Episcopul reformat Laszlo Tokes a atras atenţia autorităţilor, prin intermediul unui copmunicat de presă, că au rămas nerezolvate nu doar dosarele revoluţiei şi Mineriadei, ci şi cel al confruntării interetnice de la Tg Mureş, din martie 1990. (Grafică Patricia)

DECLARAŢIE

cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la „Martie Negru” la Târgu Mureş

            Aniversarea de 30 de ani a lansării Proclamaţiei de la Timişoara

            Documentul care detaliază programul revoluţionar al Societăţii Timişoara este cunoscut pentru anticomunismul său consecvent şi categoric. În acest spirit şi cu scop protector, Proclamaţia a atras atenţia societăţii româneşti abia eliberate asupra pericolului reîntoarcerii foştilor activişti comunişti şi ai foştilor ofiţeri de Securitate (punctul 8). În mod similar, a încercat să protejeze democraţia română incipientă de „învrăjbirea diferitelor categorii sociale” (punctul 2), precum şi de învrăjbirea grupurilor etnice (punctul 4). Observând semnele alarmante ale restaurării structurilor comuniste, s-a angajat să păstreze spiritul autentic al Timişoarei şi a lansat un apel întregii societăţi româneşti pentru refacerea neîntârziată a unităţii din timpul Revoluţiei.

            De tot ceea ce George ŞERBAN şi Societatea din conducerea căreia făcea parte se temeau şi încercau să ne ferească pe bună dreptate s-a îndeplinit ulterior într-un mod fatidic şi parcă planificat. Glorioasa revoluţie din România a fost deturnată şi „confiscată” într-o manieră cinică de Ion ILIESCU şi tovarăşii săi. „Țărăniada” de la Târgu Mureş din luna martie a anului 1990 a fost meșterită cu scopul produverii unui conflict interetnic violent între majoritatea românească şi minoritatea maghiară. Cei obişnuiţi să utilizeze tehnici de dominaţie naţional-comunistă nu s-au jenat să apeleze la tradiţiile luptei de clasă, când în luna iunie a aceluiaşi an au orchestrat cea de-a treia mineriadă de la Bucureşti, asmuţind „clasa muncitoare” să atace tineretul revoluţionar, intelectualii, partidele de opoziţie şi reprezentanţii societăţii civile, care protestau în Piaţa Universităţii.

            Am aniversat recent 30 de ani de la Revoluţia din 1989

            După trecerea a trei decenii, a trebuit să constatăm cu resemnare că un interval de timp atât de îndelungat nu a fost suficient nici măcar pentru a cerceta evenimentele de odinioară, a descoperi adevărul, a face dreptate şi a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi; nemaivorbind de desăvârşirea schimbărilor revoluţionare. Ce-i drept, punerea sub acuzare a inculpaţilor pentru infracţiuni comise în timpul Revoluţiei a avut loc la finele anului trecut, dar procesul mineriadei din 14-15 iunie 1990 a rămas de ani buni blocat prin labirintul justiţiei româneşti, iar cercetarea conflictului interetnic de la Târgu Mureş, supranumit Martie Negru, se loveşte de treizeci de ani de interdicţia celor aflaţi la putere.

            Aniversarea de 30 de ani a Revoluţiei părea să dea un impuls acestor dosare penale sinistre, blocate de decenii. Prima înfăţişare a şi avut loc în procesul revoluţiei, în care principalii inculpaţi sunt fostul preşedinte ILIESCU şi Gelu VOICAN VOICULESCU. Rezoluţia Parlamentului European – referitoare la comemorarea celei de-a 30-a aniversări a Revoluţiei române – a calificat întârzierea abordării problemei ca fiind nejusticifată, invitând totodată „statul român să îşi intensifice eforturile de aflare a adevărului în legătură cu evenimentele din timpul revoluţiei (…) pentru a se asigura că crimele săvârşite de regimurile communiste nu sunt uitate şi a garanta cǎ astfel de crime nu vor mai fi comise niciodată”. Raportându-se la luarea de poziţie de nivel european, în discursul său rostit în data de 16 decembrie 2019 în faţa Parlamentului României, şi preşedintele Klaus IOHANNIS a dat glas convingerii sale că adevărul trebuie elucidat, iar cei vinovaţi pedepsiţi.

            La 30 de ani de la Martie Negru de la Târgu Mureș

            Deşi putem doar spera, trebuie în acelaşi timp să şi solicităm, ca aşteptările Parlamentului European şi promisiunile şefului statului român rostite în legătură cu acestea să se adeverească în cele din urmă; în plus, să se facă dreptate şi să aibă loc reparaţia juridică reală în cadrul procesului Revoluţiei şi cel al mineriadei. Dar elucidarea întâmplărilor din timpul Revoluţiei şi a perioadei de tranziţie, care a condus la deturnarea primeia, combinată cu tragerea la răspundere a vinovaţilor nu ar fi nicidecum desăvârşită fără cercetarea tentativei de pogrom antimaghiar de la Târgu Mureş şi pedepsirea celor responsabili pentru evenimentele respective. Precum au solicitat Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania şi Liga Pro Europa prin apelul comun lansat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la aceste evenimente sângeroase: cu scopul descoperirii adevărului şi în conformitate cu principiul egalităţii în faţa legii, cercetările penale împotriva organizatorilor atrocităţilor de la Târgu Mureş trebuie reîncepute fără întârziere în vederea punerii sub acuzaţie a acestora.

            Vasile POPOVICI, preşedintele fondator al Societăţii Timişoara, a subliniat ulterior că punctul 4 referitor la concordia dintre români şi celelalte grupuri etnice a fost inclus la momentul respectiv în Proclamaţia de la Timişoara având în vedere pe de o parte tensiunile româno-maghiare ameninţătoare de la Târgu Mureş, iar pe de altă parte strădaniile foştilor securişti sprijiniţi de preşedintele ILIESCU şi de Virgil MĂGUREANU, care a devenit ulterior şeful Serviciului Român de Informaţii (SRI), de a provoca un conflict sângeros între români și maghiari. Chiar şi anumite rapoarte ale CIA – întocmite în perioada respectivă şi desecretizate recent – atestă că Ion Iliescu a dorit să exploateze conflictele interetnice în vederea consolidării puterii sale prin reorganizarea fostei Securităţi, adică prin înfiinţarea SRI. În concordanţă cu această constatare, Előd KINCSES, care în martie 1990 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei judeţene Mureş a Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), susţine că Ion Iliescu a avut nevoie de încăierările de la Târgu Mureş pentru a demonstra că numai serviciile secrete reînfiinţate sunt capabile să apere ţara de „pericolul maghiar”. Deci Károly KIRÁLY, vicepreşedintele de la vremea respectivă a organizaţiei naţionale a CPUN, a enunţat în mod întemeiat că principala răspundere pentru evenimentele tragice de la Târgu Mureş o poartă inclusiv guvernul român.

            Pe baza celor de mai sus şi având în vedere toate elementele, adresez – la treizeci de ani după glorioasa Revoluţie din România şi după evenimentele contrarevoluţionare, care au deturnat-o – un apel către preşedintele Klaus Iohannis cerându-i să acţioneze în conformitate cu afirmaţiile făcute referitor la elucidarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor atât în privinţa atrocităţilor comise de „teroriştii” de odinioară, cât şi a actelor de vandalism întreprinse cu ocazia „țărăniadei” de la Târgu Mureş, respectiv a mineriadei de la Bucureşti. Comunitatea noastră maghiară din Transilvania se aşteaptă în primul rând ca justiţia română să nu aplice standarde duble în cazul evenimentelor supranumite Martie Negru de la Târgu Mureş, ci să facă dreptate fără discriminare naţională în cazul agresiunii majoritare de odinioară.

Oradea, 20 martie 2020

                                                                                         László TŐKÉS

                                                       preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania