Crizantemele nu lipsesc de pe mormintele clujenilor, dar nici din alte cimitire din Transilvania. Câteva fire, un ghiveci sau multe flori, luminate intens cu lumânări-candele pot fi văzute peste tot, câteva zile cât rezistă plantele tomnatice.

Nu şi-au aruncat pur şi simplu florile peste mormintele rudelor. Majoritatea sunt ornate cu gust, asortate, albe lângă galbene şi vişinii. În special crizanteme, puţine sunt diferite, eventual artificiale.

Lumânările fac şi ele spectacol, încadrate în peisajul floricol, sau separat, exclusiv, după preferinţe, alcătuiesc cruci uriaşe sau simbolice şi inimi. Chiar şi noaptea, cimitirele neluminate din oraşul smart par vii, ca un orăşel văzut din nori.

Pe ici şi colo, pe lângă crizanteme şi lumânări se strecoară câte un dovleac galben cu ochi şi gură, al cărui rânjet contrastează cu momentul solemn pe care-l simţi.

Regina este Cimitirul Central, unde găseşti de toate, morminte unde nu poţi arunca un ac pe lângă flori şi lumânări, dar şi betoane cenuşii pustii, uitate de urmaşi.

Cimitirele mai mici sunt mai cochete şi mai plăcute vederii. Cel mai nou, cel de pe Valea Chintăului, ajuns recent la capacitate maximă, arată ca om mireasă, mai ales la asfinţit, când lumina soarelui se prelinge peste candelele numeroase.

Mihai Bacalu