Rezistenţa a creat o breşă în tabăra tradiţional- conservatoare a literaţilor
Rezistenţa a creat o breşă în tabăra tradiţional- conservatoare a literaţilor
Schimbul de generaţii se lasă aşteptat aici. Tinerii rebeli nu mai au răbdare şi au pornit jihadul la baionetă în instanţele de judecată. Au obţinut o victorie de etapă.
De ani buni, între grupul de veterani condus de reputatul critic Nicolae Manolescu şi tinerii Florin Iaru sau Cristian Teodorescu s-a iscat un conflict principial, care tinde să scape de sub control. Relativul echilibru din instanţele de judecată dintre tabere s-a zdruncinat serios, după ce grupării Manolescu, cea care deţine în acest moment puterea în Uniunea Scriitorilor, i s-a refuzat înscrierea în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor.
Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor a invocat Decretul 267 din 1949, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a Republicii Populare Române, cel prin care s-a înfiinţat USR, pentru a justifica statutul de asociaţie de interes public al USR. Numai că judecătorul a apreciat că decretul respectiv a fost abrogat după revoluţie. Altfel, ar fi fost valabil şi articolul 2, în care se prevedea că USR este unica formă de asociere a scriitorilor, intrând în conflict cu Decretul lege nr 27 din 1990, care permitea libertatea de asociere a scriitorilor şi a altor categorii de artişti.
Rebelii s-au grăbit să proclame victoria asupra veteranilor. Această sentință definitivă a Tribunalului București pune capăt minciunilor și abuzurilor echipei domnului Nicolae Manolescu, care de peste șase ani se agață de un decret comunist emis în 1949, cu care dl Manolescu a încercat să-și legitimeze pretinsa calitate de președinte al Uniunii. Domnul Manolescu și acoliții săi au zădărnicit acțiunile Grupului de Reformare a Uniunii Scriitorilor care a încercat să introducă Uniunea Scriitorilor în legalitate. Membrii grupului au fost excluși din Uniunea Scriitorilor, au fost calomniați și defăimați în reviste ale Uniunii, mai ales în revista România literară condusă de domnul Nicolae Manolescu și nu în ultimul rînd au fost hărțuiți permanent cu procese în care dnii N. Manolescu, Varujan Vosganian și alții și-au atribuit în fals funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor. Pretinsa conducere a adus Uniunea Scriitorilor într-o situație cît se poate de încurcată care va trebui rezolvată rapid, potrivit cu legea. E rușinos că scriitori care își proclamă oral și în scris opțiuni democratice s-au încăpățînat ca la tribunale să tragă Uniunea în trecutul dictaturii comuniste, împotriva legilor și a bunului simț, a declarat scriitorul Cristian Teodorescu.
Vă prezentăm motivarea instanţei care a respins înregistrarea USR în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor.
ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE DEZVOLTATĂ
ȘI FINANȚATĂ INTEGRAL DE ROLII
500/202118-02-2021
Modificari acte constitutive persoane juridiceTribunalul BUCURESTI
Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2020:______
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR. ______________
DECIZIA CIVILA NR. 500 A
SEDINTA PUBLICA DIN: 18.02.2021
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PREȘEDINTE: R_____ M____ C____
JUDECĂTOR: C_______ V_________
GREFIER: R_____ E____ C_______
Pe rol, se află soluționarea apelurilor formulate de apelanta – intervenienta în nume propriu E_______ E_____ E_________ ȘI ARTE VIZUALE “CONTRAPUNCT” și de apelanta petentă C______ C___________ C__ C______, în contradictoriu cu intimații intervenienți în nume propriu J______ J_____ J__ și C________ C______ C___________ C__ C______ – PRIN C_______ TEODO_____, J______ J_____ J__, împotriva încheierii din 28.11.2019 și a încheierilor interlocutorii anterioare, inclusiv de dezbateri din 27.11.2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. ______________, având ca obiect modificări acte constitutive persoane juridice – înregistrare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a mențiunii privind faptul că petenta a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Dec nr.267/1949 D.E.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea din ședința din data de 14.01.2021, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 28.01.2021, apoi la 28.01.2021, la 11.02._____, apoi la 18.02.2021 când a decis următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra apelurilor, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.06.2017 sub nr. ______________ petenta C______ C___________ C__ C______ C___ N______ M________ a solicitat înregistrarea în registrul asociațiilor și fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului statut, fiindu-i astfel aplicabile prevederile art. 85 din OG 26/2000.
În motivare, în esență, petenta invocă art. 1 din Legea nr. 21/1924, art. 44 pct. 2 și art. 38 din Constituția din 1948 și arată că Prezidiul Marii Adunări Naționale a decis înființarea și recunoașterea ca persoană juridică de drept public a Uniunii C___________ C__ C______. Invocă Decretul 267/1949 și arată că acesta nu este abrogat. Arată că USR s-a înregistrat în Registrul special ca urmare a cererii nr. 390/06.09.1994, anterior intrării în vigoare a OG 26/2000, iar cererea fost admisă prin încheierea din 19.09.1994 pronunțată în dosarul nr. 158/PJ/1994 prin care s-a luat act de modificările intervenite în statut conform procesului-verbal din 19.04.1990. Invocă art. 4 din Decretul-Lege nr. 27/1990 și art. 85 din OG 26/2000.
Prin încheierea din data de 28.11.2019 Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea privind petenta C______ C___________ C__ C______, și pe intervenienții în nume propriu J______ J_____ J__, și C________ C______ C___________ C__ C______ C___ C_______ C_________ C__ C_____ C______, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În mod necesar și prealabil analizării fondului, instanța a aratat că nu se va pronunța distinct pe cererea de intervenție principală formulată de J______ J_____ J__ (admisă în principiu prin încheierea din 08.06.2017), pe intervenția principală formulată de C________ C______ C___________ C__ C______ C___ Cristian Teodo_____ și J__ J_____ J______ (admisă în principiu prin încheierea din data de 10.07.2017) în sensul admiterii sau respingerii acestora, având în vedere motivarea acestor două încheieri. Astfel, s-a reținut că acești intervenienți invocă „obiecții”, adică nu reclamă un drept propriu prin cererea de intervenție principală, ci, prin raportare la particularitățile procedurii necontencioase și art. 532 alin.2 NCPC, formulează obiecții față de solicitarea petentei, adică justifică pretenția de a fi luate în discuție respectivele obiecții în cadrul procedurii de soluționare a cererii necontencioase.
Instanța a subliniat caracterul necontencios al procedurii de înregistrare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, indiferent de atitudinea procesuală a petentei sau a celorlalți participanți. Prin formularea repetată a unor cereri denumite „de intervenție”, prin formularea de cereri de suspendare a judecății, participanții la procedura necontencioasă nu o pot transforma, contrar legii, într-o procedură contencioasă, supusă judecății în ședință publică cu dezbateri contradictorii. Instanța a observat că între petentă și participanți există numeroase litigii, în care acestea își contestă reciproc calitatea de reprezentant al Uniunii C___________ C__ C______, majoritatea fiind de competența completelor specializate în materia persoanelor juridice, în care cei implicați au folosit aceleași căi procesuale (intervenții, cereri de suspendare), în funcție de poziția procesuală, reușind blocarea reciprocă a judecării cauzelor în materia persoanelor juridice. Instanța a subliniat că sunt aplicabile prevederile OG 26/2000 coroborate cu prevederile cărții a III-a NCPC-Procedura necontencioasă.
Așadar, participarea altor persoane la soluționarea cererii necontencioase nu atrage aplicabilitatea regulilor din procedura contencioasă. Indiferent de denumirea terțului, anume aceea de participant, intervenient sau martor, dacă intervenției din materie necontencioasă i s-ar aplica integral și necondiționat regulile procedurii contencioase (art. 61-77 NCPC) ar însemna respingerea automată a cererii principale de înregistrare ca efect direct al aplicării art.531 NCPC, or o astfel de interpretare nu poate fi primită.
Ca o comparație, instanța a aratat că dacă în cadrul soluționării cererii de încuviințare a executării silite debitorul sau altă persoană formulează cereri de intervenție, cererea principală nu poate fi respinsă în temeiul art. 531 NCPC. În plus, caracterul special, derogatoriu al procedurii necontencioase, coroborat cu normele speciale din materia încuviințării executării sau a procedurii de înregistrare la persoanele juridice, impun în principiu soluționarea, și nu suspendarea judecății, chiar dacă pe rolul instanțelor ar exista litigii de fond. De exemplu, ar fi vădit incompatibilă cu procedura încuviințării executării silite o suspendare a judecății până la soluționarea vreunei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești executorii în primă instanță. Procedura necontencioasă își urmează cursul firesc, având în vedere că încheierile în materie necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat și având în vedere că, în măsura în care într-o procedură contencioasă se pronunță o hotărâre judecătorească cu putere de lucru judecat, atunci persoana interesată va putea solicita radierea mențiunilor din registrul asociațiilor și fundațiilor, similar procedurii rectificării cărții funciare (art. 907 ncc).
Instanța a apreciat că temporizarea efectelor hotărârilor unei persoane juridice nu se poate face decât pe calea ordonanței președințiale, conform art. 217 ncc, motiv pentru care instanța nu se poate deroba de obligația analizării aspectelor deduse judecății, chiar dacă este vorba de o cerere necontencioasă și chiar dacă împrejurările sunt aduse la cunoștința instanței pe calea unor „obiecții”. Pentru aceste considerente, instanța a analizat pe fond cererea de înregistrare cu verificarea obiecțiilor formulate de terții participanți la procedură.
Pe fond, pentru ușurința verificării raționamentului și ținând cont de faptul că sunt 6 volume, instanța a atașat la dosar legislația relevantă: Decretul 267/1949, Decretul-Lege nr. 27/1990, Legea 21/1924, OG 26/2000.
Conform art. 85 din OG 26/2000 persoanele juridice de utilitate publică – asociații, fundații sau alte organizații de acest fel – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu ________________________________ prezentei ordonanțe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor.
Așadar, legea exceptează de la aplicarea regulilor OG 26/2000 doar persoanele juridice de utilitate publică, aceasta fiind premisa pe care petenta nu o îndeplinește.
C______ C___________ C__ C______ a fost înființată în temeiul Decretului 267/1949 pentru recunoașterea Uniunii C___________ C__ Republica Populară Română, ca persoană juridică de utilitate publică, adoptat de PREZIDIUL MARII ADUNĂRI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMÂNE.
Art. 1 alin.1 prevede că C______ C___________ C__ Republica Populară Română este persoană juridică de utilitate publică cu sediul în București.
Petenta a afirmat că acest act normativ nu a fost abrogat și că este în continuare persoană juridică de utilitate publică.
Instanța nu a putut reține un astfel de argument, pentru următoarele considerente:
În primul rând, utilizând raționamentul petentei în sensul că actul nu a fost abrogat, ar trebui acceptat în tot Decretul 267/1949 și nu doar articolul 1 alineatul 1 pe care partea îl consideră favorabil. Or, important de reținut este și alineatul 2 care prevede că „Ea este organizația unică a C___________ C__ Republica Populară Română fără deosebire de naționalitate sau de limbă.” dar și art. 2 care arată că C______ C___________ C__ Republica Populară Română, funcționează în conformitate cu statutul adoptat la data de 25-27 Martie 1949, de Conferința C___________ C__ Republica Populară Română. Acest statut poate fi modificat la propunerea Uniunii, cu aprobarea Ministerului Artelor.
Așadar, alin.2 cuprinde o interdicție absolută și ar trebui acceptat că nici o altă formă de asociere, în afară de USR, a unor persoane ce au calitatea de scriitori nu este permisă de lege. Această ideologie de interzicere a formelor de liberă asociere a scriitorilor era specifică perioadei 1945-1989 când nu se putea concepe acordarea unor astfel de drepturi/libertăți pentru categorii socio-profesionale considerate apte a vulnerabiliza regimul politic și derivă din „unicitatea” partidului comunist. Așadar, filosofia potrivit căreia un singur partid politic este suficient s-a extins asupra multor forme de asociere. În măsura în care în unele domenii s-a permis totuși funcționarea unor astfel de asocieri, cum este și USR, modificarea statutului era supusă aprobării/controlului de stat prin Ministerului Artelor.
Tocmai de aceea USR a primit la data respectivă statutul de persoană juridică de utilitate publică, în considerarea „unicității” sale, or, în lipsa acestui fundament rămâne golit de conținut statutul acordat în anul 1949. Instanța subliniază că modalitatea de formulare și de ordonare a dispozițiilor din decret, conduce la concluzia că alin.2 nu reprezintă altceva decât fundamentul alin.1, cele două alineate fiind indisolubil legate între ele.
În al doilea rând și în continuarea raționamentului anterior, instanța a reținut, contrar argumentelor petentei, că Decretul 267/1949 este abrogat începând cu data de 15.01.1990 data intrării în vigoare a Decretul-Lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și de teatru.
Având în vedere schimbarea regimului politic, legiuitorul de la nivelul anului 1990 a decis adoptarea unor acte normative în vederea reparării inechităților din perioada regimului comunist.
Astfel, contrar art. 1 alin.2 din Decretul 267/1949 care afirma „unicitatea” organizației de scriitori USR, art. 1 din Decretul-Lege nr. 27/1990 prevede dreptul la liberă asociere a categoriilor vizate anterior: „Scriitorii, artiștii plastici, compozitorii, creatorii de film și de teatru se pot asocia, potrivit specificului lor de creație, în organizații profesionale cu personalitate juridică, potrivit prevederilor legale în vigoare.” Iar art. 9 prevede „Pe data prezentului decret se abrogă orice dispoziții contrare”. Reținând că art. 1 din Decretul 267/1949 este vădit contrar Decretului-Lege nr. 27/1990 instanța reține abrogarea celui dintâi. Întrucât alineatele 1 și 2 din art. 1 din Decretul 267/1949 nu se pot disocia, alineatul 2 reprezentând cauza/fundamentul acordării statutului special singurei organizații de scriitori acceptate, instanța constată că începând cu data de 15.01.1990 –data acordării dreptului de liberă asociere și pentru scriitori, petenta nu mai deține statutul de utilitate publică.
Pe cale de consecință, de la data de referință 15.01.1990 C______ C___________ C__ C______ devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, așa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege nr. 27/1990 și avea obligația de a-și actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun, iar în măsura în care dorea să obțină, din nou, un statut special, acela de utilitate publică, trebuia să uzeze de prevederile legale în vigoare.
La data respectivă era în vigoare Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii) în vigoare de la 06 februarie 1924 până la 29 aprilie 2000, fiind abrogat și înlocuit prin Ordonanță 26/2000.
Art. 8 din Legea nr. 21/1924 prevedea că Fără distinctie ____________________________ drept privat existente si acele ce se va forma in viitor, de la data promulgarii legii de față, nici o modificare de statute sau transformare a caracterului asociatiei sau asezamintului, nici o modificare a organelor de control si administratie, nici o incetare sau dizolvare, operatiunile de lichidare si de atribuire de bunuri, nu se va putea face decit conform acestei legi. Aceste persoane sint obligate a se supune tuturor dispozitiilor declarate de ordine publica in legea de fata. Modificarile statutelor sau actelor constitutive sint supuse verificarii si aprobarii puterii judecatoresti in conditiile art.1.
Referitor la argumentele petentei în sensul că art. 1 alin. 2 din Decretului-Lege nr. 27/1990 prevede că Fiecare organizație de creatori funcționează în temeiul statutului propriu și are dreptul să-și aleagă forma și structura organizatorică pe care le consideră cele mai potrivite specificului activității sale. sau că art. 4 prevede că Organizațiile de creatori se bucură de o deplină autonomie structurală, funcțională și economică, instanța reține că nu conduc la concluzia existenței statutului de utilitate publică decât dacă se prevedea expres în lege acordarea acestuia. Art. 1 alin.2 și art. 4 nu reprezintă decât afirmarea unor principii generale, ca o continuare a ideii că asociațiile nu mai sunt sub controlul aparatului de stat, nemaifiind supuse controlului Ministerului Artelor, așa cum era cazul în perioada în care era în vigoare Decretul 267/1949.
În plus, instanța a mai reținut și faptul că existența unor norme speciale, pentru anumite domenii nu „creează” și statutul de utilitate publică care nu poate fi dedus implicit, sub imperiul Legii 21/1994 persoanele juridice de drept public dobândeau acest statut numai prin lege (art.1) iar sub imperiul OG 26/2000 statutul se dobândește prin hotărâre de Guvern (art.38-45).
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții au formulat apel petenta C______ C___________ C__ C______, și intervenienta E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct.
În motivarea apelului său, apelanta intervenientă E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct a arătat că prima instanță a respins în mod greșit ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată inițial de către E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”).
Nici prin încheierea interlocutorie din 27 noiembrie 2019, nici prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București Secția a II-a civilă în dosarul nr. ______________, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție principală formulată de E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”) la data de 25 noiembrie 2019, cu o motivare nelegală, calificând cererea de intervenție ca fiind doar „obiecții” prin care intervenienții nu reclamă un drept propriu și constatând că nu se impune punerea acestei cereri în discuție.
1. Prima instanță a respins în mod greșit ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată inițial de către E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”).
În fapt, prin cererea principală, petenta C______ C___________ C__ C______, a solicitat Judecătoriei, înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″.
Fundația a formulat „cererea de intervenție principală” solicitând:
1)admiterea cererii de intervenție principală;
2) respingerea cererii principale formulată de către petenta C______ C___________ C__ C______, în principal, pe cale de excepție, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
A considerat că cererea adresată instanței potrivit procedurii necontencioase judiciare, este neîntemeiată și că s-ar impune respingerea acesteia ca atare.
A arătat că între petenta C______ C___________ C__ C______ și intervenienta E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct”, există pe rolul instanțelor mai multe procese prin care aceasta are diverse pretenții nejustificate, de la intervenienta si de la membrii-scriitori, fondatori si asociați în această Fundație Literară.
În cadrul acestor procese, în mod constant au fost invocate mai multe excepții de ordine publică, precum:
■ nulitatea absolută a entității autointitulată „persoană juridică de utilitate publică” – C______ C___________ C__ C______ și „unica reprezentantă a C___________ C__ C______”, titulatură contrară principiului fundamental al libertății de asociere, specific unei societăți democratice;
■ nulitatea Statutului si inexistența actului constitutiv al acestei entități juridice, prin care petenta își arogă dreptul de a fi unica reprezentantă a C___________ C__ C______;
■ dizolvarea de drept a fostei „Uniuni a C___________ C__ Republica Populară Română”, respectiv, a instituției represive și de cenzură, creată de către regimul comunist prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 267/1949;
■ abrogarea implicită a Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 267/1949, în baza căruia, în prezent, autointitulata „persoană juridică de utilitate publică” – C______ C___________ C__ C______, solicită să fie înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ca „persoană de utilitate publică și unică reprezentantă legală a C___________ C__ C______”;
■ lipsa calității de reprezentant legal al USR, privindu-1 pe d-1 N______ M________ A______ și pe cale de consecință, lipsa calității de reprezentant convențional a Avocatului cu care a contractat această persoană;
■ aspectul că nici entitatea juridică USR, nici pretinsul reprezentant legal al USR, d-1 N______ M________ A______, nu sunt înscriși într-un Registru Public, contrar dispozițiilor imperative prevăzute de actele normative în vigoare în materie de asociații, fundații, federații sau uniuni, recunoscute pe teritoriul României.
A arătat că, în contextul acestor procese (în cadrul cărora, fie pe cale de excepție, fie pe cale principală, se dezbat chestiuni de ordine publică privind: nulitatea persoanei juridice; abrogarea Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 267/1949, respectiv, a actului prin care petenta pretinde că a fost înființată ca persoană juridică de utilitate publică; organizarea și funcționarea USR, contrar dispozițiilor legale în vigoare, în materie de asociații și fundații), „pro-causa”, entitatea juridică USR și pretinșii săi reprezentanți, au formulat cererea ce face obiectul dosarului nr. ______________, tocmai pentru a da o aparență de legalitate a pretinsei persoane juridice, de a justifica, contrar legii, pretinsa utilitate publică pe care o servește, dar pe care, regimul constituțional de după anul 1990, nu i-a recunoscut-o niciodată.
Cu titlu exemplificativ, a concretizat: dosarul nr. _____/299/2017, având obiect radierea-dizolvarea „Fundației Contrapunct”, inițiat de către petenta USR; dosarul nr. _____________; dosarul nr. _____/299/2018*, aflate pe rolul instanțelor, în curs de rezolvare, în care se dezbat chestiuni de ordine publică vizând sancțiunea nulității absolute a pretinsei „persoane juridice de utilitate publică USR”.
Consideră astfel că, printr-o motivare formală și fără cercetarea concretă a motivelor de intervenție, prima instanță, inițial a apreciat că cererea este inadmisibilă, iar ulterior a apreciat că invocă doar simple „obiecții” care nu trebuie discutate și rezolvate în cadrul procedurii necontencioase si în consecință, a rezolvat inadecvat cererea de intervenție principală.
Art. 61 alin. 1 și 2 C. pr. civilă, prevede că: „(1) oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare”, iar „(2)intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta”.
Totodată, art. 62 alin. 2 C. pr. civilă, prevede că cererea de intervenție principală, „poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond”.
Față de cadrul procesual litigios expus mai sus (în care se dezbat chestiuni de ordine publică privind nulitatea absolută a persoanei juridice, lipsa calității de reprezentant legal al USR, nulitatea Statutului invocat de către USR, precum și abrogarea Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale, nr. 267/1949, respectiv, a actului prin care petenta pretinde că a fost înființată ca persoană juridică de utilitate publică), a apreciat prin cererea de intervenție și apreciază și prin prezentul apel, că justifică interesul legitim de a interveni în procedura necontencioasă judiciară, chiar dacă nu urmărea realizarea unui drept personal în cadrul acestei proceduri, ci, doar clarificarea unor chestiuni de ordine publică ce vizează însăși persoana entității reclamantă și netemeinicia cererii adresată instanței.
Deși prima instanță a reținut existența unui cadru litigios multiplu între petenta USR și persoanele care au formulat cereri de intervenție în cauză, a apreciat nelegal că intervenienții invocă doar obiecții în cauză și că nu este cazul să se pronunțe asupra cererilor de intervenție.
Instanța a abordat o manieră globală de analiză a motivelor pentru care a apreciat că nu trebuie să se pronunțe asupra cererilor de intervenție și că este suficient să „analizeze pe fond, cererea de înregistrare, cu verificarea obiecțiilor formulate de terții participanți la procedură”.
În ceea ce o privește, a susținut netemeinicia cererii adresată instanței potrivit procedurii necontencioase, în considerentele încheierii din 28 noiembrie 2019 nu regăsește concluziile pe care le-ar fi reținut instanța din „verificarea obiecțiilor formulate de terții participanți la procedură”, astfel că o asemenea mențiune în considerente, rămâne doar o afirmație a primei instanțe.
Deși apreciază că soluția primei instanțe pe fondul cererii de înregistrare, este legală și temeinică, apreciază că admiterea cererii de intervenție principală nu transforma procedura necontencioasă într-una contencioasă, astfel că se impunea admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii principale, cu verificarea concretă a motivelor de fapt și de drept pentru care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată.
2. Nici prin încheierea interlocutorie din 27 noiembrie 2019, nici prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București Secția a II-a civilă în dosarul nr. ______________, prima instanță nu a analizat cererea de intervenție principală formulată de către subscrisa E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”) la data de 25 noiembrie 2019, cu o motivare nelegală, calificând cererea de intervenție ca fiind doar „obiecții” prin care intervenienții nu reclamă un drept propriu. De fapt, prima instanță nu a analizat în concret, motivele de fapt și de drept pe care le-a invocat pe larg în cererea de intervenție și pentru care se impunea respingerea cererii de înregistrare a USR, ca neîntemeiată.
In condițiile în care petenta USR a declarat apel în cauză (în sensul schimbării acestei soluții), prin apelul său declarat în sprijinul menținerii soluției pe fond, solicită admiterea apelului și cererea de intervenție principală și menținând soluția privind rezolvarea cererii principale, să suplinească motivarea pentru care se impunea respingerea cererii de înregistrare.
Sub acest aspect, face, în primul rând, trimitere la motivele concrete de fapt și de drept, de la pct. II (II. 1 – IL6) din cererea de intervenție principală formulată la 25 noiembrie 2019, parțial reținute și de către prima instanță, pentru care a apreciat și apreciază în continuare, că se impunea respingerea cererii principale de înregistrare formulată de USR, ca neîntemeiată.
Astfel, prin cererea principală, petenta C______ C___________ C__ C______ a solicitat primei instanțe, înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″, apreciind că cererea adresată instanței potrivit procedurii necontencioase judiciare, este neîntemeiată, astfel cum a reținut și prima instanță.
1. Privind situația Decretului nr. 267/1949.
Consideră că în mod neîntemeiat, petenta USR susține că Decretul nr. 267/1949, prin care s-a înființat C______ C___________ C__ Republica Populară Română, ar fi un „act normativ cu putere de lege” și nu un act administrativ cu caracter individual, revendicând calitatea de „persoană juridică de utilitate publică”, recunoscută acelei instituții, de către organele puterii politice ale regimului comunist din Republica Populară Română.
În realitate, Decretul nr. 267/1949 emis de Prezidiul M__, constituie un act administrativ cu caracter individual și nu este un act normativ cu putere de lege.
Conform art. 38 din Constituția Republicii Populare Române din 1948: „Marea Adunare Națională a R. P. R.”, în plenul său era „unicul organ legislativ al Republicii Populare Române”.
„Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române” nu era un „organ legislativ”, ci, un organ executiv restrâns (compus dintr-un președinte, trei vice-președinți, un secretar și din 14 membri aleși direct de Marea Adunare Națională a R. P. R.” – art. 41 din Constituția Republicii Populare Române din 1948).
Conform art. 44, pct. 2 și 3 din aceeași Constituție a Republicii Populare Române din 1948: „Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române” avea, printre altele, „următoarele atribuțiuni: 2. Emite decrete; 3. Interpretează legile votate de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române”.
Prin urmare, un organ care interpreta legile, era un organ executiv și nu un organ deliberativ.
Constituția Republicii Populare Române din 1948 (Legea fundamentală în vigoare la data emiterii Decretului nr. 267/1949), nu arăta expres, că „decretele” emise de acest Prezidiu, ar fi avut putere de lege, astfel că nici părțile, nici instanța nu pot aprecia altfel în prezent.
Orice normă juridică are ierarhia stabilită de Legea fundamentală, iar potrivit acestei ierarhii, un „Decret” nu este echivalent cu o „Lege” și nu are puterea unei „Legi”, decât atunci când Legea fundamentală îl investește expres cu o astfel de putere.
In consecință, nu se poate prezuma în prezent, la 30 de ani după schimbarea regimului comunist și după condamnarea acestui regim, că un organ executiv (cum era „Prezidiul M__”), ar fi avut abilitarea legală să emită decrete cu putere de lege, din care petenta USR să-și extragă și să-și aroge drepturi și puteri publice și absolute asupra C___________ C__ C______, care nu au nicio legătură cu această formă anacronică de asociere.
Dimpotrivă, din dispozițiile constituționale citate rezultă că acest organ de conducere al puterii de stat, „interpreta legile votate de M__”, astfel că era un organ executiv și nu unul deliberativ.
C______ C___________ C__ Republica Populară Română a fost creată și declarată ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, potrivit criteriilor agreate și stabilite de către fostul Partid Comunist Român, instituția respectivă fiind orientată în special spre aplicarea cenzurii comuniste asupra scrierilor literare de orice gen din Republica Populară Română, criterii care nu aveau și nu au nimic în comun cu „libertatea fundamentală de asociere” ocrotită prin actele fundamentale de drept internațional la care România a aderat pe deplin după schimbarea regimului comunist în anii 1989-1990!
La nivelul anilor 2017-2020, petenta USR, nu mai poate revendica și pretinde calități, drepturi și privilegii recunoscute în anul 1949, unei instituții retrograde, de către un regim totalitar, care, între timp, a suferit și o condamnare oficială din partea instituțiilor democratice, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pretinsul Statut din 25-27 martie 1949, întocmit sub cenzura autorităților statului comunist reprezentat prin „Ministerul Artelor” de atunci, nu are nicio legătură cu „libertatea fundamentală de asociere” și este contrar tuturor legilor din materie, adoptate după anul 1990.
Petenta USR nu poate extrage drepturi și calități publice din Decretul nr. 267/1949, după cum îi sunt favorabile sau nu.
Prin art. 1 alin. 2 din D. nr. 267/1949, C______ C___________ C__ Republica Populară Română, era declarată ca „organizația unică a scriitorilor”, calitate care nu poate fi acceptată în prezent, astfel cum nu putea fi acceptată nici la adoptarea art. 9 din Decretul-Lege nr. 27/1990, care a proclamat „libertatea de asociere”.
Calitățile de „organizație unică a scriitorilor” și de „persoană juridică de utilitate publică”, pe care și le arogă petenta USR, vin să contrazică însăși dreptul său de existență (al Fundației E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct”), situație care ne lezează în mod grav drepturile fundamentale, astfel că prima instanță trebuia să admită cererea de intervenție principală și nu să o categorisească drept o simplă „obiecție” față de cererea de înregistrare formulată de către această formă asociativă anacronică.
Apreciază că, indiferent de instituția care proclamă un anumit drept sau privilegii din perioada guvernării comuniste, instanțele din 2017-2020 nu pot înregistra în Registrele publice, drepturi și privilegii care, nu numai că sunt anacronice, dar contravin total și încalcă flagrant, atât „libertatea fundamentală de asociere” specifică unei societăți democratice, cât și actele normative în vigoare, în materie de asociere.
Deși în anul 1949, era în vigoare Legea nr. 21/1924 privind „persoanele juridice”, autoritățile regimului comunist instaurat în România nu au dorit să constituie o astfel de persoană juridică, astfel că, prin actul administrativ individual – Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, au creat o instituție de partid, aservită și specifică acelui regim totalitar și care nu mai poate supraviețui în prezent.
Din anul 1948 și până în anul 1990, Legea nr. 21/1924, privind înființarea persoanelor juridice (act normativ aparținând sistemului juridic capitalist), a căzut în desuetudine și nu putea să stea la baza înființării Uniunii C___________ C__ Republica Populară Română, ca „persoană juridică de drept public recunoscută de regimul comunist”, chiar dacă nu a fost abrogat expres în timpul guvernării comuniste C__ C______.
In perioada 1990 – 2000, cât a fost în vigoare Legea nr. 21/1924, privind înființarea persoanelor juridice, petenta USR nu s-a organizat potrivit acestei legi, astfel că nu poate invoca acest act normativ, drept temei juridic al înregistrării sale.
2. Situația Decretului Prezidiului M__ nr. 267/1949 după adoptarea Decretului nr. 31/1954, privind persoanele fizice și persoanele juridice.
Astfel cum a arătat și în cererea de intervenție, însuși regimul comunist, a găsit de cuviință să adopte un act normativ privind „persoanele juridice” pe care le agrea în această societate, apreciind că Legea nr. 21/1924 era căzută în desuetudine.
Astfel Marea Adunare Națională (în calitate de unic organ legiuitor), a adoptat Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice (publicat în Buletinul Oficial nr. 8/30 ianuarie 1954), acesta fiind un veritabil Decret cu putere de lege și nu Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949, care constituie un act administrativ individual de înființare a unei instituții aservite regimului comunist și scopurilor acestuia, care în prezent nu mai pot fi legitimate de către instanță prin înscrierea drepturilor și privilegiilor în Registrul public!
Art. 28 din Decretul nr. 31/1954, prevedea că: „Persoana juridică ia ființă, după caz:
a) prin actul de dispozițiune al organului competent al puterii sau administrației de stat;
b) prin actul de înființare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administrației de stat, competent a verifica numai dacă sunt întrunite cerințele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua ființă;
c) prin actul de înființare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare a organului puterii sau administrației de stat, competent a aprecia oportunitatea înființării ei;
d) printr-un alt mod reglementat de lege”.
Art. 29 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, prevedea că: „Instituțiile de stat, ca persoane juridice, pot fi înființate, prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniștri, iar întreprinderile și organizațiile economice de stat si prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administrației de stat, în condițiile stabilite prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniștri”.
In fine, art. 31 din același Decret prevedea că: „Organizațiile obștești, ca si sindicatele, uniunile de scriitori, artiști sau compozitori, asociațiile cu scop nepatrimonial, precum și instituțiile si întreprinderile anexe create de acestea, sunt persoane juridice dacă au autorizarea prealabilă a înființării lor, dată de către organele și în condițiile prevăzute de lege”, iar potrivit art. 34 alin. 1 din Decret, „persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”.
Art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, prevedea în mod imperativ, că: „orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul”.
Potrivit art. 45 lit. b) și c) din Decretul nr. 31/1954, se reține că: „organizațiile cooperatiste și orice organizații obștești se dizolvă dacă: b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit; c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate au devenit contrare legii ori regulilor de conviețuire socialistă sau urmăresc un alt scop decât cel declarat”.
Prin urmare, sub puterea Decretului nr, 31/1954, fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română, recunoscută ca „persoană juridică de drept public” prin Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949, nu a dobândit alte valențe, care, eventual, să fie valabile și să se perpetueze după căderea regimului comunist în România și care să poată fi înregistrate în prezent de către instanță.
Dimpotrivă, fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română, până la căderea regimului comunist în 1989-1990 și-a păstrat aceleași valențe recunoscute de regimul comunist în 1949 și care nu au mai fost valabile după anul 1990 și cu atât mai mult, nu pot fi recunoscute la nivelul anilor 2017-2020, astfel cum solicită petenta USR.
In condițiile în care Decretul nr. 31/1954 a fost în vigoare o perioadă și după anul 1990, considerăm că în ceea ce-o privește pe fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română, a intervenit sancțiunea dizolvării de drept prevăzută de art. 45 lit. b) și c) din Decret, care prevedeau imperativ, că: „organizațiile cooperatiste și orice organizații obștești se dizolvă dacă: b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit; c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate au devenit contrare legii ori regulilor de conviețuire socialistă sau urmăresc un alt scop decât cel declarat”.
Este de notorietate cunoscut aspectul că, după căderea regimului comunist în România, scopul fostei Uniuni a C___________ C__ Republica Populară Română, astfel cum a fost prevăzut în Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949, nu mai putea fi îndeplinit, iar scopul pe care-1 putea urmări o astfel de Uniune după anul 1990, a devenit „contrar legii ori regulilor de conviețuire socialistă sau urmăreau un alt scop decât cel declarat”, astfel că se poate interpreta cu deplin temei, că a intervenit sancțiunea dizolvării de drept a fostei Uniuni.
Prin urmare, dacă petenta USR, dorea să îmbrățișeze valențele unei persoane juridice/forme asociative democratice, în nici un caz, nu putea revendica drepturi, calități și privilegii izvorâte din Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949!
Chiar dacă Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949, ar mai supraviețui și în prezent, astfel cum susține petenta, „calitatea de persoană juridică de utilitate publică” recunoscută prin acest Decret (conform legilor și regulilor de conviețuire socialistă din 1949), nu mai poate fi înregistrată în prezent de către instanță, în registrul Asociațiilor și Fundațiilor, în condițiile în care fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română, nu a dorit să se constituie sub niciuna dintre formele asociative prevăzute de lege după anul 1990 și nici să îmbrățișeze în mod oficial și autentic, noile valori democratice.
Prin urmare, consideră că în mod legal și temeinic, prima instanță a respins cererea de înscriere în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″, cu atât mai mult cu cât, petenta USR nu îmbracă niciuna dintre formele asociative (asociații și fundații), prevăzute de OG nr. 26/2000, care să fie înregistrate în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătorie.
Mai mult, în cadrul tuturor proceselor pe care le are pe rolul instanțelor în contradictoriu cu subscrisa, însăși petenta USR susține că nu reprezintă o asociație sau fundație supusă dispozițiilor OG nr. 26/2000, respectiv, nici dispozițiilor privind înregistrarea acestor persoane juridice în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătorie.
3. Situația Decretului Prezidiului M__ nr. 267/1949, după adoptarea Decretului-lege nr. 27/1990.
După anul 1990, pretinsa „persoană juridică de drept public” – C______ C___________ C__ C______ – nu s-a constituit ca persoană juridică, nici în temeiul Legii nr. 21/1924, care și-a regăsit aplicabilitatea în societatea românească, nici în temeiul Decretului-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, adoptat de Consiliul Frontului Salvării Naționale, privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film si de teatru.
Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, adoptat de Consiliul Frontului Salvării Naționale constituie, într-adevăr, un „decret cu putere de lege” emis de către autoritatea cu atribuții legislative din acel moment, pe când, Decretul Prezidiului M__ nr. 267/1949, nu constituie un decret cu putere de lege, astfel cum susține petenta, întrucât Prezidiul M__ nu era un organ cu atribuții legislative, având doar abilitarea legală să interpreteze legile!
Prin Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, adoptat de Consiliul Frontului Salvării Naționale, s-a dispus ca fostele asociații create în timpul regimului comunist, să-și poată continua activitatea și să se reorganizeze în conformitate cu noile dispoziții legale intrate în vigoare, cu valorile și principiile democratice, respectiv, în acord cu „Libertatea de întrunire și de asociere”, ocrotită ca libertate fundamentală prin art. 11 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și prin art. 20 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948 („1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică. 2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație”).
Prin art. 1 din Decretul – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, s-a prevăzut că: „Scriitorii, artiștii plastici, compozitorii, creatorii de film și de teatru se pot asocia, potrivit specificului lor de creație, în organizații profesionale cu personalitate juridică, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Fiecare organizație de creatori funcționează în temeiul statutului propriu si are dreptul să-și aleagă forma și structura organizatorică pe care le consideră cele mai potrivite specificului activității sale”.
Prin art. 9 din același Decret – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, s-a prevăzut că: „pe data prezentului decret se abrogă orice dispoziții contrare”.
C______ C___________ C__ Republica Populară Română constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, a fost creată pe criteriile agreate și stabilite de către fostul Partid Comunist Român, orientată în special spre aplicarea cenzurii comuniste asupra scrierilor literare de orice gen, care nu aveau nimic în comun cu „libertatea fundamentală de asociere” ocrotită prin cele două acte fundamentale de drept internațional citate mai sus, astfel că sintagma: „se abrogă orice dispoziții contrare”, prevăzută de art. 9 din Decretul – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, se aplică inclusiv Decretului Prezidiului M.A.N, nr. 267/22 iunie 1949, act normativ care a fost abrogat implicit la data intrării în vigoare a art. 9 din D-L nr. 27/1990!
Chiar dacă a făcut-o într-o manieră exemplificativă, prin art. 1 din Decretul – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, Legiuitorul din anul 1990 s-a referit expres la categoria „scriitorilor”, astfel că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, nu a mai supraviețuit datei de intrare în vigoare a art. 9 din D-L nr. 27/1990, act normativ care a abrogat dispozițiile normative contrare, astfel că nu pot fi înregistrate în Registrul public, calități, drepturi sau privilegii, pe care petenta pretinde că le-a dobândit de la regimul comunist din 1949.
Abrogarea indirectă a Decretului nr. 267/1949, emis de Prezidiul M__, prin art. 9 din Decretul-Lege nr. 27/1990, a fost relevată și de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 1118 din 31 Martie 2000 pronunțată în dosarul civil nr. 3330/1999, prin care instanța supremă a făcut referire la toate uniunile C__ C______ – foste organizații obștești dizolvate de drept, conform art. 9 din Decretul-lege nr. 27/1990 (filele 3-4 din considerente).
Intr-un mod similar, a decis și Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 540 A / 7.07.2016 pronunțată în dosarul nr. ___________/al, prin care a constatat abrogarea implicită a Decretului Prezidiului M.A.N. nr. 266/23 decembrie 1950, referitor la I______ I_________ I_______, apreciind corect, că acest decret reprezintă un act administrativ individual, referitor numai la categoria „I_________ I_______” și nu un act normativ cu putere de lege, cum se dorește a fi interpretat Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949 referitor la fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română.
F____ Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română avea posibilitatea să se constituie și să fie recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, după data de 1 ianuarie 1990, potrivit Legii nr. 21/1924, iar ulterior, conform noilor acte normative intrate în vigoare în materie de asociații și fundații, respectiv, OG nr. 26/2000.
Aceasta nu s-a conformat însă noilor dispoziții legale în materie de asociații și fundații și nu a fost niciodată recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică după data de 1 ianuarie 1990, în mod neîntemeiat, solicitând în anul 2017 să fie recunoscută de către instanță ca persoană juridică de utilitate publică și să fie înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, fară ca aceasta să îndeplinească condițiile pentru recunoașterea ca persoană juridică.
Consideră că în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că este neîntemeiată cererea principală prin care petenta C______ C___________ C__ C______, solicita instanței înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″, întemeindu-și cererea pe un act administrativ individual abrogat.
Pentru considerentele arătate mai sus, apreciază însă, că trebuia admisă cererea de intervenție principală în procedura necontencioasă judiciară, prin intervenție urmărind apărarea unui interes public și a dreptului fundamental de existență ca formă asociativă privată constituită potrivit legilor în vigoare și care apără drepturile și libertățile scriitorilor.
In sensul abrogării acestui act administrativ individual, s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia nr. 1118 din 31 martie 2000, în dosarul nr. 3330/1999, instanța supremă constatând că toate uniunile C__ C______ (foste organizații obștești), au fost dizolvate de drept de art. 9 din Decretul-Lege nr. 27/1990, astfel că petenta nu avea decât calea constituirii într-o formă asociativă prevăzută de lege, după anul 1990 (asociație, fundație sau federație/uniune).
Prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949 nu s-a creat o formă asociativă bazată pe libertatea fundamentală de asociere, ci, s-a înființat o instituție care să-i reprezinte obligatoriu pe toți scriitorii din Republica Populară Română, dar mai ales, să servească interesele Partidului Comunist Român, prin activitatea de cenzură literară pe care o desfășura cu preponderență.
Astfel de scopuri nu mai pot fi promovate și acceptate astăzi, cu atât mai mult cu cât, Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949 nu poate sta la baza pretinselor înregistrări în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătorie.
4. Prin aceeași cerere de intervenție principală, a invocat nulitatea absolută a pretinsei persoană juridică – C______ C___________ C__ C______ și apreciază că instanța chemată să soluționeze cererea de înregistrare, trebuia să se pronunțe inclusiv cu privire la această sancțiune civilă.
Solicită instanței de apel să se pronunțe privind sancțiunea nulității absolute a pretinsei „Uniuni a C___________ C__ C______”, reprezentată prin dl. N______ M________ A______, determinată de inexistența Actului constitutiv și de nulitatea Statutului acesteia, cerințe care trebuia să le dovedească petenta, inclusiv cu ocazia soluționării cererii de înregistrare a unor mențiuni în Registrul Public.
Din Adresa nr. 4/12A/2019, eliberată de Judecătoria Sectorului 1 București, rezultă că C______ C___________ C__ C______ este înregistrată ca „Asociație”, la poziția nr. 27 din 5 mai 2005, în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor Partea A, Secțiunea I, dar că pentru această așa-zisă „A________”, nu este format un dosar de fond, nu există un act constitutiv și nici nu s-a pronunțat o sentință civilă privind acordarea personalității juridice!
Petenta USR se află în situația în care devine incidență sancțiunea nulității absolute a persoanei juridice, în temeiul art. 196 alin. 1 lit. a Cod civil, rap. la alin. 2 din același articol, chestiune de ordine publică ce poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar din oficiu, de către instanță!
Conform art. 196 alin. 1 lit. a Cod civil, „nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată, sau, după caz, declarată de instanța judecătorească, numai atunci când: a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheiat în forma autentică, în situațiile anume prevăzute de lege”, iar potrivit alin. 2 din același art. 196 al Codului civil, „nerespectarea dispozițiilor alin. 1 lit. a), c) – g), se sancționează cu nulitatea absolută”.
Dacă C______ C___________ C__ C______ a înțeles să se înregistreze ca „Asociație”, în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 București, atunci trebuia să se conformeze dispozițiilor art. 6 din OG nr. 26/2000, privind asociațiile și fundațiile, astfel că, atât pentru dobândirea personalității juridice, cât și pentru înregistrarea unoir mențiuni ulterioare, trebuia să prezinte un „Act constitutiv” și un „Statut”, încheiate în formă autentică, situație care nu se regăsește în cauza de față!
Astfel cum deja a arătat mai sus, din Adresa nr. 4/12A/2019, eliberată de Judecătoria Sectorului 1 București (care face dovada până la înscrierea în fals), rezultă expres, că C______ C___________ C__ C______, deși este înregistrată ca „Asociație”, la poziția nr. 27 din 5 mai 2005, în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor Partea A, Secțiunea I, pentru această așa-zisă „A________”, nu este format un dosar de fond, nu există un act constitutiv și statut încheiate în formă autentică și nici nu s-a pronunțat o sentință civilă privind acordarea personalității juridice!
În mod legal și temeinic a constatat prima instanță că petenta C______ C___________ C__ C______, nu poate fi recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, nr. 267/22 iunie 1949, în condițiile în care este vorba despre un decret abrogat, contrar noii ordini de drept și valorilor democratice care guvernează societatea românească în prezent.
Mai mult, a arătat prin cererea de intervenție neluată în seamă de către instanță și arată și prin prezentul apel, că petenta C______ C___________ C__ C______, nu a îmbrăcat niciuna dintre formele de organizare și asociere liberă prevăzute de OG nr. 26/2000, astfel că nu poate fi înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, tocmai în baza unui act normativ în legătură cu care susține că nu-i este aplicabil.
In opinia sa, suntem în prezența unei persoane juridice sancționată de lege cu nulitatea absolută și solicităm instanței de apel să rețină și această sancțiune ca temei al respingerii ca neîntemeiată a cererii principale, prin care petenta C______ C___________ C__ C______, a solicitat instanței (Judecătoriei), înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″.
Înregistrările în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 București, nu se pot face nici în baza Decretului-lege nr. 27/1990, în condițiile în care, fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, a ignorat total acest act normativ și nu a înțeles să se constituie legal în formele asociative prevăzute de legile în vigoare după anul 1990, nici în baza OG nr. 26/2000, act normativ în legătură cu care a pretins că nu i se aplică.
A arătat deja mai sus pe larg, că prin art. 1 din Decretul – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, s-a prevăzut, printre altele, că: „Scriitorii, se pot asocia, potrivit specificului lor de creație, în organizații profesionale cu personalitate juridică, potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Prin art. 9 din Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, s-a prevăzut că: „pe data prezentului decret se abrogă orice dispoziții contrare”, iar Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, conținea evidente dispoziții contrare Noului Decret-Lege, astfel că acest act normativ a fost abrogat la data intrării în vigoare a art. 9 din D-L nr. 27/1990.
C______ C___________ C__ Republica Populară Română constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, pe criteriile agreate și stabilite de către fostul Partid Comunist Român, orientată în special spre aplicarea cenzurii comuniste asupra scrierilor literare de orice gen, care nu aveau nimic în comun cu „libertatea fundamentală de asociere” și care era orientată să lupte împotriva cosmopolitismului, a imperialismului, nu putea să continue sub această formă, dar nici nu s-a constituit ca formă asociativă potrivit noilor legi în vigoare la data adoptării art. 1 din Decretul – Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990.
Voința Legiuitorului din 1990 nu a fost aceea de a menține vechile structuri asociative create forțat și contrare „libertății fundamentale de asociere”, ci, voința a fost aceea de a li se da posibilitatea acestor structuri, să se organizeze conform noilor Legi și norme democratice, care, fie și-au regăsit aplicabilitatea (cum era cazul Legii nr. 21/1924), fie au fost adoptate conform noii ordini sociale.
Aceasta a fost și rațiunea pentru care li s-a lăsat vechilor structuri comuniste, întreg patrimoniul material pe care-1 aveau în posesie, în cazul de față, pentru a fi folosit în beneficiul scriitorilor care înțelegeau să promoveze noile valori democratice și să se organizeze potrivit noilor legi în vigoare.
In cazul USR, aceasta nu numai că nu s-a organizat potrivit noilor legi în vigoare, ci, patrimoniul a fost acaparat pur și simplu și folosit de o mână de oameni în scopuri obscure, personale și în orice caz, străine de nevoile „tuturor C___________ C__ C______”, așa cum se pretinde.
Petenta USR nu reprezintă interesele tuturor C___________ C__ C______, iar printr-o formă obscură de asociere, care nu se înscrie în niciunul dintre tiparele puse la dispoziție de lege, reușește să se sustragă oricărui control din partea scriitorilor, care nu-și pot apăra nici un drept în fața „camarilei” care a pus mâna pe acest patrimoniu și pe această formă „sui generis” de organizare asociativă.
USR nu are un statut bine definit, nu are un Act constitutiv, în Statut nu este trecut sediul și patrimoniul, nu are o evidență concretă a membrilor asociați, nu respectă niciuna dintre formele de organizare prevăzute de actele normative în vigoare, tocmai pentru a fi greu sau chiar imposibil de controlat.
Art. 9 din Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, a prevăzut în mod imperativ, că: „pe data prezentului decret se abrogă orice dispoziții contrare”, astfel că invocarea în continuare a Decretului Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, încalcă însăși dispoziția imperativă citată mai sus.
Ca o favoare pentru vechile instituții, Legiuitorul din 1990 le-a lăsat acestora patrimoniul de care beneficiau la acea dată, cu obligația de a-1 folosi în scopul constituirii noilor forme asociative democratice și nu în alte scopuri oculte, cum se întâmplă în cazul intimatei de față!
Cum persoanele care au pus mâna pe acest patrimoniu, nu au înțeles să convoace scriitorii C__ C______ si să se constituie conform noilor norme democratice, pretinsa persoană juridică USR, ____________________ în contradicție cu dispoziția normativă a art. 9 din Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, iar sancțiunea nu poate fi alta, decât nulitatea absolută.
Consideră că instanța nu putea să dea curs cererii de înregistrare formulată de o pretinsă persoană juridică sancționată cu nulitatea absolută.
Într-un mod absurd si într-o flagrantă contradicție cu noua ordine socială și privind libertatea fundamentală de asociere, în cadrul proceselor de fond pe care le avem, petenta USR susține că Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949 este o normă specială, că trebuia să fie abrogat expres, printr-un act normativ special și că, de fapt, acesta nu a fost abrogat nici prin art. 9 din Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, nici prin OG nr. 26/2000, astfel că și-ar produce în continuare efectele.
Din perspectiva „libertății de întrunire și de asociere”, ocrotită de art. 11 din Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, consideră că o astfel de interpretare nu poate fi primită în mod onest și cu atât mai mult nu poate fi primită după „condamnarea comunismului” în România, astfel că soluția de respingere a cererii de înregistrare formulată de această pretinsă persoană juridică este legală și temeinică.
Dacă la înființarea sa în 1949, prin dizolvarea abuzivă a Societății Scriitorilor și prin preluarea abuzivă a patrimoniului acestei societăți, C______ C___________ C__ Republica Populară Română a fost recunoscută ca „persoană juridică de utilitate publică”, după anul 1990 și în mod special după adoptarea OG nr. 26/2000, nu a intervenit niciun act de recunoaștere a calității de „persoană juridică de utilitate publică” în favoarea Uniunii C___________ C__ C______, astfel cum solicită să fie înregistrată!
Nu a intervenit o astfel de recunoaștere, în primul rând, pentru că persoanele care au „pus mâna pe acest patrimoniu”, nu au dorit să organizeze această formă asociativă conform noilor reglementări, într-o modalitate transparentă și controlabilă, iar în al doilea rând, pentru că cei care administrează în prezent acest patrimoniu, nu servesc interesele actuale ale C___________ C__ C______ și nu reprezintă „unica formă asociativă a C___________ C__ C______”, astfel cum se declară și cum vrea să fie înregistrată.
A arătat mai sus, de ce consideră că Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 267/22 iunie 1949, nu constituie un act normativ cu putere de lege, iar în condițiile în care apreciem că nici nu mai este în vigoare, încă din anul 1990, considerăm că nu se aplică dispozițiile art. 85 din OG nr. 26/2000, astfel că petenta C______ C___________ C__ C______, trebuia să se conformeze cerințelor referitoare la asociații și fundații reglementate sub sancțiunea nulității de OG nr. 26/2000, referitoare la Statut, Act constitutiv, membrii asociați sau asociații constituite în uniune, respectiv, dobândire personalitate juridică și publicitate prin Registrul special al asociațiilor și fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, a fost creat cadrul normativ complet pentru înființarea și organizarea asociațiilor și fundațiilor, respectiv, a federațiilor, în conformitate cu noile condiții constituționale și legislative, iar prin art. 86 din Ordonanță, a fost abrogată expres Legea nr. 21/1924 privind persoanele juridice – asociații și fundații.
Astfel, C______ C___________ C__ Republica Populară Română nu poate pretinde că ar fi dobândit vreuna dintre calitățile persoanelor juridice – asociații și fundații – reglementate de Legea nr. 21/1924, ca să se poată vorbi astăzi despre păstrarea atributelor personalității juridice.
Conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 26/2000: „persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații”, în condițiile acestei ordonanțe, dispoziția fiind imperativă și nu dispozitivă, astfel că, după adoptarea acestui act normativ, nu este posibilă înființarea unei asociații în alte condiții, astfel cum este cazul petentei USR.
Art. 6 alin. 1 din OG nr. 26/2000, prevede că: „în vederea dobândirii personalității juridice, membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul asociației, în formă autentică sau atestată de avocat”, iar neîndeplinirea acestei condiții de formă, sau lipsa vreunuia dintre acte, cum este și cazul de față, raportat și la dispozițiile art. 196 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Codul civil, atrage sancțiunea nulității absolute a persoanei juridice aflată în această ipoteză.
Conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 26/2000, „asociațiile și fundațiile constituite potrivit prezentei ordonanțe, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial”, însă entitatea reclamantă C______ C___________ C__ C______, se pretinde a fi o „persoană juridică de utilitate publică” pe baza Decretului Prezidiului M.A.N. nr. 267/24 iunie 1949, act administrativ individual care a fost abrogat.
Capitolul VI din OG nr. 26/2000, reglementează procedura și condițiile de „obținere a statutului de utilitate publică a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor”.
Astfel, conform art. 38 alin. 1 din OG nr. 26/2000: „(1) O asociație, fundație sau federație poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
a)activi tatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor colectivități, după caz;
b) funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative;
c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoașterea statutului de utilitate publică;
d) deține un patrimoniu, logistică, membri și personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus;
e) face dovada existenței unor contracte de colaborare și parteneriate cu instituții publice sau asociații ori fundații din țară și din străinătate;
f) face dovada obținerii unor rezultate semnificative în ceea ce privește scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorități competente din țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activității”.
Astfel, calitatea de persoană juridică de utilitate publică nu poate fi recunoscută decât prin Hotărârea Guvernului României, după procedura amintită mai sus (art.38 și 39 din OG nr, 26/2000), nu prin Lista anexă la Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 66/1999 sau prin Adresa Ministerului Culturii nr. 6411/12.10.2016, invocate de către entitatea petenta C______ C___________ C__ C______, în cadrul proceselor de fond.
Pentru motivele de fapt și de drept arătate mai sus, consideră că petenta USR nu a făcut dovada recunoașterii statutului de „instituție de utilitate publică”, conform legii, astfel cum în mod legal a reținut și prima instanță, însă, solicită tribunalului să suplinească motivarea acestor concluzii ale primei instanțe.
De asemenea, solicită să se rețină că chiar dacă petenta „C______ C___________ C__ C______”, a solicitat înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 București, această pretinsă persoană juridică este lovită de nulitate absolută, în condițiile în care nu are un Act constitutiv (lipsește) și nici un Statut întocmite în forma autentică cerută de lege.
Să se aprecieze că simpla înregistrare, în condițiile în care, nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de acordare a personalității juridice și nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea unei astfel de personalități juridice, nu poate înlătura sancțiunea nulității absolute a acestei persoane juridice.
In condițiile în care entitatea petenta intitulată „C______ C___________ C__ C______”, prin reprezentantul nelegal – d-1 N______ M________ A______ – a chemat-o în judecată pe subscrisa E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”), având diverse pretenții de la ea și solicitând inclusiv dizolvarea sa, consideră că are atât dreptul, cât și interesul născut, personal, legitim și actual să intervină pe cale principală în procedura necontencioasă judiciară și să invoce, atât nulitatea pretinsei persoane juridice petenta, cât și nelegala reprezentare a acestei pretinse „Uniuni a tuturor C___________ C__ C______”, de către d-1 N______ M________ A______, astfel că cererea noastră nu putea fi tratată ca o „simplă obiecțiune” de către prima instanță.
Interesul legitim este justificat, cu atât mai mult cu cât, obiectul principal de activitate al intervenientei E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”), vizează chiar interesele legitime și de breaslă ale scriitorilor asociați în mod liber și în condiții de legalitate, în timp ce pretinsa „Uniune a tuturor C___________ C__ C______”, reprezentată nelegal de către d-1 N______ M________ A______, care se erijează nelegal în „unica formă asociativă a tuturor C___________ C__ C______”, nu reprezintă, de fapt, decât o „grupare ad-hoc”, nelegitimă, de persoane care au pus mâna pe patrimoniul fostei Uniuni a C___________ C__ Republica Populară Română, care îl exploatează nelegal și după bunul plac și care desfășoară, în mare parte, activități care nu au nicio legătură cu literatura română și cu interesele tuturor C___________ C__ C______.
Tocmai interesele obscure ale acestei „grupări ad-hoc”, au făcut ca fosta Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română, să nu se poată organiza legal și asocia liber, în niciuna dintre formele asociative prevăzute de legile în vigoare după anul 1990.
Pretinsa „Uniune a C___________ C__ C______”, nu este compusă din membrii asociați printr-un Act constitutiv întocmit în formă autentică sau atestat de un Avocat si nu sunt nominalizați membrii acesteia, astfel cum cerere art. 6 din actul normativ OG 26/2000, sub sancțiunea nulității absolute, astfel că legal, nu reprezintă o Asociație, chiar dacă i s-a înregistrat pretinsul Statut în Registrul Asociațiilor si Fundațiilor ținut de Judecătoria Sectorului 1 București.
Astfel cum a arătat si în fata instanțelor de fond, consideră că o astfel de înregistrare, atipică și nelegală, a fost făcută pe cale necontencioasă, doar din complezență, de către personalul instanței, pentru a nu fi lezate interesele așa-zisei „Uniuni a C___________ C__ C______”, înregistrare care nu este aptă să-i confere personalitate juridică acestei uniuni ad-hoc de persoane.
Pretinsa „Uniune a C___________ C__ C______”, nu este nici o uniune a unor asociații teritoriale ale C___________ C__ C______ (adică a mai multor persoane juridice asociate într-o uniune).
Art. 35 din OG nr. 26/2000, prevede că; „(1) două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui în federație.
(2) Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol.
(3) Cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul”.
Conform art. 36 din OG nr. 26/2000, „(1) Federația devine persoană juridică din momentul înscrierii sale în Registrul federațiilor aflat la grefa tribunalului prevăzut la art. 35 alin. (3).
(2) Asociațiile sau fundațiile care constituie o federație își păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu”.
în cauza de față, nu avem nici Asociații sau Fundații cu personalitate juridică proprie, asociate în pretinsa „Uniune a C___________ C__ C______”, nu avem nici o înscriere în Registrul federațiilor ținut de grefa Tribunalului București, astfel că „Uniunea petenta” nu este rezultatul asocierii libere a unor Asociații teritoriale ale scriitorilor și cu atât mai puțin, nu este rezultatul asocierii libere a tuturor C___________ C__ C______, astfel cum pretinde.
Toate acestea constituiau motive în plus pentru respingerea cererii principale de înregistrare formulată de către petenta USR, iar prima instanță nu putea să le ignore prin caracterizarea cererii noastre de intervenție principală ca fiind o „simplă obiecție”.
Sancțiunea nulității absolute a unei pretinse persoane juridice, constituie o chestiune de ordine publică, cu atât mai mult cu cât, petenta pretinde recunoașterea calității de „persoană juridică de utilitate publică”, astfel că prima instanță nu putea, în mod legal, să ignore acesta situație invocată prin cererea de intervenție principală.
5. Astfel cum a arătat și prin cererea de intervenție principală adresată primei instanțe, va aduce în atenția instanței de apel, câteva aspecte concrete privind nulitatea Statutului „Uniunii C___________ C__ C______-20f 3″, pe care petenta îl invocă în prezent
Aspectele concrete relevate, atrage sancțiunea civilă a nulității absolute a Statutului petentei „C______ C___________ C__ C______-2013″, Statut de care aceasta uzează în sprijinul cererii principale prin care solicită înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″.
5.1 În primul rând, constată că petenta nu are un Act constitutiv prealabil, prin care să dovedească asocierea unor persoane fizice (scriitori), sau a unor persoane juridice (Asociații/Filiale județene sau alte forme asociative de scriitori, care să se fi întrunit și să fi hotărât să se constituie în ceea ce se pretinde a fi „C______ C___________ C__ C______”.
Prin art. 1 din Statut, pretinde fără nici un temei de fapt sau juridic, că: „este succesoarea Societății Scriitorilor Români înființată în 1908″ și că „a fost declarată ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949″.
De fapt, o mână de persoane interesate, își revendică titulatura de „succesoare a Societății Scriitorilor Români înființată în 1908″, tocmai pentru a-și apropria patrimoniul deloc de neglijat, rămas de la fosta „Uniune a C___________ C__ Republica Populară Română”, patrimoniu care a aparținut înainte de anul 1990, „întregului popor român”, astfel cum era regimul juridic al dreptului de proprietate, patrimoniu pe care, autoritatea Legiuitoare de după anul 1990, nu i 1-a lăsat petentei cu dedicație, ci, -a lăsat pentru a fi preluat de către Asociațiile de scriitori C__ C______, care se vor constitui legal, conform dispozițiilor legale în vigoare de după anul 1990.
Petenta USR, nu s-a organizat niciodată legal și transparent, după anul 1990, nici ca asociație de scriitori, nici ca uniune de asociații ale C___________ C__ C______.
D____ dovadă stă faptul că nu există un Act constitutiv din care să rezulte cine a hotărât această asociere, care sunt membrii fondatori sau asociați, care sunt aporturile acestora la constituirea patrimoniului formei asociative, care este patrimoniul concret, unde se află sediul acestei forme asociative și care este titlul în baza căruia este deținut.
5.2 Petenta USR nu are nici un Statut întocmit în forma autentică cerută de lege.
Art. 6 alin. 1 din OG nr. 26/2000, prevede că: „în vederea dobândirii personalității juridice, membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul asociației, în formă autentică sau atestată de avocat”, iar neîndeplinirea acestei condiții de formă, sau lipsa vreunuia dintre acte, cum este și cazul de față, raportat și la dispozițiile art. 196 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Codul civil, atrage sancțiunea nulității absolute a persoanei juridice aflată în această ipoteză.
Din moment ce petenta USR solicită în temeiul dispozițiilor OG nr. 26/2000, înregistrarea acesteia sau a unor mențiuni privind pretinsa personalitate juridică în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătorie, aceasta trebuie să se conformeze în totalitate dispozițiilor imperative ale acestei Ordonanțe.
Petenta USR nu își poate alege, după bunul plac al unor persoane sau după anumite interese de grup, ceva din regimul juridic stabilit de OG nr. 26/2000 și ceva din Decretul Prezidiului M__ a R.P.R. nr. 267/1949, pentru a se înscrie ca o „formă asociativă hibrid de scriitori”, cu pretenția de a fi recunoscută ca „persoană juridică de utilitate publică” (așa cum a fost catalogată de regimul comunist) și neapărat, ca „reprezentantă a tuturor C___________ C__ C______”, pentru a nu pierde privilegiile bugetare și de altă natură, de care profită chiar în detrimentul C___________ C__ C______.
Statutul USR din 2013, prezentat pentru înregistrare, este de fapt, „o simplă scriitură”, neatestată de nimeni, pretins aprobată în data de 12 martie 2013, de către Consiliul USR, adică, de „o mână de persoane interesate”, care și-au apropriat nelegal bunurile rămase din regimul comunist pe care le gestionează în interese obscure, patrimoniu care trebuia să ajungă, de fapt, în posesia Asociațiilor de scriitori legal constituite după anul 1990.
Pe lângă faptul că nu este întocmit în formă autentică sau atestat de către un avocat, Statutul USR din 2013, nu a fost nici măcar adoptat de către Adunarea Generală a Uniunii C___________ C__ C______, în calitatea sa de organ suprem de conducere!
In pretinsul Statut al USR din 2013, nu sunt arătați concret: membrii asociați ai uniunii (pretinsele filiale locale); patrimoniul concret al USR și titlul în baza căruia îl deține; sediul USR; sediile filialelor locale (art. 11, menționează doar ca un deziderat, faptul că „filialele trebuie să aibă sedii…”).
Conform art. 6 alin. 2 lit. d din OG nr. 26/2000, Actul constitutiv, trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, „sediul asociației”, obligație care nu este îndeplinită în cauza de față.
In privința organizării USR, este de remarcat regimul „sui generis” al organelor de conducere ale acestei pretinse Uniuni.
Adunarea Generală a USR, în calitate de organ suprem de conducere, se convoacă în sesiune ordinară, o dată la 5 ani (art. 16), deși USR se pretinde reprezentanta tuturor scriitorilor și creatorilor literari C__ C______, pretinde și încasează lunar cotizații de la scriitori, pretinde timbru literar, gestionează bunuri și venituri alocate din bugetul statului, stabilește indemnizații de 50% din pensia prevăzută de lege sau indemnizații de merit, pe care le atribuie membrilor USR, respectiv, acordă premii pentru merite profesionale.
Se pune atunci, în mod firesc, întrebarea: „Cum poate Adunarea Generală a USR, în calitate de organ suprem de conducere, să controleze eficient și efectiv, activitatea celorlalte organe de conducere”, dacă ea se întrunește în sesiune ordinară, abia o dată la 5 ani.
Important este și modul de desfășurare a Adunării Generale a USR, în calitate de organ suprem de conducere.
Chiar și atunci când se întrunește în ședință ordinară, o dată la 5 ani, Adunarea generală nu se întrunește într-o adevărată dezbatere comună și eventual publică, așa cum ar reclama-o „libertatea fundamentală de asociere”, mai ales când este vorba despre scriitori.
Dimpotrivă, Adunarea generală a USR „își exprimă votul în cadrul adunărilor generale ale Filialelor din țară și din București”, numite AGF (art. 16), ceea ce demonstrează modul obscur și absolut ineficient în care se dorește să se facă, chiar și o dată la 5 ani, un control al activității desfășurată de pretinsa Uniune.
Pentru ca absurdul situației să fie și mai mare, o ________ atribuții care i-ar fi revenit în mod normal Adunării Generale a USR, în calitatea sa de organ suprem de conducere, au fost prevăzute și date în competența Consiliului USR, care se poate întruni de 2 ori pe an, în martie și în noiembrie (art. 20 și 21 din pretinsul Statut) și mai ales, în competența Comitetului Director (art. 23 – 26 din pretinsul Statut), care se întrunește, ori de câte ori este necesar, de regulă, la solicitarea Președintelui, având, printre altele, și atribuția de „a alege prin vot, la propunerea Președintelui, membrii Comisiei de Validare” (art. 26 pct. 10 din pretinsul Statut).
A făcut referire la această atribuție a Comitetului Director, de „a alege prin vot, la propunerea Președintelui, membrii Comisiei de Validare”, pentru că, este importantă de relevat, procedura de alegere a Președintelui USR (art. 27 din pretinsul Statut).
Astfel, va releva modul obscur în care se alege această persoană, tocmai pentru ca ocupantul acesteia să nu poată fi detronat ani de zile, din această importantă funcție/sinecură.
Deși se arată că P___________ USR este ales prin vot, de către Adunarea generală a USR, pentru o perioadă de 5 ani, votul este exprimat în cadrul Adunărilor Generale ale Filialelor din țară și din București, care se întrunesc tot o dată la 5 ani, într-o perioadă neprecizată de timp, urmând ca aceste adunări să transmită voturile exprimate către o Comisie de Monitorizare a Alegerilor (CMA – art. 27).
La încheierea procesului de alegeri (care nu are o dată precisă), toate urnele vor fi deschise simultan și voturile vor fi numărate de către Comisia de Monitorizare a Alegerilor.
Astfel, în final, modalitatea de alegere a Președintelui USR, nu mai este controlată de nimeni, eventual de către Comisia de Validare, care, astfel cum a arătat mai sus, este aleasă de Comitetul Director, la propunerea Președintelui.
Această modalitate de alegere a organelor de conducere și mai ales de funcționare a acestora, nu corespunde niciunei forme asociative, fie ea chiar și profesională, care îmbrățișează valorile democratice, arătând mai degrabă, modul obscur, în care, o mână de persoane, o „Uniune fantomă a comunismului”, încearcă să păstreze și să gestioneze nelegal, importantul patrimoniu rămas de la C______ C___________ C__ Republica Populară Română și mai ales, încearcă să-și justifice acțiunile abuzive pe care le întreprind asupra scriitorilor și creatorilor literari, respectiv, asupra asociațiilor literare constituite în mod legal și liber (conform art. 43: colectează cotizații; taxă de timbru literar; beneficiază de subvenții de la bugetul de stat sau de la alte instituții publice; beneficiază de fonduri europene nerambursabile; stabilește plata unor premii, indemnizații de merit sau indemnizații la pensie).
In fine, mai arată că prin art. 40 din pretinsul Statut, se arată că: “Patrimoniul USR, se compune din bunurile și valorile aflate în posesia sa la constituire, ori dobândite ulterior, indiferent sub ce titlu”.
O astfel de prezentare generală a patrimoniului nu satisface nici cerințele prevăzute de art. 196 alin. 1 lit. f și g din Codul civil, prevăzute sub sancțiunea nulității persoanei juridice și nici cerințele generale prevăzute de art. 6 alin. 2 lit. f, respectiv alin. 3 lit. e din OG nr. 26/2000, prevăzute de asemenea, sub sancțiunea nulității persoanei juridice.
Față de argumentele de drept și de fapt menționate mai sus, contrar susținerilor petentei, considerăm că „C______ C___________ C__ C______”, nu este o persoană juridică validă, ci, este o „persoană juridică sancționată cu nulitatea absolută”, în sensul art. 196 alin. 1 lit. a rap. la alin. 2 din Codul civil, iar prima instanță trebuia să aibă în vedere inclusiv această sancțiune juridică civilă invocată prin cererea de intervenție, dar pe care avea obligația să o invoce chiar și din oficiu.
Sancțiunea juridică civilă a nulității persoanei juridice, constituia un important argument în prezența căruia nu se putea da curs favorabil cererii principale de înscriere în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor ținut de Judecătorie, a mențiunii că „C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică în 1949, în baza Decretului 267/1949″, dar nici nu se putea trece formal, peste cererea de intervenție principală, pentru a fi caracterizată ca o simplă „obiecție la cererea de înregistrare”.
A arătat că, de fapt, petenta USR nu a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 196 alin. 1 lit. a, b, c, e, f și g din Codul civil, că sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a persoanei juridice, conform art. 197 și 198 Cod civil, iar prima instanță trebuia să verifice cu precădere aceste aspecte de nulitate absolută.
In concluzie, consideră că, în temeiul art. 480 alin. 2 C. pr. civilă, se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierilor primei instanțe, atacate privind modul de rezolvare a cererii noastre de intervenție principală, aspecte cu privire la care apreciază că hotărârea instanței este parțial nelegală și netemeinică.
Solicită admiterea cererii de intervenție si menținerea încheierii din 28 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, Secția a II-a civilă în dosarul nr. ______________, ca fiind legală și temeinică sub aspectul respingerii cererii principale ca neîntemeiată, urmând ca tribunalul să suplinească motivarea acestei soluții.
Conform art. 451-453 C. pr. civilă, solicită obligarea entității-reclamantă C______ C___________ C__ C______ și a pretinsului reprezentant al acesteia – dl N______ M________ A______ – în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată către noi, cheltuieli ocazionate de acest proces în cele 2 faze procesuale, conform documentelor justificative depuse la dosar.
Probe: înscrisuri.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 61, 62 și următoarele din Codul de procedură civilă; art. 196 alin. 1 lit. a, c, e, f și g și alin. 2 Cod civil; Decretul-Lege nr. 27 din 14 ianuarie 1990, adoptat de Consiliul Frontului Salvării Naționale; Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații; art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale; toate normele de drept material invocate expres în cuprinsul cererii de apel și în cererea de intervenție de la prima instanță; art. 466 și următoarele, precum și art. 453 din Codul de procedură civilă.
Apelanta petentă, C______ C___________ C__ C______ („U.S.R.”), prin cererea de apel a solicitat admiterea apelului, schimbarea încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de înscriere în Registrul special al persoanelor juridice ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
În fapt, prin cererea introductiva, a solicitat înregistrarea în Registrul special al persoanelor juridice ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000.
In cadrul dosarului au fost formulate mai multe „cereri de intervenție”, iar judecarea cererii a fost suspendata de mai multe ori până la soluționarea cailor de atac exercitate împotriva încheierilor de respingere ca inadmisibile a acestora, ori până la soluționarea altor dosare aflate în procedura contencioasă.
Ulterior admiterii cererii de revenire asupra măsurii suspendării, la termenul de judecată din data de 27.11.2019, instanță a acordat cuvântul petentei și participanților asupra fondului cauzei, reținând cauză în pronunțare, dispunând ulterior amânarea pronunțării pentru data de 28.11.2019.
Prin încheierea finală din data de 28.11.2019, instanță a respins cererea de înregistrare că neîntemeiată.
Încheierea pronunțată este nelegală și vădit neîntemeiată.
1. Hotărârea apelata a fost pronunțată cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procedura contencioasă.
Conform art. 430 alin. 1 NCPC, „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.
De asemenea, potrivit art. 430 alin. 2 NCPC, „Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Conform art. 431 NCPC, „(V Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Autoritatea de lucru judecat prezintă doua efecte: un aspect pozitiv și unul negativ. Efectul pozitiv semnifica faptul că partea se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitiva într-o noua judecata, fără ca partea adversa sau instanța să mai poată lua în discuție chestiunea litigioasa delegata.
Prima instanța a reținut că C______ C___________ C__ C______ nu ar mai avea statutul de utilitate publica conferit de Decretul 267/1949, acesta fiind pierdut, în opinia instanței, printr-o pretinsa abrogare integrala a Decretului 267/1949 care ar fi avut loc în mod tacit prin adoptarea Decretului-Lege 27/1990.
Totodată, în continuarea acestui raționament, prima instanța a reținut că, de la data de referință 15.01.1990, C______ C___________ C__ C______ devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, așa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege 27/1990 și avea obligația de a-și actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun” (Legea 21/1924 și OG 26/2000).
În prezenta cauza, încheierea apelata încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești definitive din perspectiva considerentelor care dezleagă aspectele relative la regimul și natura juridică a Uniunii C___________ C__ C______, actele/normele de înființare și funcționare ale Uniunii C___________ C__ C______ și efectele pe care acestea le produc:
– încheiere finală pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____/299/2017 la data de 08.10.2018;
– sentința civilă nr. 5084/24.08.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____________;
– sentința civilă nr. 7083/27.09.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____________;
– decizia civilă nr. 1729A/14.05.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____________;
– încheierea de ședință din data de 16.05.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 – Cameră preliminară în dosarul nr. _____/299/2017;
– încheierea de ședința din data de 19.06.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr. ___________;
– decizia civila nr. 4317A/17.12.2018 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____/300/2017;
– decizia civila nr. 429/10.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____ în dosarul nr. _____________;
– sentința civila nr. 4082/14.06.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului în dosarul nr. _____/299/2018*.
Chestiunile privind regimul și natura juridica a Uniunii C___________ C__ C______, actele/normele de înființare și funcționare ale Uniunii C___________ C__ C______ și efectele pe care acestea le produc au fost analizate exhaustiv prin hotărârile judecătorești anterioare.
1. In considerentele încheierii finale pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____/299/2017 la data de 08.10.2018, instanța a reținut că, „prin Decretul 267/1949 emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale, C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică (…). Aplicând dispozițiile legale de mai sus, se constată că reclamanta C______ C___________ C__ C______ este o persoană juridică de utilitate publică, care a dobândit capacitate procesuală de folosință și de exercițiu de la data înființării prin Decretul 267/1949, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege pentru a sta în judecată, motiv pentru care instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu invocate de pârâtă .
2. În considerentele sentinței civile nr. 5084/24.08.2018 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____________, ulterior reținerii înființării și dobândirii statutului de utilitate publica prin Decretul 267/1949 și al inaplicabilității, în ceea ce o privește pe USR a dispozițiilor OG 26/2000 fața de dispozițiile art. 85 din cuprinsul acesteia, „instanța constată că reclamanta a dobândit exercițiul drepturilor sale și își îndeplinește obligațiile conform Decretului 267/1949;
3. Prin sentința civila nr. 7083/27.09.2017 pronunțată de Judecătoria Sec-torului 1 în dosarul nr. _____________ instanța a reținut că „prin Decretul nr.267/1949 C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, organizație unică a scriitorilor fără deosebire de naționalitate sau de limbă (…). Astfel, se apreciază că reclamanta C______ C___________ C__ C______ este o persoană juridică de utilitate publică care a dobândit capacitate procesuală de folosință de la data înființării prin Decretul nr. 267/1949, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege pentru a sta în judecată. (…) apreciind că în cauză reclamanta a făcut dovada capacității de folosință și de exercițiu, instanța va respinge excepția lipsei capacității de folosință și de excepția lipsei capacității de exercițiu ca neîntemeiate”.
4. Prin decizia civila nr. 1729A/14.05.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____________ instanța reținut că, „susținerile apelantei-pârâte conform cărora Decretul 267/1949 a fost abrogat implicit prin Decretul-Lege 27/1990 nu este întemeiată întrucât, din înscrisul intitulat „acte normative emise în perioada _____________89 publicate în Monitorul Oficial/Buletinul Oficial integral ori parțial, în vigoare sau neabrogate expres” rezulta că Decretul 267/1949publicat la paragraful 3 pct. 2 pag. 612 împreuna cu alte decrete emise în anii 1948-1951 au rămas în vigoare (…).
5. În considerentele încheierii de ședința din data de 16.05.2018 pronunțate în dosarul nr. _____/299/2017, instanța a reținut că, „Reclamanta C______ C___________ C__ C______ nu este o asociație sau o fundație în acord cu prevederile OG 26/2000, ci a fost înființată ca entitate de utilitate publică de către Prezidiul Marii Adunări Naționale prin Decretul nr. 267/1949, act cu putere e lege.
Art. 85 din OG 26/2000 prevede că: persoanele juridice de utilitate publică – asociații, fundații sau alte organizații de acest fel – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu ________________________________ prezentei ordonanțe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor”.
6. Prin Ordonanța din 05.12.2017 în dosarul nr. 9296/P/2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 a reținut „a. C______ C___________ C__ C______ a fost înființată ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul nr.267/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale (în vigoare din 25.06.1949) și funcționează în baza Decretului-Lege nr. 27/1990. b. C______ C___________ C__ C______, membră a Alianței Naționale a Uniunii de Creatori este reprezentată legal prin președintele N______ M________, astfel cum rezultă din actele constitutive depuse în probațiune”.
Ulterior, prin hotărârea penala definitiva din data de 19.06.2018, pronunțata de Judecătoria Sectorului 4, în dosarul nr. ___________, instanța penala a respins plângerea formulata de C________ C______ I_________ I_______ si a dispus: „menține ordonanța nr. 9291/P/2016 din data de 05.12.2017 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Sector 4 București, conformată prin ordonanța nr. 22/11-2/2018 din data de 06.02.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București”.
In cuprinsul acestei hotărâri, se reține expres faptul că „probatoriul tinde să confirme că C______ C___________ C__ C______ este înființată, organizată și funcționează conform prevederilor legale în vigoare, iar faptele sesizate nu există”, reținându-se că USR a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949, faptul că din anexa la Ordinul nr. 66/26.01.1999, USR a fost cuprinsa printre organizațiile de creatori care au făcut dovada înființării, organizării și funcționarii, conform prevederilor legale în vigoare, precum și faptul că USR în baza Decretului-Lege nr. 27/1990 și a propriului statut.
7. Prin decizia civila nr. 4137A/17.12.2018 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____/300/2017, instanța a reținut că „apelanta (C______ C___________ C__ C______) a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul 267/1949, în vigoare din 25.06.1949 (…). Astfel, Tribunalul reține că apelanta funcționează în baza Decretului-Lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și teatru, potrivit statutului propriu, figurând ca uniunea de creatori legal constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, inclusiv prin adresa nr. 6411/12.10.2016 a Ministrului Culturii”.
8. Prin decizia civila nr. 429/10.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____ în dosarul nr. _____________, instanța a reținut că, „partea intimată (USR) a fost înființată prin Decretul 267/1949, adevărat fiind că față de prevederile art. 85 din OG 26/2000 intimata nu ______________ mod de constituire și funcționare sub incidența acestui ultim act normativ, ci rămâne în continuare supusă reglementării speciale în baza căreia a luat naștere, funcționând potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 27/1990 în temeiul statutului propriu (…). Nu se poate susține că Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 267/1949 reprezintă un act normativ abrogat pentru că nu există o prevedere expresă în acest sens, iar Decretul-Lege este de asemenea un act normativ în vigoare (…)”.
9. Prin sentința civila nr. 4082/14.06.2019 pronunțată de Judecătoria Sec-torului în dosarul nr. _____/299/2018*., „instanța reține că prin Decretul 267/1949 C______ C___________ C__ C______ a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate (…). Instanța apreciază că pârâta C______ C___________ C__ C______ este o persoană juridică de utilitate publică care a dobândit capacitate procesuală de la data înființării prin Decretul 267/1949, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege pentru a sta în judecată .
Considerentele cuprinse în toate aceste hotărâri judecătorești se bucura de autoritate de lucru judecat conform art. 430 alin. 2 NCPC, iar chestiunea litigioasa dezlegata tranșată definitiv se impune ca un „dat” în dezlegările ulterioare, cu atât mai mult în cadrul unor proceduri necontencioase, așa cum este cea în care a fost pronunțată încheierea ce face obiectul prezentului apel.
Prin încheierea apelata, instanța a dat, într-o procedura necontencioasă, o dezlegare contrara chestiunilor deja tranșate, în proceduri contencioase, privind aspectele legate de înființarea și funcționarea USR, reținând că Decretul 267/1949 ar fi fost abrogat de Decretul-Lege 27/1990, că USR ar fi pierdut statutul de utilitate publica, că ar avea natura unei asociații supuse OG 26/2000.
Aceste considerente, prin care se susține o soluție diferita pentru dezlegarea aceleiași chestiuni, reprezintă o încălcare grava ă autorității de lucru judecat ă considerentelor hotărârilor anterioare prin care s-a stabilit contrariul.
Din modul de redactare al dispozițiilor ort. 432 alin. 2 NCPC, rezulta că nu este necesara existență triplei identități – părți, obiect și cauză -, ci este suficient cu în judecată ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât această să nu poată fi contrazisa, indiferent duca această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, dote fiind dispozițiile art. 430 alin. 2 NCPC.
Indiferent însă de formă de manifestare a lucrului judecat, fundamentul și funcțiunea sunt aceleași, având legătură cu stabilitatea ordinii juridice și a celei sociale, care nu permit reluarea la nesfârșit a chestiunilor litigioase în diferite procese.
Fața de aceste considerente, soluția instanței cuprinsa în încheierea apelata încălca în mod flagrant autoritatea de lucru judecat atașată considerentelor prin care – anterior – instanțele au statuat diferit, urmând a fi cenzurata prin prezenta cale de atac.
2. Hotărârea apelata a fost pronunțată cu depășirea limitelor învestirii
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 6 NCPC, „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune”.
Obiectul prezentului dosar consta în cererea necontencioasă de înscriere în Registrul special al persoanelor juridice, a mențiunii potrivit căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000, exclusiv pentru asigurarea opozabilității fața de terți a acestor mențiuni.
Potrivit art. 527 NCPC, „cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor Judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți”.
Astfel, în cadrul acestei proceduri necontencioase instanțele realizează numai un control formal de legalitate al actelor în baza cărora se solicita înregistrarea, prin raportare la situația de fapt și de drept existenta.
În speța, raportat la specificul cererii, instanța era limitata la a analiza existența Decretului 267/1949 și a prevederilor statutare în vigoare în forma înregistrată în registrul special și conformitatea cererii cu acestea.
Cu toate acestea, instanța a procedat la analizarea legalității Decretului 267/1949, a regimului și naturii juridice a Uniunii C___________ C__ C______, actele/normele de funcționare ale Uniunii C___________ C__ C______ și efectele pe care acestea le produc, legea aplicabila, cu evidenta depășire a limitelor învestirii sale, dar și a limitelor procedurii necontencioase.
Nu numai că a analizat aspecte care depășeau limitele cererii necontencioase în generale și ale cererii sale în special, dar a ignorat existența unor alte încheieri pronunțate în procedura contencioasă și necontencioasă pe care trebuia să le aibă în vedere.
Astfel, arăta că, C______ C___________ C__ C______ s-a înregistrat în Registrul special ținut de Judecătoria Sectorului 1 urmare a cererii nr. 390/06.09.1994 [anterior intrării în vigoare a OG nr. 26/2000]. Cererea a fost admisa prin încheierea din 19.09.1994, pronunțată în dosarul nr. 158/PJ/1994, prin care s-a luat act exclusiv de modificările intervenite în Statut conform procesului-verbal din 19.04.1990.
Această înregistrare s-a efectuat în baza Decretului-lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și teatru.
Ulterior, au fost operat înregistrări în registrul special, ultimă fiind cea admisa la înregistrare prin încheierea din 17.04.2013 pronunțată în dosarul _____/299/2013. În dosarul _____/299/2013, ulterior reținerii îndeplinirii tuturor condițiilor legale privind cererea de înregistrare a modificărilor la Statutul USR, instanță a admis cererea și a dispus înscrierea modificărilor în registrul special.
Or, de la momentul rămânerii definitive a acestei încheieri, Statutul Uniunii C___________ C__ C______ din anul 2013 a devenit opozabil tuturor terților, inclusiv instanței de judecata, cure nu poate ignora clauzele acestuia.
Conform însuși art. 1 din Statut, „C______ C___________ C__ C______ este (…) declarată persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949.
Conform dispozițiilor legale, inopozabilitatea unei înregistrări în registrele publice se obține numai prin căile de atac său prin radierea înregistrării, nicidecum printr-o hotărâre contrara pronunțată tot în materie necontencioasă.
In acest sens, prin încheierea finală din data de 04.10.2018 pronunțată în dosarul nr. _____/299/2018, instanță a respins cererea de radiere formulată de petenta Contrapunct ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut că, „înscrierea în Registru a modificărilor cu privire la Statut a operat în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile din anul 2005, astfel încât, în prezentul litigiu, instanța nu poate reveni asupra acestei dispoziții (de înscriere în Registru), (…). Argumentele referitoare la lipsa unei hotărâri judecătorești de acordare a personalității juridice și cele referitoare la nelegalitatea Decretului prin care s-a acordat personalitate juridică intimatei USR, ca persoană juridică de utilitate publică au fost avute în vedere la pronunțarea încheierilor sus-menționate (…) câtă vreme nu apar elemente noi de natură a schimba situația juridică a intimatei USR, încheierile prin care s-a dispus înscrierea în registru nu pot fi contrazise printr-o altă încheiere dată în materie necontencioasă”.
Pe cale de consecința, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în procedura necontencioasă prin care să se fi reținut nelegalitatea/ne-constituționalitatea/abrogarea Decretului 267/1949, ori în lipsa vreunui act normativ aceeași forța juridica cu a Decretului 267/1949 prin care sa se fi reținut aspectele menționate de prima instanța, aceasta, în prezenta procedura necontencioasă, era ținuta să soluționeze cererea prin raportare la situația de fapt și drept dovedita și a actelor opozabile acesteia.
Astfel, fața de aspectele analizate de instanța, încheierea apelata este vădit nelegală, fiind data cu depășirea limitelor învestirii.
Din cuprinsul considerentelor încheierii apelate, rezulta că instanța a respins cererea pentru motivul că, „petenta nu are statut de utilitate publică”.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța a analizat regimul și natura juridica a Uniunii C___________ C__ C______, actele/normele de înființare și funcționare ale Uniunii C___________ C__ C______ și efectele pe care acestea le produc, legea aplicabila în cauza.
Așa cum rezulta din pagina 2 paragraful 2, teza finala a încheierii apelate, instanța a stabilit cu titlu prealabil că „sunt aplicabile prevederile OG 26/2000 coroborate cu prevederile cărții a III-a NCPC – procedura necontencioasă”. De asemenea, s-a menționat că „Decretul 267/1949 este abrogat începând cu data de 15.01.1990 data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 27/1990 (…)”. Mai mult, s-a reținut că, „de la data de referință 15.01.1990, C______ C___________ C__ C______ devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, așa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege 27/1990 și avea obligația de a-și actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun (…)”.
Astfel, instanța susține în primul rând că, USR nu mai are statut de utilitate publica pentru că acesta ar fi fost pierdut la data intrării in vigoare a Decretului-Lege 27/1990, care abroga Decretul 267/1949.
Motivele care au condus la concluzia instanței că Decretul 267/1949 ar fi fost abrogat în întregime de Decretul-Lege 27/1990 sunt următoarele:
– art. 1 alin. 2 din Decretul 267/1949 prevede că USR este organizația unica a C___________ C__ C______;
– art. 2 din Decretul 267/1949 prevede că USR funcționează în conformitate cu statutul adoptat la data de 25-27 Martie 1949, de Conferința C___________ C__ Republica Populara Româna. Acest statut poate fi modificat la propunerea Uniunii, cu aprobarea Ministerului Artelor;
– USR a primit la data respectiva statut de utilitate publica în considerarea unicității sale, aspecte fața de care, în opinia instanței, alin. 2 al art. 1 reprezintă fundamentul alin. 1, fiind indisolubil legate;
– ulterior adoptării Decretului-Lege 27/1990 cure prevedea libertatea de asociere și față de dispozițiile art. 9 ale Decretului-Lege 27/1990 cure prevedea că pe data prezentului decret se abroga orice dispoziții contrare, în opinia instanței, Decretul 267/1949 ar fi vădit contrar Decretului-Lege 27/1990 și prin urmare ar fi fost abrogat în întregime.
Consecința acestor fapte este reprezentata, în opinia instanței, de faptul că, începând cu data de 15.01.1990, USR nu mai deține statut de utilitate publica și devenea persoana juridica de drept privat supusa prevederilor legale în vigoare, ca orice alta forma de asociere, trebuind a se supune dispozițiilor OG 26/2000.
Încheierea apelata este vădit neîntemeiata.
La momentul adoptării Decretului 267/1949, era în vigoare Legea 21/1924 pentru persoanele juridice (asociații și fundații).
Conform art. 1 din Legea nr. 21/1924, „persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege. Asociațiile si fundațiile, fără scop lucrativ sau patrimonial, create si organizate de particulari, nu pot dobândi personalitatea juridică decât in condițiile legii de față (…)”.
Conform art. 44 pct. 2 din Constituția din 1948, în vigoare la data înființării Uniunii C___________ C__ C______ C___ Decretul nr. 267/1949, Prezidiul Marii Adunări Naționale emite decrete, iar conform art. 38 din Constituția din 1948, Marea Adunare Națională este unicul organ legislativ al Republicii Populare Române.
In baza acestor competențe, așa cum rezulta din preambulul Decretului nr. 267/1949, Prezidiul Marii Adunării Naționale a decis înființarea și recunoașterea ca persoana juridica de drept public a Uniunii C___________ C__ C______.
Aceeași situație exista și în cazul altor entități, precum I______ I_________ I_______ C__ C______, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor C__ C______, înființarea acestora fiind făcută prin decretele de înființare, care stabilesc și statutul de utilitate publica.
Asemenea modalitate de înființare – prin act al puterii publice – este perfect legala, având în vedere că art. 1 din Legea nr. 21/1924 prevede expres că actul organului legislativ este singura modalitate de înființare a persoanelor juridice de drept public.
Prin Decretul 267/1949 USR a fost și înființată și i s-a acordat și statut de utilitate publica întrucât, concomitent cu desființarea fostei persoane juridice, a fost înființată, în locul acesteia, o noua persoana juridica, în calitate de succesoare universala a persoanei juridice inițiale.
Noua persoana juridica înființată, în calitate de continuatoare a celei desființate, a preluat membrii acesteia, patrimoniul, drepturile și obligațiile, iar organele de conducere ale persoanei desființate au continuat să funcționeze în calitate de organe de conducere ale persoanei nou înființate. Prin urmare, nu a existat niciun moment de ruptura sau de discontinuitate juridica în existența și personalitatea juridica a USR, pentru care, prin acte normative cu forța de lege, s-a dispus transformarea lor.
2. Decretul nr. 267/1949 de înființare a sa nu este abrogat prin Decretul-Lege nr. 27/1990 și nici nu a fost modificat sau abrogat până în prezent.
Este neîntemeiata susținerea că Decretul 267/1949 ar fi fost abrogat prin Decretul-Lege 27/1990, acesta figurând după cum se arata expres de adresa Consiliului Legislativ nr. Rl071/10.07.2017, în categoria actelor „integral ori parțial în vigoare sau neabrogate expres”.
Anterior evenimentelor din 1989 și anterior adoptării Decretului 27/1990, organizațiile de creatori își desfășurau activitatea sub îndrumarea directa a Partidului Comunist Român și făceau parte din Frontul Democrației și Unității Socialiste (organizație creata ca aripa a PCR, care a funcționat în Republica Socialistă România în perioada 1975-1989).
Ulterior evenimentelor din anul 1989, a fost adoptat Decretul 27/1990 privind organizarea si funcționarea în condiții de autonomie economica a organizațiilor de scriitori, artiști plastici si compozitori, creatori de film si de teatru.
Conform art. 1 din Decretul-lege nr. 27/1990, „fiecare organizație de creatori funcționează în temeiul statutului propriu și are dreptul să-și aleagă forma și structura organizatorică pe care le consideră cele mai potrivite specificului activității sale”.
Potrivit art. 4 din Decretul-lege nr. 27/1990, „organizațiile de creatori se bucură de o deplină autonomie structurală, funcțională și economică”.
Rațiunea acestui act normativ a fost aceea de menținere a continuității juridice a structurilor existente, voința legiuitorului a fost de a se reveni la denumiri tradiționale și la organe de conducere alese de membrii profesiei, suprimându-se dependența fața de organele statutului/controlul politic.
Ulterior intrării în vigoare a Decretului-Lege nr. 27/1990 ce reglementează modul de funcționare în condiție de autonomie a organizațiilor de creatori, a trecut la denumirea de C______ C___________ C__ C______ de la denumirea de C______ C___________ C__ Republica Socialista România.
Aceasta trecere s-a realizat prin Statutul din 1990 al USR ce a modificat în totalitate Statutul USR din anul 1983 în mod corespunzător noilor prevederi legale. Aceste modificări ale Statutului au fost avizate favorabil de către Ministerul Culturii prin avizul nr. 7796/15.09.1994.
Contrar susținerilor instanței, Decretul-Lege nr. 27/1990 nu înființează organizații fără scop patrimonial, nu abroga decretele de înființare a acestora și nici nu impune obligația unor entități existente de a se înființa, ci reglementează măi bine activitatea acestora și sursele de venituri ale organizațiilor de scriitori, artiști plastici si compozitori, creatori de film si de teatru, indicând că veniturile acestora pot fi venituri din surse proprii, din activități fără scop patrimonial sau din activități economice care le sunt permise.
Decretul nr. 267/1949 reprezintă un act individual – o norma speciala, întrucât are o aplicare bine determinata și se adresează unei singure persoane juridice, iar Decretul-lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economica a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și de teatru și OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, reprezintă o norma cu caracter general ulterioara.
Decretul 267/1949 – norma speciala – nu poate să fie modificata sau abrogată decât în mod expres printr-o norma generala ulterioara, iar Decretul-lege nr. 27/1990 și OG 26/2000 nu conțin dispoziții care să abroge în mod expres prevederile Decretului nr. 267/1949, astfel încât acesta își produce efectele.
In același sens sunt și dispozițiile art. 67 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative potrivit cărora „Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres”.
Cu titlu de exemplu, precizează că, ulterior căderii regimului comunist, prin Decretul-Lege nr. 1/26.12.1989, Frontul Salvării Naționale decretează în mod expres abrogarea „în scopul eliminării imediate din legislația României a unora dintre legile și decretele emise de fostul regim dictatorial, acte normative cu un profund caracter nedrept și contrare intereselor poporului român”.
Astfel, C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000, fără a se înțelege prin aceasta că USR ar fi în afara oricărui control legal al autorităților sau al instanțelor.
De altfel, a fost înființată în aceeași modalitate în care a fost înființată I______ I_________ I_______ C__ C______ („U.A.P.”) – organizație de creatori, persoana juridica româna înființată și recunoscută ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 266/1950, ce funcționează în baza Decretului-Lege nr. 27/1990 și a art. 85 din OG nr. 26/2000.
Prin Decizia Civila nr. 10/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr. _____/3/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, ce avea drept obiect acțiunea în constatarea inexistenței Uniunii I_________ I_______ C__ C______, formulată de C________ C______ I_________ I_______ din A___ I____, instanța reține următoarele: „potrivit art. 85 din OG nr. 26/2000 activitatea UAP este guvernată în continuare de dispozițiile speciale cuprinse în actul de înființare, respectiv decretul nr. 266/1950 privind recunoașterea Uniunii I_________ I_______ C__ C______ ca persoană juridică de utilitate publică și de Decretul-lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și de teatru și de statutul propriu”.
In cuprinsul aceleiași decizii se reține faptul că: „Decretul-lege nr. 27/1990 nu conține dispoziții care să abroge în mod expres prevederile Decretului nr. 266/1950. Potrivit Deciziei nr. 13/2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, (…) Decretul-lege nr. 27/1990 nu înființează organizații fără scop patrimonial, ci reglementează mai bine activitatea acestora și sursele de venituri ale organizațiilor artiștilor, indicând că veniturile acestora pot fi venituri din surse proprii, din activități fără scop patrimonial, sau din activități economice care le sunt permise”.
Prin decizia nr. 2490/03.12.2015 pronunțată în dosarul nr. _____/3/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de UAP alba I____ pretins reprezentata de dl. M____ T_____.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în cuprinsul acestei decizii că „înființarea și legala funcționare a Uniunii I_________ I_______ C__ C______ au fost recunoscute prin Decretul nr. 266/1950 (…). Funcționarea Uniunii I_________ I_______ este supusă reglementărilor speciale ale Decretului-Lege nr. 27/1990 (…). Intimata-pârâtă nu trebuia să dobândească personalitate juridică deoarece de la data înființării sale acest atribut nu a fost pierdut, neavând regimul unei asociații pentru a se supune dispozițiilor OG 26/2000 (…)”.
Pe cale de consecința, în mod vădit neîntemeiat prima instanța reținut că Decretul 267/1949 ar fi fost abrogat de Decretul-Lege 27/1990.
Legalitatea înființării și funcționarii sale a fost confirmata de-a lungul timpului prin numeroase acte emise de către autoritățile/instituțiile publice astfel:
– în lista emisa de Ministrul Finanțelor, anexa la Ordinul nr. 66/1999, C______ C___________ C__ C______ figurează la prima poziție în „Lista cuprinzând organizațiile de creatori care au făcut dovada înființării, organizării și funcționării conform prevederilor legale în vigoare
– așa cum rezulta din adresa Ministerului Culturii nr. 6411/12.10.2016, C______ C___________ C__ C______ figurează la prima poziție în „lista uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică”;
– Decretul nr. 267/1949 a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 40/25.06.1949, acesta figurând după cum rezulta din adresa Consiliului Legislativ nr. R1071/10.07.2017, în categoria actelor „integral ori parțial în vigoare sau neabrogate expres”. Fiind o norma speciala, care nu poate fi modificata sau abrogata printr-o norma generala ulterioara decât în mod expres, iar aceasta nu exista, rezulta că acesta produce efecte.
Pe de alta parte, motivele pentru care instanța a considerat că este abrogat și art. 1 alin. 1, care recunoaște utilitatea publica a fost acela că, acesta este legat indisolubil de art. 1 alin. 2, care prevede unicitatea USR, numai acesta fiind, în opinia instanței, considerentul pentru care s-ar fi acordat utilitatea publica.
Cu alte cuvinte, unicitatea ar fi fost elementul determinant pentru care s-ar fi acordat utilitate publica, iar în lipsa unicității, infirmata de Decretul-Lege 27/1990, s-ar fi pierdut și utilitatea publica.
Aceasta motivare este vădit neîntemeiata și în nici un caz nu ar putea susține o abrogare integrala a Decretului 267/1949.
Aceasta deoarece caracterul de utilitate publica nu poate să fie justificat de unicitatea unei organizații. Caracterul de utilitate publica a fost oferit Uniunii C___________ C__ C______ C___ raportare la importanța fundamentala a acestei organizații pentru cultura și identitatea națională.
În trecut, ca și în prezent, utilitatea publică este justificata de rolul și importanța persoanei juridice și nu de unicitatea acesteia.
De altfel, în prezent exista numeroase persoane juridice, asociații și fundații, cărora le-a fost conferit statutul de utilitate publica și care activează în aceleași domenii cu altele cărora le-a fost în mod identic recunoscut statutul de utilitate publica.
De altfel, dispozițiile art. 38 din OG 26/2000 nu prevăd condiția unicității pentru acordarea statutului de utilitate publica și nici nu ar putea să îl prevadă pentru că ar aduce implicit atingere dreptului la libertatea de asociere.
Prin urmare, chiar daca prin absurd s-ar putea interpreta că dispozițiile art. 9 din Decretul-Lege 27/1990 ar putea abroga dispoziții din norme speciale, în nici un caz nu ar abroga întreg Decretul 267/1949 ci numai dispozițiile acestuia care sunt contrare Decretului-Lege nr. 27/1990, și în niciun caz pe cele ale art. 1 alin. 1 care recunosc înființarea și statutul de utilitate publica al USR.
3. C______ C___________ C__ C______ nu este o asociație și nu i se aplica dispozițiile Legii 21/1924 sau OG 26/2000
Având în vedere că așa cum a arătat, decretul nu a fost abrogat, iar USR și-a păstrat statutul de utilitate publica, preciza că, potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr. 26/2000, „Persoanele juridice de utilitate publică – asociații, fundații sau alte organizații de acest fel – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu ________________________________ prezentei ordonanțe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor
Din acest text reiese intenția expresa a legiuitorului de a se deroga de la dispozițiile O.G. nr. 26/2000 în ceea ce privește categoria subiectelor de drept reprezentate de persoane juridice de utilitate publica înființate anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000.
Aceasta derogare vizează explicit persoanele juridice înființate direct ca fiind de utilitate publica, rațiunea legii fiind aceea că, la momentul înființării, prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public s-a prevăzut regimul juridic aplicabil acestora, care este derogatoriu de la normele care vizează funcționarea asociațiilor constituie prin acte de drept privat.
Aceeași concluzie rezulta din răspunsul Ministerului Justiției nr. 2017/22.01.2014, prin care, după invocarea art. 85 din OG nr. 26/2000, se arata că „stabilirea calității de persoană juridică de utilitate publică a unui subiect de drept în baza unui act normativ special derogatoriu de la OG nr. 26/2000 excede atribuțiilor Ministerului justiției – Serviciul comunicare și relații publice, atribuții ce derivă exclusiv din aplicarea prevederilor OG nr. 26/2000″.
Totodată, referirea expresa la decrete-lege din art. 85 din OG nr. 26/2000 conduce la concluzia că textul se refera la organizațiile înființate anterior anului 1989, deoarece după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1990 nu exista aceasta forma de acte normative.
Astfel, susținerile instanței conform cărora, începând cu data de 15.01.1990, C______ C___________ C__ C______ devenea persoana juridica de drept privata suspusă prevederilor legale în vigoare, ca orice forma de asociere sunt vădit nefondate.
Legea 21/1924 și OG 26/2000 reglementează numai persoanele juridice de drept privat, fără scop lucrativ, create din inițiativa particulara, deci asociațiile și fundațiile, iar nu toate persoanele juridice, excluzând spre exemplu statul, județele, comunele și stabilimentele publice. Conform acestei legi, personalitatea juridica a asociațiilor și fundațiilor se dobândește prin hotărâre judecătorească (art. 3), fiind vorba despre un sistem intermediar între sistemul riguros, al acordării personalității juridice prin lege, și sistemul larg, al dobândirii ei de la lege, prin îndeplinirea unui minim de formalități, cum era cazul societăților comerciale .
Legea exclude în mod expres aplicabilitatea ei pentru persoanele juridice de drept public, pentru care prevede că se creează numai prin lege (art. 1 alin. 1). Ea califica subiectele la care se aplica (asociațiile și fundațiile) drept persoane juridice de drept privat (art. 1 alin. 3). Doctrina interbelica subliniază, chiar daca utilizând explicații diferite, inaplicabilitatea Legii nr. 21/1924 în cazul anumitor entități, cum este cazul și al USR.
Astfel, într-o opinie, se arata că “asociațiunile forțate” sunt înființate de, organizate prin și funcționează pe baza unor legi speciale, care le acorda și personalitate juridica .
De altfel, așa cum s-a reținut în doctrina , „textul (n.n. articolului 85 din OG 26/2000) subliniază caracterul de normă specială a Ordonanței 26/2000, cuprinzând dispoziții care se referă la cadrul legal pentru constituirea, funcționarea, dizolvarea și lichidarea persoanelor juridice fără scop patrimonial, înființate ca structuri private de interes general, comunitar sau personal, față de entitățile juridice înființate ab initio sub recunoașterea utilității publice, în puterea unor norme juridice, la rândul lor speciale”.
Prin urmare, dispozițiile OG 26/2000 se aplica numai persoanelor juridice constituite ca asociații, fundații sau federații, în sens restrâns, potrivit acestor forme de organizare, în concepția Ordonanței, iar altor entități cum este cazul USR, li se aplica reglementările speciale care au stat la baza înființării și funcționarii, USR neputând fi asimilata unei asociații cu ignorarea completa a modului ei de înființare.
Pe cale de consecința, pentru toate aceste motive, solicita admiterea apelului, schimbarea încheierii apelate, în sensul admiterii cererii de înscriere în Registrul special al persoanelor juridice ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1 a mențiunii potrivit căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscuta ca persoana juridica de utilitate publica prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului Statut, fiind aplicabile dispozițiile art. 85 din OG 26/2000.
Probe: înscrisuri, precum și orice alte probe utile justei soluționări a cauzei.
Cheltuielile de judecata: în aplicarea art. 453 alin. 1 NCPC, își rezerva dreptul de a face dovada cheltuielilor de judecata conform art. 452 NCPC.
La termenul din 14.01.2021, intimatul intervenient J______ J_____ J__, prin avocat a invocat excepția de neconstituționalitate a decretului 267/1949 în baza art.154 alin.1 din Constituția României, art.1 alin.3, art.11 alin.1, art.20, art.40 alin.1 și 2 și art.11 din Convenția Europeană a drepturilor Omului pentru că în cauză conform apărărilor există introdus acest decret, instanța a respins sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile și consideră că se impune admiterea excepției de neconstituționalitate.
Solicitarea apare ca inadmisibilă, având în vedere că nu se invocă motive de neconstituționalitate ci de inaplicare a Decretului menționat. Se invocă în realitate chestiuni privind inaplicabilitatea decretului în litigiu, așadar chestiuni ce țin de soluționare pe fond a acțiunii de instanțe, iar nu o excepție veritabilă de neconstituționalitate în privința căreia să poată fi învestită în condițiile Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională.
Cu privire la tardivitatea apelului declarat de C______ C___________, se notează declararea în termen a apelului, respectiv la 03.12.2019 – data depunerii la poștă, anterior comunicării încheierii necontencioase apelate pronunțate la 28.12.2019 – 06.01.2020. Apelul este astfel considerat a fi declarat în termen. De asemenea, apelul declarat de E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale va fi considerat declarat în termenul de formulare a căii de atac asupra încheierii necontencioase, în condițiile alin. 4 art. 534 C.pr.civ..
Analizând pe fond apelurile declarate, tribunalul notează:
Asupra apelului declarat de apelanta-petentă C______ C___________ C__ C______:
Acțiunea privește înregistrarea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a mențiunii conform căreia C______ C___________ C__ C______ a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 și funcționează în temeiul Decretului-Lege nr. 27/1990 și propriului statut.
Petenta a invocat art. 1 din Legea nr. 21/1924, art. 44 pct. 2 și art. 38 din Constituția din 1948 și a indicat că Prezidiul Marii Adunări Naționale a decis înființarea și recunoașterea ca persoană juridică de drept public a Uniunii C___________ C__ C______, iar Decretul nr. 267/1949 nu e abrogat.
Art. 85 din OG nr 26/2000 stabilește: persoanele juridice de utilitate publică – asociații, fundații sau alte organizații de acest fel – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu ________________________________ prezentei ordonanțe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor.
Pornind de la acest text petenta și-a construit raționamentul juridic, cu scopul obținerii înregistrării caracterului de utilitate publică într-o procedură în fața instanței, derogatorie de la dispozițiile OG nr. 26/2000. Raționamentul juridic prezentat susține existența în continuare în vigoare a Decretului nr. 267/1949, aplicabilitatea art. 1 din Legea nr. 21/1924 și incidența în privința funcționării sale a Decretului-lege nr. 27/1990.
Plecând de la ipoteza că Decretul nr. 267/1949 ar fi statuat că se înființează Uniunea ca persoană juridică de utilitate publică, petenta a susținut excluderea sa de la aplicarea dispozițiilor OG nr. 26/2000, totuși a solicitat înregistrarea acestui caracter al utilității publice.
Tribunalul va confirma corectitudinea argumentelor primei instanțe din perspectiva aspectului că Decretul nr. 267/1949 nu poate fi interpretat și aplicat doar cu referire la art. 1 alin. 1, ci trebuie referită aplicarea sa la toate textele care au prevăzut caracterele juridice ale persoanei juridice nou înființate, C______ C___________ C__ C______, respectiv de utilitate publică, unică, care funcționează în conformitate cu statutul adoptat în 1949 de Conferința Scriitorilor și care statut nu putea modificat decât cu aprobarea Ministerului Artelor.
Primirea de instanțe a susținerii petentei în sensul art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 267/1949 a rămas în vigoare în privința sa echivalează cu recunoașterea ființării în continuare a Statutului din 1949 care nu poate fi modificat decât în condițiile decretului și prevederii caracterului unic al acesteia. Prima instanță a observat în md just că alin. 2 art. 1 Decretul nr. 267/1949 cuprinde interdicția absolută a înființării altor asociații ori uniuni ale scriitorilor, în vădită contradicție cu art. 1 Decretul – Lege nr. 27/1990 intrat în vigoare din 15.01.1990 care a instituit libertatea de asociere a scriitorilor și altor categorii.
Totodată, Decretul-Lege nr. 27/1990 a prevăzut abrogarea oricăror dispoziții contrarii – art. 9, or, prin acest text tribunalul reține abrogarea Decretului nr. 267/1949 din perspectiva caracterelor juridice contradictorii cu principiile promovate imediat după adoptarea Decretului-lege nr. 27/1990. Nu trebuie să se considere însă că aspectul abrogării caracterului unicității și obligativității aderării doar la o singură asociație din Decretul nr. 267/1949 conduce la desființarea ori inexistența asociației Uniunii Scriitorilor.
Prima instanță a constatat efectele Decretului-lege nr. 27/1990, din perspectiva aplicării principiilor libertății de asociere, nediscriminării și liberei funcționări și abrogării așadar a principiilor din Decretul nr. 267/1949.
Nu este vorba de încălcarea autorității de lucru judecat a actelor procedurale enumerate de apelantă (încheiere finală pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____/299/2017 la data de 08.10.2018; sentința civilă nr. 5084/24.08.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____________; sentința civilă nr. 7083/27.09.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. _____________; decizia civilă nr. 1729A/14.05.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____________; încheierea de ședință din data de 16.05.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 – Cameră preliminară în dosarul nr. _____/299/2017; încheierea de ședința din data de 19.06.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr. ___________; decizia civila nr. 4317A/17.12.2018 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _____/300/2017; decizia civila nr. 429/10.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____ în dosarul nr. _____________; sentința civila nr. 4082/14.06.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului în dosarul nr. _____/299/2018*).
Încheierile și sentințele indicate de apelantă doar reiterează modalitatea de înființare a acestei Uniuni, dar nu se acordă de instanțe un caracter de utilitate publică acesteia cu scopul înregistrării în acest sens în registru. Utilitatea publică a fost recunoscută expres ca menținută prin art. 85 OG nr. 26/2000.
În toate încheierile și sentințele se afirmă existența valabilă a Uniunii, aceasta neputând fi considerată desființată după 1990, ci subzistând în continuare și înregistrându-se în mod legal în 1994 în Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Considerentele din aceste acte procedurale se referă doar existența asociației, nefiind supusă dezlegării instanțelor necesitatea înregistrării caracterului juridic al asociației de utilitate publică.
Nu este fondată susținerea apelantei în sensul că utilitatea publică ar fi fost în toate aceste acte procedurale o chestiune litigioasă dezlegată/tranșată definitiv și înregistrarea mențiunii de utilitate publică se impunea ca un „dat”.
Prin constatarea că Decretul-lege nr. 267/1949 a fost abrogat – în partea sa în vădită contradicție cu dispozițiile legale ulterioare anului 1990 și că nu pot fi considerate în vigoare prevederile privind caracterele juridice ale unicității și obligativității la aderare în privința Uniunii, nu s-a încălcat o autoritate de lucru judecat din încheierile și sentințele enumerate. Fiecare din aceste acte a avut un obiect distinct de înregistrarea mențiunii că Uniunea este de utilitate publică, în majoritatea lor fiind tranșată în realitate existența asociației. Nu se poate reține nici încălcarea unei puteri de lucru judecat cu privire la sintagma reținută în încheierile și sentințele arătate – utilitate publică – aceasta fiind prezentă pentru a se indica doar modalitatea în care s-a înființat Uniunea în 1949, totuși niciuna din încheieri și din sentințe nu stabilește că Uniunea trebuie să fie înregistrată, în continuare, după 1990, de utilitate publică.
Contrar argumentelor apelantei, prima instanță nu a procedat la analiza legalității Decretului-lege 267/1949 – nu se regăsește o astfel de analiză. Prima instanță a notat prevederile art. 1 din Decretul nr. _______ care reglementau caracterul juridic pretins ca subzistând în continuare de petentă și a constatat că aceste texte au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 27/1990, utilitatea publică constituind o compenentă a unicității asociației reglementate în decretul din 1949. Totuși, contrar argumentelor apelantei, prima instanță nu a procedat la analiza regimului și naturii juridice a Uniunii, încălcând limitele învestirii. Instanța s-a pronunțat exclusiv asupra temeiniciei cererii de înregistrare a mențiunii de utilitate publică.
Apelanta-petentă a invocat statutul propriu modificat conform procesului-verbal din 19.04.1990 și încheierii din 17.04.2013 pronunțată în dosarul nr. _____/299/2013 și art. 1 alin. 2 și art. 4 din Decretul-Lege nr. 27/1990, susținând acordarea caracterului de utilitate publică în baza mențiunilor din statut.
Niciunul din aceste articole nu stabilește însă acest aspect, fiind exclus a se interpreta că o asociație își poate aroga singură statut de utilitate publică.
Raționamentul apelantei este în sensul că i se aplică Legea nr. 21/1924 deoarece aceasta stabilea „crearea prin lege a persoanelor juridice de drept public”, iar această „creare” a avut loc prin Decretul nr. 267/1949 emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale. Independent de împrejurările invocate de apelanta E_______ E_________ și Arte Vizuale în privința atribuției de legiferare a Prezidiului, tribunalul va constata că textul art. 1 Legea nr. 21/1924 nu putea fi temei al acordării caracterului de utilitate publică unei asociații înființate în baza Decretului-lege nr. 267/1949. Abrogarea Decretului-lege nr. 267/1949 a determinat renașterea cadrului legal al legii nr. 27/1924 în baza căruia se puteau înființa în mod liber asociații, prin urmare inclusiv acordarea prin lege a statutului de utilitate publică. Totuși, Uniunea era deja înființată.
Din această perspectivă, a limitelor în care se consideră abrogat – respectiv a textelor care vin în contradicție cu principiul liberei asocieri – , va fi înlăturat argumentul apelantei cu privire la neabrogarea Decretului nr. 267/1949 deoarece ar figura în categoria actelor „integral ori parțial în vigoare sau neabrogate expres”, conform adresei Consiliului Legislativ nr. Rl071/10.07.2017.
Apelanta a invocat: decizia civilă nr. 10/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr. _____/3/2013 al Curții de Apel București, ce avea drept obiect acțiunea în constatarea inexistenței Uniunii I_________ I_______ C__ C______, formulată de C________ C______ I_________ I_______ din A___ I____, în care s-au reținut următoarele: „potrivit art. 85 din OG nr. 26/2000 activitatea UAP este guvernată în continuare de dispozițiile speciale cuprinse în actul de înființare, respectiv decretul nr. 266/1950 privind recunoașterea Uniunii I_________ I_______ C__ C______ ca persoană juridică de utilitate publică și de Decretul-lege nr. 27/1990 privind organizarea și funcționarea în condiții de autonomie economică a organizațiilor de scriitori, artiști plastici și compozitori, creatori de film și de teatru și de statutul propriu”.
A invocat decizia nr. 2490/03.12.2015 pronunțată în dosarul nr. _____/3/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de UAP alba I____ pretins reprezentata de dl. M____ T_____. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în cuprinsul acestei decizii că „înființarea și legala funcționare a Uniunii I_________ I_______ C__ C______ au fost recunoscute prin Decretul nr. 266/1950 (…). Funcționarea Uniunii I_________ I_______ este supusă reglementărilor speciale ale Decretului-Lege nr. 27/1990 (…). Intimata-pârâtă nu trebuia să dobândească personalitate juridică deoarece de la data înființării sale acest atribut nu a fost pierdut, neavând regimul unei asociații pentru a se supune dispozițiilor OG 26/2000 (…)”.
Pe cale de consecința, a susținut apelanta, în mod vădit neîntemeiat prima instanța a reținut că Decretul 267/1949 ar fi fost abrogat de Decretul-Lege 27/1990.
Tribunalul va nota că niciuna din hotărârile indicate nu statuează decât înființarea valabilă și funcționarea în continuare a asociației din litigiul respectiv, totuși nu statuează în privința recunoașterii și înregistrării, în afara procedurii legale, a caracterului de utilitate publică.
Ceea ce se analizează nu e legalitatea înființării și funcționării asociației astfel cum susține apelanta, pe care prima instanță în prezentul litigiu nu o supune discuției, ci efectiv de neincidența unei proceduri în fața instanței pentru a se înregistra caracterul de utilitate publică al asociației.
Caracterul de utilitate publică era stabilit prin actul de înființare din 1949. Până în 1990 acest caracter era intrinsec unicității reglementate în materie de asociații, acestea fiind toate sub controlul organismelor comuniste. Apelanta susține că unicitatea nu a justificat caracterul public, iar caracterul de utilitate publica a fost oferit Uniunii C___________ C__ C______ C___ raportare la importanța fundamentala a acestei organizații pentru cultura și identitatea națională. Tribunalul va constata că sunt juste aprecierile primei instanțe privind temeiul utilității publice, respectiv unicitatea asociației în sistemul reglementat anterior anului 1990.
Această constatare nu înlătură însă prevederea expresă din art. 85 din OG nr. 26/2000 care a stabilit menținerea caracterului de utilitate publică în favoarea anumitor asociații – înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public. Se notează că C______ C___________ C__ C______ face parte din aceste asociații, cărora OG nr. 26/2000 le-a recunoscut expres menținerea caracterului de utilitate publică.
În ce privește argumentul apelantei că C______ C___________ C__ C______ nu e o asociație și că nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 21/1924 și nici OG nr. 26/2000, se reține că pe de o parte, în mod efectiv acest argument contrazice raționamentul prezentat chiar de apelantă care a invocat dispozițiile Legii nr. 21/1924, iar pe de altă parte cadrul legal care permite efectuarea înregistrărilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor este doar OG nr. 26/2000.
Singurul cadru legal în care se poate înregistra mențiunea caracterului de utilitate publică este OG nr. 26/2000, cu aplicarea procedurii prevăzute de acest text.
Art. 85 OUG nr. 26/2000 exclude aplicarea sa persoanelor juridice consacrate a fi de utilitate publică prin decrete-legi, anterior anului 1990, prin urmare, o cerere de înregistrare în Registrul asociațiilor și fundațiilor a acestui caracter nu se impune, de la înființare asociația având caracter de utilitate publică.
Prin urmare, singurul considerent care se impune a fi înlăturat din raționamentul primei instanțe este acela că petenta putea să solicite statutul de utilitate publică fie sub imperiul Legii nr. 21/1924, iar după intrarea în vigoare a OG nr. 26/2000 conform acesteia din urmă. Tribunalul va înlătura acest considerent, care nu se impunea a fi reținut. Art. 85 din OG nr. 26/2000 a recunoscut caracterul de utilitate publică asociațiilor înființate anterior prin decret, fără a fi nevoie să mai parcurgă procedura acordării și nici a înregistrării în registru a acestui caracter.
Totuși, acest text nu semnifică menținerea în vigoare a dispozițiilor din Decretul-lege nr. 267/1949 privind caracterul unic al asociației, și nici nu se poate considera că asociația rămânând de utilitate publică – astfel cum prevede expres art. 85 OG nr. 26/2000 – nu a devenit persoană juridică de drept privat. Este corectă reținerea primei instanțe în sensul că după intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr. 27/1990 toate asociațiile au devenit de drept privat.
Trebuie făcută distincție între persoane juridice de drept public – nu de utilitate publică – cum sunt organismele publice administrative de la nivel central și local reglementate prin legi organice – și persoanele juridice de drept privat care dobândesc statut de utilitate publică ori au dobândit acest statut.
C______ C__ speță este o persoană juridică de drept privat, căreia în mod expres i s-a menținut prin art. 85 OG nr. 26/2000 caracterul de utilitate publică, nefiind însă supus înregistrării acest caracter.
Se notează că această limitare în privința înregistrării nu semnifică sub nicio formă neobligativitatea înregistrării în Registrul asociațiilor și fundațiilor a modificărilor aduse asociației, statutului ori altor aspecte privind funcționarea asociației, având în vedere producerea de efecte juridice prin înregistrări anterioare a aspectelor referitoare la organizarea și funcționarea asociației, interpretarea dorită de apelantă în sensul că art. 85 OG nr. 26/2000 a exclus obligativitatea înregistrărilor în registru în privința funcționării și organizării, fiind exclusă. Aceasta deoarece conform art. 86 OG nr. 26/2000, pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 6 februarie 1924, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. Prin urmare, în privința înregistrării aspectelor referitoare la funcționara asociației, dispozițiile privind procedura de înregistrare se constituie în cadrul legal actual, cu o excepție caracterul de utilitate publică expres menținut prin art. 85.
Asupra apelului declarat de apelanta intervenienta E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct:
În motivarea apelului său, apelanta intervenientă E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct a arătat că prima instanță a respins în mod greșit ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată inițial de către E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”).
Nici prin încheierea interlocutorie din 27 noiembrie 2019, nici prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București Secția a II-a civilă în dosarul nr. ______________, prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea de intervenție principală formulată de E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale „Contrapunct” („Fundația Contrapunct”) la data de 25 noiembrie 2019, cu o motivare nelegală, calificând cererea de intervenție ca fiind doar „obiecții” prin care intervenienții nu reclamă un drept propriu și constatând că nu se impune punerea acestei cereri în discuție.
Aspectele ulterioare menționate se circumscriu unor critici privind aprecierea primei instanțe din încheierea din 27.11.2019 în privința cererii de intervenție principală reiterate de intervenienta E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct, în sensul că aceasta a mai fost respinsă o dată.
Tribunalul va nota că nu era necesar ca prima instanță să se pronunțe în privința unei alte cereri de intervenție depusă de E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct la 25.11.2019, în condițiile în care o intervenție a aceleiași persoane juridice a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 10.07.2017 – fila 83-84 vol. III dosar judecătorie. Prin această încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă intervenția depusă la 16.06.2017 de E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale Contrapunct, cu argumentele prezentate în încheiere, iar acest act de procedură putea fi atacat cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Prin încheierea din 19.07.2018 a fost suspendată judecarea cauzei în temeiul art. 413 C.pr.civ. – fila 106 vol V, iar la 14.10.2019 a fost înregistrată cerere de repunere pe rol a petentei C______ C___________, iar prin încheierea din 06.11.2019 prima instanță a dispus repunerea cauzei pe rol, ulterior acestei repuneri pe rol intervenienta E_______ E_____ E_________ și Arte Vizuale depunând o altă cerere de intervenție principală în dosar.
Tribunalul notează că prin încheierea din 28.11.2019 instanța a arătat că nu se va pronunța distinct pe cererea de intervenție principală formulată de J______ J_____ J__ (admisă în principiu prin încheierea din 08.06.2017), pe intervenția principală formulată de C________ C______ C___________ C__ C______ C___ Cristian Teodo_____ și J__ J_____ J______ (admisă în principiu prin încheierea din data de 10.07.2017) în sensul admiterii sau respingerii acestora, având în vedere motivarea acestor două încheieri. Astfel, s-a reținut că acești intervenienți invocă „obiecții”, adică nu reclamă un drept propriu prin cererea de intervenție principală, ci, prin raportare la particularitățile procedurii necontencioase și art. 532 alin.2 NCPC, formulează obiecții față de solicitarea petentei, adică justifică pretenția de a fi luate în discuție respectivele obiecții în cadrul procedurii de soluționare a cererii necontencioase.
Instanța s-a pronunțat asupra cererilor de intervenție formulate de alte persoane, iar respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulate de apelanta Fundație s-a efectuat prin încheierea din 10.07.2017.
Reiterarea unei cereri de intervenție de intervenienta căreia i s-a respins deja o cerere de intervenție ca inadmisibilă, nu obligă instanța să se pronunțe din nou în privința acesteia, nici în sensul respingerii – din nou – nici în sensul admiterii, și nici asupra aspectelor invocate în cerere prin calificarea lor ca obiecții la acțiunea principală formulate în cadrul unei proceduri necontencioase. Prin urmare, tribunalul va constata că în mod legal instanța a notat că cererea de intervenție primise deja o dezlegare prin respingerea acesteia la 10.06.2017.
Față de această constatare, nu este necesar a se analiza pe fond obiecțiile în privința cărora apelanta Fundație a susținut că prima instanță era obligată a se pronunța.
Apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanta – intervenienta în nume propriu E_______ E_____ E_________ ȘI ARTE VIZUALE “CONTRAPUNCT” cu sediul ales în sector 1, CP.144- O.P.22 și de apelanta petentă C______ C___________ C__ C______ cu sediul ales la C_____-K_______ K______ în sector 3, București, ________________, în contradictoriu cu intimații intervenienți în nume propriu J______ J_____ J__ cu domiciliul în București, ________________________. 2-24, _____________, _______________________ și C________ C______ C___________ C__ C______ – PRIN C_______ TEODO_____, J______ J_____ J__ cu sediul în sector 1, București, Calea V________ nr.133, împotriva încheierii din 28.11.2019 și a încheierilor interlocutorii anterioare, inclusiv de dezbateri din 27.11.2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. ______________, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 18.02.2021
Președinte Judecător Grefier
R_____ M____ C____ C_______ V_________ R_____ E____ C_______
RED. R.M.C./
DACT. S.V../ R.M.C./7EX.
……………………………………………………………………………………………….
Judecătoria Sectorului 1 București
Judecător fond:D___ P______ P_______
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
- ANPC
- COPYRIGHT © 2021 ROLII