Urmaşii Ancăi Petrescu se luptă cu Statul Român, pentru deţinerea mărcii Casei Poporului. Un şir lung de procese are loc în instanţe, cu un uşor avantaj al moştenitorilor arhitectei care a semnat proiectul impozantului edificiu.

R O M Â N I A

       CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

     SECȚIA A IV-A CIVILĂ

     DECIZIA CIVILĂ NR. 1254 A

     Ședința publică din data de 24.10.2018

Curtea constituită din:

       Președinte: M____ D_____ O ancea

Judecător: L____ E____ F____

      Grefier: M_______ V________ B___

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantele-reclamante M_______- P_______ A___ G________ C_______ și M_______-P_______ S_______ A__-M____ , împotriva sentinței civile nr. 885/14.06.2017, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât P__________ României – C_____ Deputaților , în cauza având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.

Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.10.2018, 24.10.2018,  când a decis următoarele:

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de  22.02.2016, sub nr. dosar XXXXXXXXXXX, reclamantele M_______-P_______ A___ G________ C_______ și M_______ – P_______ S_______ A__-M____ a u chemat în judecată pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună: în temeiul art. 139 alin. 3 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe să dispună încetarea provizorie de folosire și exploatare, fără drept, de către pârât a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la Proiectul Complex al Casei Republicii (actual Palatul Parlamentului); în temeiul art. 36 alin. 2 și art. 37 alin. 1 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice să interzică pârâtului să folosească iară consimțământul titularului, respectiv al reclamantelor, drepturile conferite și protejate de cele 7 (șapte) certificate de marcă, respectiv marca nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx și nr. xxxxxx.

În motivarea acțiunii lor, reclamantele au arătat că prin deciziile nr. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx, nr. xxxxx și nr. xxxxx, toate din data de 25.11.2013, O.S.I.M. a admis toate cele 7 (șapte) cereri de înregistrare marcă, anterior obținerii celor 7 (șapte) certificate de marcă, defuncta M_______-P_______ M___-A___-V_______ obținând Brevetul de invenție nr. xxxxxx/30.07.2008 emis de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și Brevetul European de invenții nr. xxxxxxx/18.08.2010 emis de Biroul European Pentru Brevete.Ulterior, în data de 29.11.2013 defuncta M_______-P_______ M___-A___-V_______ a obținut și certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. xxxxxx/29.11.2013. Mai mult decât atât, defuncta M_______-P_______ M___-A___-V_______ deține și drepturile de autor în legătură cu Proiectul complex al Casei Republicii, așa cum rezultă din adresa nr. 1834/17.08.2001 eliberată de Guvernul României – Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).

Conform art. 139 din Legea nr. 8/1996 ,  titularii drepturilor recunoscute și protejate prin lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

Apreciază că în cauză este justificată acordarea daunelor morale către reclamantele M_______-P_______ A___-G________-C_______ și M_______-P_______ S_______ A__-M____, moștenitoarele defunctei A___ P_______, în cuantum de 10.000.000 euro euro/an, în total 30.000.000 euro, pentru încălcarea cu intenție directă a dreptului la recunoașterea paternității operei sale, a calității de creator.

Acțiunile pârâtului P__________ României – C_____ Deputaților întrunesc elementele răspunderii civile delictuale, întrucât acesta utilizează fără drept în materiale publicitare elementele figurative ale certificatelor de marcă deținute de autoarea reclamantelor și permite comercializarea în magazinul situat în incinta Palatului Parlamentului a produselor contrafăcute ce conțin aceleași elemente figurative protejate de certificatele de marcă, revenindu-i un procent considerabil din vânzarea acestora, încălcând drepturile succesoarelor defunctei A___ P_______ oferite și protejate de cele 7 (șapte) certificate demarcă, de certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr.xxxxx/29.11.2013 de Brevetului de invenție nr. xxxxxx/30.07.2008 și Brevetul European de invenții nr. xxxxxxx/18.08.2010.

Terții pot folosi invenția, numai cu autorizația titularului brevetului de invenție, încălcarea dreptului de folosință exclusivă dă dreptul titularului de brevet la despăgubiri.

Fapta ilicită săvârșită de pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților constă în utilizarea și exploatarea fără consimțământul titularului, a drepturilor conferite autoarei reclamantelor, de cele 7 (șapte) certificate de marcă, de certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. xxxxxx/29.11.2013, de Brevetului de invenție nr. xxxxxx/30.07.2008, de Brevetul European de invenții nr. xxxxxxx/18.08.2010 și de calitatea de autor a operei „Proiectul complex al Casei Republicii”, recunoscută și prin adresa nr. 1834/17.08.2001 eliberată de Guvernul României – Oficiul Român pentru Drepturile de Autor..

Reclamantele, în calitate de succesoare ale defunctei A___ P_______, au suferit atât un prejudiciu material constând în câștigul nerealizat prin valorificarea drepturilor conferite de lege, pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților încasând pe nedrept contravaloarea produselor comercializate ce conțin elementele figurative protejate de certificatele de marcă, dar și un prejudiciu moral, prin nesocotirea respectului datorat autorului operei Edificiul _________________ Republicii (actual Palatul Parlamentului). 

Prejudiciul material este cert și rezultă din veniturile realizate pe nedrept de pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților în anii bugetari 2013-2016, conform hotărârilor Camerei Deputaților nr. 1/22.01.2013, 32/19.11.2013 și 66/09.12.2014 privind Bugetul Camerei Deputaților constând în contravaloare biletelor din vizitele făcute de turiști pentru a vedea opera de artă a Edificiului Complex Palatul Parlamentului și din vânzarea produselor contrafăcute cu imaginea acestei invenții arhitecturale, prin prejudiciu direct înțelege prejudiciul cauzat printr-o legătură cauzală directă și nemijlocită, cât și printr-o legătură cauzală, indirectă, mediată. Prin caracterul personal al prejudiciului înțelegem că persoana care a suferit un prejudiciu injust cauzat are dreptul de pretinde repararea lui.

În tot acest interval de timp, reclamantele nu au putut beneficia de drepturile de proprietate intelectuală lăsate moștenire de la mama lor, defuncta A___ P_______.

Pierderea unei șanse este un prejudiciu care constă în pierderea posibilității de a beneficia de o împrejurare sau de un element favorabil victimei.

Prejudiciul este direct, fiind consecința faptei ilicite săvârșită de pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților care a încălcat drepturile și interesele succesoarelor defunctei A___ P_______ decurgând din deținerea în exclusivitate a celor 7 (șapte) certificate de marcă, a certificatului de înregistrare a desenului/modelului nr. xxxxxx/29.11.2013, a Brevetului de invenție nr. xxxxxx/30.07.2008, a Brevetului European de invenții nr. xxxxxxx/18.08.2010 și din calitatea de autor a operei „Proiectul complex al Casei Republicii.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, aceasta există după cum s-a arătat ,prejudiciul fiind consecința directă a faptei ilicite comise de pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților prin încălcarea drepturilor protejate prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Cât privește vinovăția, aceasta este dovedită întrucât fapta delictuală săvârșită cu intenție de pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților îi este imputabilă, aceasta cunoscând încălcarea legilor menționate asupra, emise chiar de către acesta în calitate de autoritate legiuitoare și intrate în vigoare la 3 (trei) zile de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.

Cât privește cererea de încetarea  provizorie de folosire și exploatare, fără drept, de către pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la Proiectul complex al Casei Republicii (actual Palatul Parlamentului), aceasta este justificată, întrucât acțiunile ilicite întreprinse de pârât sunt actuale, riscând să cauzeze un prejudiciu greu de reparat reclamantelor care resimt cu intensitate, în special în plan social, consecințele negative ale actelor de uzurpare și de contestare a calității de autor a defunctei A___ Patrescu, inclusiv în urma campaniei defăimătoare întreprinse de pârât.

În drept: art. 36 alin. 1 și 2, art. 37 din Legea 84/1998, art. 30 din Legea 129/1992, art. 12 și 139 alin. l din Legea nr. 8/1996, art. 31 alin. 1 din Legea nr. 64/1991.

Prin întâmpinarea din data de 21.12.2016 pârâta  C_____ Deputaților   a solicitat  respingerea acțiunii reclamantelor, în esență  pentru următoarele considerente:

C_____ Deputaților este titulară a dreptului de administrare asupra obiectivului de investiții „Palatul Parlamentului, actualmente imobilul „Palatul Parlamentului”.  Documentele emise de ORDA ca și Brevetul de invenție nr.xxxxxx eliberat de către OSIM la data de 30.07.2008, au fost acordate pentru soluția tehnică aplicată construcției în calitatea doamnei arhitect A___ P_______ de șef proiect complex Casa Republicii, fără a-i conferi însă legitimitate asupra dreptului de exploatare a imobilului Palatul Parlamentului cu atât mai puțin a imaginii Palatului Parlamentului, bun proprietate publică a statului și aflată în administrarea Camerei Deputaților.

În cauză nu poate fi reținută existența unor drepturi exclusive de proprietate intelectuală și proprietate industrială ale reclamantelor asupra imobilului „Palatul Parlamentului” și imaginii acestui imobil, care se află în proprietatea publică a statului și în administrarea Camerei Deputaților, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii astfel cum a fost formulată, pe toate capetele de cerere, inclusiv în privința cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 885/14.06.2017, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea introdusă de reclamantele M_______-P_______ A___ G________ C_______ și M_______-P_______ S_______ A__-M____ în contradictoriu cu pârâtul P__________ României – C_____ Deputaților.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat acțiunea prin prisma drepturilor de proprietate intelectuală pretins a fi încălcate, pentru fiecare în parte făcând o analiză a îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii specifice, pentru încălcarea acestora.

Dreptul de autor. Prin primul petit al acțiunii s-a solicitat ca în condițiile art. 139 alin 3 lit. a, teza a II-a din Legea nr. 8/1996  să se dispună încetarea provizorie de folosire și exploatare, fără drept, de către pârâtă a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la  Proiectul complex al Casei Republicii (actual Palatul Parlamentului), iar prin petitul patru s-a solicitat în temeiul art. 12 și 139 alin. 3 lit. a) teza I-a din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe să interzică pârâtului să utilizeze opera Proiectul complex al Casei Republicii fără consimțământul reclamantelor.

S-a invocat existența unui drept de autor al autoarei reclamantelor, cu privire la Proiectul complex al Casei Republicii (actual Palatul Parlamentului).

Astfel, potrivit textului normativ indicat de reclamante, dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. Instanța judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie.

Tribunalul a analizat, în contextul susținerilor reclamantelor, dacă acestea au făcut dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat.

Se arată, la punctul  8 al acțiunii dedusă judecății, că autoarea reclamantelor, a deținut dreptul de autor asupra Proiectul complex al Casei Republicii.

Dreptul de autor invocat este cel prevăzut de art. 7 lit. h din Legea nr. 8/1996, respectiv „c onstituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură”.

Tribunalul a constatat ca prim aspect, că nu este contestat dreptul de autor deținut de autoarea reclamantei asupra „ Proiectului complex al Casei Republicii – Casa Poporului „ – ca operă arhitecturală și asupra planșelor, machetelor și lucrărilor grafice ce formează proiectul de arhitectură, transmis reclamantelor în condițiile art. 11 alin 2 din Legea nr. 8/1996, pârâta invocând prin întâmpinarea sa calitatea de „administrator” al Casei Poporului, neatribuind altcuiva calitatea de arhitect.

  Astfel, reclamantele, în calitatea acestora de moștenitoare ale autorului  unei opere au următoarele drepturi morale: dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică; dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei,  dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa;

Potrivit art. 13 din Legea nr. 8/1996 utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă; închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; radiodifuzarea operei; retransmiterea prin cablu a operei; realizarea de opere derivate.

   În ceea ce privește încălcarea drepturilor morale de autor, tribunalul a reținut că nu s-a făcut o astfel de dovadă de către reclamantă. Astfel, opera a fost adusă la cunoștința publică anterior schimbărilor politice din România, în contextul dictaturii comuniste, reclamantele  afirmând că încă de la început, autoarea lor a fost identificată ca fiind persoana care a creat din punct de vedere arhitectural această operă.

   În ceea ce privește dreptul moral de a fi recunoscut ca autor al operei, tribunalul a reținut că în speță se referă la dreptul autoarei reclamantei de a fi recunoscută ca autor al operei arhitecturale, chestiune ce nu a fost negată de pârâtă prin întâmpinarea sa, nefăcându-se de asemenea nici o dovadă a unei negări a acestei calități.

În contextul descrierii faptelor ilicite săvârșite de pârâtă, în cadrul cererii de chemare în judecată, reclamantele nu au avut în vedere încălcarea unui  „drept de autor”. Astfel, când reclamantele solicită a se constata că li s-a adus o încălcare a drepturilor de proprietate intelectuale deținute, ca urmare a utilizării unor materiale publicitare, se face referire doar la o încălcare a dreptului al marcă, ce va fi analizat ulterior, nu și a dreptului de autor.

Totuși, având în vedere că reclamantele nu s-au oprit asupra fiecărui drept de proprietate intelectuală invocat și nu au arătat care este modalitatea efectivă prin care fiecare  din acesta au fost încălcate, tribunalul, făcând o apreciere globală, aplicând faptele descrise ca fiind cauzatoare de prejudicii, prin raportare la fiecare drept de proprietate  intelectuală deținut.

Tribunalul a reținut că arhitectul are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera de arhitectură, inclusiv de a consimți utilizarea operei de către alții, iar utilizarea operei dă naștere la mai multe drepturi patrimoniale, între care, spre exemplu, cel de a reproduce opera, însă tribunalul a constatat că reproducerea operei nu se referă la transmiterea unei imagini fotografice cu aceasta, ci la a replica efectiv opera arhitecturală.          

Astfel, dreptul de autor nu este definit ca un drept de proprietate în sensul unui drept real, ci este un drept complex de sine-stătător (drept de creație intelectuală, care are elemente de drept real și asemănări cu drepturile de creanță), acesta coexistând în această ipoteză alături de un drept de proprietate asupra construcției în care s-a înglobat creația autorului operei arhitecturale, deținut de titularul acestui drept.

  Prin urmare, tribunalul a constatat că reclamanta trebuia să dovedească în acest context, prin prisma dreptului de autor prev. de art. 7 lit. h din Legea nr. 8/1996,  că s-a realizat o comunicare publică în sensul art. 15  a operei arhitecturale și nu o comunicare a imaginii a unei construcții, a unui bun corporal în care s-a concretizat opera creată de autor,  ce aparține unui proprietar, fie el chiar și statul român. Or, în speță, utilizarea imaginii construcției „Casa Poporului” și a unor produse ce conțin acest element figurativ nu constituie o încălcare a dreptului autorului operei arhitecturale de a autoriza comunicarea publică a operei arhitecturale, ceea ce s-a  comunicat public este imaginea bunului corporal, opera arhitecturală având un conținut mult mai vast decât imaginea finală a construcției transpusă fotografic. Tribunalul a constatat că nu s-a invocat care anume drept patrimonial de autor ar fi fost încălcat, dar constatată că dreptul de a autoriza sau interzice reproducerea operei nu a  fost încălcat, nu s-a dovedit o încercare de a reproduce Casa Poporului.

Dreptul de a autoriza sau interzice distribuirea operei arhitecturală cuprinde în materialitatea sa vânzarea nu a unor fotografii ale construcției ci vânzarea ori transmiterea întregului concept arhitectural.

Tribunalul a reținut că încălcarea dreptului de autor al arhitectului se analizează în strânsă legătură cu prevederile art. 84 din legea nr. 8/1996, potrivit cărora „studiile și proiectele de arhitectură și urbanism expuse în apropierea șantierului operei de arhitectură, precum și construcția realizată după acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel. Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parțial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.”      

Prin urmare, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada unor încălcări de ale dreptului de autor al autoarei reclamantelor cu privire al opera arhitecturală, Proiectul complex al Casei Republicii, nefiind incident pe cale de consecință art. 139 din Legea nr. xxxxx, iar în lipsa unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu se poate reține în acest context o răspundere civilă delictuală pentru încălcarea normelor de drept relative la dreptul de autor, în condițiile art. 1349 și urm. c.civ, neputând fi obligat pârâtul la cele solicitată prin petitele relative la dreptul de proprietate.

  Dreptul la marcă.   Prin cel de al doilea capăt de cerere s-a solicitat să se interzică pârâtului să folosească fără consimțământul titularului de marcă, respectiv al reclamantelor drepturile conferite și protejate de cele 7 certificate de marcă.

Astfel, reclamantele au făcut dovada că sunt titularele dreptului privind mărcile înregistrate nr. MN127465, depozit M2013 xxxxx/11.06.2013; nr. MN127466, depozit M2013 040 31/11.06.2013; nr. MN127467, depozit M2013 xxxxx/11.06.2013; nr. MN127468, depozit M 2013 xxxxx/11.06.2013; nr. MN xxxxxx, depozit M2013 xxxxx/11.06.2013; nr.  MN127470, depozit M 2013 xxxxx/11.06.2013. Mărcile au fost înregistrate pentru clasele 16,18,24,35,41,42. Descriind mărcile, tribunalul a constatat că acestea sunt mărci combinate, individuale, ce reprezintă imagini plane sau vederi de ansamblu ale Casei Poporului, numele  și semnătura arhitectului A___ P_______.

          Potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

           Potrivit alin. 2 din Legea nr. 84/1998 titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.

          Ceea ce au invocat reclamantele în cererea de chemare în judecată este că pârâtul utilizează fără drept, în materiale publicitare elemente figurative ale certificatelor de marcă  deținute de autoarea acestora și permite comercializarea în magazinul situat în incinta Palatului Parlamentului a produselor contrafăcute ce conțin aceleași elemente figurative.

Drepturile conferite de marca anterioara sunt protejate împotriva folosirii, pentru produse/servicii identice sau similare, a unui semn identic sau similar cu marca anterioara, daca exista un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a semnului cu marca.

Riscul de confuzie poate privi conf uzia directa, respectiv riscul substituirii involuntare a produselor marcate de semnele aflate in conflict ori riscul atribuirii aceleiași proveniențe produsului marcat de semnul folosit pentru a marca produsele cu cel marcat de marca anterioara, sau confuzia indirecta, respectiv riscul considerării ca între cei doi producători diferiți ar exista vreo legătura economica, juri dica, etc. Riscul de asociere nu constituie o alternativa la riscul de confuzie, iar cel dintâi nu îl implica cu necesitate pe cel din urma. Riscul de asociere implica cu necesitate posibilitatea pentru consumatorul mediu vizat ca, la momentul confruntării cu unul dintre semne, acesta sa ii amintească celalalt. Riscul de confuzie trebuie apreciat global, ținând seama de toți factorii pertinenți in speța, aprecierea globala implicând o anumita interdependenta _______________________ considerare, in special, similaritatea mărcilor si cea a produselor/serviciilor marcate, un grad scăzut de similaritate _____________________________ fi compensat de un grad ridicat de similaritate între mărci și invers.

Acțiunea în contrafacere este un mijloc specific de apărare a dreptului exclusiv de proprietate intelectuală care poartă asupra unui bun imaterial . Prin ea, titularul își poate revendica dreptul asupra mărcii și poate cere sancționarea actelor de încălcare a drepturilor asupra mărcii, poate obține dubla satisfacție a revendicării bunului și a reparației prejudiciului sau, pur și simplu, obligarea uzurpatorului de a înceta actele de uzurpare atunci când acestea s-au produs, fără dezdăunare. Ca atare, tribunalul reține că  prejudiciul și reaua credință nu sunt condiții de admitere a acțiunii în contrafacere, aceasta o deosebește esențial de acțiunea în răspundere civilă delictuală.

Astfel, este necesar ca titularul mărcii înregistrate să facă dovada că o marcă identică sau similară este folosită de pârât, existând pe cale de consecință riscul de confuzie sau asociere între acestea.

În dovedirea actelor de încălcare a mărcilor, reclamanta a administrat proba cu înscrisuri, reprezentată de o adresă a pârâtului, către reclamante, prin care invocau dreptul de administrare asupra imobilului, precum și că mărcile înregistrate de autoarea reclamantelor sunt litigioase.

Pârâta prin întâmpinarea sa nu a negat, dar nici nu a confirmat acte de folosire efectivă a mărcilor figurative ale reclamantei, arătând în concret doar că utilizarea de către P__________ României a imaginii „Palatului Parlamentului – Casa Poporului” este anterioară înregistrărilor mărcilor de către autoarea reclamantei.

Astfel, tribunalul a constatat că reclamantele nu au indicat și făcut dovada semnelor utilizate de pârâtă, contextul utilizării acestora, serviciile în legătură cu care s-au folosit semne identice sau similare.

Tribunalul a reținut că înainte de a proceda la analiza mărcilor aflate in conflict, trebuie apreciat așadar, asupra identității sau similarității produselor sau serviciilor marcate de acestea. Simplul fapt ca produsele se afla in aceeași clasa nu prezintă nici o relevanta, produse/servicii din aceeași clasa putând fi diferite, iar produse/servicii din clase diferite putând fi similare. Ceea ce invocă în mod generic reclamantele este vânzarea de către pârâtă a unor materiale publicitare ce conțin imaginea Casei Poporului, fără a administra probatoriu specific, prin indicarea efectivă a imaginii Casei Poporului efectiv folosită, în sensul dacă este vorba de exact imaginile incluse în marcă și de numele si semnătura arhitectului sau de alte imagini, fotografii cu clădirea ce reprezintă în prezent Palatul Parlamentului din România.

Chiar dacă s-ar pleca de la premisa unor „produse identice”, în lipsa unor probe efective cu privire la semnele efectiv folosite de pârâtă, tribunalul nu a făcut o analiză a gradului de similaritate a semnului cu marca anterioara, a percepției de ansamblu a fiecăruia dintre semnele aflate în conflict.

Nu au fost avute  în vedere imaginile aflate pe diversele site-uri a căror print-screen-uri au fost depuse de reclamante, nefiind dovedită nici o legătură între aceste imagini și materialele publicitare pretins vândute de pârâtă, la care se face referire în acțiunea de chemare în judecată.

În aprecierea globala a riscului de confuzie, in ceea ce privește similaritatea vizuala, sau conceptuala a mărcilor aflate in conflict, trebuie sa fie fondata pe impresia de ansamblu produsa de acestea, ținând cont in special de elementele lor distinctive si dominante, astfel că tribunalul reține că element dominant în mărcile reclamantelor este numele și semnătura arhitectului și nu poza unei clădiri a cărei funcționalitate s-a modificat în timp. Ca urmare, un semn reprezentând o simplă poză poate conceptual să identifice efectiv funcționalitatea imobilului reprezentat, în speță palatul parlamentului, însă aceeași poză asociată numelui unui arhitect poate reprezentata un concept ce conduce la ideea unui serviciu în legătură cu această activitate.

Desene și modele. Așa cum arată reclamanta potrivit art. 30 din Legea 129/1992  pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a împiedica utilizarea lor de o terță parte care nu dispune de consimțământul său. Titularul are dreptul de a interzice terților să efectueze, fără consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.

Autoarea reclamantei și-a înregistrat desenul/modelul mod de aranjare a unei incinte,  conform  certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. xxxxxx/29.11.2013.

Prin  probele administrate, reclamantele nu au făcut dovada că modelul/desenul ce vizează modalitatea de aranjare a incintei, ce reprezintă Proiectului complex al Casei Republicii – Casa Poporului, astfel cum a fost înregistrat, ar fi făcut obiectul unei reproduceri, comercializări, oferire spre vânzare, punere pe piață, import, export sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.

          Tribunalul a reținut că în analiza încălcării drepturilor izvorâte dintr-un desen/ model trebuie să pornească de la definiția acestuia, respectiv  aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia. Prin urmare, analiza se subsumează schițelor astfel cum acesta a fost înregistrate și cum se regăsesc în certificatul doveditor al dreptului asupra acestuia, neputându-se pune un semn de echivalență între acestea și imaginea propriu-zisă a clădirii, imaginea fotografică a acesteia, din care modalitatea de aranjare a incintei nu se poate observa.

            Brevete de invenții. Potrivit art. 31 din Legea nr. 64/1991 brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa durată.

             Este interzisă efectuarea fără consimțământul titularului a următoarelor acte:          a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs; b) utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

            Tribunalul a constatat că prin acțiunea reclamantelor nu se invocă  vreun act de exploatare a invenției „edificiu complex” pentru care s-a eliberat brevetul de invenții nr. xxxxxx/30.07.2008. Tribunalul a observat că brevetul de invenții a avut în vedere un anume procedeu de edificare a unui edificiu complex, neafirmându-se nici prin cererea de chemare în judecată că pârâtul ar încercat utilizarea procedeului, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat.

            Astfel, constatând că tribunalul nu a reținut, prin raportare la probele administrate, la prevederile art. 249 c.pr.civ. nici o încălcare a pârâtului cu privire al vreun drept de proprietate intelectuală aparținând reclamantelor , a respins în tot acțiunea.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel reclamantele M_______- P_______ A___ G________ C_______ și M_______-P_______ S_______ A__-M____ .

  În motivarea apelului se arată că prima  instanță  nu a  sesizat   petitul acțiunii   compus  din  primele  5 capete de  cerere ,   prin care se   solicită   obligarea   pentru  viitor   a   pârâtei de a înceta folosirea și exploatarea drepturilor de  proprietate   intelectuală   aparținând  reclamantelor, reținând   greșit că  erau necesare  dovezi pentru acțiunile  din trecut.   

Instanța de fond a nesocotit aplicarea criteriului originalității în cazul operei de arhitectură identificat a fi „Proiectul complex al Casei Republicii – Casa Poporului”, criteriu potrivit cu care arhitectul este protejat ca artist creator de forme originale, având între altele dreptul de a se opune la reproducerea operei fără consimțământul său.

            Apelantele au mai arătat că motivarea judecătorului,  în sensul  că  nu s-a făcut dovada unor încălcări ale dreptului de autor al autoarei reclamantelor cu privire la opera arhitecturală, Proiectul Complex al Casei Republicii, este eronată  și a condus la omiterea  pronunțării asupra  primului capăt de cerere:  încetarea provizorie de folosire și exploatare, fără drept, de către pârât a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la «Proiectul complex al Casei Republicii» (actual Palatul Parlamentului)”.

De asemenea, judecătorul fondului a ignorat cu desăvârșire precizarea făcută de co-reclamante la cererea instanței, înregistrată la 28.04.2016, în care s-a arătat valoarea despăgubirilor materiale și morale, calculate distinct pentru încălcarea drepturilor, fiind așadar lipsită de fundament „aplicarea globală” din sentința apelată.

Deși evocă drepturile morale ale autorului operei de arhitectură Casa Republicii, inclusiv pe cel enumerat de art. 10, lit. d) din Legea nr. 8/1996,   tribunalul  a ignorat cu desăvârșire apărările pârâtei C_____ Deputaților, precum și dovezile  propuse spre administrare .   Astfel, pârâta face vorbire de bugetele anuale ale Camerei Deputaților  în care s-au prevăzut în mod distinct  structura cheltuielilor alocate de la bugetul de stat… pentru execuția lucrărilor necesare la obiectivul «Palatul Parlamentului» “. Cu alte cuvinte, s-au făcut succesiv modificări operei de arhitectură  Casa Republicii (Palatul Parlamentului) fără să existe însă consimțământul autorului care se opune oricărei modificări a operei de arhitectură.

           Cât privește dreptul (drepturile) de marcă ale reclamantelor: „în aprecierea globală a riscului de confuzie, în ceea ce privește similaritatea vizuală, sau conceptuală a mărcilor aflate în conflict, trebuie să fie fondată pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante, astfel că tribunalul reține ca element dominant în mărcile reclamantelor este numele și semnătura arhitectului și nu poza unei clădiri a cărei funcționalitate s-a modificat în timp. Ca urmare, un semn reprezentând o simplă poză poate conceptual să identifice efectiv funcționalitatea imobilului reprezentat, în speță Palatul Parlamentului, însă în aceeași poză asociată numelui unui arhitect poate reprezenta un concept ce conduce la ideea unui serviciu în legătură cu această activitate”.

            Această motivare excede, ca de altfel și celelalte alocate de judecătorul fondului drepturilor de marcă, obiectivului cererii introductive de instanță, numerotat cu cifra „2 “: „ În temeiul art. 36 alin. 2 și art. 37 alin. l din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice să interzică pârâtului să folosească, fără consimțământul titularului, respectiv al reclamantelor, drepturile conferite și protejate de cele 7 (șapte) certificate de marcă, respectiv marca nr. xxxxxx,  nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx, nr. xxxxxx și nr. xxxxxx”.

            Sumele de bani cerute prin precizarea din dat de 28.04.2016, cu titlu de despăgubiri morale cuvenite pentru ultimii trei ani și despăgubiri materiale pentru aceeași perioadă,  au fost probate ca atare de reclamantă și își au izvorul în dispozițiile art. 36 alin. l și 2 coroborate cu cele ale art. 37 alin. l și 2 din Legea nr. 84/1998 și cu cele ale art. 1349 și urm. C. civ., nefiind contestată de tribunal nici existența în patrimoniul reclamantelor a dreptului exclusiv asupra mărcilor, nici calitatea de „solicitant al cererii de înregistrare a mărcii” a autorului reclamantelor.

             Cât privește desenele și modelele industriale, deși  au fost evocate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 129/1992, tribunalul a motivat că: „Prin probele administrate, reclamantele nu au făcut dovada că modelul/desenul ce vizează modalitatea de aranjare a incintei, ce reprezintă Proiectul complex al Casei Republicii – Casa Poporului, astfel cum a fost înregistrat, ar fi făcut obiectul unei reproduceri, comercializări, oferiri spre vânzare, punere pe piață, import, export sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri”.

Mai întâi este incontestabil că autoarea reclamantei și-a înregistrat desenul/modelul mod de aranjare a unei incinte, conform certificatului de înregistrare a desenului/modelului nr. xxxxxx/29.11.2013. Palatul Parlamentului – Casa Republicii este în întregime o incintă, fiind înconjurată de zidul (construcție) existent. Or, așa cum o atestă întâmpinarea pârâtei „prin Hotărârea Guvernului nr. 246 privind unele măsuri referitoare la obiectivul de investiții „ Casa Republicii…, s-a aprobat  continuarea lucrărilor de proiectare și execuție la Palatul Parlamentului (fost Casa Republicii)… ” . De asemenea, din înscrisurile propuse spre administrare de pârâtă și încuviințate de instanță, (anunțurile de atribuire) rezultă indubitabil că pârâta a angajat prin licitație publică, între altele, „servicii de arhitectură, servicii de inginerie și servicii integrate de inginerie, servicii de amenajare urbană și servicii de arhitectură peisagistică … “.

           Cât privește cele două brevete de invenții (național și european) „Tribunalul constată că prin acțiunea reclamantelor nu se invocă vreun act de exploatare a invenției «edificiu complex» pentru care s-a eliberat brevetul de invenție nr. xxxxxx/30.07.2008″. Mai întâi, se observă că nu se face vorbire în niciun fel și de brevetul european de invenții nr. xxxxxxx/18.08.2010. Prima instanță a ignorat împrejurarea că reclamantele au cerut tribunalului ca „În temeiul art. 31 alin. l din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție să interzică pârâtului să exploateze Edificiu Complex, fără consimțământul reclamantelor…”referindu-se așadar la interzicerea pentru viitor, a pârâtei, de a efectua oricare dintre actele enumerate de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 64/1991.

Apelul este nefondat.

O primă critică  vizează  neobservarea   de  către  prima  instanță  a  petitului acțiunii   compus  din  primele  5 capete de  cerere  ,   prin care se   solicită   obligarea   pentru  viitor   a   pârâtei de a  înceta folosirea și  exploatarea  drepturilor de  proprietate   intelectuală   conferite reclamantelor  cu privire  la  Proiectul  complex  al  Casei  Republicii  ( actual  Palatul   Parlamentului).  În opinia  apelantelor – reclamante ,  din  moment ce solicitarea  are  ca obiect  încetarea  în  viitor  a  unor  acțiuni de  încălcare a  drepturilor  de  autor,  lipsa  dovezilor   privind  existența  în trecut a  unor  fapte  de încălcare  nu justifică   respingerea acestor capete de  cerere  .

Curtea reține că , pentru a  lua   măsuri de  interzicere  a   utilizării   unei  opere protejate,  este necesar  a se  dovedi  că   utilizarea   s-a   efectuat   fără  drept,  prin  încălcarea  drepturilor conferite de  lege autorului. Dispozițiile  legale  pe  care  se  întemeiază  capetele  de  cerere privind  interzicerea , respectiv art.  139  alin. 3   litera a   teza   a  doua din legea 8/1996,  prevăd  că  titularii  drepturilor  recunoscute  și protejate   prin acest  act  normativ  pot cere instanțelor de  judecată  recunoașterea  drepturilor lor  și constatarea  încălcării acestora  , precum  și acordarea de  despăgubiri   pot  prejudiciul cauzat.  Măsurile provizorii se  dispun  în cazul în care există suspiciuni cu privire la  încălcarea  unor  drepturi protejate de   legea  8/1996.

Din perspectiva drepturilor morale din  conținutul dreptului de  autor,  se observă     că dreptul la  paternitatea  operei de  arhitectură  nu  a  fost  încălcat  atâta   timp  cât   pârâta  nu a  atribuit această calitate  în mod  fals  unei  alte persoane   decât autorul,  P_______ A__.  Pe cale de consecință,  așa cum corect  a  reținut  tribunalul,  nu există  acțiune  de  uzurpare a  calității de autor care să justifice, prin raportare la dispozițiile legale  invocate,   obligarea  pârâtei la  încetarea  încălcării.

Reproducerea operei, ca drept  patrimonial din  componența  dreptului de autor reglementat de  art.  13  din legea 8/1996 ,  reprezintă realizarea  integrală  sau  parțială   a  uneia  sau  a mai multor copii  ale  unei  opere,  care face  posibil  accesul la aceasta.  Obiectul reproducerii  îl  constituie opera  realizată de autor,  ceea ce  presupune   că  autorul a  realizat el însuși o primă fixare a  operei  pe  un suport ori a  reprezentat – o public . Pentru  operele de  arhitectură , reproducerea  constă, de asemenea,  în executarea   repetată a  unui plan  sau a unui proiect  tip.   Ori,  din actele  dosarului nu  rezultă  că   ” Proiectul  complex  al  Casei Republicii”,  asupra  căruia  se  invocă dreptul de autor ,  a  făcut obiectul unei  reproduceri  în sensul dat de legea  8/1996 acestei  noțiuni.  Arhitectul are  asupra operei  sale  drepturi  morale  și drepturi patrimoniale, ce îi conferă  dreptul de  a   pretinde   ca   numele  său să  fie  aplicat  pe  opera al cărui autor este și de a  se opune la  reproducerea  operei fără  consimțământul său.  Cum nu există suspiciuni de contestare a calității de autor  a  arhitectului   P_______ A__  și  nici  de  realizare  a  unei  replici  a  Casei  Poporului  de  către pârâtă,  încălcarea  dreptului de  autor  asupra operei  de  arhitectură nu a fost probată pentru  a  determina  măsuri de  prevenire   sau de  reparare a  pagubei.   

Prima  instanță nu a  omis  să se  pronunțe  asupra   capătului de  cerere  prin care   se  solicită  încetarea  provizorie de folosire și exploatare, fără drept, de către pârât a drepturilor de proprietate intelectuală conferite reclamantelor cu privire la «Proiectul complex al Casei Republicii» (actual Palatul Parlamentului)”;  din considerentele sentinței rezultă  constatarea netemeiniciei solicitării, amplu argumentată,  respingerea în întregime a acțiunii implicând și respingerea  capătului de  cerere  cu  acest  obiect. 

Dreptul la despăgubiri al autorului operei de arhitectură pentru  atingeri aduse   integrității operei  este  condiționat de   prejudicierea  onoarei și reputației acestuia,  conform  prevederilor  art.  10  litera   d  din  legea  8/1996.  Apelantele  reclamante  nu precizează în ce  fel a fost prejudiciată onoarea și reputația arhitectului prin  acțiunile de  modificare   a   operei  de  arhitectură, pentru  a se putea aprecia asupra  îndeplinirii  condițiilor  textului   menționat.  Pe de  altă parte,  simplele  lucrări de  întreținere  a  clădirii nu _________________________________  operei,  care presupune  atingerea  integrității prin denaturarea  stilului  acesteia.

Marca este un semn care permite unui fabricant  sau  unui  comerciant ,  în raporturile  sale cu clientela,  să-și identifice  produsele sau  serviciile în raport  de cele  ale  concurenților   săi. Nu s-a dovedit că pârâta a utilizat semnul  reprezentat  de  imaginea  Casei  Poporului ,  înregistrat ca marcă  figurativă  de  către reclamante ,  pentru  produse  identice  sau  similare, care să  permită analiza concretă a elementelor specifice acțiunii în contrafacerea mărcii,  reglementată de  art.  36 din legea  84/1998.  Curtea își însușește argumentele primei instanțe relativ la imposibilitatea analizei contrafacerii în condițiile în care reclamantele  nu au  indicat  în  mod  concret actele de  folosire a  semnului identic cu marca,  limitându-se  la a  enunța   generic că acestea sunt cele de  utilizare a  imaginii  Casei Poporului  în  cuprinsul unor  materiale  publicitare.  Nu  există contrafacere atunci când pretinsul uzurpator  nu desfășoară o activitate privind produsele sau serviciile pentru care marca a fost  înregistrată.

Cu privire la modelul industrial protejat prin  înregistrare, reprezentând modul de  aranjare a  unei  incinte,  curtea reține , în primul rând, că  nu s-a  dovedit că acesta  este identic  cu  modul de aranjare a incintei Casei Republicii, actual Palatul Parlamentului, pentru a necesita consimțământul  titularului certificatului de  înregistrare la  utilizare, în  sensul art.  30  din  legea 129/1992  . Chiar în condițiile în care  s-ar fi dovedit identitatea modelelor , plecând  de  la  definiția faptei de contrafacere a modelului / desenului industrial , care constă în reproducerea, fabricarea, comercializarea,oferirea spre vânzare, punerea pe piață,  importul, exportul  sau  folosirea  unor produse, care poartă un model industrial identic cu cel protejat, în scopul de a obține profit ilicit prin inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la proveniența și calitatea acestora, nu s-au identificat acțiuni ale pârâtei de tipul celor enumerate   în art. 30   din legea 129/1992. 

Nici susținerea  privind  încălcarea dreptului  exclusiv de  exploatare  a  invenției,    reglementat de  art. 31  din legea 64/1998,  nu  are suport probator în condițiile  în care a   fost  brevetat un  procedeu  constând  într-o  metodă de  lucru caracterizată  prin etape  de  operare, procedeu a cărui  utilizare în  formele  prevăzute la alineatul  2  al textului  menționat   nu a  fost dovedită. Pentru constatarea contrafacerii unei invenții este esențială verificarea identității dintre obiectul unui brevet și actele de contrafacere reclamate în contra pârâtului chemat în judecată. În speță,  utilizarea clădirii  Palatul Parlamentului de  către  pârâtă  nu se  suprapune   utilizării  procedeului  de  realizare a edificiului brevetat în favoarea arhitectului. 

Față de considerentele expuse,  constatând temeinicia  și legalitatea  sentinței atacate,   în aplicarea art. 480 alin.1  NCPC,  apelul va fi  respins  ca  nefondat.   

PENTRU ACESTE MOTIVE       

ÎN NUMELE LEGI I         

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantele-reclamante M_______- P_______ A___ G________ C_______ și M_______-P_______ S_______ A__-M____, ambele cu domiciliul ales la C__. Av. R______ D______ în București, ______________________, Corp A, sector 3. împotriva sentinței civile nr. 885/14.06.2017, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât P__________ României – C_____ Deputaților, cu sediul în București, ________________-4, sector 5.

           Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

            Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 24.10.2018.

                      PREȘEDINTE                       JUDECĂTOR                     M____ D_____ O_____   L____ E____ F____

GREFIER

M_______ V________ B___

Red. MDO

Tehnored. GC/MDO 

5 ex./ Jud. fond  S_____ E_______ P___ 

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro