Scrisoare Pastorală la

Sărbătoarea Învierii Domnului nostru

Isus Cristos

2025

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioșilor călugări și călugărițe,

dragilor credincioși greco-catolici și

tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu.

Har, pace și binecuvântare

de la Domnul nostru Isus Cristos!

Iubiți credincioși,

Am străbătut timpul Postului Mare pregătindu-ne prin rugăciune și cerând harul pocăinței, pentru ca la Slujba Învierii să cântăm împreună: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Aceste cuvinte sunt mai mult decât un cântec tradițional, deoarece exprimă esența credinței noastre creștine și momentul culminant al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.

Domnul ne vorbește în acest mare praznic despre biruința Luminii asupra întunericului, readucând speranța în sufletele noastre și într-o lume care pare să se afle pe marginea prăpastiei. O lume înnegurată de violență, războaie și incertitudini, o lume împresurată de puterea celui rău în așa măsură încât speranța pare să se afle la fel ca în vasul Pandorei, năpădită, acoperită de toate relele posibile. Într-o astfel de lume, Dumnezeu ne vorbește precum lui Iosua la intrarea în pământul făgăduit: „Fii tare și curajos, să nu te temi, nici să te înspăimânți, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge” (Ios. 1,9).

Iosua e doar o prefigurare a lui Cristos, iar victoriile lui o imagine a biruinței Mântuitorului asupra împărăției morții. Cu cât mai mult, deci, trebuie să se îmbărbăteze inimile noastre, ale celor răscumpărați din robia păcatului, când însuși Fiul lui Dumnezeu, după Înviere, ne spune: „Nu vă temeți!” (In. 28,10). Cine ne va despărți deci de iubirea Lui, ne întreabă pe fiecare dintre noi Sfântul Apostol Pavel? „Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? […] nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom. 8,35-39).

Întăriți de o astfel de nădejde, să ridicăm frunțile noastre și, invitați de cuvintele Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, să pășim pe calea vieții cu încredere în iubirea neclintită a Mântuitorului care ne conduce prin valea întunecată a acestei lumi: „Să deschidem larg sufletele noastre și așa să-L întâmpinăm pe Cristos, ca să intre în aceste suflete atât de încercate în această vale a plângerilor, cu darul Său, cu dragostea sufletului Său dumnezeiesc, și să le odihnească în pacea dragostei Sale”.

Viața Fericitului Iuliu Hossu evidențiază cu prisosință că speranța este darul lui Dumnezeu, dar și responsabilitatea noastră, a creștinilor. Noi suntem beneficiarii speranței și, în același timp, păzitorii ei. Speranța nu se confundă așadar cu pasivitatea sau cu resemnarea în fața greutăților, ci, dimpotrivă, ea pretinde implicare și curaj, uneori chiar martiriu, prefigurându-se într-o cale a biruinței prin suferință. În felul acesta, speranța devine o „ancoră a sufletului, neclintită și tare” (Evr. 6,19), care conferă stabilitate vieții de credință, încurajează fidelitatea față de Dumnezeu în furtuna încercărilor și impulsionează angajamentul nostru în schimbarea în bine a propriei vieți, a Bisericii și a societății.

Să nu uităm că Sfântul Părinte Papa Francisc ne îndeamnă să trăim Anul Jubiliar 2025 ca pe un pelerinaj al speranței, ca pe un drum al nostru împreună cu Cristos. M-aș bucura ca întreaga familie a Eparhiei de Cluj-Gherla să facă acest pelerinaj, care este în primul rând spiritual și comunitar. Să trecem împreună prin Poarta sfântă a Bazilicii Sfântului Petru și a Bisericilor jubiliare de pe teritoriul Eparhiei noastre, conștientizând că această trecere este simbolul convertirii și al unirii cu Cristos. El este poarta mântuirii! Tocmai de aceea, Sărbătoarea Sfintelor Paști este în mod eminent prilej de solemnă celebrare a trecerii lui Isus de la moarte la viață, și de trecere a noastră de la viața păcatelor la viața harului, așa cum proclamăm cu emoție în Canonul din noaptea Sfintelor Paști: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință”.

Iubiți frați și surori în Cristos,

Adevărata luptă se duce nu pe câmpul de bătălie, ci în sufletele noastre. Acolo Isus trebuie să fie învingător și, pentru aceasta, este nevoie să-i deschidem Mântuitorului, așa cum ne invită Fericitul Iuliu Hossu, poarta sufletului nostru. Cântarea de biruință „Cristos a înviat” se înalță cu adevărat puternică doar dacă de pe buzele noastre ea coboară în inimi și luminează întreaga noastră viață. Numai așa putem deveni purtători ai speranței în lume, pentru cei descurajați, marginalizați și aflați în suferință, prin rugăciune, compasiune și iertare.

Nimeni nu poate da ceea ce nu are. Să căutăm așadar prezența lui Isus în fiecare clipă din viață și, când o găsim, să o păzim ca pe cel mai prețios odor al sufletului nostru. Îmbogățiți fiind cu bogăția Cerului, vom putea vorbi și împărtăși lumina care alungă întunericul și sarea care dă gust și sens vieții, iar dacă cineva ne va cere socoteală despre misiunea noastră, vom putea spune și noi împreună cu toți ucenicii Celui Înviat: „Am văzut pe Domnul! (In. 20,25)”. Această prezență a Mântuitorului, păstrată cu sfințenie în suflet, a fost tăria Cardinalului Iuliu Hossu, atât în tronul episcopal, cât și în temnița din Sighet.

Să cerem ajutorul Preacuratei Fecioare Maria, Maica speranței, pentru ca și noi să ne învrednicim să găsim bucuria și pacea nu doar în momentele noastre bune, ci și în mijlocul încercărilor. Fericitul Iuliu Hossu să mijlocească pentru ca anul acesta, în care îl sărbătorim pe întreg teritoriul României și în care toți creștinii prăznuim împreună Învierea Domnului, să fie și să rămână un semn profetic de comuniune înspre împlinirea rugăciunii Mântuitorului: „toți să fie una” (In. 17,22)! Atunci, doar atunci, strigătul de biruință „Cristos a înviat” va face să cadă zidurile dezbinării, precum zidurile Ierihonului de altădată.

Vă doresc tuturor Sărbători pline de lumină, sănătate și pace sufletească! Cristos a înviat!

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu

Episcop de Cluj-Gherla