Unele doamne au reuşit în carieră în lumea noastră a bărbaţilor. Dar nu se sfiesc să relateze că nu depun un efort similar cu genul opus. Şi nu ar fi unul inferior.

A devenit primul rector al UMF. Sfidând nu doar bărbaţii, ci şi un partid bine instalat de decenii în universitate.

Anca Buzoianu It’s a man’s world nu se mai aplică

În unele situații, să fii femeie poate constitui un avantaj, alteori, nu, dar asta nu înseamnă că nu poți reuși să te impui, ci doar că uneori poate fi mai dificil.

Acum nu mai există domenii în care femeile să nu poată performa, ele fiind prezente aproape peste tot și chiar cu rezultate excepționale. Cred că sintagma “it’s a man’s world” nu se mai aplică în anul 2021.

Când am fost aleasă decan al Facultăţii de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, eram cel mai tânăr membru al Consiliului Profesoral, un Consiliu în care erau doar patru femei, dintre 30 de profesori. A fost o mare provocare, deoarece, atât din cazua vârstei pe care o aveam la acea vreme, cât și a faptului că eram femeie, așteptările au fost foarte mari.

Dar, cu foarte multă muncă și perseverență, am reușit să îmi demonstrez capacitățile și, drept dovadă, după patru ani, am fost din nou aleasă decan al Facultății de Medicină și apoi am devenit rectorul universității.

Ca prima femeie decan al unei facultăți de medicină și prima femeie rector al unei universități medicale din România, susțin și încurajez femeile să îndrăznească mai mult și să aibă încredere că sunt capabile să aibă succes și în domeniile care erau considerate exclusiv ale bărbaților. Consider că, în ziua de astăzi, cel mai important este să fii un bun profesionist, să ai calitățile și abilitățile necesare în domeniul în care activezi și să dovedești de ce ești în stare, indiferent că ești bărbat sau femeie.

Anca Buzoianu, rector UMF

Cristina Bâtlan Partenerii mei, sunt barbati si, de cele mai multe ori, ma simt protejata de acestia

O vedem la Pro TV, cu alţi lei, gata să sprijine femeile pe calea antreprenoriatului. Nu este de părere că bărbaţii ar fi o problemă în carieră.

Conceptul No gender este o misiune a tuturor si pare ca a aparut cand integrarea femeii se fi fost rezolvat… spuneti ca ar fi altfel?

Personal, sustin antreprenoriatul feminin, incerc sa fiu un exemplu bun, o inspiratie pentru femeile care doresc sa faca o afacere.

In compania Musette, partenerii mei, sunt barbati si, de cele mai multe ori, ma simt protejata de acestia, deci nu am suferit vreo trauma. Numai bine, sa aveti o zi perfecta, multumesc.

Cristina Bâtlan, antreprenor Musette

De câte ori vine vorba de modelul nordic suedez, o voce blondă ne atenţionează că nu se pretează la noi. Vocea e bine integrată acolo, cu problemele inerente de adaptare.

Laura Ghibu E al dracului de greu să fii femeie și să fii considerată un om

Clar ca am opinii, dar nu sunt specialistă în materie. Am doar experiențe variate și dificile din mai multe culturi, cu un numitor comun…. e al dracului de greu să fii femeie și să fii considerată un om. Încă!

Pot vorbi însă doar de experiențele mele personale, nu am studii de sociolog sau de alta natură care să-mi permită să trag concluzii ….

Ei bine, a fost totdeauna greu pentru mine să înțeleg de ce nu puteam să mă întorc de la petreceri, noaptea singură, de ce nu aveam voie să merg cu colegii în drumeții la munte, de ce nu aveam voie să spun ce gândesc, de ce trebuia să fiu alta persoana decât cea care eram doar din cauză că “nu se cădea” sau din cauză că “era periculos”.

Crescând ca fată în România anilor 70-80 am fost plasmată într-o formă străină mie, dar potrivită cu societatea în care trăiam. Eram fată și eram pregătită de societate să devin o femeie care să “zică ca alții dar să facă ca mine”. Extrem de bulversant și de îngrădit!

Crescând am avut senzația că a fi femeie era o pedeapsă, o vină și un nenoroc. Orice era vina noastră, inclusiv violul sau o sarcină nedorită. Nu aveam voie să-mi exprim sentimentele și dorințele, iar dacă o făceam eram “răsplătită” cu jigniri și pedepse. Când crești așa ești ca un animal vânat care își schimba pielea ca să supraviețuiască. Nu glumesc.

Iar când am devenit adultă și am vrut să-mi construiesc o carieră, diferența între bărbații care au crescut liberi să-și cultive pasiunile și curiozitățile și mine era enormă. La aproape 49 de ani, dintre care 31 trăiți în alte țări decât România, de abia acum încep să nu mai simt apăsarea de a mă fi născut femeie.

Avantajul de a fi femeie în cariera pentru mine a fost faptul de a fi învățată să accept eșecurile și să găsesc soluții. Un avantaj și totodată un dezavantaj a fost aspectul meu fizic. De mică ești antrenată să “fii îngrijită” și să atragi privirile și adevarul e că am fost nevoită să apelez la aspectul fizic în carieră, mai ales când lucram în Italia. Acest aspect m-a dezgustat profund. Dar îmi dădeam seama că, dacă nu arătam și nu mă comportam într-un anumit fel, bărbații cu care lucram sau voiam să lucrez, nu m-ar fi ascultat!

De mai multe ori am primit propuneri indecente pentru a avansa în carieră, dar nu am fost în stare să le accept. Refuzul meu a fost într-un caz…catastrofal! Bărbatul cu care aveam o relație de afaceri, refuzat fiind în pretențiile lui neprofesionale, nu s-a lăsat și mi-a distrus afacerea. Complet!

Mai sunt bărbați care se simt slabi în preajma femeilor și de aceea prefera să lucreze doar cu bărbați. Aceia fac tot ce pot ca să te simți nelalocul tău și să părăsești arena (mi s-a întâmplat în Suedia).

Lumea nu e încă un loc pentru femei. Și nu spun “femei puternice”. Femei pur și simplu. Persoane care să fie acceptate pentru ceea ce sunt. Care să nu fie tracasate și observate cu răutate, ci ascultate și respectate. Încă nu avem o generație de persoane de sex feminin cu adevărat liberă. Dar eu una o construiesc prin modul în care îmi educ copila. Sper să fie mai multe mame și taţi care să gândească ca mine. Părinți și de fetițe și de băieți!

Laura Ghibu, medic Suedia

Dana Tulbaş Muller E doar un stil de viata care poate duce la anumite impliniri

Femeia musai să aibe sanatate, perseverenta, incredere in fortele proprii, cat mai multe informatii in legatura cu structurile domeniului respectiv, atitudinea respectuoasa fata de concurenta, respectul pentru colegi, asumarea riscului, cheltuieli chibzuite, investitii necesare, humor, sustinere din partea familiei, corectitudine, punctualitate, vorbele la purtator, meserie stiuta, agresivitate, incapatinare, pasiune si dedicatie, somn bun, mult noroc si multe altele. Nu e niciun secret, e doar un stil de viata, care poate duce la anumite impliniri, pe care noi le numim succes.

Dana Tulbaş Muller, antreprenor Berlin

Generaţia lor este aşteptată să facă nişte schimbări fundamentale în societate. Percep amuzaţi diferenţele de gen, uşor schimbate faţă de tradiţie.

Manuela Petrescu Am unul sau doi colegi de la care as putea lua lecții in privința condimentelor alimentare

Nu e ușor pentru o femeie să răzbată in anumite domenii, mai ales in cele in care, istoric, femeile nu au avut un cuvânt important de spus. Dar eu toată viața am lucrat intr-un domeniu văzut ca fiind preponderent masculin, in programare unde de peste 14 ani dezvolt aplicații software financiare, in paralel predau la UBB la facultatea de Matematică si Informatică, apoi am intrat si in politică.

Cum e sa lucrez cu bărbați? E aceeași munca ca într-o echipa de femei, doar ca discuțiile sunt legate de alte subiecte. Se discuta despre servere si jocuri, despre mașini si construcții, despre biciclete, chiar si despre fotbal, deși trebuie sa recunosc ca nu m-am acomodat niciodată cu ultimul subiect. Ținând cont de faptul ca încă lucrez cu bărbați, am toate șansele sa recuperez discuțiile despre fotbal. Conjunctural, am ratat cu brio discuțiile despre moda, gătit si crescut copii, chiar daca am constatat cu surprindere ca am unul sau doi colegi de la care as putea lua lecții in privința condimentelor alimentare. Vremurile se schimbă. Si daca am colegi care mai gătesc din când in când, poate o sa am colegi in partid care să si voteze femei in funcții de conducere.

Datorită muncii in echipa, a contactului cu opinii diferite, a unei formări realiste, consider că părerile trebuie susținute de cifre pentru a nu fi subiective, caci cifrele vorbesc si reflecta realitatea. In politică de exemplu, femeile sunt relativ bine reprezentate in Parlamentul European; in actuala legislatură 40,4% dintre membri sunt femei. Din păcate, comparativ, in Parlamentul României, procentul femeilor este substanțial mai mic, in jur de 17%. Procentul e reflectat si la nivelul județului Cluj, unde raportul e 1:3 (o femeie, 3 bărbați). Ca atare, chiar dacă pe liste procentul femeilor a fost mai mare, ele nu s-au aflat pe locuri eligibile. Da.. ca femeie e mai greu de obținut rezultate in politică.

Si in alte domenii există si au existat inechități, când eram studentă, majoritatea cadrelor didactice erau bărbați, acum sunt multe colege, inclusiv directorul de departament este … o directoare.

In concluzie, lucrurile evoluează, mie îmi plac provocările si sper să se schimbe si procentul femeilor din politică aflate in funcții de conducere.

Manuela Petrescu, profesor IT

Cu o peniţă ascuţită, genul de care te temi să provoci, să n-o capeţi prea tare

Camelia Iuliana Radu Femeile reflectă în spirit pasiv lumina soarelui

Într-o lume încă dominată de barbați, vor fi mai importante gusturile bărbaților. Ca atare, dacă eșți drăguță, sensibilă și elegantă, vei fi apreciată pentru asta. Dar mai departe?

Îmi aduc aminte niște discuții la o întâlnire cu scriitorii. Cineva, un bărbat, a spus: ”o femeie nu poate fi o scriitoare cu adevărat bună. Genială. Nici o artistă plastică deosebită nu poate fi. Pentru că nu are cu ce. Trebuie să fii coios, ca să faci ceva. ”A face” aparține bărbatului, el este spiritul solar, dinamic, el simte acțiunea. Femeia? Asemeni lunii, ea doar reflectă lumina soarelui; adică, a bărbatului; este spiritul pasiv, contemplativ. Ca atare, la premierile importante, dar și la nominalizări, veți găsi în listele vechi și noi, bărbați. Mulți bărbați. Femeile, conform cutumelor, fac o artă minoră.

Poate că m-a urmărit mulți ani mentalitatea masculină, bine înrădăcinată, pentru că era vizibilă peste tot. Apoi, am observat cum te poți folosi de femei. Le iei ca pe niște piese și le pui în funcții cheie, de care, desigur, se vor bucura. Dar le vei promova doar pe cele care nu îți vor face concurență (Vezi Dăncilă), iar dacă va fi una mai inteligentă, dacă va face treaba mai bine, vei folosi toate armele pentru a scăpa de ea repede (vezi Mona Muscă). Așa a ajuns la modă, pielea de porc.

Lucrurile s-au mai schimbat, UE a cerut să nu mai fie discriminate femeile, să gândim modern. Nicio problemă. În lumea aceasta, pentru a nu fi acuzați, cel mai simplu este să ignori o femeie. Să te faci că nici nu ai văzut-o. Cine va avea ceva să îți reproșeze!? Mai ales că lupta cu mentalitățile vechi de secole e cea mai grea.

Nu gândim situațional, în locul nostru gândesc prejudecățile, lucrurile învățate în familie, și, de cele mai multe ori, gânditul în clişee e mai rapid. Nici nu ne dăm seama că ne înlocuiesc propriul act de a gândi. Ba, uneori, chiar femeile sunt cele mai înverșunate apărătoare ale vechilor cutume. Ceea ce este trist.

Există un iz care plutește încă peste tot ce facem, noi, femeile, zi de zi. Femeia care sare din rând este vulgară – nu este novatoare, nu este feminină, face pe deșteapta; femeia care își susține pdv este nef…, nu poate fi iubită, este, mental, castratoare de bărbați (în sens psihologic). Femeia să stea în banca ei (care o fi aceea?) și, tare îmi este că, de fapt, în spatele acestor atitudini, se află doar frica.

Camelia Iuliana Radu, scriitoare

Toadere Kovacs Dalma Nu mulți oameni recomandă cu încredere o femeie dirijor

Din punct de vedere profesional, nu cred. (în discriminarea de gen) Muzica e aceeași, partitura e aceeași, orchestra e aceeași iar eu în calitate de dirijor nu am nimic în minus în comparație cu un bărbat.

Poate că din punct de vedere al lansării mele mai timpurii ar fi fost mai ușor să fiu bărbat. Am intrat mult mai greu în vizorul marilor instituții muzicale, având în vedere că nu mulți oameni recomandă cu încredere o femeie dirijor.

Dar la întâlnirea cu orchestrele pot să spun că începând de la primul acord al primei repetiții nu a contat că sunt femeie sau bărbat, ci ceea ce știu sau nu știu.

Toadere Kovacs Dalma, UBB, AMGD

Lacrima Andra 70 la sută dintre persoanele afectate de șomaj sunt femei

O știre din Italia acestor zile zguduie orice ființă care mai are o brumă de raționament. Acum, la un an de la declanșarea isteriei ipohondrilor planetari, mass media italiană anunța pe colțul unei pagini dintr-un ziar de mare tiraj: ”Pandemia a generat șomaj masiv. 70% dintre persoanele afectate de șomaj sunt femei.

Aceste femei nu mai găsesc un loc de muncă ca urmare a lockdown-urilor interminabile, a ruinării economiei și a serviciilor în care își desfășurau majoritatea activitatea”. Ziarul uită cu bună știință că aceste femei, despre care un alt sondaj arată că sunt în pragul suicidului, mai bine de jumătate dintre ele, nu mai au nici resursa numită familie. Practic, majoritatea lor covârșitoare sunt femei singure, sau, mame singure.

Rămase fără un loc de muncă, într-o lume în care familia s-a dizolvat pentru că nu mai există frați, surori, unchi, mătuși și nici un alt resort de siguranță, iar lipsite de perspectiva obținerii unui nou loc de muncă, tentează suicidul.

Și poate vă gândiți că bărbaților le merge mai bine. Ei bine, nu! Pentru că majoritatea lucrau în serivicii soft, în acele munci de plimbat hârtii și de vânzări B2B, știți voi, alea în care se bea mai multă cafea decât se produce ceva anume, orice. De câștigat mai câștigă acum bărbații care fără prea multe comentarii se pot îndrepta spre munca brută, aia de sudoare a frunții și de bătătorit palmele. Și mai câștigă securiștii din toate colțurile lumii, ori bărbații cu adevărat specializați în ceva. Restul, simt deja cu frisoane pe șira spinării cum isteria covidiană le suflă cu falimentul personal în ceafă.

Pandemia a tras vălul de pe ipocrizia masivă a generațiilor de după Simone de Beauvoir și vedem în toată splendoarea dezastrului că femeia e mai obiect ca oricând în istorie în numele autoderminării, e mai a nimănui ca oricând. Astăzi, femeia e stigmatizată pentru că biologic aduce viață pe lume. Adulată în zilele noastre e femeia –furtun, producătoarea de avortoni. E adulată femeia care nu e în stare să găsească aragazul nici într-o bucătărie de 1x1m în care există doar acest aparat casnic. E ridicată în slăvi exclusiv femeia –gonflabilă, pentru că oricât s-ar da de avansată în carieră, în esență, o femeie dezbrăcată de toate atuurile feminității, disprețuită pentru însăși biologia ei, pe care și-o reprimă exagerându-și trăsăturile exterioare, e doar un obiect de consum. De dat nu e sigur că lumea modernă și ideologia feministă i-au dat realmente ceva.

Vă place pe ce criterii votează femeile de azi? Mai țineți minte că Petre Roman a fost votat, doamnelor, nu pentru că putea garanta faptic ceva, ci pentru că ”era frumos”? Da, cică feminismul ne-ar fi dat dreptul să mergem la muncă. Nu! Feminismul a fost minciuna propagandistică prin care bărbaților li s-au tăiat veniturile punându-i pe majoritatea în imposibilitatea de a mai câștiga suficient cât să întrețină o familie și au fost scoase femeile la muncă. Pentru că ele reprezintă 50%+1 din societate. Și pentru că, matematic vorbind, odată cu intrarea lor în producție, veniturile angajatorilor, fie ei state ori privați, au crescut cu minim 40%.

La fel, aruncarea femeii în producție a crescut consumul – altă sursă de venit masiv pentru cei ce le-au angajat. Scoaterea femeii din cămin a permis un mai mare control asupra comunităților umane pentru că, nu-i așa? – copiii au devenit ai statului de la 3 ani, cate 6 ore și mai bine pe zi. Și s-au mirată părinții de străinii care le-au crescut în case, urmași care deși le semănau biologic, nu le mai semănau uman. Feminismul care ne-a adus aici a început cu o frază definitorie și simptomatică: ”Femeia dacă nu vrea să meargă la muncă, trebuie bătută ca sa o facă” – spunea acest idol al feminismului, madame de Beauvoir.

Suntem egale cu bărbații ? Ca ființe umane, categoric. Și tu, și el, și eu, suntem oameni. Ne animă dragostea, ori ura, pasiunea ori dezinteresul. Suntem egale cu bărbații? Categoric nu. Și pe alea care vor sări în sus ca arse la citirea acestei afirmații, le rog să meargă într-un service auto și sa încerce să ridice pe scripeți, fără groapă, motorul din caroseria unei mașini. Și apoi să privească cum bărbații vor reuși acolo, unde ea n-a reușit absolut nimic. Sau, să încerce să-și mute mobila prin casă. Ori s-o care la etajul III, măcar. Și apoi să vină să-mi explice cum sunt ele, anatomic egale cu bărbații.

E lumea dominată de bărbați? Chiar e sau au avantajul unei gândiri strategic abstracte mai bună, gândire dată de – helas! – anatomia lor? Doar incultura noastră crasă ne face să nu vedem că Evul Mediu e populat de femei-scriitor, femei-medic, femei-judecători, femei-politicieni, femei-regine. Da, evul ăla întunecat în care o femeie cunoscând limitele societății performa. E plin acel ev de femei pe care bărbații din jur le-au susținut să fie lideri, în pofida oricăror reguli sociale. Și sunt mai multe decât cele sacrificate pe ruguri. Da, statistic.

Inclusiv în istoria noastră sunt destule femei, care n-au fost împiedicate să lupte cot la cot cu bărbații, ca să-și apere casa. Sunt femei care făceau strajă la hotare, mai bine ca bărbații și în mod tradițional această profesie le revenea fără vreo urmă de stres, pe chipurile soților lor – vedeți tulnicăresele din Apuseni.

Cât despre discriminare, cred că sunt discriminate doar cele care vor să parvină ușor și necinstit. Cele care ar vrea să uzeze de faptul că sunt femei atacând mișelește, când nu li se cântă în strune, întocmai ca acei copii de 2-3 ani care se trântesc cu fundul de pământ în magazine, pentru a-și obliga părinții să li se supună.

Ca să nu fii discriminată, trebuie să te țină să fii, oricât de prozaic ar suna asta. Problema discriminării femeii e și una a lipsei autenticității. Cu cât ești mai puțin autentică, mai puțin tu însăți, mai puțin stăpână pe mintea și capacitațile tale și mai puțin dispusă la muncă serioasă și grea, cu atât vei fi mai discriminată. Ești propria carte de vizită.

Sigur, nu vorbim aici de categoria parvenitelor clasa”sportive de centură”. Ele parvin repede și trec odată cu frumusețea lor și asta și pentru că 100% din ele nu știu că frumusețea unei gheișe e dată de spiritul ei educat. Ceva ce lumea noastră nu mai înțelege. Poate tocmai pentru că lumea de astăzi e prea plină de feministe egalitariste și e lipsită de feminitate si femei.

Primăvară bună, nouă!

Lacrima Andra, jurnalist