Filarmonica începe noua stagiune cu Carmina Burana
Celebra cantată scenică a lui Carl Orff Carmina Burana va deschide stagiunea 2019/20120. Concertul va fi dirijat de Erina Yashima și va reuni, într-o explozie de forțe muzicale, Orchestra și Corul Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, corul de copii Junior VIP (dirijat de Anca-Mona Mariaș) și soliștii Oana Trîmbițaș, Ștefan von Korch și Geani Brad.
Concert vocal-simfonic de deschidere a stagiunii 2019/2020
Vineri,
27 septembrie 2019, ora 19, Abonament 1
Colegiul
Academic
Corul
şi Orchestra Filarmonicii de Stat “Transilvania”
Corul
“Junior VIP” al Colegiului de Muzică “Sigismund Toduţă”
Erina
Yashima dirijor
Oana
Trîmbiţaş
soprană
Ştefan
von Korch tenor
Geani
Brad bariton
Cornel
Groza
dirijorului corului
Anca-Mona
Mariaş dirijorul
corului de copii
Carl
Orff
Carmina
Burana
Carmina Burana este iubită de toată lumea, dar, poate, mai puțini cunosc povestea ei. A fost compusă în 1936, piesa fiind desemnată de compozitor spre a fi dansată, cântată şi jucată pe scenă. Titlul ei complet era Carmina Burana: Cantiones profanae cantoribus et choris cantandae comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis („Cântece din Beuern: Cântece profane pentru cântăreţi şi coruri pentru a fi cântate împreună cu instrumente şi imagini magice”).
Textele au fost alese dintr-un manuscris medieval din secolul al XIII-lea, descoperit, în 1803, într-o mănăstire bavareză (Burana este un cuvânt latin pentru Beuern, mai târziu Bayern – Bavaria). Este vorba de 254 de poeme care evocă la superlativ plăcerile vieţii lumeşti. Scrise în latina vulgară, germana veche şi franceza medievală, textele ridiculizează lumea politică şi biserica. Ele au fost scrise de aşa-numiţii goliarzi – studenţi din Evul Mediu care, printr-o atitudinte non-conformistă, se distrau compunând versuri satirice în care ironizau, adesea inlcuzând comentarii erotice, tabloul predominant religios al societăţii vremii. Ei stăteau astfel în contrast cu o altă manifestare artistică a timpului, idealizata poezie a trubadurilor, din care avea să nască, peste secole, cultul iubirii romantice.
Pentru Orff, Carmina Burana a reprezentat prima sa lucrare de referinţă, cerându-i editorului său să distrugă tot ceea ce compusese anterior. Se pare că volumul pe care-l deţinea compozitorul şi pe care-l găsise într-o librărie de cărţi rare a fost şi una dintre primele ediţii tipărite vreodată ale acestei colecţii. Ceea ce l-a impresionat a fost combinaţia dintre poezie şi ilustraţia Roţii Norocului. A selectat apoi 24 de poeme, care stau la baza cantatei. Versiunea iniţială cuprindea un larg aparat orchestral care acompania soliştii şi corul, Orff realizând ulterior, pentru o mai mare accesibilitate, şi o variantă în care două piane şi o partidă consistentă de percuţie preiau rolul orchestrei. Denumirea de „cantată scenică” se referă la experimentele pe care Orff le făcea la mijlocul anilor ’30 în teoria muzicii, prin care căuta să inspire şi să stimuleze abilităţile muzicale pe care le considera universale (tot aşa cum limbajul vorbit este, el însuşi, o caracteristică universală).
Întocmai ca Wagner, Orff s-a întors în timp pînă în Grecia antică, luând teatrul perioadei ca model pentru o sinteză între muzică, mişcare corporală, limbaj vorbit şi elemente vizuale.
Popularitatea lucrării – indestructibilă în ciuda utilizării muzicii în diverse reclame sau chiar filme de groază – au plasat-o în centrul repertoriului de concert. Însă, chiar şi azi, ea suscită controverse legate de locul privilegiat de care s-a bucurat în Germania nazistă. Orff a avut o relaţie oarecum ambiguă cu autorităţile vremii, complicitatea sa fiind condamnată şi prin demersul lui de a scrie o nouă muzică incidentală la Visul unei nopţi de vară, menită să înlocuiască partitura „non-arianului” Felix Mendelssohn. Însă Orff nu a devenit niciodată un susţinător declarat al Celui de-al Treilea Reich, colaborarea sa cu regimul fiind mai degrabă rezultatul dorinţei de supravieţuire decât de obţinere de privilegii.
Informații despre artiști
Erina Yashima
Erina Yashima şi-a început studiile muzicale la Hanovra, la Institutul pentru Tinere Talente, unde a urmat cursurile de pian ale fondatorului acestuia, reputatul pedagog Bernd Goetzke. La 14 ani a început, în paralel, şi cursurile de dirijat. Pe acestea din urmă le-a continuat la Freiburg (cu Scott Sandmeier), la Viena (cu Mark Stringer) şi la Academia de Muzică „Hanns Eisler” din Berlin (cu Christian Ehwald şi Hans-Dieter Baum). În urma premiului oferit de Asociaţia Orchestrei Simfonice din Chicago (International Sir Georg Solti Conducting Apprenticeship), Erina este asistenta dirijorului Riccardo Muti (directorul muzical al Chicago Symphony Orchestra) şi lucrează cu Orchestra Civică din oraşul american.
În 2013 a primit Premiul de Excelenţă al Academiei de Muzică din Rheinsberg pentru producţia de operă pe care a realizat-o acolo. Între 2013/2015 a fost director muzical al Freies Studentenorchester din Rostock. În septembrie 2014 Gianluigi Gelmetti şi Accademia Musicale Chigiana din Siena i-au oferit Diploma de Merit, urmînd o invitaţie să dirijeze Orchestra Simfonică din Sanremo. Anul 2015 i-a adus debutul cu Pfalztheater Kaiserlautern, o colaborare cu El Sistema din Venezuela (în cadrul căreia a lucrat cu două orchestre de tineret) şi participarea la Academia Italiană de Operă a lui Riccardo Muti la Festivalul de la Ravenna. Tot în acelaşi an a fost selectată de Bernard Haitink ca participantă activă la cursurile de dirijat de la Lucerna şi ca finalistă pentru workshop-ul „INTERAKTION”, organizat de un ansamblu format din membri ai unor orchestre de prim rang, ca Berliner Philharmoniker, Staatskapelle Berlin şi Sächsische Staatskapelle Dresden.
Printre orchestrele pe care Erina le-a dirijat, se numără Konzerthausorchester Berlin, Württembergische Philharmonie Reutlingen, Stuttgarter Kammerorchester, Brandenburgisches Staatsorchester Frankfurt (Oder), Neubrandenburger Philharmonie, Brandenburger Symphoniker, Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, Kurpfälzisches Kammerorchester Mannheim, North Czech Philharmonic Teplice, Festival Strings Lucerne, Orchestra Giovanile „Luigi Cherubini” şi ansamblurile de muzică nouă ale NDR Radiophilharmonie Hannover. Începînd cu această stagiune, Erina este dirijor asistent al Orchestrei Simfonice din Philadelphia.
Oana-Maria Trîmbițaș
Soprana Oana-Maria Trîmbițaș este solistă colaboratoare a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. A debutat pe această scenă în anul 2015, în rolul Rosinei din Il barbiere di Siviglia de Gioacchino Rossini. Este invitată a diferitelor instituții de cultură din țară, precum Filarmonica de Stat „Moldova” Iași, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti” Satu-Mare, Teatrul de Stat „Regina Maria” Oradea, şi abordează roluri de operă și operetă precum Silberklang din Der Schauspieldirektor de Mozart, Fanny din La cambiale di matrimonio și Rosina din Il barbiere di Siviglia de Rossini, Sophie din Werther de Massenet, Oscar din Un ballo in maschera de Verdi, Lauretta din Gianni Schicchi de Puccini, Adela din Die Fledermaus de Johan Strauss-fiul, dar și din repertoriul de musical și operă pentru copii, în roluri precum Wendy, Alice in Wonderland, Fata moșului, Motanul încălțat. De asemenea s-a afirmat și în repertoriul vocal simfonic, precum: Requiem de W.A. Mozart, Requiem de Gabriel Fauré, Gloria de Francis Poulenc.
Ştefan von Korch
Unul dintre cei mai apreciaţi tenori din România, Ştefan von Korch a fost caracterizat de criticii muzicali drept un cîntăreţ cu „abilităţi muzicale, acute ieşite din comun şi cu o voinţă de fier”. Este prezent pe în roluri principale pe scenele din România şi din străinătate încă de la vîrsta de 21 de ani. Rolul care l-a consacrat, datorită dificultăţii ţesăturii vocale, a fost cel al lui Arturo din opera I Puritani, cu care a debutat sub bagheta lui Giuseppe Sabbatini.
Născut în Oradea, Ştefan von Korch a studiat canto şi pian la Liceul de Muzică din acest oraş, absolvind ulterior Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Pe scena Operei Naţionale a debutat cu rolul lui Tamino din Flautul fermecat. A urmat apoi rolul lui Nemorino din Elixirul dragostei la Opera Maghiară şi invitaţii la operele din Bucureşti şi Iaşi, la filarmonicile din Cluj, Iaşi, Arad, Oradea, Rîmnicu-Vîlcea şi pe scene din străinătate – Zürich, Berna, Frankfurt, Bratislava, Viena.
Ştefan von Korch este cîştigător al mai multor premii: Marele Premiu la Concursul de Lied „Ionel Perlea” (2012), Premiul III la Concursul Internaţional „Alfredo Giacomotti” (2012), Premiul Fundaţiei Darclée la Concursul „Hariclea Darclée” (2012).
Geani Brad
Baritonul Geani Brad este absolvent al secţiei de canto a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a fost îndrumat în arta cântului vocal de către Alexandru Fărcaş şi Gheorghe Mogoşan (1997-2002), şi ulterior, pe parcursul studiilor de masterat, de către tenorul Marius Vlad Budoiu (2002-2004). Mai tîrziu a continuat să se perfecţioneze la Köln cu Eda Moser şi, la Zürich, cu tenorul de naţionalitate română Ion Buzea.
Încă din anii de studenţie a colaborat cu instituţiile de cultură din România, iar mai tîrziu, şi cu cele din străinătate. Între anii 2007-2011 a activat, în străinătate, la Staatstheater Kassel, după care s-a îndreptat înspre o carieră de liber profesionist pe diferite scene ale lumii, precum: Bühnen der Stadt Gera, Theater Bruges, Staatstheater Kassel, Volkstheater Rostock, Südthüringesches Staatstheater Meinigen, Théâtre de Saint-Quentin Paris, Concertgebouw Amsterdam, Conservatorio di Musica ,,Giuseppe Verdi” din Milano, Teatro Massimo Palermo, Ostia Antica Roma, Teatrul Principal din Palma de Mallorca şi, în Elveţia, la Baden, Biel, Burgdorf, Geneva, Lausanne, Lugano, Neuchâtel, Zürich, Solothurn şi St. Gallen. În anul 2002 a devenit angajat al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, unde își desfășoară activitatea artistică și în prezent. În decursul stagiunii 2016-2017, baritonul a debutat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în cadrul unor concerte vocal-simfonice susținute la Atlanta, Tampa, West Palm Peach, Hollywood și Miami.
Alături de apariţiile pe scenă, Geani Brad a înregistrat diverse opere pe CD şi DVD, evoluînd, de asemenea, şi în cadrul unor premiere mondiale transmise în direct la Arte TV, în rolurile: Don Alonso (La Gloria de Don Ramiro, Luis de los Cobos Almaraz), Mario Vela (The Incarnation of Desire, Luis de los Cobos Almaraz), Robert Kennedy (Happy Birthday, Mr. President, K. Russman), Beaumarchais (Figaro, Christian Henking).
Alături de repertoriul de operă – ce include roluri importante precum: Don Giovanni (Don Giovanni de Mozart), Figaro (Le nozze di Figaro de Mozart), Oneghin (Evgheni Oneghin de Ceaikovski), Marcello (La bohème de Puccini), Lescaut (Manon Lescaut de Puccini), Sharpless (Madama Butterfly de Puccini), Figaro (Il barbiere di Siviglia de Rossini), Contele de Luna (Il trovatore de Verdi), Don Carlos (La forza del destino de Verdi), Giorgio Germont (La Traviata de Verdi), Silvio (I Pagliacci de Leoncavallo), Wolfram von Eschenbach (Tannhäuser de Wagner), Melot (Tristan und Isolde de Wagner), Renato (Un ballo in maschera de Verdi), Rodrigo (Don Carlo de Verdi), Ford (Falstaff de Verdi), Malatesta (Don Pasquale de Donizetti), Enrico (Lucia di Lammermoor de Donizetti), Belcore (L’elisir d’amore de Donizetti), Escamillo (Carmen de Bizet), Taddeo (L’italiana in Algeri de Rossini), Eisenstein şi Falke (Die Fledermaus de Strauss), Dandini (La Cenerentola de Rossini), Achillas (Julius Cäsar de Händel), Valentin (Faust de Gounod), Maximillian (Candide de Bernstein), Owen Wingrave (Owen Wingrave de Britten), Ned Keene (Peter Grimes de Britten), Sänger-Bariton (U re in ascolto de Berio), Herzog von Albany (Lear de A. Reimann) – Geani Brad interpretează şi lucrări din genul vocal-simfonic, dintre care amintim: Magnificat şi Cantata BWV 147 de J. S. Bach, Ein deutsches Requiem de J. Brahms, Missa Solemnis de H. Berlioz, Te Deum de A. Dvořák, Dixit Dominus de G. F. Haendel, Nelson Messe de J. Haydn, Clopotele Catedralei din Strasbourg de Fr. Liszt, Krönungsmesse, Missa în do minor K.V. 427, Missa în do minor K.V. 139şi Recviemul de W. A. Mozart, Carmina Burana de Carl Orff, Die erste Walpurgisnacht de F. Mendelssohn, Cäcilienmesse de Ch. Gounod, Messa di Gloria de G. Puccini.
Participarea sa la numeroase competiţii de canto i-a fost răsplătită cu diverse distincţii precum: Premiul ,,Jeunesses Musicales” la Concursul ,,Sabin Drăgoi” (Arad, 1997), Premiul III la Concursul ,,Nicolae Bretan” (Cluj-Napoca, 2000), Premiul pentru tineret la Concursul ,,Hariclea Darclée” (Brăila, 2001), Young Contemporary Interprets la Opera Golden People (Cluj-Napoca, 2003) şi Nachwuchspreis al Staatstheater Kassel (2008).
Geanina Simion
Oana Andreica