După schema cu deportarea bătrânilor, preşedintele i-a liniştit. Urmează relaxarea şi revenirea la normal. Nici vorbă de separarea de familii. Au respirat uşuraţi cu toţii, autoizolaţi şi panicaţi.

În vacanţele de elev de la ţară eram fascinat la înmormântări de bocitoare. Aveau un moment al lor, în care dacă ai rezistat uscat până atunci, nu puteai să nu izbucneşti în plâns.

La lovitura de stat din decembrie, când s-a făcut planul în doar câteva zile, misiunea bocitoarelor a fost preluată de revoluţionari. Ei deplângeau moartea lui Ceauşescu şi a terorştilor şi ulterior a indemnizaţiilor. Apoi au făcut coadă la CNSAS, să se plângă pentru indiscreţie.

Mai apoi toţi păgubiţii Caritasului s-au transformat în bocitoare după discheta celebră. De la laude lui Isus Stoica, până la injurii şi procese a fost doar un pas. Inutil de altfel.

Când Grupul de Comunicare Strategică a decis că vârstnicii trebuie să stea în casă, bocitoarele au devenit cu toţii inamicii acestora, de la civici şi ziarişti voluntari, până la miniştri şi preşedinţi. Fiecare pensionar prins pe stradă era aspru mustrat şi izbit de toate camerele, cu poziţii indecente şi declaraţii revoltătoare pe grupurile de socializare.

Încrederea în GCS s-a zdruncinat serios, când a apărut ideea cu păr creţ că pensionarii nu s-au învăţat minte cu coada celor două ore şi musai ar trebui izolaţi de-a binelea de restul poporului muncitor. A trebuit sa iasă din nou ficusul să grăiască pe dos, ceva cât de cât credibil, de aparentă frondă.

Cel mai probabil, ca la 23 august, bocitoarele vor trece în opoziţie de săptămâna viitoare, sătule să se uite la TV de sub canapea. Ca după revoluţie, vor edita romane întregi de fapte de vitejie, cu duşmanii poporului, care doar după deportare vor fi făcuţi inofensivi şi vor face coadă la aplicarea noii legi a recunoştinţeim pentru eforturile de nestăvilire a răspândirii prostiei de sub masă.

Mihai Bacalu