Daune morale după ce a fost desfigurată în accident auto
Asiguratorul plăteşte daunele din accident. Dacă îl obligă cineva
După un accident care i-a schimbat iremediabil aspectul feţei, o adolescentă a mai avut de trecut un test greu. Asiguratorul a încercat să o scoată şi pe pasageră vinovată.
Era elevă de liceu, în preajma majoratului. Maşina în care se afla a fost tamponată în ajunul Crăciunului din anul 2016, în comuna Şoldanu din Călăraşi, de alt autoturism, al cărui şofer, Cătălin B a părăsit banda sa într-o curbă, din cauza vitezei. În urma impactului, victima care se afla pe bancheta din spate, a suferit contuzii puternice la cap, necesitând un termen pentru vindecare de 70-80 de zile. Totuşi victima nu s-a recuperat total, rămânând cu un prejudiciu estetic grav. Pe fruntea sa există o reaşezare greşită a oaselor. Faţa ei nu va mai arăta niciodată ca înainte. (Sechele cicatriceale complexe şi asimetrice osoase în partea frontală).
Iniţial, asiguratorul a acceptat culpa unică a şoferului care a provocat tamponarea. Apoi s-a sucit, cerând acceptarea culpei comune. După doi ani de la accident a cerut dovezi că victima avea prinsă centura de siguranţă, chiar dacă se afla pe bancheta din spate. Asiguratorul a susţinut că tânăra a zburat de pe banchetă şi s-a izbit de bordul autovehicolului. Judecătorul a refuzat efectuarea unei expertize a maşinii, după ce a trecut vreme mai multă, iar autoturismul nu se mai afla în aceeaşi stare ca după accident.
Victima a justificat solicitarea de majorare a cuantumului despăgubirilor în apel, la suma de 190.000 de euro, alături de 10.000 de euro daunele materiale, arătând că simţindu-se respinsă de colegi după accident, din cauza aspectului fizic, a fost nevoită să se mute în altă clasă, la seral. În plus i s-a diminuat capacitatea vizuală şi auditivă. Şi-a pierdut pofta de viaţă şi dorinţa de a realiza ceva. A obţinut în final doar o jumătate din pretenţii, 100.000 de euro.
ACEASTĂ APLICAȚIE ESTE DEZVOLTATĂ
ȘI FINANȚATĂ INTEGRAL DE ROLII
2095/201905-12-2019
PretentiiCurtea de Apel BUCURESTI
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2019:052.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2095/2019
Ședința publică de la 05 Decembrie 2019
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE : M_______ B____
JUDECĂTOR : A____ C_____
GREFIER : C_______ G_______ M_____
*******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă M____ S_____ și apelanta pârâtă S_________ E______ ROMÂNI A A________-R__________ SA împotriva sentinței civile nr. 747/25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul intervenient B_____ C______ C_______.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat R_____ Raneti cu împuternicire avocațială depus la dosarul Tribunalului Călărași nr.XXXXXXXXXXXXX – fila 2 și apelanta pârâtă prin avocat Hanc A___ cu împuternicire avocațială depusă la dosarul Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă – fila 21, lipsind intimatul intervenient.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,
Apelanta pârâtă, prin apărător, solicită proba cu înscrisurile reprezentând practică judiciară și proba cu expertiza tehnică auto cu obiectivele indicate în motivele de apel. Astfel, solicită să se aibă în vedere leziunile pe care le-a suferit reclamanta în calitate de pasager spate într-un dintre cele două autovehicule. Leziunile sunt la cap, în faza frontală și atunci pentru pârâta, ca asigurător al uneia dintre cele două autovehicule, în raport de faptul că nu s-a mers înainte cu dosarul penal, nu a putut fi trimis în judecată prezumtivul șofer vinovat, asiguratul pârâtei, pârâta apreciază că astfel de probă este utilă pentru a vedea în ce măsură și celălalt șofer a condus regulamentar și a putut la rândul lui să prevină accidentul. Pe de altă parte, și dacă reclamanta în calitate de pasager spate avea sau nu cuplată centura de siguranță.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că nu se opune probei cu înscrisuri. În ceea ce privește proba cu expertiza tehnică, arată că nu este utilă cauzei. Astfel, dosarul de urmărire penală care a fost atașat cererii în faza de fond, conține declarațiile a 3 martori, filele 27,30 și 38, doi pasageri ai automobilului și un pasager al mașinii în care se afla și reclamanta. Toate aceste depoziții conchid același lucru, respectiv că șoferul vinovat, intervenientul, este cel care a părăsit banda de circulație, a intrat pe contrasens și a produs accidentul. Organele de urmărire penală au constatat același lucru prin referatul cu propunere de clasare având în vedere natura leziunilor. Mai mult, însuși asigurătorul nu a contestat faptul că există o culpă exclusivă a asiguratului său, atâta timp cât a formulat două cereri de despăgubire, una se regăsește la fila 25 vol. I dosar de fond, în care fără să facă nici un fel de referire la o eventuală culpă concurentă a cuiva inclusiv a reclamantei din prezenta cauză, s-a făcut o propunere de despăgubire. Faptul că acum își reconsideră poziția și contestă ceea ce considera valabil în urmă cu doi de zile, se parte că este lipsit de fundament. Există suficiente temeiuri din care să rezulte culpa exclusivă a asiguratului E______. Dacă ar fi fost depoziții contradictorii care ar fi putut conduce la concluzia că se impune suplimentarea probatoriului cu această expertiză ar fi fost un lucru, dar nu există nici un element din care să rezulte culpa altei persoane decât a asiguratului E______. În ceea ce privește leziunile, arată că acestea sunt inerente într-un accident , chiar dacă este pasager pe locul din spate, pe de altă parte, nu crede că o expertiză auto ar putea să fie relevantă în ceea ce privește aceste aspecte.
La interpelarea Curții, dacă reclamanta avea cuplată centura de siguranță, apărătorul apelantei reclamante arată că știe că aceasta ar fi avut cuplată centura de siguranță.
Apelanta pârâtă, prin apărător, arată că nu există nici un element în dosar care să susțină acest punct de vedere sau dimpotrivă să infirme. Expertul poate urmări toate elementele și fotografiile. În astfel de cazuri expertul își ia o ________ relații, face o reconstituire virtuală, vede cu atenție dacă acele centuri sunt tăiate sau nu. Arată că sunt fotografii la dosar. Crede că ar trebui aflat adevărul.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că în situația în care mașina era avariată ar fi avut centuri tăiate însă în cazul de față mașina nu a fost avariată atât de grav. Pe apelul propriu, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Apelanta pârâtă, prin apărător, arată că nu se opune probei cu înscrisuri. Depune la dosar înscrisuri reprezentând jurisprudență, comunicând un exemplar părții adverse.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri în apel în baza art.255, art.258 și art.482 Cod procedură civilă și respinge solicitarea apelantei pârâtei de efectuare a probei cu expertiza tehnică auto. În ceea ce privește primele trei obiective ale expertizei solicitate , apreciază că la dosar există sufic iente elemente din care instanța să se poată lămuri cu privire la aspectele spre care se tinde prin teza probatorie invocată. În ceea ce privește obiectivul în sensul de a stabili dacă reclamanta avea cuplată centura de siguranță la momentul impactului, apreciază că și în măsura în care s-ar dispune efectuarea unei expertize, la dosar nu există suficiente elemente astfel încât expertul să furnizeze un răspuns lămuritor pentru instanță având în vedere și specializarea acestuia și faptul că în prezent autoturismul nu se mai regăsește în aceeași situație în care se regăsea la momentul la care a avut loc acciden tul respectiv.
Apelanta reclamantă, prin apărător, depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 3 . 000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Ambele părți prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de ad ministrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apeluri.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se dispună majorarea despăgubirii de la cuantumul acordat de către instanța de fond la cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată. Astfel, după cum rezultă din actele dosarului, la data la care s-a produs acest accident, reclamanta avea 18 ani. După cum rezultă din aceleași probe de la dosarul cauzei, respectiv planșele fotografice, înainte de accident, reclamanta se bucura de o înfățișare plăcută. După accident, după cum rezultă din alte planșe fotografice, aspectul i s-a schimbat în mod dramatic. Această realitate este confirmată și de cele rapoarte de expertiză medico-legală, care constată amândouă că reclamanta în urma accidentului a suferit un prejudiciu estetic grav și care este nerecuperabil. Arată că trăim într-o societate în care primul lucru cu care suntem recunoscuți este înfățișarea. După cum rezultă din actele dosarului, este chipul reclamantei care este cel mai afectat pentru că pe frunte există o reașezare greșită a oaselor. Există și modul în care însăși reclamanta a perceput această situație. La dosarul există declarațiile a doi martori, apropiați ai acesteia, care au arătat că întâi de toate, reclamanta s-a simțit respins de către colectivul din care făcea parte din clasa de liceu după care a trebui t să se mute la altă clasă. Acei ași martori au arătat că înainte de accident reclamanta avea încredere în viață, avea o dorință de a realiza ceva, după aceea, reclamanta și-a pierdut și pofta de viață și dorința de a mai realiza ceva în viață.
Prin urmare, având în vedere faptul că la data la care s-a produs accidentul reclamanta avea această vârstă și că, cu această traumă și cu acest prejudiciu estetic apelanta reclamanta va trebui să trăiască tot restul vieții, consideră că suma solicitată în fața instanței de fond ar avea menirea de a-i ușura suferința și de a-i acoperi prejudiciul suferit.
Apelanta pârâtă, prin apărător, pe apelul părții adverse, solicită respingerea apelului. Astfel, apreciază că ne aflăm în fața unui accident nu a unei fapte create cu intenție. Nimeni nu a vrut să se producă aceste urmări asupra vieții reclamantei. Astfel, dimensionarea despăgubirilor de la acest criteriu trebuie să pornească și nu de la criteriul compensației materiale așa cum o solicită reclamanta. Suma de 190.000 euro pe care o solicită reclamanta în apel, nu reflectă atât criteriile și jurisprundența. Ordonanța nr.54/2016 cât și Ordonanța 39 vorbesc despre criteriile statistice. Din acest motiv a depus la dosar decizii ale Curților de Apel care arată în situații similare sumele acordate au fost mai mici. În situații apropriate, sumele pe care instanțele le-au acordat au fost mai mici raportate la deciziile Înaltei Cureți de Casație și Justiție, la criteriile privitoare la echitate și rezonabilitatea acestor sume, raportate la nivelul de trai, raportate la toarte aceste considerente. Compasiunea pentru victimă este una dar realizarea că această suferință trebuie să se reflecte într-o sumă de bani foarte mare, respectiv 190.000 euro, este altceva.
Pe apelul propriu, raportat la toate aceste criterii, la toate aceste considerente, raportat la faptul că nu există nici un element, din punct de vedere al asigurătorului, care să ne spună că aceasta ar fi avut centura de siguranță cuplată. Nu trebuie să fie experți tehnici ca să constatăm că reclamanta a zburat din scaunul din spate și a dat cu capul de un element contondent. Arată că ni ci reclamanta nu a făcut probe , nici în procesul verbal de cercetare la fața locului nu se specifică nimic referitor la cuplarea centurii de siguranță, motiv pentru care apreciază că și victima a avut o culpă în producerea urmărilor agravate ale accidentului. Solicită admiterea apelului propriu și să fie redimensionat cuantumul despăgubirilor morale. Fără cheltuieli de judecată.
Apelanta reclamantă, prin apărător, pe apelul părții adverse, solicită respingerea apelului ca nefondat. Astfel, în ceea ce privește vinovăția în producerea accidentului, în primul rând s-a contestat vinovăția propriului asigurat, în al doilea rând, se arată că la rândul ei victima accidentului ar fi avut o contribuție prin necuplarea centurii de siguranță și în final în ceea ce privește dimensionarea pagubelor.
În ceea ce privește vinovăția autorului accidentului există suficiente elemente la dosarul de fond, respectiv dosarul de urmărire penală, prin care se constată faptul că numai șoferul autoturismului, intervenientul din prezenta cauză, a produs accidentul prin nerespectarea regulilor de circulație.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că reclamanta nu ar fi purtat centura de siguranță, trebuie plecat de la premiza că fiecare participant la trafic își respectă obligațiile. Prin urmare, în măsura în care nu există nici o dovadă din care să rezulte că reclamanta nu ar fi purtat centura de siguranță și că ar fi fost lovită prin plonjare în față și a lovit bordul mașinii, așa cum susține asigurătorul, aceasta este o supoziție care nu este confirmată de nimic.
În ceea ce privește dimensionarea despăgubirii acordate de instanța de fond, arată că din cuprinsul hotărârilor depuse de pârâtă, pentru un număr de zile de îngrijiri medicale mai mic s-a acordat o sumă mai mare de 100.000 euro. În cazul de față , pe lângă un număr mai mare de zile de îngrijiri medicale, 70-80 de zile, avem și acest prejudiciu estetic grav confirmat prin rapoarte de expertiză medicală. Mai mult, în fața celeilalte secții civile a instanței de apel, reclamanta a depus la dosar noi înscrisuri medicale din care rezultă că, pe lângă cele deja reținute, reclamanta are și o diminuare a capacității vizuale și auditive pe partea dreaptă. Prin urmare, prejudiciul așa cum a fost provocat prin acest accident este mult mai mare decât cel pe care poate l-a avut în vedere pârâta. Prin urmare, atâta timp cât instanțele nu sunt ținute de acel ghid care a fost invocat de către pârâtă prin apel ci prin propria apreciere a prejudiciului încercat și a despăgubirii care trebuie să fie acordată, reclamanta socotește că este pe deplin justificat apelul reclamantei și în consecință, nejustificată solicitarea pârâtei de di minuare.
Apelanta pârâtă, prin apărător, în replică, arată că în raportul nou de expertiză INML spune că nu sunt elemente medicale de certitudine din care să rezulte afectarea auzului urmare accidentului din data de 24.12.2014.
Apelanta reclamantă, prin apărător, în replică, arată că a depus noi analize care confirmă acest aspect.
Curtea declară dezbaterile închise și reține apelurile spre soluționare.
C U R T E A,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 06.11.2017 sub nr.XXXXXXXXXXXXX reclamanta M____ S_____, în contradictoriu cu pârâta E______ R______ A________-R__________ S.A. și intervenientul forțat B_____ C______ C_______, a solici tat:
1. obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune materiale și morale, reprezentând 10.000 euro daune materiale și 190.000 euro daune morale, având în vedere prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a accidentului produs la data de 24.12.2016 pe D.N. 4, în comuna Șoldanu, ____________________________;
2. în temeiul art. 451 cod procedura civilă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 Cod procedura civilă, art. 1349 și urm., art. 1357, art. 1365 Cod civil, OUG 54/2016, Directiva nr. 2005/14/CE; Norma nr. 23/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
P ârâta S.C. E______ R______ A________ R__________ S.A. a formulat întâmpinare , prin care a solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiată, iar în subsidiar, a dmiterea acesteia doar în parte.
II. Prin sentința civilă nr. 747/25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată.
A fost obligată pârâta E______ R______ A________-R__________ SA către reclamantă la plata sumei de 80.000 euro (în echivalent în lei la data plății) reprezentând daune morale.
A fost respinsă cererea reclamantei priv ind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune materiale.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în data de 24.12.2016 reclamanta a fost victima unui accident rutier cauzat de intervenientul B_____ C______ C_______ care în timp ce conducea autoturismul VW Golf XXXXXXXXX , pe DN 4, din direcția Budești Oltenița, pe fondul neadaptării vitezei, într-o curbă a pătruns pe sensul opus intrând în coliziune cu autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.
În urma accidentului, reclamanta a fost internată în Spitalul Județean Călărași și în Spitalul B_______ A_____ din București în perioada 24.12.xxxxxxxxxxxxx16, respectiv 25.12.xxxxxxxxxxxxx17. Diagnosticul pus a fost următorul: TCC,GCS 14/15 puncte, fractură cominutivă bifrontală și bază de craniu etaj anterior, fractură zigomatică stânga, contuzie cerebrală hemoragică bifrontală în curs de resorbție, hemoragie subarchnodiana posttraumatică în curs de rezoluție conform biletului de ieșire din spital din 05.01.2016 emis de Spitalul de Urgență B_______ A_____.
După externare, la data de 31.01.2017, a efectuat o tomografie rezultatul fiind: fractură complexă cu afectarea calotei craniene frontal bilateral și a sinusurilor frontale (în dreapta cu o deplasare înspre anterior a fragmentului osos cu circa 7 mm), cu afectarea piramidei nazale de partea stângă, a peretelui anterior al sinusului maxilar bilateral (în stânga cu moderată înfundare a fragmentului medial), a peretelui lateral al sinusului maxilar stâng, al palatului dur (fractură cu traiect transversal), aparent și cu afectarea maxilei de partea stânga.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuată în dosarul de urmărire penală 2241/P/2016, reclamanta a necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale ca urmare a leziunilor suferite.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că reclamanta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în interiorul unui autovehicul posibil în cadrul unui accident rutier, pot data din 24.12.2016 și a necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
Mai rezultă că în urma accidentului din 24.12.2016 a prezentat leziuni traumatice cranio-meningo-cerebrale și faciale atât osoase cât și de părți moi în prezent vindecate cu sechele cicatriceale complexe și asimetrice osoase regiune frontală și că aceasta prezintă prejudiciu estetic grav și permanent prin asimetrie osoasă fronto-orbitară cu enoftalmie subiacentă ca urmare a consolidării vicioase a fracturilor cominutive cranio-faciale suferite și că nu rezultă afectarea simțului văzului sau auzului.
S-a mai reținut că în prezent nu există posibilitatea remedierii prejudiciului estetic produs în urma accidentului.
Martorii audiați au declarat că anterior accidentului, reclamanta elevă în clasa a X-a era foarte sociabilă, veselă, însă după accident s-a izolat, refuză orice comunicare cu prietenii, colegii, a avut și o depresie, plângea din orice, devenise foarte sensibilă datorită schimbării aspectului fizic prin deformația craniului, că a lipsit de la școală 3-4 luni și că îi era teamă să se întâlnească cu colegii pentru ca aceștia să nu comenteze aspectul său fizic și chiar s-a mutat la învățământul seral.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că s-au făcut cercetări față de intervenientul B_____ C______ C_______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.196 alin.2 și 3 Cod penal, însă prin Ordonanța din 09.08.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița s-a dispus clasarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Din actele întocmite în faza urmăririi penale referat cu propunere de clasare a urmăririi penale din 01.08.2017, ordonanța de dispunere a cercetării la fața locului, proces verbal de sesizare din oficiu, ordonanța de efectuare a cercetării la fața locului, ordonanța de începere a urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului rezultă că la 24.12.2016 autoturismul Opel condus de intervenientul B_____ C______ C_______ (XXXXXXXXX) pe fondul neadaptării vitezei într-o curbă a pătruns pe sensul opus intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de D__ M____ G_____ (XXXXXXXXX).
Rezultă că intervenientul este autorul faptei ilicite săvârșite cu vinovăție între faptă și prejudiciul cauzat reclamantei existând legătură de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile art. 1349 Cod Civil.
Cum autorul faptei avea încheiată cu pârâta polița de a________ RCA _________/16/416/DV în baza art. 6 și 12 din OUG 54/2016 (în vigoare la data producerii accidentului) aceasta are obligația plății despăgubirilor.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 190.000 euro c u titlu de daune morale.
A reținut tribunalul că despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit în absența unor probe materiale care să le poată comensura, judecătorul fiind singurul care în raport de consecințele suferite de partea vătămată trebuie să aprecieze o anumită sumă globală.
Întinderea prejudiciului nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice astfel încât în funcție de circumstanțele concrete ale speței instanța poate acorda despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.
Despăgubirile acordate pot a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă” trebuie să păstreze un raport rezonabil între proporționalitate cu dauna suferită.
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o ________ criterii, cum ar fi:consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost lezată situația familială, profesională și socială.
În cauză, la data producerii accidentului, reclamanta avea 16 ani, fiind elevă la liceu, iar în urma leziunilor a rămas cu un defect estetic permanent care i-a afectat viața socială. Martorii audiați au declarat că în urma schimbării aspectului fizic reclamanta a refuzat să mai iasă din casă, să se întâlnească cu prietenii și la școală se făceau discuții pe seama sa și că suferea foarte mult.
În plus, trebuie ținut cont și de faptul că orice afecțiune medicală presupune o suferință psihică, iar în cauză reclamanta a suferit traumatisme care au necesitat îngrijiri medicale de 70-80 de zil e.
Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că suma de 80.000 euro acordată reclamantei reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
A fost respinsă cererea privind obligarea la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale pentru că nu s-au făcut probe sub acest aspect.
Conform art. 453 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 5.000 lei.
III. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta M____ S_____ și pârâta SO CIETATEA E______ R______ A________-R__________ SA .
1. Prin apelul declarat de pârâta E______ R______ A________-R__________ SA , s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate în privința capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata da unelor morale.
În motivarea apelului, s-a arătat în primul rând că vinovăția intervenientului forțat B_____ C______ C_______ nu a fost stabilită prin nici un mijloc de probă, cât timp prin dosarul penal s-a dispus clasarea cauzei, iar numai din simplul referat al Poliției Municipiului Oltenița nu se poate constata că singurul vinovat de producerea accidentului ar fi intervenientul forțat.
În al doilea rând, s-a arătat că reclamanta avea calitatea de pasager în autoturismul VW Golf, fiind vătămată, având diagnosticul „fractură a boltei craniene, fractură a bazei craniene, fractură a orbitei”. S-a apreciat că, în condițiile în care autoturismul era dotat cu centura de siguranță, apare ca fiind evident că reclamanta nu avea cuplată centura de siguranță, întrucât în ipoteza în care ar fi avut centura de siguranță, leziunile cauzate ar fi fost mai mici.
S-a mai arătat că în cauza penală nu a fost efectuată nicio expertiză care să stabilească acest aspect.
A făcut apelanta pârâtă referire la dispozițiile art. 13 49, 1357 și 1371 C.civ., precum și art. 14 din OUG nr. 54/2016, apreciind că este important a se stabili toate împrejurările în care a avut loc accidentul din data de 24.12.2016., fiind necesară în acest sens administrarea unei probe cu expertiza tehnică.
În al treilea rând, în ceea ce privește suma acordată de prima instanță cu titlu de dune morale, 80.000 euro, apelanta pârâtă a apreciat că această sumă de bani excede în mod neîntemeiat despăgubirilor evidențiate în Ghidul pentru soluționarea daunelor mo rale, ce cuprinde elemente obiective prin analiza tuturor soluțiilor pronunțate de Curțile de Apel din R______.
S-a mai învederat că, pentru a-și păstra caracterul de satisfacție echitabilă, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust.
În egală măsură, s-a apreciat că la stabilirea întinderii daunelor morale trebuie avute în vedere o ________ criterii precum importanța valorii lezate, personalitatea victimei, situația socială și profesională a acesteia, gradul de culpă al victimei și nu în ultimul rând criteriul echității, dar și raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice al reclamanților, dar și la nivelul general, astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectivă care să constituie baza pe care se formează convingerea intimă a judecătorului.
S-a menționat că în același sens sunt și deciziile pronunțate de instanțele judecătorești din R______.
2. Prin apelul declarat de reclamanta M____ S_____ , s-a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul majorării cuantumului daunelor morale de la suma de 80.000 euro la suma de 190.000 euro solicitată prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea apelului, a fost expusă situația și fapt și vătămările suferite de către reclamantă în urma accidentului din data de 24.12.2016.
Suplimentar concluziilor din raportul de expertiză INML, s-a arătat că au fost depuse la dosar înscrisuri medicale din care rezultă că reclamantei i-ar fi fost afectate auzul și văzul la ochiul, respectiv urechea stângă.
În ceea ce privește consecințele pe care accidentul le-a avut în plan psihic, apelanta reclamantă a considerat relevante depozițiile celor doi martori ( filele 101 și 102 dosar fond).
A apreciat apelanta reclamantă că instanța nu acordat suficientă relevanță faptului că aceasta va rămâne pentru tot restul vieții desfigurată, având în vedere și faptul că accidentul s-a produs când reclamanta avea o vârstă fragedă, urmând a fi privată de dreptul de-a avea o înfățișare normală.
Totodată, apelanta reclamantă a mai arătat că acesteia îi sunt afectate și două simțuri esențiale, respectiv văzul și auzul, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor medicale depuse la dosar, apreciind că tribunalul a omis la stabilirea despăgubirii, să aibă în vedere aceste aspecte.
În consecință, s-a solicitat instanței să constate că o satisfacție echitabilă o reprezintă acordarea unei despăgubiri în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Ambele părți au depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea apelului formulat de partea adversă.
IV. Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, iar prin Încheierea din data de 04.09.2019 pronunțată în acest dosar, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor cu completuri specializate în cauza cu profesioniști.
V. Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă sub nr. XXXXXXXXXXX.
În apel a fost a dministrată proba cu înscrisuri, fiind respinsă solicitarea apelantei pârâte de administrare a probei cu expertiza tehnică auto pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii.
VI . Analizând sentința apelată prin prisma motivelor învederate de către ambele părți și având în vedere dispozițiile art. 477-478 C.proc.civ, Curtea reține următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Curtea reține că ambele apeluri privesc soluția primei instanțe de acordare a sumei de 80.000 euro către reclamantă cu titlu de daune morale ca urmare a leziunilor traumatice fizice și a suferințelor psihice survenite în urma accidentului rutier din data de 24.12.2016.
În plus, apelanta pârâtă a criticat sentința tribunalului și în ceea ce privește stabilirea culpei exclusive a intervenientului forțat la producerea accidentului, respectiv a culpei reclamantei la producerea consecințelor acestui accident ca urmare a necuplării centurii de siguranță.
Prima critică expusă în apelul formulat de pârâtă este apreciată ca nefondată.
Se reține că potrivit art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Art. 1357 C.civ. prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului fiind responsabil și pentru cea mai ușoară culpă.
În cauza de față, Curtea apreciază că aceste prevederi legale nu au fost încălcate prin sentința apelată, din cuprinsul probelor administrate rezultând culpa exclusivă a intervenientului forțat, asiguratul pârâtei din cauză, astfel încât acesta este unicul responsabil de producerea accidentului rutier, fiind ținut să repare prejudiciul cauzat, între fapta ilicită comisă și prejudiciu existând legătură de cauzalitate.
În acest sens, Curtea are în vedere declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale ( D__ M____ G_____, M____ I____ și Raducan A________, filele 27,30 și 33), ce au relevat faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de intervenientul din cauză B_____ C______ C_______, la ieșirea din localitatea Negoești, într-o curbă dublă, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoturismul XXXXXXXXX condus de către D__ M____ G_____. Aceeași situație de fapt este relatată și de către martora B____ Tantica C_______ ( fila 38 d.u.p), pasager în autototurismul condus de către intervenientul forțat.
Din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului ( filele 63-67 d.u.p), rezultă același circumstanțe ale producerii accidentului, constatându-se pe baza cercetărilor efectuate că autoturismul condus de intervenientul forțat a fost găsit trecut de axul drumului, pe sensul opus de mers.
Prin urmare, contrar susținerilor apelantei pârâte, faptul că singurul vinovat în producerea accidentului din data de 24.12.2016 a fost intervenientul forțat nu rezultă doar din referatul cu propunere de clasare întocmit de Poliția Municipiului Oltenița, ci din cuprinsul tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale.
De menționat în acest context este faptul că soluția de clasare propusă prin acest referat și adoptată ulterior de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița ( prin Ordonanța din data de 09.08.2017) a fost justificată de împrejurarea că numărul de zile de îngrijiri medicale s-a situat sub pragul prevăzut de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, și nicidecum pentru că în sarcina intervenientului forțat nu s-ar fi reținut culpa în producerea accidentului.
În consecință, având în vedere toate probele existente în dosarul de urmărire penală, faptul că nu există nici un indiciu care să conducă la concluzia că în fapt culpa ar fi aparținut și altei persoane decât intervenientul forțat, Curtea a apreciat ca inutilă administrarea unei probe cu expertiza tehnică auto, mai ales în condițiile în care expertul tehnic nu ar fi avut la dispoziție alte informații decât cele existente în dosarul de urmărire penală, dat fiind faptul că autoturismul nu se mai regăsește în situația existentă în momentul producerii evenimentului rutier.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, privind cuantificarea sumei acordate cu titlu de daune morale raportat la faptul că apelanta reclamantă nu și-ar fi cuplat centura de siguranță, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi de natură a conduce la admiterea apelului pârâtei, în special în condițiile în care reclamanta a formulat apel împotriva sentinței, criticând la rândul său modalitatea de individualizare a acestei sume.
În drept, Curtea reține că potrivit art. 1371 C.civ., în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, d eși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
De asemenea, apelanta pârâtă a făcut referire la disp. art. 14 din OUG nr. 54/2016, conform cărora, în situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă; în astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Din cuprinsul probelor administrate în faza urmăririi penale nu rezultă dacă apelanta reclamantă a purtat sau nu centură de siguranță; în ceea ce privește proba cu expertiza tehnică auto solicitată de apelanta pârâtă în dovedirea acestui aspect al situației de fapt, Curtea a apreciat că nici aceasta nu ar fi putut fi de natură a lămuri împrejurarea invocată de apelantă, având în vedere că autoturismul nu se mai regăsește în situația de la momentul producerii accidentului pentru a putea fi expertizat. Cu atât mai puțin apreciază Curtea că expertul tehnic auto ar fi putut să lămurească în ce măsură, în cazul purtării centurii de siguranță, leziunile traumatice suferite de către reclamantă ar fi fost mai mici, astfel cum se susține prin cererea de apel, fiind un aspect ce excede competențelor sale profesionale.
Pe de altă parte, având în vedere circumstanțele producerii accidentului, astfel cum au fost reținute anterior, Curtea apreciază că nepurtarea centurii de siguranță nici nu s-ar putea preconstitui în una dintre cauzele producerii accidentului, astfel încât apelantei reclamante nu i s-ar putea reține nicio culpă sub acest aspect.
Apariția prejudiciului a fost cauzată în mod direct și nemijlocit de acțiunea intervenientului forțat ( care a pătruns pe sensul opus de mers intrând în coluziune cu autoturismul ce rula pe celălalt sens ), cuplarea/necuplarea centurii de siguranță neputând constitui una dintre cauzele imediate sau mediate ale impactului între cele două autoturisme.
În ceea ce privește consecințele producerii accidentului ( distinct de analiza cauzelor producerii accidentului), după cum s-a reținut anterior, expertul tehnic nu are competența profesională de-a stabili dacă cuplarea centurii de siguranță ar fi minimalizat vătămările corporale suferite de apelanta reclamantă.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală ( filele 113-118 vol. I dosar Tribunal) rezultă într-adevăr că leziunile traumatice suferite de către reclamantă ( la nivelul craniului) s-ar fi putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, însă această împrejurare nu este suficientă pentru a demonstra că apelantei reclamante i s-ar putea reține o culpă majoră în producerea consecințelor accidentului, astfel încât să se impună o diminuare semnificativă a cuantumului daunelor morale raportat la această împrejurare.
În raport de circumstanțele situației de fapt, Curtea apreciază că nici dispozițiile art. 1371 C.civ., și nici cele ale art. 14 din OUG nr. 54/2016, nu sunt de natură a susține caracterul fondat al apelului formulat de pârâtă.
În ceea ce privește modalitatea de evaluare a prejudiciului de natură morală de către prima instanță în raport de gravitatea leziunilor suferite, consecințele pe care acestea le-au produs asupra sănătății, dar și asupra vieții de familie și sociale, posibilitatea pentru victimă de a reveni la viața anterioară accidentului, precum și necesitatea de a-i fi îmbunătățite condițiile de viață, suferințele de ordin psihic etc., dar și principiul echității și proporționalității în sensul existenței unui just echilibru între prejudiciul su ferit și despăgubirea acordată, d at fiind faptul că împotriva acestei părți din soluție ambele părți au declarat apel, considerând suma ca nefiind proporțională raportat la prejudiciul produs, Curtea va proceda la analiza acestei soluții din prisma motivelor de apel dezvoltate de către ambele părți , urmând a fi expuse considerente comune.
Astfel, dispozițiile art. 2.223-2.226 Codul Civil prevăd că despăgubirea se stabilește prin convenție, iar în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească, în timp ce potrivit art. 50 din legea nr. 136/1995, d espăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. De asemenea, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din R______.
În legătură cu natura daunelor morale, astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudență, acestea nu se concretizează întotdeauna într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței.
La stabilirea prejudiciului moral, este esențial rolul instanței de-a evalua datele personale ale celui ce tinde la remedierea situației sale injuste, și trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, componentele personalității sale precum și celelalte elemente ale cauzei pentru a stabili consecințele negative pe care fapta ilicită le-a produs.
Din prisma acestei critici, este apreciat ca fiind fondat apelul reclamantei și nefondat apelul pârâtei , Curtea apreciind că se impune reevaluarea sumei acordate cu titlu de daune morale , față de consecințele prejudiciabile ale accidentului, raportat l a vârsta fragedă a reclamantei l a data acestui accident. ( 18 ani).
Se reține în acest sens din cuprinsul raportului de expertiză med ico legală faptul că reclamanta a prezentat multiple leziuni grave cranio-meningo-cerebrale și faciale atât osoase ( fracturi cominutive cranio faciale și orbitare), cât și de părți moi, care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Suplimentar, din cuprinsul raportului de expertiză medico legală rezultă că reclamanta prezintă un prejudiciu grav estetic și permanent prin asimetrie osoasă fronto-orbitrară cu enoftalmie subiacentă, ca urmare a consolidării vicioase a fracturilor cominutive cranio faciale suferite. S-a apreciat că nu există posibilitatea remedierii prejudiciului estetic produs în urma accidentului.
În ceea ce privește susținerile apelantei reclamante în sensul că acesteia i-ar fi fost afectate auzul și văzul la urechea, respectiv ochiul stâng, sens în care reclamanta s-a prevalat de înscrisurile depuse în apel ( filele 35-45 dosar CB Secția a IV-a Civilă), Curtea nu va lua în considerare aceste înscrisuri întrucât contravin concluziilor din cuprinsul raportului de expertiză medico legală efectuat de INML, în care s-a reținut că nu există elemente medicale de certitudine care să susțină afectarea auzului sau văzului ca urmare a accidentului din data de 24.12.2016.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că probele administrate în fața primei instanțe relevă gravitatea leziunilor suferite, precum și consecințele accidentului resimțite ulterior producerii acestuia, pentru o perioadă mai mare decât numărul de zile de îngrijiri medicale reținut în cuprinsul raportu lui de expertiză medico-legală, având în vedere prejudiciul estetic permanent suferit.
De asemenea, trebuie luate în considerare și consecințele produse pe plan personal și social, față de vârsta fragedă a reclamantei la data producerii accidentului, astfel cum rezultă din cuprinsul declarațiilor martorilor audiați ( filele 101-102 dosar Tribunal), respectiv faptul că reclamanta, elevă în clasa a X-a, a devenit tristă, retrasă, refuzând orice comunicare cu prietenii, intrând în stare de depresie cauzată în mod special de transformarea aspectului fizic, modificare care este una permanentă.
Aceste aspecte ale situației de fapt au fost de altfel expuse și în cuprinsul sentinței apelate, însă în opinia Curții nu au fost evaluate corespunzător.
Prin urmare, reevaluând criteriile expuse anterior, având în vedere situația personală a apelantei reclamant e , vârsta sa fragedă precum și consecințele accidentului atât pe plan medical cât și social, Curtea va proceda la majorarea sumei acordate de prima instanță cu titlu de daune morale, urmând ca p ârâta să plătească reclamantei suma de 100.000 euro cu acest titlu, în considerarea principiului echității și proporționalității în sensul existenței unui just echilibru între prejudiciul suferit și despăgubirea acordată.
În ceea ce privește criticile invocate în apel de către pârâtă cu privire la soluția primei instanțe ce face obiectul apelului său, Curtea le apreciază ca nefondate.
În primul rând, Curtea consideră că instanța nu se poate limita la stabilirea sumei acordate cu titlu de daune morale exclusiv la numărul de zile de îngrijiri medicale, ce au fost stabilite prin raportul de expertiză medico legală efectuat de INML, tocmai pentru că trebuie avute în vedere toate consecințele pe care respectivul accident le-a produs, nu numai pe plan fizic d ar și psihic, asupra apelantei reclamant e . În plus, în afara numărului de zile medicale stabilit, în cuprinsul raportului de expertiză medico legală s-a reținut că reclamanta prezintă un prejudiciu grav estetic și permanent .
În aceeași ordine de idei, se reține că nici nu poate fi avut în vedere exclusiv Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecție Victimelor Străzilor, astfel cum susține apelanta pârâtă, tocmai în considerarea faptului că suma acordată cu titlu de daune morale trebuie individualizată în funcție de circumstanțele cauzei și situația fiecărei persoane.
În al doilea rând, nici nu rezultă că suma acordată prin prezenta decizie ar fi una disproporționată în raport de criteriul jurisprudențial.
În acest sens, se remarcă din cuprinsul hotărârilor judecătorești depuse la dosar ( filele 7 și urm. și 62 dosar C__ Secția a IV-a Civilă, filele 7-95 dosar C__ Secția a V-a), faptul că au fost acordate sume de bani cuprinse între 24.000 lei ( pentru 40-50 zile de îngrijiri medicale) și până la 100.000 euro ( pentru vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale).
În consecință, nu se poate reține că ar exista o practică judiciară constantă din care să rezulte că au fost acordate sume de bani cu titlu de daune morale, net inferioare celei stabilite prin prezenta decizie.
În plus, Curtea constată că situația reclamantei din prezenta cauză nu este complet asemănătoare celor în care s-au regăsit persoanele menționate în cuprinsul acestor hotărâri, întrucât pe lângă numărul de zile de îngrijiri medicale, apelanta reclamantă din cauză a suferit, la vârsta de 18 ani, un prejudiciu estetic, fără a exista posibilitatea remedierii acestuia, consecințele accidentului urmând a fi resimțite astfel, atât din punct de vedere fizic cât și psihic, pentru tot restul vieții sale.
În final, contrar susținerilor apelantei pârâte, Curtea consideră că suma acordată prin prezenta decizie nu poate fi considerată drept un folos material injust și nici nu depășește granițele unor daune morale rezonabile, nefiind de natură că conducă la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei , ci este menită a asigura funcția compensatorie pentru partea care a fost supusă unor suferințe fizice și psihice.
În raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul declarat de pârâta S_________ E______ R______ A________-R__________ SA, ca nefondat.
În temeiul disp. art. 480 alin. 2 C.proc.civ. urmează a fi admis apelul formulat de reclamanta M____ S_____ , va fi schimbată în parte sentința apelată, în sensul că va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro (echivalent în lei la data p lății) cu titlu de daune morale și menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Constatând culpa procesuală a apelantei pârâte determinată de respingerea căii sale de atac și de admiterea apelului părții adverse, în temeiul disp. art. 451 și 453 C.proc.civ., Curtea va obliga apelanta pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 3 . 000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat conform înscrisurilor justificative depuse la dosar ( filele 96-97 dosar C__).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Re spinge apelul declarat de apelanta pârâtă S_________ E______ R______ A________-R__________ SA , cu sediul în București, ________________________.10, Global City Business Park, Clăd irea O23, _________________, împotriva sentinței civile nr. 747/25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu apelanta reclamantă M____ S_____, domiciliată în oraș Budești, __________________________, jud. Călărași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat R_____ Ranetti în București, Splaiul Independenței nr.3, ___________, ___________, sector 4 și intimatul intervenient B_____ C______ C_______, domiciliat în Mihăilești, _________________________, ___________, județ G______, ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă M____ S_____ împotriva sentinței civile nr.747/25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu apelanta pârâtă S_________ E______ R______ A________-R__________ SA, și cu intimatul intervenient B_____ C______ C_______ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă apelanta pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 3 . 000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2019 .
| Președinte,M_______ B____ | Judecător,A____ C_____ | |
| Grefier,C_______ G_______ M_____ |
Red. Jud. M.B../Tehnored. M.B. / C.G.M.
5 ex./09.01.2020
…………………..
Tribunalul Călărași Secția Civilă
Judecător fond: L______ I_____
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
- ANPC
- COPYRIGHT © 2021 ROLII
