Victimele evenimentelor din decembrie 1989 au fost comemorate sâmbătă şi la Cluj. Faţă de alţi ani, festivităţile s-au concentrat în buricul târgului. Paradă militară, transmisii televizate în direct, lansări de carte, mici proteste pentru diurnele complotiştilor, cam tot tacâmul, asortate cu orăşelul de iarnă din top 30.

În Cimitirul eroilor s-au deplasat de această dată doar rudele celor dispăruţi, cărora mitropolitul Andrei le-a ţinut o slujbă religioasă de pomenire. Crucile mormintelor s-au înnegrit, nefiind probabil curăţate niciodată, în ultimii 30 de ani. Asta deşi la fiecare comemorare anuală, primarul Emil Boc este rugat de rudele eroilor să mai treacă prin zonă, nu doar la oportunităţile de mediatizare.

Din grabă, pentru că toată lumea se pregătea de reconstituirea de la ora 15,40, s-a renunţat la marşul tradiţional prin centru, iar parada militară s-a mutat din cimitir la monumentul împuşcaţilor.

Participanţii la evenimentele confuze din decembrie 1989 nu au ratat ocazia să se plângă de suspendarea pomenilor, prin ceea ce a reprezentat statutul nejustificat de revoluţionar, care le oferea un salar lunar consistent.

Deşi evenimentele din decembrie 1989 poartă deja oficial denumirea de lovitură de stat, din partea procurorilor care le anchetează, nostalgicii se încăpăţânează să le denumească revoluţie. Apar tot mai multe cărţi cu memorii, despre revoluţie, cum au fost Povestea lui Călin Nemeş– Tiberiu Fărcaş, actorul care a provocat intervenţia armată de la Continental, soldată cu morţi şi răniţi, sau Eu şi revoluţia, a radiofonistului Vasile Luca.

De altfel a fost mare concurenţă pe posesia intersecţiei în care au murit primii oameni la Cluj, la aceeaşi oră fatidică, disputa fiind câştigată de jurnalistul Tiberiu Fărcaş, cu sprijinul fostului ASC-ist din Frontul Studenţesc, primarul comunicativ Emil Boc, TVR mulţumindu-se cu trecerea de pietoni pe care se adăpostiseră în retragere, participanţii la revolta eşuată a lui Călin Nemeş.

Protagoniştii evenimentelor de comemorare au sărit dintr-un film în altul, de la carte la televiziune, peste o bordură imaginară, pentru a nu rata nici oportunitatea unui live, nici ocuparea domeniului public, faptă care în urmă cu 30 de ani s-a soldat pe loc cu pedeapsa capitală. Spre disperarea şoferilor, care la fel ca în 21 decembrie 1989, când erau opriţi de Călin Nemeş, claxonau nervoşi la cozile obişnuite din centru.

Dacă falşii revoluţionari sau fricoşii metamorfozaţi în campioni la reconstituiri au avut acces sporit la televiziune, singurul dizident autentic al clujenilor, regretata profesoară Doina Cornea, a lipsit cu desăvârşire din peisaj. Aceasta în timp ce băiatul său, Leontin Iuhas se străduieşte cu greu să realizeze o fundaţie care să-i poarte numele şi amintirea.

Pentru cei care s-au săturat de legende siropoase cu artişti revoluţionari neadaptaţi tranziţiei, recomandăm un material care sapă adânc într-o direcţie extrem de neconvenabilă pentru artizanii teoriei emanaţilor, din pressone.ro. Din articol rezultă că aşa zişii revoluţionari au avut o misiune foarte precisă în diversiunea armată şi securistă, menită să-i propulseze la vârful puterii pe Ion Iliescu şi compania sa de pucişti.

Mihai Bacalu