Justiţia noastră a obligat constructorii să apeleze la arbitrii Camerei de Comerţ din Bucureşti, în litigiile cu Statul Român. Am avut nevoie de câteva decenii să ne prindem că la Paris, la Curtea Internaţională de Arbitraj, câştigă doar privaţii. De aici poate facem şi noi autostrăzi mai lesne.

DOSAR NR.XXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Sentința civilă nr. 11

Ședința publică de la 19.02.2019

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – M______ I____ B____-P________

GREFIER         – F_________ D______

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petentele A______ S.P.A., E____________ T______ 98 S.R.L. și A_______ S.A., împotriva deciziei arbitrale din 29.09.2017, pronunțate de către Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț, în dosarul nr.xxxxx/MHM, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE A___________ A I______________ R______ S.A.

Dezbaterile au avut loc la data de 15.01.2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2019, 12.02.2019 și 19.02.2019, când, în aceeași componență, a hotărât următoare le:

C U R T E A

Prin cererea inregistrata la data de 06.11.2017 pe rolul Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, petentele A______ S.P.A, E____________ T______ 98 S.R.L., si, A_______ SA in calitate de membre ale „AS OCIERII A______ S__ -E____________ T______ 98 SRL- A_______ SA”, au formulat, in conformitate cu dispozițiile art.608 alin (1) litera „c”, „h”, art.613 Cod Procedura Civila („C__”) acțiune in anulare împotriva Deciziei arbitrale definitive pronunțate in Dosarul de arbitrai nr.xxxxx/MHM la data de 29,09.2017, de către Curtea Internaționala de Arbitrai de pe langa Camera Internaționala de Comerț, solicitand :

1. admiterea acțiunii in anulare împotriva Deciziei arbitrale definitive pronunțate in Dosarul de arbitraj nr.xxxxx/MHM la data de 29.09.2017, de către Curtea Internaționala de Arbitraj de pe langa Camera Internaționala de Comerț;

2. anularea Deciziei arbitrale definitive pronunțate in Dosarul de arbitraj nr.xxxxx/MHM la data de 29.09.2017, de către Curtea Internaționala de Arbitraj de pe langa Camera Internaționala de Comerț Paris, ca fiind nelegala si netemeinica, si pe cale de consecința,

3. trimiterea cauzei spre rejudecare către tribunalul arbitral, Curtea Internaționala de Arbitraj de pe langa Camera Internaționala de Comerț Paris spre competenta si legala soluționare;

În motivare, s-a arătat ca in timpul derulării relațiilor contractuale privind Contractul nr. 92/xxxxx/7.06.2011 privind „Proiectarea si execuția Autostrăzii Orastie-Sibiu, L__ 4:km 65+965 – km 82+070, disputele aparute cu aceasta ocazie, au fost supuse spre soluționare in mod corespunzător contractului, Comisiei de Adjudecare a Disputelor (“CAD”) printr-o notificare de sesizare din data de 31.01.2014, in conformitate cu sub-clauza 20.4 din Contract. In ciuda faptului ca reclamantele au prezentat CAD o sesizare complet justificata cu privire la plați suplimentare in legătură cu prelungirea duratei de execuție convenita de parti in Actul adițional nr. 3 si costuri cu perturbarea, CAD a emis o decizie incompleta care ignora dreptul reclamantelor la cuantumul ce decurge din prelungirea duratei de execuție acordata si convenita, pe cale de consecinta, Reclamantele au emis in mod formal notificarea sa de nemulțumire fata de aceasta decizie in data de 25.11.2014.

La 30.01.2015, Reclamantele au dedus litigiul spre soluționare către arbitraj, prin care au solicitat costurile suplimentare si daunele suportate in legătură cu întârzierile ce nu ii sunt imputabile, care au cauzat prelungirea duratei de execuție stabilita astfel de către inginer si convenita de parti, pentru care parata este responsabila conform contractului si legii.

Referitor la convenția arbitrata a pârtilor

Convenția arbitrala a pârtilor, incluzând instituția de arbitraj la care recurg părțile, a fost inclusa in sub-clauza 20.6 [Arbitrajul] din Condițiile generale de contract („CGC”), asa cum au fost modificate prin condițiile speciale de contract („CSC”) contract care prevede:

“Exceptând cazurile in care disputele se soluționează pe cale amiabila, orice disputa pentru care decizia CAD (daca exista) nu a devenit finala si obligatorie va fi soluționată prin arbitraj internațional. Daca nu se stabilește altfel de către ambele Parti:

(a) disputa va fi soluționată potrivit Regulamentului de Arbitrare al Camerei internaționale de Comerț,

(b) disputa va fi soluționată de către trei arbitri numiți in conformitate cu prevederile acestui Regulament, si

(c) arbitrajul va fi condus in limba de comunicare definite in sub-clauza 1.4 [Legea si Li mba].

Arbitrul (arbitrii) vor avea autoritate deplina de a accesa, analiza si revizui orice certificate, stabilire a modului de soluționare, instrucțiune, opinie sau evaluare făcută de inginer, si orice decizie a CAD, relevanta pentru soluționarea disputei . Inginerul nu va putea fi impiedicat de a fi convocat drept martor si a oferi dovezi in fata arbitrului (arbitrilor) referitoare la orice problema care sa aiba relevanta in disputa.

Nici una dintre parti nu va fi limitata in acțiunile sale legale in fata arbitrului (arbitrilor) la dovezile sau argumentele prezentate anterior CAD in vederea obținerii unei decizii, sau la motivele prezentate in nota de nemulțumire. Orice decizie luata de CAD se va accepta ca proba in procesul de arbitraj.

Arbitrajul poate incepe inainte sau după terminarea Lucrărilor. Obligațiile Pârtilor, ale Inginerului si ale CAD nu vor putea fi modificate datorita derulării unui proces de arbitraj in timpul execuției Lucrărilor. ”

Prin Anexa la Oferta4 au fost introduse cateva modificări si clarificări ale convenției arbitrale.

Locul arbitrajului, limba folosita in cadrul arbitrajului, numărul arbitrilor au fost convenite de către parti in Anexa la oferta care face parte din contract după cum urmeaza:

a) locul arbitrajului este București, Romania;

b) limba arbitrajului este romana, fiind si limba de comunicare asa cum a fost definita prin sub-clauza 1.4 din contract precum si Anexa la oferta;

c) numărul arbitrilor-1 (unul);

S-a clarificat ca instituția arbitrala asa cum a fost precizata si prin sub-clauza 20.6 din Condițiile generale de contract („CGC”), modificate prin condițiile speciale de contract („CSC”) este Curtea de Arbitraj Comercial International. Textul modificat al sub-clauzei 20.6 din CSC este foarte asemanator cu textul nemodif icat al sub-clauzei 20.6 din CGC (anume reprezentând prevederile standard FIDIC cu privire la arbitraj).

Așadar, convenția arbitrala încheiata de parti este in fapt si in drept compusa de fapt din prevederile sub-clauzei 20.6 (asa cum a fost modificata pri n CSC) si anexa la oferta, acestea trebuind sa fie citite si interpretate impreuna.

Partea relevanta din convenția arbitrala încheiata de parti poate fi rezumata in mod complet după cum urmeaza:

Disputele cu privire la contract vor fi soluționate pe calea arbitrajului internațional in conformitate cu regulile de arbitraj ale Camerei Internationale de Comerț. Instituția de arbitraj este Curtea de Arbitraj [Comercial] International a Camerei Internationale de Comerț. Disputele vor fi soluționate de un arbitru. Limba arbitrajului este romana. Locul arbitrajului este București.

In cursul arbitrajului, parata a ridicat obiectiunea privind lipsa de competenta a tribunalului arbitrai.

Prin Decizia arbitrala definitiva pronunțata de arbitrul unic in dos nr. xxxxx/MHM din data de 29.09.2017, s-a dispus ca instanța arbitrala nu  are competenta pentru a se putea pronunța asupra pretențiilor reclamantelor si le-a obligat la plata costurilor de arbitraj si costurile ocazionate de serviciile de traducere si interpretariat ocazionate in cursul procesului.

Referitor la nelegalitatea si netemeinicia hotărârii arbitrate

Prin pronunțarea acestei hotarari arbitrale s-au incalcat flagrant dispozițiile privind constituirea tribunalului competent, motiv prevăzut de art.608 alin 1 lit „c” din C__, fapt ce atrage după sine anularea hotărârii arbitrale pronunțate.

Partile sunt in situatia in care au sesizat in mod corect instituția de arbitraj la care au agreat sa se recurgă in caz de litigiu, iar instituția de arbitraj la care părțile au agreat sa se recurgă a respins in mod nelegal propria jurisdicție.

Art. 608 alin (1) lit „c” C__ este incident inclusiv in cazul in care sunt nesocotite, de către instituția de arbitraj convenita si agreata de către parti, principiile de constituire a tribunalului arbitrai in concordanta cu cele stabilite in conținutul convenției arbitrale5.

D. Legalitatea competentei Curții Internationale de Arbitrai in soluționarea disputei arbitrale

După cum a fost invocat in mod eronat in fata instanței de arbitraj de către parata, s-a retinut de către tribunalul arbitrai ca soluționarea disputelor arbitrale de către parti ar reveni in competenta Curții de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României si nu Curții de Arbitraj International de pe langa Camera Internaționala de Comerț de la Paris.

Sub acest aspect, tribunalul retine in mod complet eronat faptul ca (i) in cuprinsul Anexei la Oferta ar aparea sintagma Curtea de Arbitraj Comercial International, (ii) aceasta denumire ar fi identica cu denumirea oficiala a instituției arbitrale romanești, “Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie București, Romania”, (iii) Anexa la Oferta a modificat si nu clarificat instituția arbitrala, (iv) contextul romanesc al contractului ar atrage interpretarea ca parata nu ar fi putut indica ca instituție arbitrala decât Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României (v) i s-ar putea permite Curții din București sa administreze arbitrajul conform regulilor CIC iar art. 1 alin 2 din Regulile CIC – ediția 2012, nu sunt relevante.

F___ de aceste interpretări ale instanței arbitrale, precum si fata de faptul ca instanța arbitrala a nesocotit dispozițiile imperative agreate prin încheierea Condițiilor Generale de Contract („CGC”) si Condițiile Speciale de Contract („CSC”) precum si a regulilor de interpretare a contractelor potrivit voinței pârtilor.

Sub aspectul celor constatate de tribunalul arbitrai, se cuvin anumite precizări ce sunt de natura de a forma convingerea instanței asupra corectei competente a instituției arbitrale.

In realitate, după cum rezulta in mod evident dintr-o interpretare legala si temeinica a clauzelor contractuale, soluționarea disputelor arbitrale revine in mod absolut si fara echivoc Curții de Arbitraj International de pe langa Camera Internaționala de Comerț de la Paris.

Soluția de mai sus este confirmata prin interpretarea clauzelor contractuale in conformitate cu regulile cuprinse in cadrul dispozițiilor art. 977-985 vechiul Cod Civil, cat si a prevederilor sub- clauzei 1.5 din Condițiile Speciale de Contract („CSC”). Contractul a fost încheiat in data de 7.06.2011. Codul civil aplicabil este Codul Civil din 1864 (“vechiul Cod civil”) deoarece noul Cod civil roman a intrat în vigoare in data de 1 octombrie 2011 si nu se aplica retroactiv in ceea ce privește aspectele relevante pentru acest caz.

Potrivit dispozițiilor art. 977 din vechiul Cod civil, „interpretarea contractelor se face după intenția ______________________________ iar nu după sensul literal al termenilor”.Art.982 din vechiul Cod Civil prevede ca „toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei intelesul ce rezulta din intregul act”.Mai mu lt decât atat, potrivit art 978 din vechiul Cod Civil „când o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteza in sensul ce poate avea efect, iar nu in acela ce nu ar putea produce nici unul.”

Așadar, potrivit dispozițiilor anterior citate, rezulta cu evidenta faptul ca prevederile contractuale urmeaza a se interpreta in raport de voința reala a pârtilor, in stabilirea careia se va tine seama de scopul contractului, precum si de practicile statornicite ___________________________ reala a pârtilor putandu-se aprecia si in raport de tipul de contract a___ pentru reglementarea raporturilor juridice _______________________________ in scopul realizării proiectului.

___________________ incheiat Contractul nr. nr.92/xxxxx/7.06.2011, avand la baza Condițiile Generale Contractuale pentru Echipamente si Construcții, inclusiv Proiectare (Fidic – Cartea Galbena), aratand in acest sens ca aceste contracte-tip au fost elaborate de Federația Internaționala a Inginerilor Consultanți6 si au fost concepute pentru a răspunde diverselor situații si probleme ce pot aparea pe parcursul derulării proiectelor de construcții de mare complexitate intr-un mod echitabil pentru toate părțile implicate.

Aceste contracte tip au fost introduse in legislația naționala prin Hotararea de Guvern nr. 1405/2010 („H.G. 1405/2010”) ce a intrat in vigoare la data de 20.01.2011. Mai mult, folosirea condițiilor contractuale generale FIDIC – Cartea R____ si Cartea Galbena a devenit obligatorie pentru toate unitățile aflate in subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor si I______________ la încheierea contractelor de lucrări pentru obiective de investiții din. domeniul i______________ de transport de interes național, finanțate din fonduri publice, atunci când valoarea estimata a acestora depășește 5.000.000 Euro.

Relevanta celor de mai sus este data de faptul ca, potrivit FI.G. 1405/2010, Condițiile contractuale generale FIDIC, atat pentru Cartea R____, cat si pentru Cartea Galbena, prevăd la sub clauza 20.6 [Arbitrajul] faptul ca „exceptând cazurile in care disputele se soluționează pe cale amiabila, orice disputa pentru care decizia CAD (daca exista) nu a devenit finala si obligatorie va fi soluționată prin arbitraj internațional., Daca nu se stabilește altfel de către ambele Parti: (a) disputa va fi soluționată potrivit Regulamentului de Arbitrare al Camerei Internationale de Comerț […]” clauza ce a fost preluata intocmai de Beneficiar in cuprinsul Condițiilor Speciale ale Contractului nr.92/xxxxx/7.06.2011.

Având in vedere faptul ca sub-clauza 20.6 a fost preluata intocmai atat in Condițiile Speciale la Contract, cat si in Condițiile Generale, precum si faptul ca aceasta sub-clauza face trimitere la Regulile de arbitrare ale Camerei Internationale de Comerț, prin care stabilește ca instituție de arbitraj, Curtea de Arbitraj International, nu se poate constata altceva decât faptul ca voința reala a pârtilor a fost aceea de a deduce disputele arbitrate in fata Curții de Arbitraj International de pe langa Camera de Comerț In ternational de (a Paris conform Regulilor acesteia din anul 2012.

De asemenea, aceeași va fi soluția si in cazul interpretării prevederilor contractuale in raport de dispozițiile art. 982 vechiul Cod civil si ale sub-clauzei 1.5 din Contract, norma legala dispunând ca, „clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei intelesul ce rezulta din actul intreg”, norma contractuala aratand ca „documentele care alcătuiesc Contractul trebuie considerate ca documente care se expliciteaza reciproc”, rezultând ca atat prevederile legale, cat si cele contractuale stabilesc faptul ca, in interpretarea Contractului, clauzele se vor interpreta unele prin altele, aceste clauze/documente avand natura de a se explicita reciproc si nicidecum de a se exclude.

In raport de aceste reguli de interpretare legale inserate si in cuprinsul contractului, trebuie observat ca, analizand clauzele din Anexa la Oferta alaturi si prin sub-clauza 20.6 [Arbitrajul], ce se regăsește atat in Condițiile Speciale, cat si in cele Generale (fiind preluata intocmai astfel cum a fost introdusa in legislația naționala prin H.G. 1405/2010) va rezulta ca disputele arbitrale vor fi supuse Regulilor de arbitrare ale Camerei Internationale de Comerț („Regulile CIC”).

Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (2) din Regulile de Arbitrare ale Camerei Internationale de Comerț, potrivit carora „Curtea7 este singura instituție abilitata sa administreze arbitraje in conformitate cu aceste reguli, inclusiv verificarea si aprobarea hotărârilor pronunțate in conformitate cu regulile” rezulta cu evidenta faptul ca, odata convenit in mod expres asupra aplicabilității Regulilor CIC, părțile au agreat prin urmare ca orice arbitraj cu privire la disputele lor va fi administrat de Curtea de Arbitraj International si nu de o alta entitate, fie instituționala sau ad hoc.

Cu alte cuvinte, convenind asupra Regulilor CIC, părțile au convenit in mod expres sa excludă orice alta instituție de arbitraj in afara de Curtea de Arbitraj International din convenția lor arbitrala, prevederile art. 1 alin. (2) din Regulile CIC fiind clare si fara echivoc, de natura sa excludă in mod expres orice alta instituție in a conduce arbitrajul disputelor dintre parti.

Din aceasta perspectiva este evident faptul ca pretinsa neclaritate generata de clauzele Anexei la Oferta care care cuprind sintagma „Curtea de Arbitraj Comercial International” este pe deplin lămurită prin analiza acestor clauze alaturi de sub-clauza 20.6 din Condițiile Speciale de Contract, prin care se stabilește in mod clar faptul ca Regulile aplicabile arbitrajului vor fi Regulile CIC.

Art. 1 alin. (1)9 din regulile ICC exclude competenta oricărei alte instituții de arbitraj alta decât curtea Curtea de Arbitraj International a Camerei de Comerț International de la Paris, potrivit caruia, „Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comerț Internaționala (CIC) este organismul independent de arbitraj al Camerei Internationale de Comerț. Statutul Curții este definit in Anexa 1”.

De altfel, la aceeași concluzie se va ajunge si in raport de prevederile art. 979 vechiul Cod Civil, potrivit caruia „termenii susceptibili de doua intelesuri se interpretează in intelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului”, art. 980 vechiul Cod Civil, potrivit caruia „dispozițiile indoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a incheiat contractul. ”

Este de observat prin practica unitara in acest sens, ca, de la momentul introducerii in legislația romana a Contractelor de tip-FIDIC si pana la data incheierii Contractului nr. 92/xxxxx/7.06.2011, in proporție covârșitoare contractele avand la baza condițiile contractuale generale FIDIC prevedeau ca, in caz de arbitraj, disputele sa fie deferite Curții de Arbitraj de pe langa Camera de Comerț International de la Paris.

Oricum, una dintre caracteristicile Contractelor de tip-Fidic este reprezentata chiar de către mecanismul contractual de soluționare a disputelor aparute pe parcursul desfășurării Contractului, fiind de notorietate faptul ca, in ceea ce privește arbitrajul, in Condițiile Generale de Contract, astfel cum au fost concepute, s-a prevăzut ca arbitrajul sa fie condus potrivit Regulilor CIC si, pe cale de consecința, instanța arbitrala sa fie reprezentata de Curtea de Arbitraj International a Camerei de Comerț International de la Paris,

Independent de aprecierea tribunalului arbitrai, instanța arbitrala va fi aleasa prin convenția arbitrala incheiata in acest sens, ceea ce, in Contractul dintre parti, este reprezentata de clauza compromisorie regăsită in sub clauza 20.6 [Arbitrajul].

In sensul celor de mai sus dispozițiile art. 1.113 C. proc. civ. prevăd „convenția arbitrala se incheie valabil in forma scrisa, prin inscris, telegrama, telex, telecopiator, posta electronica sau orice alt mijloc de comunicare permițând a-i stabili proba printr-un text. Cu privire la cerințele de fond, convenția arbitrala este valabila daca îndeplinește condițiile impuse de una dintre legile următoare: a) legea stabilita de parti; b) legea care guvernează obiectul litigiului; c) legea aplicabila contractului ce conține clauza compromisorie; d) legea romana. ”

Aceste dispoziții se completează cu art. 550 C. proc. civ., potrivit carora „prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul in care este stipulata in legătură cu acesta sa fie soluționate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sancțiunea nulității, modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitajului institutionalizat este suficienta referirea la instituția sau regulile de procedura ale instituției care organizează arbitrajul. ”

Analizând textele de lege anterior menționate se trage concluzia potrivit careia instituția de arbitraj, sub sancțiunea nulității, trebuie stabilita prin clauza compromisorie, aceasta determinare putandu-se realiza ori prin precizarea in cuprinsul convenției arbitrale a instituției ori, după cum arata chiar textul legal, prin referire la regulile de procedura ale instituției care organizează arbitrajul.

Cu alte cuvinte, scopul clauzei compromisorii este acela ca, pe de o parte, șa consfințească invoiala părtilor de a soluționa eventualele dispute pe calea arbitrajului, iar, pe de alta parte, sa stabilească instituția si regulile de procedura arbitrala. imprejurare in raport de care nu se poate concluziona decât faptul ca si competenta soluționării disputelor arbitrale se va stabili tot prin raportare la clauza compromisorie.

Așadar, independent de mențiunile cuprinse in Anexa la Oferta, trebuie observat ca, prn clauza compromisorie ce se regăsește in cuprinsul sub-clauzei 20.6, părțile facand referire la Regulile de arbitrare ale Camerei Internationale de Comerț de la Paris au stabilit competenta soluționării disputei arbitrale in favoarea Curții de Arbitrai International.

Astfel, din aceasta perspectiva, nu prezintă relevanta motivația potrivit carora competenta ar reveni Curții de Arbitraj International Comercial de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României in raport de faptul ca legea contractului este reprezentata de normele romane sau ca limba contractului sau limba de arbitraj ar fi tot romana, iar locul arbitrajului ar fi la București. Trebuie observat ca limba arbitrajului a fost atat limba romana, cat si limba engleza, potrivit înțelegerii Pârtilor intervenite in fata Curții de Arbitraj I nternational si ulterior confirmata in fata Arbitrului Unic.

In acest context, ar fi fost cazul, pe de o parte, ca odata cu implementarea in legislația romana a contractelor de tip Fidic, prin H.G. 1405/2010, ar fi trebuit prevăzut in mod clar si fara echivoc, instituția de arbitraj sau macar Regulile de Arbitrare ale Curții de Arbitraj de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României, iar, pe de alta parte, parata ar fi optat in mod evident pentru aplicabilitatea Reguli lor Arbitrale ale instituției de arbitraj de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României, si nu Regulile CIC ( care nu au nicio rațiune in sensul dat de cauza de fata).

Așadar, interpretarea corecta a mențiunii “Curtea de Arbitraj Comercial International” din anexa la oferta devine clara. Părțile au avut in vedere de fapt Curtea Internaționala de Arbitraj a ICC. Aceasta interpretare, nu numai ca da efect prevederilor întregii convenții arbitrale [adica sub-clauzei 20.6 din CGC (astfel cum a fost modificată prin CSC) si anexa la oferta], dar si explica absenta cuvintelor “București” sau “Romania” langa sintagma “Curtea de Arbitraj Comercial International”. Partile nu au avut niciodată intenția de a alege ca instituție de arbitraj, -“instituția de arbitraj de pe langa Camera de Comerț si Industrie R_____.” Daca ar fi avut o astfel de intenție, ar fi prevazut-o in mod expres, fara a lașa loc de interpretări.

Presupusa “contradicție” ___________________.6 a CGC (astfel cum a fost aceasta modificata prin CSC) si anexa la oferta, nu exista daca cele doua prevederi sunt interpretate una prin cealalta, astfel cum este cerut de principiile aplicabile ale dreptului roman care sunt imperative.

Locul si limba arbitrajului nu au nici un fel de efect asupra instituției care administrează arbitrajul (in situațiile in care instituția de arbitraj este aleasa de parti). Este de esența arbitrajului internațional ca instituția competenta poate avea s_____ intr-o tara, in vreme ce, printre altele, membrii tribunalului pot fi rezidenți ai unor alte tari iar locul arbitrajului sa fie din nou in alta tara.

Limba si ,locul arbitrajului precum si dreptul material aplicabil, printre diferite alte aspecte, nu determina identitatea instituției care administrează un arbitraj internațional si, in mod sigur, nu pot ele insele sa dicteze alegerea unei instituții competente diferite de cea care a fost convenita in mod expres de către parti in convenția arbitrala încheiat de acestea.

Aceeași Curte Internaționala de Arbitraj s-a pronunțat pe aceleași aspecte lămurind si clarificând in mod definitiv aceasta pretinsa confuzie in interpretarea denumirii utilizate pentru instituția arbitrala aleasa.

Pentru toate aceste motive, instituția competenta in soluționarea disputei arbitrale dintre parti este Curtea de Arbitrai International de pe langa Camera de Comerț International de la Paris.

După cum se poate observa, dispozițiile arbitrului unic au fost generate de susținerile eronate si nelegale ale paratei, care au fost asimilate in mod mecanic nesocotind de fapt clauzele contractuale in raport de voința reala a pârtilor, de normele legale imperative de interpretare a contractului si natura neechivoca a Contractului tip-FIDIC.

De asemenea, prin pronunțarea acestei hotarari arbitrale s-au incalcat flagrant dispozițiile imperative ale legii, motiv prevăzut de art.608 alin (1) lit „h” din C__, fapt ce atrage după sine anularea hotărârii arbitrale pronunțate.

Critica adusa deciziei arbitrale din acest motiv se bazeaza pe interpretarea si intelegerea greșita a dispozițiilor imperative ale Codului Civil, respectiv a art.969, 970 vechiul Cod civil, potrivit caruia, “Convențiile legal făcute au putere de lege _____________________________________ si sub forma principiului forței obligatorii a contractului (“pacta sunt servanda”), acesta cuprinde regula de drept potrivit caruia, actul juridic încheiat se impune pârtilor întocmai ca legea, fiind obligatoriu si nu facultativ.

Pe cale de consecința, orice interpretare contrara echivalează cu incalcarea grava a principiului forței obligatorii a convenției încheiate de ambele parti.

Nesocotirea dispozițiilor contractuale ce reprezintă legea si voința pârtilor atrage după sine aplicarea greșita a legii privind competenta materiala a instanței arbitrale asa cum a fost agreata de către parti, prin incheierea clauzei compromisorii.

In plus, hotararea arbitrala a fost pronunțata împotriva si in pofida regulilor de intrepretare conținute de vechiul Codul civil roman, prevăzute de art. 977-985 vechiul Cod Civil, precum si a celor privitoare la arbitrajul institutionalizat, fapt ce susține pronunțarea hotărârii arbitrale cu incalcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Mai mult decât atat, convingerea instanței arbitrale a fost formata chiar si împotriva dispozițiilor propriului Regulament CIC, care potrivit art.1 alin (2), „Curtea este singura instituție abilitata sa administreze arbitraje in conformitate cu aceste reguli, inclusiv verificarea si aprobarea hotărârilor pronunțate in conformitate cu regulile

Hotararea arbitrala a fost pronunțata incalcand grav termenii convenției arbitrale a pârtilor, prin incalcarea grava si abuziva a regulilor legale de interpretare a clauzelor contractuale incheiate prin acordul de voința al pârtilor, precum si a regulii de drept a asimilării in legislația naționala a dispozițiilor Contractelor tip- FIDIC, prin care soluționarea disputelor arbitrale revine in mod absolut si fara echivoc Curții de Arbitraj International de pe langa Camera Internaționala de Comerț de la Paris.

In acest sens,  hotararea arbitrala nesocotește grav dispozițiile imperative ale legii romane, ale legii arbitrajului instituțional aplicabil in cauza, ale regulamentului instituției arbitrale aleasa de către parti prin voința contractuala, motiv pentru care hotararea arbitrala este nelegala fiind data cu incalcarea dispozițiilor imperative ale legii.

La dosar, au fost depuse o ________ inscrisuri: Anexa 1 – Decizia arbitrata definitiva pronunțata in Dosarul de arbitraj nr.xxxxx/MHM ia data de 29.09.2017, de către Curtea Internaționala de Arbitraj de pe langa Camera Internaționala de Comerț; Anexa 2 – Contractul nr.92/xxxxx/7.06.2011 privind „Proiectarea si execuția Autostrăzii Orastie-Sibiu, L__ 4:km 65+965 – km 82+070”; Anexa 3 – Condițiile generale de contract pentru echipamente si construcții inclusiv proiectare pentru echipamente electrice si mecanice si pentru clădiri si lucrări inginerești proiectate de către Antreprenor – din 1999 emise de Federația Internaționala a Inginerilor Consultanți („FIDIC”) modificate prin Condițiile Speciale ale Contractului („CSP”) pentru construcția proiectului , „Proiectarea si execuția Autostrăzii Orastie-Sibiu, L__ 4:km 65+965 – km 82+070”; Anexa 4 – Anexa la Oferta; Anexa 5 – Extras din “Arbitrajul intern si internațional.Texte.Comentarii.Mentaiitati”, C.H.B___ 2013, p.187, R___ B_____ B____; Anexa 6 – Extras din Regulile CIC ediția 2012, art. 1 alin (2); Anexa 7 – Extras din Regulile CIC ediția 2012, art. 1 alin (1); Anexa 8- Decizia arbitrata pronunțata in Dos arbitraj nr.xxxxx/MHM/20.02.2017;Hotararea arbitrata pronunțata in Dos arbitraj nr. xxxxx/MHM/20.06.2017;

Intimata C_______ NAȚIONALA DE A___________ A I______________ R______ S.A. (C.N.A.I.R. – S.A a formulat intampinare prin care a invocat:

I. Excepția necompetentei funcționale a secției de contencios administrativ si fiscal din cadrul curții de apel bucurești

Conform dispozițiilor art. 610 C.P.C. competenta de a judeca acțiunea in anulare revine curții de apel in jurisdicția careia a avut loc arbitrajul. In cazul de fata este vorba de Curtea de Apel București.

După cum bine se știe, delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala. Competenta materiala este reglementata de norme de ordine publica ce au caracter absolut si de la care părțile nu pot deroga.

In cauza, obiectul litigiului il reprezintă acțiunea in anulare impotriva Deciziei pronunțate in Dosarul nr. xxxxx/MHM/ de către ICC – International Court of Arbitration.

Contractul nr. 92/xxxxx/07.06.2011 pentru Proiectarea si Execuția Autostrăzii Orastie – Sibiu lot 4: 65+965 km – 82+070 km este un contract administrativ, intrucat a fost incheiat in urma desfășurării unei proceduri de achiziție publica. In speța, insa, obiectul cauzei nu-1 reprezintă anularea, rezolutiunea sau rezilierea acestui contract.

Instanța de contencios administrativ poate exercita un control de legalitate asupra unui act administrativ sau contract administrativ, numai ca in speța de fata nu a fost solicitat un asemenea control de legalitate.

Prin urmare, avand in vedere ca pretențiile Reclamantului izvorâte din contract au caracter comercial, consideram ca raportul juridic dedus judecații nu este unul de drept administrativ, ci unul de drept civil.

De altfel, in susținerea celor Tratate mai sus, vine si Decizia nr. 62/21.01.2016 (anexa 2) pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție a României, care a statuat intr-o speța similara, soluționând conflictul negativ de competenta, ca secția civila este cea care trebuie sa soluționeze litigiul.

Pe cale de consecința,  solicita  admiterea excepției necompetentei functioanale a Secției C_________ Administrativ si Fiscal si declinarea cauzei spre competenta soluționare Secției Civile din cadrul Curții de Apel București.

II. Pe fondul acțiunii in anulare, se solicita  respingerea acțiunii in anulare ca nefondata si neintemeiata pentru următoarele considerente:

Ambele Parti au convenit sa incheie un Contract in legătură cu Proiectul avand la baza Condiții Generale [CGC] guvernat de FIDIC (Cartea Galbena, ediția 1999), astfel cum a fost modificat prin Condiții Speciale [CSC] si Anexa la Oferta.

Ambele Parti au convenit ca orice diferend aparut in legătură cu Contractul de Lucrări sa fie soluționat pe calea procedurilor arbitrajului instituțional, unica problema aparuta fiind in legătură cu Instituția de Arbitraj competenta sa soluționeze disputa aparuta _____________________________> Reclamanta a susținut ca International Chamber of Commerce – International Court of Arbitration este competenta in acest caz, iar Parata a apreciat ca instituția competenta este Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României.

Pe acest aspect, Arbitrul Unic a retinut corect ca, printr-o interpretare sistematica si contextuala in conformitate cu legea romana, precum si printr- o interpretare care sa dea efect sensului termenilor conform principiului eficacității, nu are competenta sa se pronunțe pe cererea de arbitraj.

Arbitrul a retinut corect susținerile ambelor parti aflate in disputa, ca Anexa la Oferta prevalează aupra Condițiilor Speciale al Contractului si ca nture’prevederile din aceasta sunt aplicabile spetei.

F___ de aceste aspecte, in mod legal si temeinic, Arbitrul Unic a retinut Nsafalegerea „Curții de Arbitraj Comercial International” de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României, este de inteles si de acceptat si din perspectiva Pârtilor si a legaturilor Contractului de Lucrări cu Romania, a limbii contractului – romana, a a limbii arbitrajului – romana, a dreptului material aplicabil – roman, precum si a alegerii orașului ca loc de desfășurare al arbitrajului – București, Romania.

Toate aceste aspecte conduc spere concluzia ca Deciazia arbitrala este legala si netemeinica in sensul constatării lipsei de competenta a ICC Paris.

Mai mult, nu trebuie pierdut din vedere si aspectul ca, in timpul audierii susținute prin conferința telefonica, Reclamantul nu a contestat identitatea de nume a institutiei  de arbitraj cu cea din Romania.

Pe langa aceste aspecte, legalitatea si temeinicia Deciziei Arbitrale este intarita prin chiar modul de organizare al Paratei.

C.N.A.I.R. este o societate pe acțiuni cu unic acționar statul roman si care are ca sursa de finanțare fondurile publice. Sub acest aspect, cheltuirea banilor publici se face sub o atenta supraveghere si cu directive clare de a se minimiza orice chetuieli in măsură in care exista mai multe alternative. In cazul de fata, avand in vedere implicațiile financiare ale unui arbitraj, Reclamanta nu putea indica ca instituție arbitrala decât Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României intrucat costurile sunt cu mult reduse fata de costurile ce le implica un arbitraj in fata International Chamber of Commerce – International Court of Arbitration.

Pe cale de consecința, fata de cele expuse mai sus, solicita respingerea acțiunii in anulare si menținerea Deciziei privind Jurisdicția pronunțata in Dosarul nr. xxxxx/MHM/2017 de către International Chamber of Arbitration – International Court of Arbitration ca fiind legala si temeinica.

La dosar, se depun inscrisuri: extras din Portal privind insolventa E____________ T______ 98 SRL,  Decizia nr. 62/21.01.2016 pronunțata de către I.C.C.J. in dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

Prin Încheierea de sedinta din data de 10.07.2018, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia  a VIII contencios administrativ  si fiscal a admis exceptia necompetentei  functionale si a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Curtea de Apel Bucuresti, Sectia  a VI-a civila.

Cauza a fost repartizata Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, sub nr. XXXXXXXXXXX.

Asupra actiunii in anulare, Curtea constata urmatoarele:

Curtea retine ca partile au incheiat  Contractul nr. 92/xxxxx/7.06.2011 privind „Proiectarea si execuția Autostrăzii Orastie-Sibiu, L__ 4:km 65+965 – km 82+070, reclamantele avand calitatea de antreprenor, iar parata din speta, beneficiar.

Potrivit Convenției  arbitrale a părtilor,  inclusa in sub-clauza 20.6 [Arbitrajul] din Condițiile generale de contract („CGC”), asa cum au fost modificate prin condițiile speciale de contract („CSC”) , au fost prevazute urmatoarele:

Exceptând cazurile in care disputele se soluționează pe cale amiabila, orice disputa pentru care decizia CAD (daca exista) nu a devenit finala si obligatorie va fi soluționată prin arbitraj internațional. Daca nu se stabilește altfel de către ambele Parti:

(a) disputa va fi soluționată potrivit Regulamentului de Arbitrare al Camerei internaționale de Comerț,

(b) disputa va fi soluționată de către trei arbitri numiți in conformitate cu prevederile acestui Regulament, si

(c) arbitrajul va fi condus in limba de comunicare definite in sub-clauza 1.4 [Legea si Limba].

Prin Anexa la Oferta au fost  stabilite urmatoarele:

a) locul arbitrajului este București, Romania;

b) limba arbitrajului este romana, fiind si limba de comunicare asa cum a fost definita prin sub-clauza 1.4 din contract precum si Anexa la oferta;

c) numărul arbitrilor -1 (unul);

Astfel, potrivit  art. 2 din Contractului/Acord contractual Proiectare si Executie Autostrada Orastie –Sibiu, urmatoarele documente sunt considerate a forma, a fi citite si interpretate ca parte a prezentului contract, in aceasta ordine de prioritate:

a)      Acordul contractual,

b)      acte aditionale la acordul contractual, memorandum de intelegere,

c)       scrisoarea de atribuire

d)      scrisoarea de oferta

e)       conditiile speciale

f)        conditiile generale

g)      cerintele beneficiarului

h)      graficele

i)        Propunerea antreprenorului si alte documente ce reprezinta o parte integranta a contractului.

Convenția arbitrala încheiata de parti este compusa  din prevederile sub-clauzei 20.6 (asa cum a fost modificata prin CSC) si anexa la oferta, acestea trebuind sa fie citite si interpretate impreuna , dar in ordinea de prioritate aratata.

Prin urmare, in analiza dispozitiilor privind institutia arbitrala competenta,  Curtea retine ca Anexa la Oferta prevalează asupra Conditiilor Speciale ale contractului, avand prioritate.

Potrivit dispozițiilor art. 977 din vechiul Cod civil, „interpretarea contractelor se face după intenția ______________________________ iar nu după sensul literal al termenilor”.

Art.982 din vechiul Cod Civil prevede ca „toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dandu-se fiecărei intelesul ce rezulta din intregul act”.

Iar potrivit art. 978 din vechiul Cod Civil „când o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteza in sensul ce poate avea efect, iar nu in acela ce nu ar putea produce nici unul.”

În raport de faptul ca legea contractului este reprezentata de normele romane, de faptul ca  limba contractului  este romana ,  limba de arbitraj   este romana, iar locul arbitrajului este  la București, rezulta ca interpretarea corecta a mențiunii “Curtea de Arbitraj Comercial International”  este Curtea de Arbitraj International Comercial de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României .

Rezultă, astfel,  că există mai multe criterii care corespund principiului autonomiei de voință a părților potrivit căruia părțile au a___ ca soluționarea litigiului arbitral să se facă de către Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Este adevarat ca locul arbitrajului poate să fie pe teritoriul României, chiar dacă s_____ instituției arbitrale este în Paris, dar toate elementele care determina institutia arbitrala competenta sa solutioneze in baza clauzei compromisorii din contract trebuie evaluate impreuna si avuta in vedere intentia ____________________ privire la instituia arbitrala competenta sa judece in cauza, aceasta fiind cea din Bucuresti, respectiv, Curtea de Arbitraj International Comercial de pe langa Camera de Comerț si Industrie a României ..

Mai retine Curtea ca, ______________________________ arbitrajului a fost incheiat in luna iunie 2011, inainte de adoptarea Regulilor CIC din 2012, care prevad in art. 1 alin.2 ca , Curtea CIC este singurul organism autorizat sa administreze arbitraje conform regulilor CIC, prin urmare, la data incheierii contractului , partile nu puteau sa prevada noile dispozitii aplicabile regulilor CIC din 2012, in sensul ca unica autoritate care poate administra arbitraje conform regulilor CIC este numai Camera Internatională de Comerț de la Paris .

Pe de alta parte, este de retinut ca,  potrivit art. 619 alin.2 NCPC, precum și Regulilor de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial Internațional,  Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerț si Industrie a Romaniei   poate sa administreze regulile de procedura   alese de parti, adica  ale unei alte  institutii, cum sunt, de exemplu,  Regulile  CIC.

Din analiza întregii clauze arbitrale nu rezultă că voința părților este aceea ca litigiile supuse arbitrajului să fie soluționate de ICC Paris întrucât, dacă voința expresă a părților ar fi fost aceasta, părțile ar fi specificat de comun acord faptul că ICC Paris este competentă să soluționeze litigiile rezultate din executarea contractului, însă părțile au înțeles să nu specifice instituția de arbitraj, astfel că nu se poate interveni printr-o interpretare care să completeze voința părților exprimată prin clauza compromisorie.

Potrivit art. 20.6. din HG nr.1405/2010,  Arbitrajul

    Exceptând cazurile în care disputele se soluționează pe cale amiabilă, orice dispută pentru care decizia CAD (dacă există) nu a devenit finală și obligatorie va fi soluționată prin arbitraj internațional. Dacă nu se stabilește altfel de către ambele Părți:

    (a) disputa va fi soluționată potrivit Regulamentului de Arbitrare al Camerei Internaționale de Comerț,

    (b) disputa va fi soluționată de către trei arbitri numiți în conformitate cu prevederile acestui Regulament, și

    (c) arbitrajul va fi condus în limba de comunicare definită în Sub-Clauza 1.4 [Legea și Limba].

HG nr. 1405/2010 introduce obligativitatea folosirii condițiilor contractuale FIDIC pentru obiective de investiții din domeniul i______________ de transport de interes național, finanțate din fonduri publice.

Conform art. 2 al acestui act normativ, a fost instituită în sarcina unităților aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor și I______________ obligația de a folosi condițiile contractuale FIDIC la încheierea contractelor de lucrări pentru obiective de investiții din domeniul i______________ de transport de interes național .

Însă dispozitiile privind implementarea in legislatia romana a contractelor de tip FIDIC, prin HG nr. 1405/2010, nu prevad o anume institutie de arbitraj sau reguli de arbitrare , ci fac referire  doar la faptul ca disputele vor fi soluționate prin arbitraj internațional, or Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este o instituție permanentă de arbitraj, care are  misiunea de a organiza arbitrajul intern și internațional , precum și alte modalități alternative de soluționare a litigiilor.

În consecinta, fata de toate  aceste considerente, nu poate fi reținut motivul de anulare întemeiat pe prevederile art. 608 lit.c)  NCPC.

In ceea ce priveste motivul de anulare intemeiat pe lit.h) a art. 608 NCPC,  Curtea retine ca, in sustinerea competentei tribunalului arbitral de la Paris,  reclamantele nu au aratat dispozitia de ordine publica incalcata,  prevederile  art. 969, art.970, art.977, art. 985 Vechiul Cod civil sau dispozitiile HG nr. 1405/2010 neavand  caracter de ordine publica și nici  continutul unor norme imperative ale legii,    iar motivele  aratate de petente privesc  modul in care tribunalul arbitral de la Paris a interpretat clauzele contractuale și nu aplicarea și interpretarea unor  dispozitii imperative ale legii.

Or, motivul de anulare intemeiat pe lit. h)  al art.  608 NCPC are in vedere incalcarea  ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispoziții imperative ale legii, aspecte care nu sunt incidente speței.

In consecinta, pentru motivele retinute, Curtea va constata actiunea in anulare nefondată si o va respinge conform art. 613 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petentele A______ S.P.A., E____________ T______ 98 S.R.L. și A_______ S.A., toate cu s_____ a___ în București, ___________________, sector 4, împotriva deciziei arbitrale din 29.09.2017, pronunțate de către Curtea Internaționala de Arbitraj de pe langa Camera Internaționala de Comerț Paris, în dosarul nr.xxxxx/MHM, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE A___________ A I______________ R______ S.A., cu s_____ în București, _______________________. 38, sector 1.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la C.A.B. – Secția a VI-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2019.

PREȘEDINTE,

  M______ I____ B____-P________ GREFIER,

F_________ D______

Red.M.I.B.P.

4 ex.

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro