favoarea persoanelor care doresc să recurgă la această ofertă în vederea unei deplasări urbane.

39             În această privință, d__ informațiile de care dispune Curtea reiese că serviciul de intermediere al U___ se bazează pe selectarea unor conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cărora această societate le furnizează o aplicație în lipsa căreia, pe de o parte, acești conducători auto nu ar fi în situația de a furniza servicii de transport și, pe de altă parte, persoanele care doresc să efectueze o deplasare urbană nu ar recurge la serviciile respectivilor conducători auto. În plus, U___ exercită o influență decisivă asupra condițiilor prestației furnizate de astfel de conducători auto. Cu privire la acest ultim aspect, reiese între altele că U___ stabilește, prin aplicația eponimă, cel puțin prețul m____ pe cursă, că această societate percepe acest preț de la client înainte de a achita o parte conducătorului auto neprofesionist al autovehiculului și că exercită un anumit control asupra calității autovehiculelor și a conducătorilor auto ai acestora, precum și asupra comportamentului celor d__ urmă, care poate conduce, dacă este cazul, la excluderea lor.

40             Trebuie să se considere, așadar, că acest serviciu de intermediere face parte integrantă dintr ‑ un serviciu global al cărui element principal este un serviciu de transport și că, prin urmare, nu corespunde calificării drept „serviciu al societății informaționale”, în sensul articolului 1 punctul 2 d__ Directiva 98/34, la care trimite articolul 2 litera (a) d__ Directiva 2000/31, ci calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (d) d__ Directiva 2006/123”.

41             O asemenea calificare este de altfel confirmată de jurisprudența Curții potrivit căreia noțiunea „serviciu în domeniul transporturilor” înglobează nu numai serviciile de transport considerate ca atare, ci și orice serviciu intrinsec legat de un act fizic de deplasare de persoane sau de mărfuri dintr ‑ un loc în altul datorită unui mijloc de transport [a se vedea în acest sens Hotărârea d__ 15 octombrie 2015, Grupo Itevelesa și alții, C ‑ 168/14, EU:C:2015:685, punctele 45 și 46, precum și Avizul 2/15 (Acordul de liber schimb cu Singapore) d__ 16 mai 2017, EU:C:2017:376, punctul 61].

42             În consecință, Directiva 2000/31 nu este aplicabilă în cazul unui serviciu de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal.

43             Un astfel de serviciu, în măsura în care este calificat drept „serviciu în domeniul transporturilor”, nu ________________________ Directivei 2006/123, dat fiind că acest tip de servicii figurează, potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (d) d__ această directivă, printre serviciile excluse expres d__ domeniul de aplicare al directivei menționate.

44             Pe de altă parte, întrucât serviciul de intermediere în discuție în litigiul principal corespunde calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, acesta nu _____________________________ 56 TFUE, referitor la libera prestare a serviciilor în general, ci sub incidența articolului 58 alineatul (1) TFUE, dispoziție specifică potrivit căreia „[l]ibera circulație a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de dispozițiile d__ titlul privind transporturile” (a se vedea în acest sens Hotărârea d__ 22 decembrie 2010, Yellow C__ Verkehrsbetrieb, C ‑ 338/09, EU:C:2010:814, punctul 29 și jurisprudența citată).

45             Astfel, aplicarea principiului libertății de prestare a serviciilor trebuie să fie realizată, potrivit Tratatului FUE, prin punerea în aplicare a politicii comune privind transporturile (Hotărârea d__ 22 decembrie 2010, Yellow C__ Verkehrsbetrieb, C ‑ 338/09, EU:C:2010:814, punctul 30 și jurisprudența citată).

46             Or, trebuie să se constatate că serviciile de transport urban necolectiv, precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere în discuție în litigiul principal, nu au condus la adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliul Uniunii Europene a unor norme comune sau a altor măsuri, în temeiul articolului 91 alineatul (1) TFUE.

47             Rezultă că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a reglementa condițiile prestării serviciilor de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal, cu respectarea normelor generale ale Tratatului FUE. ”

Criteriile avute în vedere de CJUE pentru determinarea naturii activității desfășurate prin intermediul aplicației U___ sunt pe deplin aplicabile și în prezenta cauză. Astfel, probațiunea administrată în cauză confirmă faptul că U___ BV a organizat o activitate complexă, care include mai multe activități, derulate de mai multe persoane fizice și entități, dar care converg în mod cert spre prestarea de servicii de transport urban cu autoturismul, în favoarea unor beneficiari, de către conducători auto neprofesioniști, contra cost.

Astfel, U___ BV gestionează o aplicație informatică ce permite punerea în legătură a unui conducător auto ce dispune de propriul autovehicul cu o persoană fizică ce dorește să realizeze o deplasare urbană. Prin selectarea în prealabil a conducătorilor auto dispuși să realizeze astfel de deplasări și posibilitatea acordată acestor beneficiari de accesa aplicația, U___ BV realizează în fapt o ofertă de servicii de transport urban necolectiv, contra cost, în favoarea unor beneficiari. Organizarea acestei activități de către U___ BV este esențială pentru prestarea efectivă a serviciilor de transport, întrucât în lipsa utilizării aplicației informatice, conducătorii auto neprofesioniști nu ar fi în situația de a presta aceste activăți de transport, iar la rândul lor beneficiarii nu ar fi în măsură să pretindă acestor furnizori de servicii prestarea unui serviciu de transport către o anumită destinație.

Totodată, U___ BV are o influență decisivă asupra condițiilor de prestare propriu zisă a activităților de transport, întrucât stabilește prețul m____ pe cursă (printr-un calcul estimativ pe care îl comunică beneficiarului înainte ca acesta să își dea acceptul pentru deplasare) și percepe costul deplasării de la beneficiar (plata tarifului realizându-se de către beneficiar direct în contul U___ BV), după care virează o anumită sumă furnizorului de servicii, diferența fiind reținută cu titlu de taxă de utilizare a aplicației. Împrejurarea că nu sunt acceptate altfel de plăți realizate de beneficiar (în numerar sau în contul furnizorului de servicii) reflectă în mod clar intenția entității care gestionează aplicația de a deține controlul asupra sumelor încasate de la beneficiari, ceea ce în final denotă o coordonare a întregii activități de transport realizată de furnizorii de servicii, acceptată atât de către aceștia d__ urmă cât și de către beneficiari. Aceeași semnificație o are și centralizarea informațiilor despre cursele efectuate de fiecare prestator de servicii și virarea (la anumite intervale de timp) a sumelor care se cuvin acestora. D__ cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar de către pârâte (filele 227 – 233 vol.I dosar tribunal) coroborate cu depozițiile martorilor H___ D______ N______ și S_________ T______ C_____ ( filele 316-318 vol.III dosar tribunal ) rezultă faptul că U___ BV centralizează sumele încasate în urma prestării serviciilor de către furnizori pe un interval de referință – săptămânal și stabilește suma care se cuvine furnizorului (pe care o vizează acestuia) d__ costul total al serviciilor prestate de acesta, precum și suma pe care societatea o reține cu titlu de „Taxă pentru serviciile U___ pe perioada….”, emițând în acest sens o factură pe seama furnizorului de servicii. Faptul că suma reținută de U___ este inferioară celei virate furnizorului (spre exemplu, dintr-un total de 659,78 lei încasați de la mai mulți beneficiari ai unor servicii de transport efectuate de un furnizor, suma de 164,96 lei este reținută de U___ iar suma de 494,62 lei este  virată furnizorului) nu are nicio relevanță în contextul analizat, întrucât ceea ce este esențial este controlul exercitat de U___ BV asupra activății furnizorului, sub aspectul său pecuniar, reflectat de modalitatea în care costurile curselor sunt încasate și ulterior distribuite. Cu alte cuvinte, împrejurarea că U___ BV a stabilit cu titlu general și a impus furnizorului de servicii modalitatea de încasare a tarifului perceput beneficiarului pentru deplasare, precum și de distribuire a sumelor între deținătorul licenței U___ și furnizorul de servicii, evidențiază într-o modalitate lipsită de echivoc exercitarea de către U___ BV a unui control decisiv asupra remunerării respectivelor servicii.

În egală măsură, U___ BV exercită un control asupra condițiilor de transport prin selectarea conducătorilor auto care derulează activitățile de transport propriu-zise, aceștia fiind supu ș i unei verificări prealabile atât sub aspectul calificării profesionale (ca și conducător auto neprofesionist) cât și a calității autovehiculelor pe care intenționează să le utilizeze, înainte de a primi acceptul de utilizare a aplicației. Prin intermediul aplicației, U___ BV a organizat și un control asupra comportamentului furnizorilor de servicii, întrucât a făcut accesibil un chestionar de evaluare ce poate fi completat de orice beneficiar ulterior călătoriei, prin care să fie evaluată conduita  furnizorului, iar scorul total al evaluărilor primite de furnizori poate fi accesat de orice utilizator al aplicației.

În același timp, toate operațiunile efectuate prin intermediul aplicației au ca finalitate realizarea unui serviciu de transport urban cu autovehiculul, în beneficiul unor persoane fizice care solicită un astfel de serviciu și care plătesc o remunerație corespunzătoare.

Având în vedere toate aceste aspecte de fapt, se poate concluziona, fără urmă de îndoială, faptul că serviciul de intermediere prin intermediul aplicației, recunoscut de către pârâtele apelante, face parte dintr-o serviciu complex (coordonat de U___ BV) ce înglobează mai multe activități și al cărui element principal este un serviciu de transport. Ca urmare, acest serviciu de intermediere prin intermediul aplicației informatice este indisociabil legat de serviciul de transport pe care îl intermediază și trebuie calificat drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul prevederilor art.58 d__ TFUE.

Pornind de la această premisă, se impune a fi examinat dacă un astfel de serviciu în domeniul transporturilor, realizat prin intermediul platformei IT gestionate de U___ BV, este un serviciu de transport public local, apt să ______________________ activitatea de transport realizată de operatorii de transport în regim t___, autorizați în acest sens.

Sub acest aspect, curtea constată faptul că transporturile publice sunt clasificate de art. 20 alin. (1) d__ OG nr. 19/1997 în transporturi în interes public și transporturi în interes propriu. Transpoturile publice (sau transporturile în interes public) sunt definite de art.20 al.2 d__ OG nr.19/1997 ca fiind „ Transporturile executate de persoane juridice sau fizice, în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, pe baza unui contract de transport, contra plată ”. În opoziție cu acestea, transportul în interes propriu este definit de art.21 al.1 d__ același act normativ ca fiind „ Transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum și transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activitățile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le dețin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing ”.

Pornind de la aceste definiții, apelantele au susținut că activitatea realizată de Furnizorii U___ nu poate fi încadrată în activitățile de interes public, întrucât nu este un serviciu prestat în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, dar nici în activitățile de transport în interes propriu, astfel că în final această activitate nu poate fi încadrată drept activitate de transport în sensul reglementării OG nr. 19/1997, motiv pentru care în opinia apelantelor nici nu îi poate fi aplicat regimul juridic al acestui act normativ.

Contrar acestor afirmații, curtea reține faptul că serviciul de transport intermediat prin intermediul aplicației U___ este un serviciu prestat în condiții nediscriminatorii pentru terțe persoane beneficiare. Astfel, acest serviciu este oferit oricărui utilizator care dorește să efectueze o deplasare urbană cu autovehiculul, contra cost. Împrejurarea că persoana în cauză trebuie să își deschidă un cont în aplicație și să solicite efectuarea deplasării prin intermediul aplicației nu are semnificația unor condiții restrictive pentru a beneficia de un astfel de serviciu de transport, ci doar circumstanțiază modalitatea de solicitare a efectuării transportului respectiv. Utilizatorilor serviciilor U___ nu li se pretinde să întrunească anumite condiții speciale pentru a beneficia de transport, iar la deschiderea contului în aplicație nu se fac niciun fel de verificări cu privire la titularul acestei solicitări. Practic, orice persoană care dorește să utilizeze aplicația pentru a beneficia de un serviciu de transport executat de furnizorii U___ este liberă să acceseze această aplicație. Faptul că utilizatorii serviciilor de transport trebuie să accepte condițiile generale stipulate în aplicație nu are valențele unei „selectări” a utilizatorilor după anumite criterii, ci ține de acceptarea ofertei de servicii de transport puse la dispoziție prin intermediul aplicației.

D__ această perspectivă, este evident că serviciul de transport realizat prin intermediul platformei IT este un serviciu de transport public, în accepțiunea prevederilor art.20 al.2 d__ OG nr.19/1997, fiind un transport executat de conducători auto, în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, contra plată.

S-a mai afirmat de către apelante faptul că d__ lectura Hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C-434/2015 nu rezultă că furnizorii U___ ar presta servicii de transport public, în sensul pe care îl au aceste servicii conform prevederilor art.7 al.2 d__ Legea nr.38/2003, ci dimpotrivă sunt servicii de transport urban nepublic. Curtea nu poate achiesa acestor susțineri. Astfel cum a remarcat și prima instanță, în varianta în limba română a Hotărârii CJUE menționate, la paragraful 46 s-a făcut referire la servicii de transport urban necolectiv ( 46             Or, trebuie să se constatate că serviciile de transport urban necolectiv, precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere în discuție în litigiul principal, nu au condus la adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliul Uniunii Europene a unor norme comune sau a altor măsuri, în temeiul articolului 91 alineatul (1) TFUE). În schimb, în varianta de traducere în limba engleză a aceleia ș i hotărâri, se uzează de sintagma “non public urban transport”, spre deosebire de alte variante ale hotărârii, unde s-a recurs de asemenea la termenul de necolectiv –  spre exemplu varianta în limba de procedură – limba spaniolă ( los servicios de transporte urbano no colectivo ), varianta în limba franceză ( les services de transport urbain non collectif ) sau în limba italiană ( servizi di trasporto non collettivi ). Instanța de apel reține că semnificația adjectivului necolectiv (d__ varianta în limba română), sub aspect terminologic, decurge d__ opoziția cu termenul de colectiv , definit în Dicționarul explicativ al limbii române ca adjectiv “ Care rezultă d__ participarea mai multor persoane ; Care se referă la ideea de colectivitate”. Acest termen a fost utilizat și în celelalte variante ale hotărâri în limbile altor state membre. Deși în limba engleză există un termen echivalent, respectiv uncollective , s-a optat în cuprinsul traducerii pentru cel de “non public”. Această variantă de traducere a hotărârii, în care adjectivului non public îi poate fi conferită și o altă valență terminologică, aceea de privat/nepublic, nu poate conduce la concluzia că în analiza CJUE serviciile de transport intermediate prin aplicația U___ ar fi fost calificate drept nepublice, cât timp toate celelalte variante ale hotărârii, inclusiv cea a limbii de procedură utilizează noțiunea de “necolectiv”, care are o semnificație mai clară și neechivocă.

Or, acceptând calificarea acestor servicii drept necolective, curtea achi e sează concluziei primei instanțe potrivit căreia atributul necolectiv nu exclude caracterul public al transportului efectuat de furnizorii U___, caracter pentru care definitorie este prestarea acestuia în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, după cum rezultă d in prevederile art. 20 alin.2 d__ OG nr. 19/1997. In același sens, curtea constată că transporturile în interes public, definite de art. 20 alin.2 d__ OG nr. 19/1997 drept „ transporturile executate de persoane juridice sau fizice în condiții nediscriminatorii de acces pentru terți, pe baza unui contract de transport, contra plată ” pot fi fie în regim necolectiv (cum sunt transporturile cu autovehiculul executate în regim t___) fie în regim colectiv (cum sunt transporturile cu tramvaiul, metroul, autobuzul etc.), astfel că un transport care este efectuat în interesul unei singure persoane/ a unor persoane determinate între care există legături de interese rămâne un transport public, în se nsul prevederilor art. 20 alin.2 d__ OG nr. 19/1997 și art.7 d__ Legea nr.38/2003, cât timp este deschis publicului larg, în condiții nediscriminatorii de acces.

În același context, se impune a fi examinat și argumentul apelantelor fondat pe calificarea activității furnizorilor U___ ca fiind circumscrisă noțiunii de „ride-sharing”, adică împărțirea unei deplasări. Acest concept presupune faptul că, în loc ca două persoane să utilizeze două vehicule în același timp, aleg să utilizeze în comun unul singur, lucru care permite economisirea costului cu combustibilul.

Apelantele au afirmat că pentru a pune în legătură părțile unui ride-sharing a apărut necesitatea dezvoltării unui sistem de comunicație care să permită conectarea părților interesate și identificarea reciprocă a acelora care au un traseu relativ comun. U___ a dezvoltat în acest scop o platformă IT care răspunde acestor nevoi și a permis accesul la ea în schimbul unei remunerații. În opinia apelantelor, activitatea U___ este o aplicație a acestui concept deoarece f urnizorul, prin alegerea folosirii în comun a autovehiculului său obține un profit care rezultă d__ economia realizată cu costul combustibilului, iar b eneficiarul are o oportunitate mai m___ de a găsi un mijloc de deplasare la un cost mai mic decât cu autoturismul propriu.

Curtea nu neagă faptul că acest concept, care deocamdată nu cunoaște o reglementare legală în dreptul pozitiv român, ar putea fi recunoscut, pe cale jurisprudențială, și ar putea guverna o activitate de transport desfășurată de o persoană atât în interesul său propriu cât și în interesul unei terțe persoane, în ipoteza în care cele două persoane au același traseu de deplasare și agreează să efectueze în mod comun respectiva deplasare și să împartă costurile acesteia (costul combustibilului).

Cu toate acestea, astfel cum a remarcat și prima instanță, în circumstanțele concrete ale cauzei, împărțirea costurilor despre care fac vorbire pârâtele apelante este un fenomen cu totul marginal în activitatea U___, care este promovată, în primul rând, ca o activitate lucrativă. Ipotetic, în activitatea șoferilor U___ ar putea să existe și situații de împărțire a costurilor unei călătorii, în cazul în care aceștia ar avea interesul personal de a se deplasa într-o anumită direcție și ar decide să transporte și o altă persoană care vrea să ajungă în același punct. Cu toate acestea, probațiunea administrată în cauză confirmă faptul că majoritatea covârșitoare a serviciilor de transport intermediate de aplicația U___ sunt executate independent de intenția furnizorului de a se deplasa pe ruta propusă de beneficiar , prealabilă și independentă de solicitarea unui transport de către acesta d__ urmă.

Astfel, d__ materialele descărcate de pe internet, depuse la dosar de către intimați și necontestate de către apelante sub aspectul conținutului lor (filele 22-23, 33-36 vol.I dosar tribunal, filele 39-44 vol.II dosar Curte de Apel), coroborate cu depozițiile martorilor H___ D______ N______ și S_________ T______ C_____ ( filele 316-318 vol.III dosar tribunal ) rezultă că activitatea de transport derulată prin intermediul aplicației U___ este privită de conducătorii auto drept o activitate desfășurată ca persoană fizică, cu caracter lucrativ și cu scopul de a obține venituri, indiferent că acestea sunt singurele venituri ale conducătorului auto sau sunt suplimentare celor obținute d__ alte activități. În concepția acestora, derularea respectivelor activități prin intermediul platformei U___ constituie un mijloc sigur de obținere de venituri, iar nu de oportunitate de a reduce cheltuielile de transport cu autovehiculul (costul combustibilului) pe anumite rute, pe care oricum furnizorul ar fi intenționat să se deplaseze. Contrar celor afirmate de apelante, chiar dacă furnizorii U___ pot executa serviciile de transport ocazional (nevând un angajament contractual de a le desfășura cu o anumită regularitate), efectuarea acestora se face cu titlu profesional, având reprezentarea faptului că aceste activități sunt apte să le aducă venituri.

Totodată, această activitate este promovată de U___ BV (prin societățile afiliate, inclusiv apelanta U___ SYSTEM R______ SRL) drept o activitate lucrativă, la selectarea furnizorilor fiindu-le prezentate acestora oportunitățile de obținere de venituri d__ activitatea de transport, în cadrul unui program de activitate ce prezintă pentru furnizor avantajul flexibilității. De asemenea, astfel cum a sesizat și prima instanță, frecvența curselor, stimulată de U___ prin acordarea de bonusuri și venituri minime garantate (f. 44-47, vol. I dosar tribunal), infirmă însăși esența conceptului de ride-sharing, respectiv exclude pretinsul interes personal al șoferului de a se deplasa într-o anumită direcție, ocazie cu care să împartă costurile. Nu în ultimul rând, veniturile obținute de furnizorii U___ ca urmare a serviciilor de transport efectuate (constând în tarifele de transport, d__ care se deduce taxa datorată pentru utilizarea aplicației) apar ca fiind independente de „împărțirea costului cu combustibilul”, lipsind orice repere (cuantificabile, expuse măcar sumar și verificabile în cadrul litigiului) în baza cărora s-ar putea realiza o corelare factuală a tarifelor percepute utilizatorului cu costul combustibilului necesar pentru efectuarea respectivelor servicii.

Reținând așadar că serviciul de transport realizat prin intermediul platformei U___  este un serviciu de transport public, în accepțiunea prevederilor art.20 al.2 d__ OG nr.19/1997 și astfel ______________________ serviciile de transport desfășurate de intimații intervenienți, curtea va analiza dacă acest e a constituie practici ce contravin unei concurențe loiale, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bune-credințe,

Astfel, potrivit prevederilor art.7 d__ Legea nr.11/1991, pe care s-a întemeiat cererea de intervenție principală, (1) Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a unei practici de concurență neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței.

Pentru a determina dacă activitățile de transport derulate prin intermediul aplicației U___ constituie practici incorecte, contrare uzanțelor oneste și principiului general al bunei crediinte, curtea apreciază necesar a compara aceste activități cu cele desfășurate de operatorii de transport în regim t___, întrucât ambele categorii de activități sunt prestate pe aceeași piață a serviciilor de transport urban necolectiv cu autovehiculul, contra cost. În acest context, curtea subliniază că ambele categorii de transport sunt similare până la identitate ca și conținut, întrucât în ambele cazuri furnizorii execută servicii de transport public de persoane, cu autovehiculul, contra cost, în regim necolectiv, pe o anumită arie teritorială (zona metropolitană). Imprejurarea că în cazul furnizorilor U___ solicitarea beneficiarului este transmisă prin intermediul aplicației informatice și plata costului călătoriei este achitată prin intermediul aceleiași aplicații, în timp ce în cazul o___________ de transport în regim t___ solicitarea este adresată direct taximetristului sau prin intermediul serviciului de dispecerat iar achitarea costului călătoriei se face în numerar către transportator, este mai puțin relevantă, circumstanțiind doar condițiile accesării și remunerării serviciilor de transport. Trăsăturile definitorii ale acestor servicii rămân însă aceleași în ambele cazuri, fiind vorba despre servicii de transport public urban, de persoane, cu autovehiculul, contra cost, în regim necolectiv.

Sub acest aspect, curtea reține că desfășurarea de activități de transport în regim t___ se realizează în condițiile reglementate de Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de t___ și în regim de î nchiriere. Potrivit dispozițiilor art.2 și art. 3 d__ acest act normativ, serviciile de transport în regim de t___ fac parte d__ sfera serviciilor comunitare de utilitate publică și se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale, putând fi efectuate  numai de către transportatori autorizați de către autoritatea de autorizare.

Potrivit dispozițiilor art.9 d__ Legea nr.38/2003 evocate prin sentința apelată, „ Autorizația de transport în regim de t___ sau autorizația de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare d__ cadrul primăriei localității sau primăriei municipiului București de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul își are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentații care trebuie să conțină următoarele:

    a) cererea transportatorului pentru eliberarea tipului de autorizație de transport, stabilit de prezenta lege;

    b) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerțului ca transportator, respectiv persoană fizică autorizată, asociație familială autorizată sau persoană juridică, după caz;

    c) dovada îndeplinirii condiției de capacitate profesională, respectiv:

    1. copie de pe certificatul de competență profesională pentru managerul de transport în regim de t___ și închiriere, eliberat conform normelor aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru transportatorul persoană juridică sau asociație familială;

    2. copie de pe atestatul profesional al taximetristului care este transportator persoană fizică autorizată;

    d) dovada îndeplinirii condiției de onorabilitate, respectiv:

    1. certificatele de cazier judiciar ale conducătorilor auto și, după caz, ale managerului de transport în regim de t___ și închiriere, d__ care să rezulte că aceștia nu au fost condamnați pentru:

    – infracțiuni contra siguranței pe drumurile publice;

    – infracțiuni privind traficul și consumul de droguri;

    – infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale;

    – infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;

    – infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;

    – infracțiuni contra patrimoniului;

    2. avizele medicale și psihologice ale conducătorilor auto și, după caz, avizele medicale și psihologice ale managerului de transport în regim de t___ și închiriere, obținute conform normelor aprobate prin ordin al ministrului transporturilor;

    3. cazierul fiscal al transportatorului, dacă acesta este operator economic;

    4. declarație pe propria răspundere privind perioadele în care transportatorul a mai executat servicii de transport în regim de t___ sau de transport în regim de închiriere, după caz, cu menționarea intervalelor când a avut interdicții și motivul acestora;

    e) dovada îndeplinirii capacității financiare [… ] ”.

De asemenea, anterior derulării activităților de transport public în regim t___, transportatorul trebuie să obțină autorizația t___, care potrivit prevederilor art.11 al.1 d__ Lege, se eliberează de către autoritatea de autorizare, dacă a fost atribuită în cadrul procedurii de atribuire a gestiunii serviciului, stabilită în condițiile prezentei legi, după depunerea următoarelor documente în copie:

    a) autorizația de transport;

    b) certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului d__ care să rezulte că acesta este deținut de către transportatorul autorizat respectiv în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing;

    c) certificatul de agreare emis de Regia Autonomă > (R.A.R.), numai pentru autovehiculul utilizat în transportul în regim de t___;

    d) declarația pe propria răspundere privind criteriile de departajare prevăzute la art. 14^2 alin. (6), pe care autovehiculul respectiv le îndeplinește;

    e) declarația pe propria răspundere privind modul în care este asigurată dispecerizarea și la ce dispecerat t___ este arondat transportatorul autorizat, în cazul transportului de persoane în regim de t___.

Totodată, potrivit art. 12 d__ lege,

    (1) Autorizația t___ sau orice altă copie conformă a autorizației de transport se găsește obligatoriu la bordul autovehiculului și este valabilă numai în prezența ecusoanelor și a următoarelor documente, după caz:

    a) certificatul de înmatriculare a autovehiculului cu anexa privind inspecția tehnică periodică valabilă;

    b) copia certificatului de agreare privind utilizarea autovehiculului în cazul transportului în regim de t___, emis de R.A.R. prin reprezentanțele sale;

    c) asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina transportatorului autorizat;

    d) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto;

    e) certificatul de atestare profesională a conducătorului auto, în cazul transportului de persoane;

    f) copia buletinului de verificare metrologică a taximetrului aparatului de taxat;

    g) copia contractului cu dispeceratul t___, în cazul în care taxiul trebuie să fie dotat, conform prevederilor prezentei legi, cu stație radio emisie-recepție și este arondat unui dispecerat t___;

    h) alte documente stabilite prin prezenta lege.

Comparativ, furnizorii U___ trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a putea executa servicii de transport intermediate prin aplicația eponimă:

a)   vechimea maximă a autovehiculului de 15 ani și starea bună de funcționare a acestuia;

b) asigurarea obligatorie RCA, valabilă pe întreaga durată a Contractului;

c) vârsta minimă de 21 ani a Furnizorului și deținerea permisului de conducere valabil de cel puțin un an;

d) cazier juridic și auto care să ateste lipsa condamnărilor și a sancțiunilor contravenționale de o anumită gravitate/frecvență aplicate Furnizorului.

Ulterior, în cursul prestării serviciilor de transport, acestora nu le mai sunt solicitate condiții suplimentare și nu sunt, teoretic, supuși unor verificări periodice.

Un examen sumar al acestor condiții solicitate furnizorilor de servicii de transport pentru cele două ipoteze conduce la concluzia certă că exigențele în cazul o___________ de transport în regim t___ sunt mult sporite față de cele impuse furnizorilor de servicii U___, întrucât pe de o parte evaluarea acestora se realizează în condiții mai stricte (sub aspectul calității pregătirii profesionale și a condițiilor de onorabilitate) iar pe de altă parte și sub aspect procedural verificarea condițiilor este mult mai riguroasă (o___________ de transport în regim t___ le sunt solicitate mult mai multe documentații față de cele pretinse furnizorilor U___ cu ocazia autorizării, iar verificarea acestora se face de către autoritatea cu competențe  în materie, spre deosebire de furnizorii U___ în cazul cărora și verificarea este, teoretic, mai relaxată, în condițiile în care nu sunt strict definite nici condițiile impuse prin procedurile U___ – spre  exemplu, nu sunt enumerate infracțiunile care au condus la condamnări și care sunt incompatibile cu exercitarea acestor activități). Suplimentar, curtea mai reține că d__ înscrisurile depuse la dosarul tribunalului (filele 70-78 vol.I dosar tribunal ) rezultă că operatorii de transport în regim t___ sunt supuși unor sarcini financiare privitoare la asigurări, inspecții tehnice periodice , accesorizare și dotare autovehicul, care nu incumbă furnizorilor de servicii U___.

Ca urmare, curtea subscrie în totalitate considerentelor primei instanțe care a reținut că documentațiile, autorizațiile și procedurile menționate anterior, la care se adaugă asigurările speciale și inspecțiile tehnice mai frecvente, toate presupunând alocarea de resurse financiare, de personal și de timp, cad doar în sarcina persoanelor care efectuează transport în regim de t___, în vreme ce furnizorii U___, activând pe aceeași piață a transportului public de persoane, nu se supun niciuneia d__ aceste formalități și, în plus, evită costurile aferente.

În același context, curtea va înlătura argumentul apelantelor în sensul că verificarea respectării condițiilor impuse furnizorilor U___ este realizată în mod efectiv, în timp ce condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească titularii autorizațiilor t___ nu sunt în fapt verificate de către instituțiile abilitate, cât timp nu s-au administrat probe concludente care să susțină acest argument. Ofertele de pe site-ul OLX privind comercializarea unor autorizații t___ nu reflectă decât o ofertă adresată publicului, dar nu este în măsură să ateste  prin ea însăși o înstrăinare efectivă a valorii economice reprezentată de dreptul de utilizare a respectivei autorizații, în timp ce articolul invocat de apelante, apărut în Gazeta de Cluj, este un material de presă care conține informații factuale bazate pe declarațiile unor persoane neidentificate în cadrul materialului și care nu au fost verificate și nici nu puteau fi verificate în actualul cadru procesual.

Distinct de aceste aspecte, curtea mai reține și împrejurarea că activitatea de transport public de persoane în regim public este o activitate reglementată, iar numărul autorizațiilor t___ care pot fi eliberate este limitat de autoritatea administrativă competentă, în raport de numărul de potențiali beneficiari ai acestor servicii de transport, în conformitate cu prevederile art.14 al.4 d__ Legea nr.38/2003. Această limitare este justificată, d__ punct de vedere normativ, prin necesitatea menținerii unui anumit standard calitativ al serviciilor prestate, prin evitarea supraaglomerării circulației rutiere în zona urbană dar și prin necesitatea menținerii interesului în prestarea acestor servicii de către operatorii de transport autorizați, asigurată parțial prin evitarea disipării veniturilor d__ executarea acestor servicii ca urmare a unei extinderi nejustificate a numărului de transportatori.

Or, derularea unor activități de transport public de persoane, contra cost, cu ignorarea normei legale care limitează numărul autorizațiilor ce pot fi eliberate , permite și d__ această perspectivă, calificarea practicilor constând în serviciile de transport realizate prin intermediul platformei U___ drept practici incorecte, care contravin uzanțelor oneste.

În cadrul acestei analize, curtea mai reține că nu este necesar a se examina dacă practicile constatate se constituie sau nu în încălcări ale normelor legale în materia transportului în regim de t___, întrucât instanța a fost sesizată cu o acțiune fundamentată pe dispozițiile art.7 d__ Legea nr.11/1991, astfel că obiectul analizei este circumscris existenței unui delict de concurență neloială, care nu presupune cu necesitate reținerea unor activități ilicite, delictul putând consta în orice practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.

În sinteză, raportat la considerentele expuse anterior, curtea constată că activitățile de transport public de persoane, cu autovehiculul, contra cost, derulate prin intermediul programului informatic U___, constituie comportamente concurențiale neloiale în raport de serviciile de transport prestate de operatorii de transport în regim t___, întrucât acestea sunt exercitate pe o piață reglementată, în care accesul o___________ de transport este limitat sub aspect numeric și supus unor condiții stricte de autorizare și m___________ d__ partea autorităților competențe, în timp ce furnizorii U___ nu se supun acestor condiții, ci unor condiții de autorizare mult simplificate și mult mai puțin oneroase, iar activitatea lor extinde în mod inevitabil piața de servicii de transport public de persoane, într-o modalitate contrară intenției exprimate de legiuitor prin p revederile art.14 al.4 d__ Legea nr.38/2003.

În continuare, curtea constată, în acord cu cele reținute de tribunal, că prejudiciul cauzat t________________ în regim t___, prin activitatea de transport intermediată prin aplicația U___ este cert, de vreme ce scăderea numărului de clienți, efect al intrării U___ pe o piață limitată, redirecționează în mod direct proporțional o parte a profitului d__ activitatea de transport către acest d__ urmă operator. Contrar celor afirmate de apelante, care au contestat caracterul cert a prejudiciului reținut de către prima instanță, curtea constată că acesta a fost dovedit în litigiul dedus judecății. Astfel, unul dintre mijloacele de probă admisibile în dreptul procesual român îl constituie prezumțiile, în accepțiunea art.327 Cod procedură civilă. Un prejudiciu suferit de o persoană, probat cu ajutorul prezumțiilor (inclusiv cele judiciare), este un prejudiciu cert, iar nu prezumat. Or, în cauza concretă cu care a fost sesizată prima instanță, aceasta a constatat că prejudiciul suferit de operatorii de transport în regim t___, în conexiune cu practicile de concurență neloială reținute, constă în redirecționarea unei părți d__ profitul obținut d__ activitatea de transport public urban către entitatea care gestionează aplicația U___, ca urmare a deturnării clientelei. Acest prejudiciu este dovedit, în opinia curții, întrucât d__ faptul executării de servicii de transport de persoane, contra cost, pe teritoriul municipiului Cluj N_____, de către operatorii U___ (pe o piață limitată ca arie geografică),  care a fost dovedit, se poate trage concluzia, care beneficiază de un grad sporit de probabilitate, că beneficiarii acelor servicii nu au mai recurs, în ce privește cursele respective, la serviciile oferite de titularii autorizațiilor t___, care au fost astfel privați de posibilitatea de a efectua respectivele transporturi și de beneficiul pecuniar echivalent acestora.

Argumentul apelantelor în sensul că tarifele practicate de U___ (inferioare celor maximale stabilite prin hotărâre de consiliu local) nu pot fi avute în vedere la cuantificarea prejudiciului nu are nicio relevanță în ce privește aspectul analizat, întrucât dezbaterea judiciară poartă asupra existenței prejudiciului, iar nu a întinderii sale. Prima instanță a reținut un prejudiciu cert în dauna intervenienților, fără a constata o întindere a acestuia, or criticile apelantelor vizează evaluarea acestuia, care nu este relevantă în prezenta cauză cât timp capătul de cerere d__ cererea de intervenție privind obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri a fost respins, iar această parte a sentinței nu a fost apelată, intrând astfel în putere de lucru judecat.

Teza apelantelor referitoare la o eventuală încadrare eronată a deturnării clientelei în dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) d__ Legea nr. 11/1991 nu poate primi valențele pretinse de aceasta. Astfel, este real că practicile de concurență neloială constând în serviciile de transport intermediate prin aplicația U___ nu se circumscriu unei deturnări a clientelei în sensul prevederilor indicate anterior, prevederi potrivit cărora s unt interzise practicile de concurență neloială, după cum urmează: (…) ; b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi .

Aceste prevederi (a căror incidență nu a fost reținută de prima instanță, contrar celor afirmate de apelante) reglementează însă doar una d__ formele de concurență neloială care sunt sancționabile în baza legii menționate. Or, în cauza concretă analizată, practicile reținute în paragrafele precedente se circumscriu dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. c) d__ Legea nr.11/1991, respectiv orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață .

În egală măsură, și evaluarea condiției referitoare la vinovăția prevăzută de lege față de autorul actelor de concurență neloială a fost corect realizată de către prima instanță. Deși prin apelul declarat, apelantele au afirmat faptul că “U___ nu eludează în mod conștient și intenționat nici o dispoziție legală privind transportul public ” și că “ U___ nu a săvârșit acte de concurență cu rea-credință, adică cu scopul de a face concurență neloială taximetriștilor”, în concret organizarea derulării unor activități de transport pe o piață limitată, prin intermediul unei aplicații informatice, în condițiile concrete constatate anterior, nu se putea realiza decât cu reprezentarea faptului că prestarea acestor servicii de transport se va efectua în condiții de concurență cu cele desfășurate de operatorii de transport în regim t___. Chiar dacă U___ BV nu a acționat cu rea credință, cu scopul urmărit de a prejudicia interesele economice ale t________________ autorizați în regim t___, a acționat cu intenție eventuală, cunoscând faptul că inevitabil aceste interese vor fi prejudiciate, devreme ce parte d__ serviciile de transport oferite de aceștia d__ urmă vor fi executate de furnizorii U___.

Vor fi înlăturate și criticile apelantelor referitoare la inexistența unei legături de cauzalitate între delictul de concurență neloială și prejudiciul înregistrat de transportatorii în regim t___. Astfel, acest raport de cauzalitate este pe deplin probat în prezenta cauză și, chiar dacă sentința pronunțată de către prima instanță nu a dezvoltat acest aspect, problema raportului de cauzalitate poate fi lămurită în apel, cale de atac devolutivă în care pot fi reanalizate toate chestiunile de fond, prin prisma probelor administrate. În acest sens, curtea reține că serviciile de transport realizate prin intermediul platformei U___ au fost calificate drept practici incorecte, care contravin uzanțelor oneste și principiului bunei credințe. Aceste practici au condus la o deturnare a clientelei și au antrenat un prejudiciu în patrimoniul o___________ de transport în regim t___,  întrucât o parte a veniturilor rezultate d__ activitățile de transport au fost încasate și ulterior distribuite între furnizorii U___ și titulara licenței pentru aplicația informatică, diminuând corelativ veniturile d__ servicii de transport obținute/ce puteau fi obținute de operatorii autorizați în regim t___. Or, raportul de cauzalitate poate fi stabilit în mod logic și obiectiv în baza acestor aspecte de fapt, întrucât deturnarea clientelei prin faptele de concurență neloială a antrenat inevitabil o scădere a veniturilor obținute d__ activități de taximetrie.

Avantajele pe care le oferă serviciile U___, comparativ cu „serviciile normale de taximetrie”, declarate de către apelante prin calea de atac promovată, și factorii avuți în vedere de către beneficiar i atunci când optează pentru serviciile de transport intermediate de aplicația U___ în detrimentul serviciilor oferite de titularii autorizațiilor t___ nu au relevanță în aprecierea raportului de cauzalitate supus analizei, întrucât indiferent de motivele pentru care beneficiarii serviciilor de transport recurg la serviciile U___ (și chiar dacă, ipotetic vorbind, acestea ar fi calitativ superioare sau ar prezenta avantaje considera te de beneficiari drept determinante), practicile concurențiale constând în serviciile de transport oferite prin intermediul aplicației informatice conduc în mod obiectiv la partajarea pieței serviciilor de transport urban de persoane între U___ și operatorii de transport în regim t___ și au ca rezultat afectarea intereselor economice ale acestora d__ urmă.

Caracterul incorect al acestor practici nu poate fi considerat acceptabil doar pentru că serviciile U___ ar procura avantaje beneficiarilor serviciilor de transport, astfel cum par să susțină apelantele. Prin calea de atac declarată, apelantele au afirmat faptul că serviciile U___ sunt benefice atât consumatorilor cât și concurenței, motiv pentru care ar fi contrar scopului avut în vedere de legiuitor ca U___ să fie sancționată pentru concurența neloială. Apelantele au dezvoltat pe larg beneficiile pe care le-ar aduce serviciile U___, legate de reducerea costurilor tranzacției, îmbunătățirea alocării resurselor și circulația informației, avantaje recunoscute prin Comunicarea Comisiei Europene d__ data de 02.06.2016, un articol de presă publicat în noiembrie 2015 în cadrul Stanford Technology Law Review (publicat de profesorul de economie Benjamin Edelman d__ cadrul Harvard Business School și profesorul de drept Damien Geradin d__ cadrul Tilburg University și G_____ Mason University), două sontaje de opinie și cercetarea sociologică realizată de IRES. În același sens, au fost invocate mai multe puncte de vedere exprimate de autorități în materie de concurență d__ mai multe state membre. În opinia apelantelor, concluzia care se impune este aceea că U___ oferă nenumărate avantaje consumatorilor, avantaje pe care nu le oferă în acest moment serviciile o___________ de taximetrie, iar toate aceste avantaje pe care le oferă serviciul U___ nu vor face altceva decât să-i oblige pe șoferii care practică taximetria să își îmbunătățească serviciile pe care le prestează, în caz contrar putând fi înlăturați de pe piață, dar nu ca urmare a vreunei practici concurențiale neloiale, ci ca urmare a unei concurențe libere și atractive pentru consumatori.

Aceste argumente nu pot fi validate. Astfel, potrivit prevederilor art.1 d__ Legea nr.11/1991, legea are drept scop asigurarea unei concurențe loiale, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe, în interesul celor implicați, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor. Astfel, obiectivele urmărite de acest act normativ au în vedere realizarea unui mediu concurențial corect, în care operatorii economici acționează cu bună credință și cu respectarea uzanțelor cinstite, evitând încălcarea drepturilor legitime ale altor operatori ce își desfășoară activitatea pe aceeași piață.

Respectarea intereselor consumatorilor este de asemenea promovată, întrucât asigurarea unei concurențe loiale  este apreciată ca fiind în interesul tuturor participanților la piață, inclusiv al consumatorilor. În același timp, asigurarea intereselor consumatorilor trebuie corelată cu comportamentele concurențiale loiale d__ partea o___________ economici, iar eventuale practici neloiale nu pot fi justificate prin prisma beneficiilor pe care le-ar putea obține consumatorii d__ anumite practici ce exceed unei rivalități n o r male pe piață. În acest sens se impun a fi interpretate prevederile art.1 d__ Lege care afirmă faptul că scopul legii este asigurarea unei concurențe loiale, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bune-credințe, în interesul celor implicați, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor. Această ultimă teză a normei poate primi două accepțiuni, expuse anterior, intenția legiuitorului fiind în ambele cazuri de a sublinia că interesele consumatorilor sunt de asemenea protejate, iar nu ignorate, prin normele d__ legea menționată.

Concluzia care se impune este aceea că un caracter neloial al unor practici concurențiale, constatat de către instanța de judecată, nu poate fi înlăturat pe considerentul că beneficiarii respectivelor servicii ar avea avantaje ce decurg d__ aceste practici. Dacă s-ar admite raționamentul propus de apelante, potrivit căruia nu se justifică restricționarea activității în legătură cu platforma U___ întrucât aceasta procură nenumărate beneficii consumatorilor, s-ar ajunge la concluzia că orice practici concurențiale constatate ca fiind neloiale ar trebui tolerate dacă ar conduce la avantaje pentru beneficiarii respectivelor practici, or o astfel de concluzie nu poate fi acceptată într-un stat de drept, în care orice delict (inclusiv cel în materia concurenței neloiale) se impune a fi sancționat prin mijloacele specifice stabilite prin lege. 

Nu poate fi validată nici critica apelantelor, fondată pe încălcarea prevederilor art.58 al.1 d__ TFUE privind libera circulație în domeniul transporturilor prin legislația română în baza căreia s-ar putea dispune încetarea furnizării serviciilor U___. Sub acest aspect, curtea constată că prin hotărârea d__ data de 20.12.2017 pronunțată de CJUE în cauza C-434/15, s-a statuat că: „ Articolul 56 TFUE coroborat cu articolul 58 alineatul (1) TFUE, precum și articolul 2 alineatul (2) litera (d) d__ Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și articolul 1 punctul 2 d__ Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 20 iulie 1998, la care trimite articolul 2 litera (a) d__ Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului d__ 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), trebuie interpretate în sensul că un serviciu de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal , care are ca obiect, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane inteligente, să pună în legătură, în scopul obținerii unei remunerații, conducători auto neprofesioniști care utilizează propriul autovehicul cu persoane care doresc să efectueze o deplasare urbană, trebuie considerat ca fiind indisociabil legat de un serviciu de transport și ca intrând sub incidența calificării drept „serviciu în domeniul transporturilor”, în sensul articolului 58 alineatul (1) TFUE. Un astfel de serviciu trebuie exclus, prin urmare, d__ domeniul de aplicare al articolului 56 TFUE, al Directivei 2006/123 și al Directivei 2000/31 ”.

CJUE  a reținut totodată în considerentele deciziei sale că:

“ 45             Astfel, aplicarea principiului libertății de prestare a serviciilor trebuie să fie realizată, potrivit Tratatului FUE, prin punerea în aplicare a politicii comune privind transporturile (Hotărârea d__ 22 decembrie 2010, Yellow C__ Verkehrsbetrieb, C ‑ 338/09, EU:C:2010:814, punctul 30 și jurisprudența citată).

46             Or, trebuie să se constatate că serviciile de transport urban necolectiv, precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere în discuție în litigiul principal, nu au condus la adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliul Uniunii Europene a unor norme comune sau a altor măsuri, în temeiul articolului 91 alineatul (1) TFUE.

47             Rezultă că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a reglementa condițiile prestării serviciilor de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal, cu respectarea normelor generale ale Tratatului FUE. ”

Pornind de la aceste considerente, apelantele au afirmat în esență că beneficiază de dreptul consacrat de art.58 al.1 d__ TFUE privind libera circulație în domeniul transporturilor, interpretat prin prisma normelor generale ale Uniunii Europene și, mai concret, prin prisma principiului proporționalității, iar legislația română încalcă principiul proporționalității.

Considerentele teoretice privind incidența prevederilor art.58 al.1 d__ TFUE sunt principial corecte. Astfel, o activitate de transport precum cea în litigiu (precum și activitățile conexe, cum sunt cele de intermediere prin intermediul unei aplicații informatice) este supusă dispozițiilor art.58 al.1 d__ TFUE, potrivit cărora „libera circulație a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de dispozițiile d__ titlul privind transporturile”. Astfel cum s-a constatat de către CJUE, până la acest moment nu au adoptate de către autoritățile UE norme comune sau alte măsuri, în temeiul articolului 91 al.1 TFUE, care să unifice reglementările privind serviciile de transport urban necolectiv, precum și serviciile care sunt indisociabil legate de acestea, cum este serviciul de intermediere în discuție, astfel că până în prezent fiecare stat membru are dreptul, respectiv sarcina de a reglementa condițiile prestării serviciilor de intermediere precum cel în discuție în litigiul principal, cu respectarea normelor generale ale Tratatului FUE.

Cu toate acestea, întrucât nu au fost adoptate norme comune care să reglementeze condițiile de exercitare ale activităților care ____________________ aplicare al art.58 al.1 d__ TFUE , iar dispozițiile art.58 al.1 raportat la art.91 d__ TFUE nu instituie obligații precise și determinate în sarcina statelor membre care să devină direct aplicabile la finalul unei perioade, este destul de dificil a afirma că prevederile art.58 al.1 d__ Tratat FUE ar avea efect direct și, mai ales, că ar putea fi invocate într-un litigiu privat.

Totuși, admițând ipoteza că un particular care se consideră lezat printr-o reglementare națională în conexiune cu dreptul Uniunii poate invoca încălcarea dreptului recunoscut prin art.58 al.1 d__ Tratatul FUE, într-un litigiu de drept privat purtat cu un alt particular , curtea reține că î n cauza concretă dedusă judecății, interzicerea prestării unor servicii de transport ce constituie practici concurențiale incorecte, întrucât acestea nu se supun condițiilor uzuale, reglementate legal, de autorizare, coroborat cu reglementarea internă care impune un număr limitat al autorizațiilor ce pot fi acordate pentru desfășurarea respectivelor servicii de transport, ar p utea constitui un obstacol în calea liberei circulații a serviciilor în domeniul transporturilor. Spre deosebire de alte libertăți fundamentale recunoscute prin TFUE, în cazul cărora se instituie interdicția unor restricții sau alte măsuri cu efect echivalent și se reglementează anumite excepții justificate, în materia liberei circulații a serviciilor în domeniul transporturilor nu există o astfel de reglementare.

Într-un asemenea context, s-ar putea totuși verifica dacă este respectat p rincipiul proporționalității sau dacă respectivele restricții constituie un obstacol absolut ce nu este justificat. Principiul proporționalității a fost recunoscut ocazional în jurisprudenț a CJUE, arătându-se că anumite măsuri ale statelor care impun sancțiuni pentru încălcarea unor cerințe legale nu trebuie să fie disproporționate și nu trebuie să constituie un obstacol în calea exercitării libertăților fundamentale ale CE (cauza- 8/77, Sagulo, Brenca și Backhouche).

Verificând în concret modalitatea de respectare a acestui principiu prin legislația care impune condițiile de autorizare ale o___________ de transport public de persoane în regim t___, inclusiv limitarea numărului de autorizații ce pot fi acordate pentru un anumit interval de timp (atât dispozițiile Legii nr.38/2003 cât și legislația subsecventă), curtea constată că obiectivele urmărite prin actul normativ ce reglementează aceste tipuri de servicii sunt complexe, finalitatea urmărită fiind aceea de organizare a acestor servicii, calificate drept servicii de utilitate publică, cu respectarea îndeplinirii următoarelor cerințe, expuse de art.2 al.1 d__ Legea nr.38/2003:

    a) promovarea concurenței între transportatorii autorizați în condițiile atribuirii gestiunii serviciilor;

    b) garantarea respectării drepturilor și intereselor t________________ autorizați și a accesului lor, transparent și nediscriminatoriu, la piața transportului public local;

    c) garantarea respectării drepturilor și intereselor utilizatorilor serviciilor de transport în regim de t___ sau de transport în regim de închiriere;

    d) necesitatea înființării serviciilor respective pentru rezolvarea problemelor de ordin economic, social și de mediu d__ localitățile respective;

    e) realizarea regulamentelor de organizare și executare a serviciilor respective, cu consultarea asociațiilor reprezentative d__ domeniu;

    f) controlul permanent al modului cum sunt respectate prevederile prezentei legi, ale contractelor de atribuire în gestiune a executării serviciilor de transport, precum și prevederile regulamentelor de organizare și de executare a serviciilor respective;

    g) deplasarea persoanelor și a mărfurilor în condiții de siguranță;

    h) asigurarea mărfurilor și a persoanelor transportate, precum și a bunurilor acestora;

    i) asigurarea executării unor servicii de transport suportabile în ceea ce privește tariful de transport;

    j) satisfacerea cu prioritate a nevoilor de deplasare ale unor categorii de populație pe raza administrativ-teritorială a localităților respective, precum și între acestea și alte localități, în condițiile prezentei legi;

    k) asigurarea echilibrului între cererea și oferta de transport, atât cantitativ, cât și calitativ, prin stabilirea strategiilor de dezvoltare a serviciilor, în baza unor studii de specialitate, precum și prin continuitatea serviciilor respective;

    l) corelarea dimensiunii și continuității serviciilor respective de transport de persoane cu fluxurile de utilizatori și cerințele acestora, precum și cu modul de realizare a transportului public local de persoane cu celelalte tipuri de transport local existente;

    m) consultarea asociațiilor profesionale reprezentative ale t________________ autorizați, a dispeceratelor t___ și a taximetriștilor, precum și a asociațiilor utilizatorilor, în vederea stabilirii politicilor și strategiilor privind dezvoltarea durabilă a serviciilor de transport respective;

    n) atribuirea în gestiune delegată a executării serviciilor de transport în regim de t___ sau de transport în regim de închiriere t________________ autorizați, în conformitate cu criteriile specifice prevăzute în prezenta lege;

    o) respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere și organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri și persoane, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 466/2003 , cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, alineatul 2 al art.2 precizează că În toate raporturile generate de activitatea de transport în regim de t___ sau de transport în regim de închiriere, precum și în activitățile conexe acestora, protecția vieții umane și a mediului este prioritară .

În raport de aceste exigențe legale, curtea reține că garantarea respectării drepturilor și intereselor o___________ de transportat și a accesului lor, transparent și nediscriminatoriu, la piața transportului public local, este doar unul dintre obiectivele urmărite prin normele respective, condițiile legale ce reglementează această activitate vizând și alte obiective, legale de protecția intereselor beneficiarilor acestor servicii și asigurarea unor mijloace pentru nevoile lor de mobilitate urbană, derularea serviciilor de transport în condiții de siguranță pentru persoane, protecția mediului, necesitatea prestării unor servicii de un anumit standard calitativ și accesibile d__ punct de vedere financiar pentru populație. Condițiile de autorizare ale o___________ de transport public, astfel cum sunt acestea reglementate de Secțiunea 1 d__ Lege – Autorizarea transportului în regim de t___ sau a transportului în regim de închiriere (art.7 și urm.) trebuie să răspundă acestor obiective, scopul cert urmărit fiind acela de selectare a unor operatori de transport competenți pentru a executa servicii de transport public de persoane, care dețin autovehicule conforme d__ punct de vedere tehnic și care sunt astfel abilitați să desfășoare respectivele activități în condiții de siguranță, în principal pentru persoanele transportate și pentru mediu.

Limitarea numărului de autorizații care pot fi eliberate pentru prestarea acestor activități este de asemenea justificată, urmărind obiective legitime, după cum reiese d__ prevederile art.14 al.1, 2 și 4 d__ Legea nr.38/2003, potrivit cărora:

    (1) Activitatea de transport public local de persoane în regim de t___ trebuie dimensionată în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie și metrou, după caz.

    (2) Autoritățile administrațiilor publice locale și ale municipiului București, prin hotărâri ale consiliilor respective, cu consultarea asociațiilor profesionale reprezentative, definite la art. 54, stabilesc numărul m____ de autorizații t___, necesar pentru executarea transportului în regim de t___, pentru o perioadă de 5 ani, după următoarele criterii minimale:

    a) gradul de satisfacere a transportului public local de persoane realizat cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie și metrou, după caz, asigurând echilibrul care se impune între acestea;

    b) norma cuprinsă la art. 13 lit. j);

    c) gradul de poluare;

    d) cererea și oferta permanente;

    e) gradul de aglomerație în trafic;

    f) promovarea tipurilor de transport mai puțin poluante.

    (…)

     (4) Numărul m____ de autorizații t___ stabilit a se atribui în conformitate cu prevederile alin. (2) și/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localității de autorizare .

Raportat la obiectivele urmărite, condițiile reglementate legale pentru autorizarea o___________ de transport care își desfășoară activitatea pe această piață nu apar ca exorbitante și nu impun sarcini excesive în ce îi privește furnizorii de servicii care intenționează să desfășoare astfel de activități. Nici limitarea numărului m____ de autorizații t___ care pot fi eliberate de autoritatea publică locală nu apare ca fiind o restricționare arbitrară a activității furnizorilor unor astfel de servicii de transport, ci dimpotrivă apare ca fiind temeinic justificată, pentru considerente de ordin economic, social și de mediu.

Mai mult decât atât, nu poate fi omis că în acele ipoteze în care revine ordinii juridice interne atribuția de a reglementa un anumit domeniu de activitate, nefiind adoptate norme comunitare în acel domeniu, marja de apreciere a statului trebuie apreciată cu mai multă flexibilitate, alegerea mijloacelor urmărite pentru atingerea obiectivelor propuse fiind lăsată la latitudinea acestuia, cu respectarea unor principii generale, cum sunt principiul efectivității și al echivalenței.

În opinia instanței de apel, nu există argumente viabile pentru a susține o încălcare a  principiului proporționalității, normele interne care impun condițiile de autorizare ale furnizorilor de servicii de transport (inclusiv cele care limitează numărul autorizațiilor ce pot fie liberate) răspunzând unor obiective a căror legitimitate nu poate fi contestată. În același timp, nu există elemente care să susțină o eventuală teză potrivit căreia s-ar fi optat pentru o politică națională protecționistă, de natură a proteja proprii resortisanți de concurența străină, în realitate condițiile de autorizare fiind aceleași, independent de naționalitatea prestatorului de servicii. Nu în ultimul rand, curtea nu a identificat alte mijloace, mai putin restrictive, care să permită atingerea obiectivelor urmărite prin norma internă ce reglementează condițiile de autorizare ale furnizorilor de servicii de pe această piață, deși apelantele au susținut că există numeroase astfel de măsuri, fără însă a le indica în mod concret. Singurele măsuri indicate în mod efectiv de către apelante se referă la reglementarea activității U___ și impunerea îndeplinirii unor condiții de către f urnizori în legătură cu calificările acestora sau chiar impunerea îndeplinirii de către aceștia a acelorași condiții precum cele solicitate taximetriștilor, însă prin asigurarea U___ a unui acces efectiv la respectivele autorizații. Or, aceste măsuri se referă la supunerea furnizorilor U___ condițiilor generale de autorizare a o___________ de transport public de persoane, care le sunt deschise acestora și în prezent. În ceea ce privește asigurarea unui acces efectiv la respectivele autorizații pentru serviciile U___, aceasta nu poate fi realizată cu nerespectarea cadrului normativ aplicabil și în altfel de condiții decât cele recunoscute și celorlalți operatori de transport.

2.2. În considerentele precedente a fost examinată natura activităților derulate prin intermediul platformei U___, calificarea acestor activități ca fiind activități de intermediere indisociabil legate de servicii de transport și ca urmare intrând în noțiunea de servicii în domeniul transporturilor, precum și calificarea acestora ca fiind practici de concurență neloială, în accepțiunea dispozițiilor art.2 al.1 și al.2 lit.c d__ Legea nr.11/1991.

În continuare, curtea apreciază necesar a clarifica consecințele pe care le produc aceste constatări, raportat  la actualul cadru procesual, astfel cum a fost trasat de părțile în litigiu.

Astfel, instanța de apel constată cu titlu preliminar că dispozițiile d__ sentința atacată referitoare la respingerea cererii de intervenție principală a intervenientei Federația „Confederația O___________ și T________________ Autorizați d__ România ” a intrat în putere de lucru judecat, ca urmare a neapelării acestora de către partea direct interesată, respectiv intervenienta menționată. Totodată, a intrat în putere de lucru judecat soluția de respingere a capătului de cerere d__ cererea de intervenție principală privind obligarea pârâtelor la încetarea funcționării aplicației U___, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor _______________________ SRL și R_____ O_________ B.V. față de acest capăt de cerere. Nu în ultimul rând, a fost respinsă solicitarea intervenienților de interzicere a practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, pe teritoriul întregii țări, iar această soluție nu a fost contestată. Prin raportare la prevederile art.477 al.1 Cod procedură civilă, care reglementează limitele efectului devolutiv al apelului, aceste soluții nu mai fac obiectul analizei instanței de apel.

În ceea ce privește calitatea procesuală activă a intimaților – persoane fizice , contestată prin apelul declarat, curtea constată că s-a afirmat de către apelante că aceasta nu ar fi justificată întrucât intimații nu au făcut dovada că ar fi autorizați să desfășoare activități de taximetrie, în mod greșit reținând tribunalul că intimații ar avea calitatea de șoferi de t___, iar în cauză nu a fost administrată nici o probă d__ care să rezulte afectarea directă reținută de instanță.

Potrivit prevederilor art.36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă d__ identitatea dintre părțile d__ proces și subiectele raportului uridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății. Așadar, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul cererii de chemare în judecată (sau a unei cereri cu aceeași natură juridică) și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății.

Prin cererea de intervenție principală, intervenienții s-au prezentat ca fiind persoane care desfășoară activități de taximetrie și ale căror interese economice sunt afectate prin practicile de concurență neloială imputate societăților pârâte. Cu privire la primul aspect, curtea constată că înscrisurile depuse în probațiune (filele 6-182 vol.III dosar tribunal, filele 49-50, filele 44-45 vol.II dosar tribunal ) atestă împrejurarea că intervenienții M____ P___ G______, P_____ C______, B____ M_____, P__ C_______-Alin, B______ N______-I___, H______ I_____-C____, O_____ C______-C_______, G_______ G_______, M____ G______, P_____ A_____, B____ M____-D______, B____ M_____-F_____, R__ V_____-A_____, P____ A_____, C______ G___-D_____, T____ V_____-G______, P___ S_____-O___, L______ L_____, M___ I___, B_____ A________, V____ R_____, I____ Alin-R____, H_____ D_____-R___, V____ N______-A______, Z__ I____, B___ Z____, G______ A_____, K_____ R_____-L____, N_____ M_____-V_____, R__ T____, P_______ V_____, R_____ V_____ sunt autorizați să desfășoare activități de transport public de persoane în regim t___, indiferent că desfășoară activitate ca persoană fizică autorizată, în cadrul unei întreprinderi familiale sau în temeiul unui contract individual de muncă încheiat cu operatorul de transport- persoană juridică, această autorizare fiind justificată prin depunerea la dosar a certificatului profesional și a autorizației t___ și, unde s-a impus, a altor înscrisuri relevante pentru dovedirea acestei calități. Totodată, în privința acestor intervenienți, curtea constată că s-a reținut deja prin considerentele prezentei decizii existența unui raport de concurență între activitatea desfăsurată prin intermediul platformei U___ și activitățile de transport în regim t___ derulate pe raza municipiului Cluj N_____, fiind infirmate susținerile apelantelor în sensul că U___ ar acționa strict pe piața serviciilor informatice spre deosebire de șoferii de t___ care activează  pe piața serviciilor de taximetrie. Întrucât intervenienții menționați sunt așadar persoane care desfășoară servicii de transport public în regim t___ iar activitatea lor _____________________ concurență cu serviciile de transport intermediate prin aplicația U___, este pe deplin justificată calitatea procesuală activă în cadrul acestei acțiuni fundamentate pe dispozițiile art.7 d__ Legea nr.11/1991.

Este însă real faptul că intervenienții C______ N______ E____, S_____ L____ I___, C____ A_____ T____, P__ C______ G______, P_____ R____, V____ A_____, N___ F______-R_____, V____ A_____, Ș___ A_____, Balamuș R___ D_____, M______ I___-N______, P____ A_____ D______, B___ S_______ L______, R___ O_____, D_____ D______, N___ C____ C______, J_________ I___ F_____, B_____-Șoncuțean G_____, Szilagy R_____, B______ I____ și N___ P____ nu au reușit să își justifice legitimarea procesuală activă, înscrisurile depuse la dosar pentru aceștia fiind insuficiente pentru a dovedi în mod complet faptul că sunt nu doar titulari ai certificatelor de competență profesională, ci sunt și autorizați să desfășoare activitate de taximetrie.

D__ această perspectivă, reținând că excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților principali a fost (parțial) eronat soluționată, curtea constată că apelul declarat în cauză de către apelantele U___ S______ R______ S.R.L. și R_____ O_________ B.V. împotriva sentinței civile nr. 1192/27.06.2018 pronunțat e de către Tribunalul Specializat Cluj este fondat și va fi admis, în temeiul prevederilor art.480 al.2 și 6 Cod procedură civ ilă, urmând să dispună anularea în parte a sentinței apelate . R ejudecând cauza, curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților principali C______ N______ E____, S_____ L____ I___, C____ A_____ T____, P__ C______ G______, P_____ R____, V____ A_____, N___ F______-R_____, V____ A_____, Ș___ A_____, Balamuș R___ D_____, M______ I___-N______, P____ A_____ D______, B___ S_______ L______, R___ O_____, D_____ D______, N___ C____ C______, J_________ I___ F_____, B_____-Șoncuțean G_____, Szilagy R_____, B______ I____ și N___ P____, urmând să respingă cererea de intervenție formulată de aceștia în contradictoriu cu reclamanta Asociația de M___________ T___ T___________ și cu pârâtele _______________________ SRL și R_____ O_________ B.V., ca efect al admiterii acestei excepții.

Alegațiile apelantelor referitoare la lipsa de interes legitim a intimaților în demersul procesual urmat nu vor fi validate. Cu privire la acest aspect, apelantele au susținut în esență că finalitatea urmărită de intimații intervenienți este păstrarea monopolului asupra nevoilor de deplasare a cetățenilor pe raza orașului Cluj-N_____, respectiv păstrarea controlul asupra prețurilor de deplasare folosind exclusiv prețurile maxime autorizate de Primăria Cluj-N_____ și negarea accesului cetățenilor municipiului Cluj-N_____ la o alternativă de deplasare de care se bucură de altfel de mulți ani cetățenii unor orașe precum Londra, New York, Paris, etc..

Curtea a dezvoltat considerentele pentru care a apreciat că activitatea dezvoltată în jurul platformei U___ este prejudiciabilă pentru operatorii de transport autorizați, care desfășoară activități în regim t___, astfel că nu apreciază necesar a reveni asupra acestor considerente. Or, raportat la aceste prejudicii, constând în scăderea numărului de clienți, efect al intrării U___ pe o piață limitată, care redirecționează în mod direct proporțional o parte a profitului d__ activitatea de transport către acest d__ urmă operator, nu poate fi contestat dreptul intervenienților principali de a se opune unor fapte de concurență neloială de natură a le prejudicia interesele economice. Introducerea unei acțiuni întemeiate pe prevederile art.7 d__ Legea nr.11/1991, în acest context, apare ca un demers procesual perfect justificat d__ perspectiva interesului său, interes care îndeplineste toate atributele legale (este determinat, legitim, personal, născut și actual), deoarece finalitatea urmărită este aceea de a opri o activitate concurențială ce conduce la segmentarea pieței de servicii de transport persoane în regim necolectiv și, prin urmare, de a evita direcționarea unei părți d__ veniturile pe care le procură aceste servicii către cei care derulează activitățile prin intermediul programului informatic menționat. Demersul procesual inițiat de intervenienții nu tinde la menținerea unui anumit nivel al tarifelor serviciilor de transport, ci tinde la stoparea unor practici concurențiale incorecte, pentru a evita pierderile pe care acestea le ocazionează în patrimoniul intervenienților.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtelor chemate în judecată, raportat la petitul d__ cererea de intervenție principală prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială constând în furnizarea de servicii de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține autorizațiile prevăzute de lege, pe raza municipiului Cluj-N_____ (singurul capăt de cerere rămas în dezbatere judiciară în acest stadiu procesual) instanța de apel constată că este imperios necesar a determina în ce constau practicile concurențiale care pot fi corelate cu persoana pârâtelor chemate în judecată, pentru a evalua atât calitatea procesuală pasivă a acestor pârâte, contestat ă prin prezenta cale ordinară de atac, cât și temeinicia pretențiilor intervenienților, de asemenea contestată.

Astfel, în ce o privește pe pârâta R_____ O_________ BV, s-a susținut de către intervenienți că aceasta ar fi încheiat contracte de prestări servicii cu furnizorii acestor servicii, pentru efectuarea de activități de transport prin intermediul aplicației software U___. Intervenienții nu au produs nicio probă în susținerea acestei afirmații, care, dacă ar fi fost reală, ar fi putut pune în dezbatere judiciară solicitarea intervenienților de încetare a acestor activități de către pârâta menționată. Prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond și ulterior prin apelul declarat, această pârâtă a susținut că R_____ a încheiat contracte cu furnizorii U___ însă numai până în iulie 2016 și numai pentru orașul București, toate contractele cu furnizorii d__ Cluj fiind încheiate de U___ B.V. și nu de R_____ O_________ BV. Astfel de afirmații au valențele unei mărturisiri judiciare calificate, întrucât conțin o recunoaștere a faptului afirmat de partea adversă, însă se adaugă anumite elemente în legătură directă cu acest fapt, care îi schimbă consecințele juridice, făcând ca în fapt răspunsul titularului mărturisirii să fie negativ. Cu privire la același aspect, intimații s-au prevalat de o factură fiscală emisă de U___ BV pe numele AGHEUS GARAGE SRL, în cuprinsul căreia este menționată societatea R_____ O_________ BV, cu datele sale de identificare (fila 36 volum II dosar curte). Or, distinct de împrejurarea că nu s-a elucidat semnificația acestei mențiuni inserate în cuprinsul facturii, se impune a fi constatat că factura respectivă a fost emisă pe seama unui furnizor U___ cu sediul în Ploiești, fără a se putea stabili vreo conexiune cu o eventuală activitate prestată de acesta pe raza municipiului Cluj N_____. Ca urmare, curtea constată că nu s-au administrat probe concludente care să confirme susținerile intimaților în sensul că apelanta pârâtă ar fi încheiat contracte de prestări servicii cu furnizorii U___, pentru efectuarea de activități de transport, pe raza municipiului Cluj N_____, prin intermediul aplicației software U___.

Potrivit prevederilor art.36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă d__ identitatea dintre părțile d__ proces și subiectele raportului uridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății. Așadar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Raportat la cele anterior expuse, întrucât intervenienții intimați nu au reușit să probeze că pârâta ar fi avut o conduită de natură a _____________________ concurență neloială în raport de operatorii de transport în regim t___, practic nu s-a justificat calitatea procesuală pasivă a societății pârâte. D__ această perspectivă, se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei R_____ O_________ BV și respingerea cererii de intervenție principală față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce o privește pe pârâta U___ S______ R______ SRL, activitatea acesteia, astfel cum a fost stabilită de instanța de apel în baza actului constitutiv al societății coroborat cu susținerile apelantei pârâte d__ întâmpinarea depusă în dosarul de fond și apelul declarat în cauză, având valențele unei mărturisiri judiciare spontane, precum și cu proba testimonială admini strată în cauză, constă în activități de suport ale societăților d__ grupul U___. Aceste activități de suport sunt  reprezentate de verificarea documentației prezentate de furnizori (act de identitate, permis de conducere, talon al autovehiculului, asigurări, caziere judiciare și caziere auto), verificarea sumară a stării tehnice a autovehiculului, respectiv sesiuni de informare ale furnizorilor care doresc să utilizeze aplicația U___ cu privire la aspectele relevante privitoare la serviciile de transport pe care ar urma să le presteze.

Toate aceste activități sunt direct corelate cu serviciile de transport pe care le intermediază aplicația U___, întrucât  permit recrutarea unor furnizori- conducători auto neprofesioniști cărora li se conferă, ca rezultat al verificării lor prealabile, drept de acces pentru utilizarea aplicației. Aceste activități de suport, deși aparent au un simplu caracter conex, sunt esențiale în activitățile derulate prin intermediul platformei IT, deoarece au ca finalitate selectarea unor furnizori ai serviciilor de transport, în absența căreia nu ar exista o bază logistică viabilă pentru derularea activităților de transport puse la dispoziția publicului prin intermediul platformei. Deși finalmente, contractele de prestări servicii cu furnizorii sunt încheiate de U___ BV, societate înmatriculată în Olanda, rolul pe care îl au serviciile prestate de U___ S______ R______ SRL, acela de selectare a furnizorilor, este incontestabil și concură în mod direct la realizarea practicilor concurențiale neloiale, constând în servicii de transport public de persoane, cu autovehiculul, contra cost, derulate prin intermediul programului informatic U___.

Deși este real faptul afirmat de apelantă în sensul că nu a gestionat și nu gestionează aplicația U___ și nici nu desfășoară alte activități precum: punerea în legătură a Furnizorilor cu Beneficiarii, stabilirea tarifului pe care îl plătește Beneficiarul către Furnizor, intermedierea plății între cele două categorii de utilizatori, respectiv colectarea vreunei sume plătite prin intermediul aplicației, acest fapt nu exclude răspunderea acestei societăți pentru activitățile pe care le prestează în mod concret, activități care au fost descrise în paragrafele precedente și care sunt circumscrise comportamentelor concurențiale neloiale, constând în servicii de transport public de persoane, cu autovehiculul, contra cost, derulate prin intermediul aplicației U___.

În același context, curtea mai reține că societatea U___ S______ R______ SRL face parte d__ grupul U___, care deține prin intermediul asociaților U___ International Holding BV și U___ International BV întreaga participație la capitalul social al acestei societăți. Activitatea desfășurată de această societate nu are caracter autonom, ci este integrată activităților prestate de societățile d__ grup. Practic, se poate constata că o anumită paletă de acțiuni, ce se circumscriu activității complexe prestate de grupul U___ prin intermediul aplicației omonime, a fost delegată societății înmatriculate în România, aceastei societăți revenindu-i responsabilitatea de a gestiona partea de recrutare a furnizorilor de servicii de transport, prin verificarea îndeplinirii de către aceștia a condițiilor necesare pentru a derula respectivele servicii și prin consilierea acestora cu privire la aspectele care privesc raporturile contractuale pe care le generează utilizarea aplicației.

U___ S______ R______ SRL are așadar o responsabilitate limitată la activitățile pe care le prestează în mod efectiv și numai sub aspectul acestor activități poate fi angajată răspunderea sa juridică în planul raporturilor de dreptul concurenței. Însă, odată constatat că activitățile pe care grupul U___ l e derulează prin intermediul platformei IT constituie practici concurențiale neloiale, se impune ca activitățile direct și indisociabil asociate acestor practici, constând în acțiuni de recrutare și consiliere a furnizorilor de servicii, să poată fi sancționate de organul jurisdicțional în baza normelor legale incidente. Imprejurarea că apelanta pârâtă nu întreprinde alte activități de natura celor menționate anterior (gestionarea aplicației U___, punerea în legătură a Furnizorilor cu Beneficiarii, stabilirea tarifului pe care îl plătește Beneficiarul sau colectarea acestuia ori distribuirea sumelor încasate între furnizor și deținătoarea aplicației) nu exonerează apelanta de răspunderea care îi revine pentru activitățile pe care le desfășoară în mod concret, activități care, subliniem, se integrează în mod logic în practicile concurențiale incorecte care au fost constatate.

Consecutiv delimitării activităților pe care le prestează societatea  U___ S______ R______ SRL și care constituie practici de concurență neloială, curtea constată că se justifică admiterea numai în parte a cererii de intervenție principală și obligarea acestei societăți la încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială desfășurate de pârâta S.C. U___ S______ R______ S.R.L. constând în furnizarea de servicii de suport referitoare la verificarea documentației prezentate de furnizori și a stării autovehiculului, precum și în sesiuni de informare a furnizorilor care doresc să utilizeze aplicația U___, toate în legătură cu furnizarea de servicii de transport pe raza Municipiului Cluj N_____.

În baza prevederilor art.7 alin.(5) d__ Legea nr. 11/1991, potrivit cărora Pe cheltuiala persoanei vinovate, instanța poate dispune publicarea hotărârii judecătorești, total sau parțial, într-un ziar de largă circulație. ”, curtea va dispune publicarea dispozitivului prezentei hotărâri într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala pârâtei, reținând în acest sens faptul că soluția primei instanțe a fost parțial reformată, astfel încât se impune asigurarea unei publicități corespunzătoare a acestei noi realități. Totodată, se impune a se menționa faptul că s-a dispus publicarea doar a dispozitivului deciziei, iar nu a hotărârii în întregul său, date fiind dimensiunile acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de către ASOCIAȚIA DE M___________ T___ T___________ cu sediul în ___________________________, ___________________, corp B, ____________, _________________ și cu sediul procesual ales în Cluj-N_____, _______________________.21, ________________ împotriva sentinței civile nr.1192/27.06.2018 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Respinge apelul declarat de către U___ S______ R______ SRL și R_____ O_________ BV, ambele cu sediul procesual ales în București, __________________________. 4-8, clădirea America House, intr. Aripa de Vest, _______________,  împotriva încheierii pronunțate la data de 20.02.2018 de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Admite apelul declarat de către apelantele U___ S______ R______ S.R.L. și R_____ O_________ B.V. împotriva sentinței civile nr. 1192/27.06.2018 pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX pe care o anulează și procedând la rejudecarea cauzei:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților principali C______ N______ E____, S_____ L____ I___, C____ A_____ T____, P__ C______ G______, P_____ R____, V____ A_____, N___ F______-R_____, V____ A_____, Ș___ A_____, Balamuș R___ D_____, M______ I___-N______, P____ A_____ D______, B___ S_______ L______, R___ O_____, D_____ D______, N___ C____ C______, J_________ I___ F_____, B_____-Șoncuțean G_____, Szilagy R_____, B______ I____ și N___ P____ și în consecință, respinge cererea de intervenție formulată de aceștia în contradictoriu cu reclamanta Asociația de M___________ T___ T___________ și cu pârâtele _______________________ SRL și R_____ O_________ B.V. ca fiind introdusă de către persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R_____ O_________ B.V. și în consecință, respinge cererea de intervenție principală formulată de către intervenienții M____ P___ G______, P_____ C______, B____ M_____, P__ C_______-Alin, B______ N______-I___, H______ I_____-C____, O_____ C______-C_______, G_______ G_______, M____ G______, P_____ A_____, B____ M____-D______, B____ M_____-F_____, R__ V_____-A_____, P____ A_____, C______ G___-D_____, T____ V_____-G______, P___ S_____-O___, L______ L_____, M___ I___, B_____ A________, V____ R_____, I____ Alin-R____, H_____ D_____-R___, V____ N______-A______, Z__ I____, B___ Z____, G______ A_____, K_____ R_____-L____, N_____ M_____-V_____ , R u s T____, P_______ V_____, R_____ V_____, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții M____ P___ G______, P_____ C______, B____ M_____, P__ C_______-Alin, B______ N______-I___, H______ I_____-C____, O_____ C______-C_______, G_______ G_______, M____ G______, P_____ A_____, B____ M____-D______, B____ M_____-F_____, R__ V_____-A_____, P____ A_____, C______ G___-D_____, T____ V_____-G______, P___ S_____-O___, L______ L_____, M___ I___, B_____ A________, V____ R_____, I____ Alin-R____, H_____ D_____-R___, V____ N______-A______, Z__ I____, B___ Z____, G______ A_____, K_____ R_____-L____, N_____ M_____-V_____ , R u s T____, P_______ V_____, R_____ V_____, și în consecință,

Dispune încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială desfășurate de pârât a S . C . U___ S______ R______ S . R . L . constând în furnizarea de servicii de suport referitoare la verificarea documentației prezentate de furnizori și a stării autovehiculului, precum și în sesiuni de informare a furnizorilor care doresc să utilizeze aplicația U___, toate în legătură cu furnizarea de servicii de transport pe raza Municipiului Cluj-N_____.

Dispune publicarea dispozitivului prezentei hotărâri într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala pârâte i .

Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate.

Decizia este definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică de la 25 aprilie 2019.

           PREȘEDINTE                                      JUDECĂTOR                                GREFIER

M____ C______ B____                 A_____-I_____ A_____              L_____ B____

Red.M.C.B./A.C.

6 ex. /22.05.2019

Jud.fond. R_____ R____ C_____                                            

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer R______ pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro