Ludovic Orban şi Florin Cîţu îşi fac de lucru prin ţară, şi hop, îşi mai vizitează câte filială, deşi oficial primul nu are încă un contracandidat la conducerea formaţiunii liberale. Aparent, fiecare îşi face la greu publicitate. Pentru ce, unii cred că pentru partid, urmează un congres, alţii suspectează chiar mai mult, alegerile viitoare prezidenţiale.

Dacă Orban vine cu aceleaşi clişee verbale ale propagandistului anilor 2000, Cîţu aduce aerul proaspăt al tinerilor, care poate umple de invidie copreşedinţii reziştilor.

Unul ne-a închis în case, primind urări de sănătate nesincere, din toate părţile, altul ne-a eliberat şi ne-a invitat la distracţie nocturnă la volum maxim. Normal că nu pot fi simpatizaţi în egală măsură. Unul ar putea interveni, când unul o face de oaie, scăldând-o ca Cioloş, când calcă Barna pe bec.

Dacă liberalii ar fi mai orientaţi decât ţărăniştii, care au fost scoşi fără efort de pe scena politică, de către democraţi şi socialişti, ar adopta modelul de conducere dualistă al USR Plus şi ar pune într-o tanchetă, atât mitraliera experimentată, dar inertă, cât şi pistolul airsoft, mai flexibil, dar stilat.

Mihai Bacalu