LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Ar fi fost minunat să-i pot spune patriei mele ”GOD BLESS AMERICA!”. Bunicilor mei, însă, țărani ceva mai înstăriți din zone de dealuri submontane, le-a fost milă să lase nelucrate pământurile argiloase moștenite de la ”ăi bătrâni”. Le-au udat zi de zi cu sudoare, le-au luminat cu speranțe, s-au bucurat de copiii și nepoții lor, trecând prin vremi. Nu au vrut, sau nu au putut, să plece nicăieri. Bunicii au ieșit din țară doar când Patria lor i-a trimis cu arma în mână să o apere, prin stepele Răsăritului, lăsând în seama femeilor să aibă grijă de copii și să nu se stingă focu-n vatră.

Ar fi fost minunat să-i spun patriei mele ”VIVE LA FRANCE!”, dar părinții mei, ingineri agronomi, au rămas cu dragostea moștenită de la ”ăi bătrâni” pentru pământurile Patriei lor, pe care le-au iubit, le-au semănat și le-au sădit, le-au făcut să rodească, după cum i-au lăsat vremea și vremurile. Nu au vrut, sau nu au putut, să plece nicăieri. Spre deosebire de părinții lor, au putut după 1989 să călătorească, au văzut multe țări, dar n-au rămas nicăieri, aveau acasă copii și nepoți, și pământuri pe care încă sperau să le facă să rodească.

Ar fi fost minunat să-i spun patriei mele ”LANG LEBE DEUTSCHLAND!”, dar profesorii mei minunați din Câmpulungul Muscelului nu m-au învățat limba germană și nu m-au învățat cum să plec, ci doar cum să rămân. M-au învățat să iubesc mai mult Istoria neamului nostru, munții și râurile lui, decât ar fi trebuit să mă învețe să urăsc cetele de mangafale care s-au cățărat pe umerii Patriei, spre a o conduce spre dezastru, spre a-i fura bogățiile și viitorul. Nu am vrut, deși aș fi putut, să plec.

Toți ”ăi bătrâni” odihnesc astăzi în pământul pe care nu l-au părăsit, în mormintele lor, atât de pieritoare, ca și ei, pe care furtunile viitorului le vor spulbera, cândva, cum timpul a spulberat și viețile lor. Mormintele celor bătrâni sunt însă Patria la care ne închinăm, pe care încercăm să o mai iubim, ne chinuim să o înțelegem, ne amăgim să îi vedem un viitor. Patria nu este masa amorfă, mitocanizată, hămesită și tot mai colorată procentual, cu urletele și țipetele de rigoare, pe care o vedem zilnic pe stradă, când facem imprudența sau avem obligația de a ieși din casă. Patria sunt mormintele celor ai noștri duși și toate visurile care ne-au venit de la ei și trebuie să le transmitem celor care vor veni. Acesta este sufletul, pe care Patria și-l va păstra, sau îl va pierde, odată cu ea însăși.

La Mulți Ani, România!

Medic Mircea Dragoteanu