Publicăm în serial o relatare despre concediul din România, în care cazarea a fost achitată pentru prima dată cu tichete de vacanţă. Ne-a costat doar benzina, mâcarea şi biletele de intrare la muzee. Şi cadourile pentru cei de acasă.

Am plecat cu prietenii într-o excursie de o săptămână, pentru a verifica modul în care funcţionează tichetele de vacanţă. Deşi ai noştri ne-au recomandat să o amânăm, din cauza codurilor galbene, portocalii şi chiar roşii de la Busu, ne-am văzut de program şi nu am regretat deloc. Iată ce a ieşit în final.

Duminică 8 iulie

Este ora 10 şi noi încă aranjăm bagajele în maşină. Vremea nu ne prea încurajează să pornim la drum, dar am hotărât să ne ţinem de traseul planificat. Plecăm 4 persoane cu maşina, Sergiu, eu, Laura şi Lucian. Verificăm roţile la benzinărie şi demarăm în trombă pe Dealul Feleacului. La radio auzim piesa dintr-un musical cu Step, Good morning- Donald O`Connor, Singing in the rain.

1140

Urcăm pe Valea Arieşului. Plouă în continuare. Râul ne întâmpină înfoiat şi învolburat. Ţintim Lacul Geamăna de lângă Roşia Montană, primul obiectiv negociat în şedinţa de pregătire a traseului.

1215

Popas la Pensiunea Galaxy, unde căutăm în bagaj după lipia preparată de mine şi Sergiu. Ceilalţi doi parteneri de drum se delectează cu o ciorbă în restaurant. Ploaia nu a contenit nicio clipă de la plecare. Stăm pe dreapta pe drumul de la Baia de Arieş. E drăguţ aici, au filigorie şi multe flori. Sorbim şi savurăm desertul, cafeluţa cu latte macchiato.

Înainte să părăsim satul Lupşa, cotim la stânga pe un drum de macadam, pe direcţia Hărădău. Urcăm pe teren accidentat, vreo 8 km. Cu Golful nu cred că aş fi reuşit. Sus, o privelişte deprimantă. Copaci uscaţi pe mal, lacul colorat în gri, textura unei mlaştini. Am descoperit ţeava de unde ţâşnea ceea ce rămânea de la prelucrarea cuprului de la Mina Poieni.

Nimeni pe drum, peisaj sinistru şi sentimentul de nesiguranţă şi frică era întipărit în starea mea generală. Alţi km şi am zărit turla bisericii ieşind din lac, parcă implorând ajutor. Doi locanici apăruţi de nicăieri ne-au confirmat că se poate face turul lacului, circa 20 km. După porţiunea roşiatică a apei, pe care ne-am grăbit să o imortalizăm cu telefoanele a răsărit un ochi turcoaz, de această dată o imagine superbă, ceva de genul mării greceşti din insule.

După 2 ore de stări contradictorii ne-am întors prin Lupşa spre Geoagiu şi Abrud. În Câmpeni, o altă surpriză, chiar mocăniţa dispărută definitiv. Am sărit şi aici din maşină să o păstrăm în amintire, cine ştie când şi dacă va mai fi văzută prin zonă. Eforturile noastre de resuscitare a frumoasei din pădurea adormită au rămas fără rezultat.

1745

Am preluat camerele la Hotelul Germisara, plin ochi cu turişti. Limba română predomină la recepţie, pe hol, la restaurant. Cină rapidă şi fuga la baie. Aici aflăm de acasă, prin telefon, de la ai mei îngrijoraţi părinţi, că au fost colorate cu portocaliu judeţele prin care aveam să trecem mâine. Ne-au sfătuit să mai rămânem la băi până se liniştesc norii. M-am speriat un pic, dar nu prea era de modificat programul, aveam rezervări la hotel peste tot.

Noapte bună! Mâine vedem ce facem.

Alice

Va urma