Ca în filmul Am fost 16, ori ca în Zece negri mititei, candidații la alegerile prezidențiale au fost eliminați în totalitate. Rând pe rând, cu precizie, nici unul nu a fost cruțat. Totuși, unul a fost lăsat de sămânță. Unul, aparent complet inofesiv.

Dis de dimineață, candidații au venit la palat, să primească binecuvântarea moaștelor șefului, pe care trebuiau până la apus să le înlocuiască cu ceva mai viu.

Avocata a dispărut misterios, înainte de a pătrunde în sala moaștelor. Vocea ei stridentă s-a stins brusc.

Cântărețul din mandolină a simțit pericolul și a decis să se retragă singur. A lăsat cu limbă de moarte susținerea pentru cititoarea de prompter.

Preotul și-a făcut cruce, dar nu a apucat să-și ducă rugăciunea la capăt. A căzut ca un bolovan.

Luptătorul a încercat să-i sară în ajutor, dar a călcat pe o grenadă și s-a făcut bucăți.

Inginerul nu a apucat nici măcar să-și consulte ceasurile de mână și a fost oprit entru totdeauna.

Șeful galeriei de mineri și-a manifestat zgomotos protestul față de chitarist, dar și vocea sa a fost stinsă cu un șuierat scurt.

Călărețul nu a apucat să schițeze nici măcar un zâmbet și a fost doborât.

Brutarul a cerut votul juraților, ca să ia locul moaștelor, considerând că i se cuvine doar lui asta. S-a prăbușit săgetat alături de miner.

Au rămas să se confrunte prompterista și agronomul. Arbitrul a intervenit și a oprit ploaia lovituri de poșetă, care amenințau să-l doboare pe misteriosul finalist, cu ultimele două gloanțe.

Moaștele vrăjitorului vor rămâne la palat încă o vreme, până când alți pretendenți vor cuteza să-i deranj eze odihna.

Mihai Bacalu