In memoriam George Mihail Bârsan

Eternitatea lumii care ne inconjoara pare intotdeauna o certitudine, iar disparitia unei persoane apropiate, este considerata o eroare care trebuie imediat tratata si eliminata. Invatam adesea prea tarziu, sau poate nicioadata, faptul ca fiecare zi, care trece dupa pierderea unei persoane, cat de neputinciosi suntem in a-l aduce inapoi. Se spune ca fiecare fiinta umana este unica, iar fiecare viata este irepetabila, iar eu cred cu fermitate aceasta afirmatie. Dar, cultura acestei scoli, cred, ca nu va mai produce niciodata profilul uman al Profesorului Barsan. Prin disparitia Profesorului, facultatea isi pierde una dintre vocile cele mai originale, chiar daca uneori tacuta, iar cei care l-au cunoscut mai indeaproape pierd un prieten erudit, nobil si generos.

Au fost deja mentionate multe dintre calitatile stiintifice si umane. Nu am sa le mai reiau aici. Profesorul cel mai exigent, “atat cu pagina goala cat si cu cea scrisa”, si cercetatorul pasionat, exemplar, pentru un tip de cercetare fundamentala, dar bazata pe matematica aplicata, una facuta din pura placere, pe indelete, expusa limpede si organic, intr-o limba aleasa si culta – acestea au fost singurele dimensiuni profunde, relevante si revelatoare, ale dascalului si cercetatorului, prin har, George Mihail Barsan. Cred ca acestea explica de ce, in ultima perioada, desi nu a mai facut cercetare activa de multi ani, Profesorul a fost capabil sa fie la curent cu noile evolutii, tendinte din domeniile de interes si sa ofere intotdeauna sfaturi si indrumari concrete/pertinente. “Mult in putin”, “Non multa, sed multum”, erau pentru profesorul Barsan supremele formule ale exprimarii gandirii si a transpunerii acesteia in scris. Lucrarile sale didactice si stiintifice, acopera o arie larga de preocupari, fiind scrise cu grija, clare, si care abordeaza probleme bine definite, mereu in cautarea unui principiu de baza de la care pleaca totul, cu demostratii inedite, reflectand curiozitatea si nelinistea sa intelectuala, si nu ca urmare a unei mode sau urmarirea obtinerii unor indicatori scintometrici vremelnici si relativi. Inca o dovada ca profesorul Barsan a fost o singularitate, intotdeauna precedat de faima sa, si probabil constientizata de dansul, ca pret al independentei unei gandiri solide, originale. Aceasta poate explica faptul de ce a avut studenti sau colaboratori apropiati, dar niciodata imitatori. A scris asa cum a trait, a trait asa cum a scris, FARA COMPROMIS. Un om a carui discretie nu a stirbit valoarea unei cariere de exceptie. O cercetare autentica este un specatcol, dar pentru aceasta cineva trebuie sa asigure regia; dar poate fi si o emotie, insa pentru a o experimenta este nevoie si de exprimarea sa verbala. Profesorul Barsan le-a imbinat cu succes pe ambele, fiind atat regizor cat si actor! Desigur, lucrarile stiintifice, realizarile profesionale, se definesc ca borne in viata academica a unui profesor, si care se pot cuantifica sec, fara o semnificatie anume, prin numere, care dovedesc desigur ca si-a onorat pe deplin profesiunea. Peste timp insa, pe multe dintre acestea se poate asterne praful, putini fiind cei manati de curiozitati, sau curatenie morala, pentru a le redescoperi. Dar mai presus decat aceste borne si mai ales numarul lor, relevante sunt povestile (le-as numi mai degraba suferintele) care se ascund in spatele lor. Nu imi aduc aminte din colaborarile noastre nici o lucrare care sa nu aiba o poveste, o suferinta, un drum anevoios spre deslusirea misterelor stiintifice, dar de fiecare data am trait impreuna cu profesorul satisfactia enorma a unui final fericit, a succesului greu predictibil si irepetabil: A rezolvarii complete a unei probleme! Chair daca “chipul profesorului nu va ramane zidit in ctitorii”, si chiar daca nu ar fi creat nimic, pentru multi dintre noi, profesorul va ramane pilduitor prin ceea ce a cladit si sadit in sufletul, spiritul si mintea noastra, a studentilor, a colegilor mai tineri din facultate, prin modul in care a transferat stafeta urmatoarelor generatii. Pentru ca, nu-i asa, viata si rezultatele celor morti se afla in amintirea si faptele celor vii (cum spune un dicton latin). Daca definim cultura ca fiind ceea ce a mai ramas dupa ce am uitat totul, tot asa putem spune ca impactul activitatii unui dascal va exista daca acesta a lasat urme adanci in mintea succesorilor sai, iar timpul, desigur privit aici ca o alta variabila necunoscuta, si nu ca un parametru, nu le va sterge, si acestea vor fi transmise mai departe din generatie in generatie, cum altfel decat prin inductie. Pentru ca, nu-i asa, activitatea didactica si de cercetare sunt cu scadenta nedeterminata, fiind in general initiative de cursa lunga, pe termen lung, extinzandu-se uneori la generatii successive.  Profesorul Barsan ne-a invatat ca in spatele fiecarei lucrari stiintifiice, este o traire, o poveste pentru care merita sa suferi, rezultatul fiind o descoperire, si nu o simpla incremetare a numarului de lucrari dintr-o lista oarecare;  Ne-a invatat ca numarul tablelor scrise, la un curs, nu intotdeauna inseamna cunoastere, ci din contra o singura tabla scrisa, “dar corespunzator vorbita”, este mai importanta si de cele mai multe ori demostreaza intelegerea deplina a discplinei predate;  Ne-a invatat nevoia de indoiala si de suspiciune: starea de indoiala este semnul clar al naturii ganditoare a ființei umane; daca in justiție se opereaza cu “prezumtia de nevinovatie”, in activitatea de educatie si in procesul de invatare, este recomandabil să adoptăm “prezumtia de suspiciune” si sa privim cu indoiala (creatoare) orice ni se livreaza de la catedra.  Ne-a invatat nevoia de intrebare si de mirare: Daca nu pastram aceasta stare, nu vom fi capabili sa identificam aspectele neelucidate, nu vom putea sa sesizam si sa apreciem amploarea si natura ignorantei noastre, nu vom putea sa ne dezvoltam capacitatea de problematizare, absolut necesare unei deveniri tehnice;  Ne-a invatat nevoia de greseala si de esec: “cine a gresit, sa plateasca” nu are valoare intrinseca de adevar in educatie (copilul care cade înainte de a invata sa mearga, poate fi un esec, dar niciun părinte normal nu se gândește să-l pedepsească pentru aceasta). “Greșeala in cercetare, este (poate fi) o sursa de creativitate”, inevitabilitatea esecurilor, intr-o cercetare originala este o realitate (normalitate, si nu trebuie ascunsa sau “coafata”), ca urmare este mai degraba esențial sa ne educam toleranta la esec: dintr-un esec este totdeauna ceva de invatat;  Ne-a invatat diferenta dintre simplu si simplist; un promotor al simplitatii ca o esenta geniala si superioara a complexitatii;  Ne-a invatat ca urcatul “tuturor treptelor academice de la asistent la profesor” nu este un obiectiv in sine, fiind mai bine inlocuit de coborarea treptelor in adancime, inspre cunoasterea deplina;  Ne-a invatat paradoxul citarii: -intr-o lume grăbită, care funcţionează după sloganul “a publica sau a pieri”, “a fi citat sau a muri”, paradoxal, cel mai înalt elogiu care se poate aduce unui anumit concept, unui anumit rezultat, este disparitia nevoii de a-l mai menţiona pe autor;  Ne-a invatat ca mai binele este dusmanul binelui, ne-a invatat semnificatia cuvântului iată care inseamna sa privesti si sa vezi nu doar sa primesti!  Ne-a invatat ca in ingineria structurilor optimul poate fi constrans pe criterii de performanta! Ce-ar fi daca am extinde acest principiu si in viata de zi cu zi!  Ne-a invatat ca vibratia nu este doar daunatoare structurilor ingineresti ci poate fi si diagnostic;  Ne-a invatat ca a fi idealist nu inseamna a fi naiv, ci din contra, acestia sunt cei care pun la baza conceptiilor lumea ideilor;  Ne-a invatat ca cercetarea fundamentala nu inseamna doar filozofie. Un teoretician adevarat este acela care este capabil sa descrie si sa imbrace cu inteles profund un intreg normativ de proiectare, formulat in cateva principii fundamentale;  Ne-a invatat ca a patimii nu inseamna sa-ti plangi de mila, si de a cauta vinovati, ci din contra sa treci cu demnitate si onoare peste situatiile nefaste;  Ne-a invatat sa nu obosim in facerea binelui: intrucat, la vremea potrivită, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala;  Ne-a invatat sa ne temperam impulsul de a ne afla in treaba cu orice pret;  Ne-a invatat sa ne pazim de pretuirea stiintei de carte inaintea intelepciunii si a bunului simt;  Ne-a invatat cum sa fi un adevarat gentleman al profesiei noastre;  Ne-a invatat ca nu este niciodată prea devreme si niciodată prea tarziu sa conducem, să îndrumam si sa mergem alaturi de colegii nostrii mai tineri, de studentii nostri, deoarece doar familiile sunt eterne! Pentru toate acestea iti multumim, si pentru ca asimilarea unora dintre aceste invataminte a durut, acum privind peste timp, draga domnule profesor, iti suntem si recunoscatori! Este posibil ca prin cuvinetele noastre sa fi tulburat o liniste care probabil era mult mai fireasca in aceste momente. Cu toate acestea, prin aceste cuvinte, intotdeauna sarace, in astfel de imprejurari, ne luam adio de la Dumneavoastra, Domnule Profesor. Stim ca acum sunteti in cea mai mare biblioteca, in cea mai mare universitate, citind o ultima carte, un ultim articol, si desigur, in momentele de relaxare, schimbati niste mingi pe terenul de tenis sau vizionati un meci de fotbal, probabil cu profesorul Vingan, sau poate cu profesorul Ionescu, profesorul Onet…., gasind timp si pentru discutii cu har si ironii fine, despre noi si despre lume! Linistea pe care o pastram acum, insotindu-va pe acest drum, este insa aceea a iubirii si a recunostintei noastre.

Semper nobiscum eris, in memoria nostra et in corde nostro, magister honoratissime et carissime!

Drum lin Draga Domnule Profesor, Dumnezeu sa va aiba in paza!

Prof. Cosmin Chiorean