Ne-a părăsit maestrul percuţionist Grigore Pop
Pedagogul şi solistul Grigore Pop, profesor pensionar al Academiei de Muzică Gh Dima din Cluj, un virtuoz al instrumentelor de percuţie, a încetat din viaţă, după o îndelungată suferinţă. Regretatul profesor a fost înmormantat în comuna bihoreană Săcădat.
Pianistul nevăzător Radu Lungu, fostul său coleg de internat din liceu şi Conservator, ne-a relatat de ce Clujul muzical a suferit o grea pierdere.
Ne despărţim de omul, profesorul şi instrumentistul, interpretul de calitate care a fost Grigore Pop. Născut la Palatca, în 16 mai 1946, A ajuns la Liceul de Muzică din Cluj în clasa a VII-a. S-a evidenţiat ca elev bun la învăţătură, un artist talentat şi harnic. A absolvit Conservatorul Gh Dima în anul 1970.
Radu Lungu îşi aminteşte primele sale impresii de spectator al recitalurilor lui Grigore Pop.
Îmi aduc aminte că în anul 1967, student la Conservator fiind, am asistat la un concert la Operă, susţinut de o formaţie camerală, printre alţii cu Grigore Pop şi violonistul Titus Beşa. Am fost electrizat de intrările sale din opera Albert Herring, de Benjamin Britten.
Are motive să-i poarte o vie memorie.
Învăţam împreună la şcoală, cântam muzică de cameră, îmi dicta partituri să le cânt, îmi citea din reviste literare, Contemporanul de exemplu, mergeam la filme româneşti, la bere.
A asistat la consacrarea colegului său.
A urmat o carieră didactică îndelungată la Conservator, ca titular şi conducător al clasei de percuţie, în paralel cântând în orchestra Filarmonicii Transilvania.
Ca instrumentist, a scos din uzură instrumentele de percuţie,făcându-le expresive, prin sonorităţi şi culoare. În mâinile sale, acestea nu mai erau simple instrumente ritmice. A activat în formaţia compozitorului Cornel Ţăranu, Ars Nova, de la înfiinţare, din iunie 1968.
Ca pedagog, Grigore Pop i-a făcut pe studenţii săi să cânte cu plăcere la instrument, formându-le gustul pentru muzica adevărată. A introdus în repertoriu suite de Bach, sonate de Mozart şi piese moderne, scrise anume pentru percuţie. A orchestrat Tablouri dintr-o expoziţie de Mussorgsky Ravel, în toamna anului 2000. Şi-a finalizat doctoratul în anul 2005, cu o analiză a lucrărilor compozitorilor clujeni.
Cu studenţii a format în anul 1976 Ansamblul de percuţie, având în program piese româneşti şi străine. Foştii săi studenţi au ajuns în filarmonicii şi opere importante din ţară şi străinătate.
Lista studenţilor săi eminenţi este mult mai lungă decât câteva nume care-mi vin în minte acum, Mircea Ardelean, Nae Coman, Matei Alexandru, Torino Tudorache, Dumitru Rus, Doru Roman, Carmen Halabrin, Emil Simion. Mare parte din studenţii săi au asistat personal la evenimentul de retragere din activitate a magistrului lor, în Sala Studio a Conservatorului, în 15 mai 2016.
Mă gândesc la colegul şi prietenul meu Grigore Pop ca la un frate. Îi voi purta un respect veşnic. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Radu Lungu