Am reuşit să pătrundem în culoarele subterane ale metroului clujean. Noaptea trecută. Un vis. (Grafică Patricia)

Din motive de securitate, accesul poate fi făcut doar noaptea. Un buton reflectorizant pâlpâie la miezul nopţii, de 12 ori, în mijlocul Poienii aterizării din Pădurea Hoia.

Intrarea se face deocamdată pe o scară verticală. La capătul de jos se cască hăul. Mii de luminiţe de pe masa de comandă din şantier, arată că aici chiar se lucrează.

Poliţiştii locali transpiră din greu, în timp ce asigură fluenţa circulaţiei autovehiculelor uriaşe de transport.

Intrarea din Hoia nu este singura în coridorul subteran. Aici era postul de observaţie al garnizoanei austriece, care vâna zilierii turci, în timp ce sustrăgeau ilegal apa din canalul de alimentare al cetăţii Klausenburg.

În marginea dispeceratului este o intersecţie cu indicatoare pe leduri. Spre Cetatea Fetei, Generală 10, Antonia. Evident, denumiri codificate. Pentru iniţiaţi.

O ciudăţenie sferică, dar şlefuită la partea de contact cu şina de rulare, se opreşte lin în faţa noastră. Din aceasta coboară chiar el, întâiul biciclist al cetăţii. Se oferă să ne călăuzească prin labirintul de tuneluri din inima pământului.

După un tur lung şi presărat cu multiple surprize electromagnetice, se vede ieşirea din tunel timpului. La pachet cu hârâitul enervant al ceasului deşteptător.

Mihai Bacalu