Sunt povești de viață care se leagă pentru totdeauna de un loc. A ta a început chiar aici, în clădirea Tribunalului Cluj, unde, pe vremuri, se aflau și locuințele angajaților.

Te-ai născut, la propriu, între aceste ziduri, într-o lume de care aveai să rămâi legat pentru totdeauna. Mama ta, grefieră, ți-a insuflat dragostea pentru această meserie, iar tu ai dus-o mai departe în felul tău, devenind, la rândul tău, un om de la care mulți colegi au avut de învățat.

Ai împărtășit cu generozitate din cunoștințele tale de procedură civilă și penală, ajutându-i pe cei din jur să înțeleagă mai bine tainele acestei profesii. Astăzi, aceleași ziduri sunt martorele unei despărțiri pe care nimeni nu și-ar fi dorit-o.

Ai plecat mult prea devreme, lăsând în urmă tristețe, amintiri și un gol greu de cuprins în cuvinte. E nedrept când un om pleacă, când rămân atâtea lucruri nespuse și atât de multă dorință de a-l mai avea printre noi.

Poate că, de acum înainte, când vom trece pragul tribunalului, ne vom aminti că dincolo de dosare, termene și hotărâri sunt oameni, destine și povești care ne leagă pentru totdeauna.

Ai venit pe lume între zidurile tribunalului și ai plecat mult prea devreme din lumea noastră. Dar ceea ce ai dăruit colegilor tăi, ceea ce i-ai învățat și amintirea omului care ai fost vor rămâne cu noi.

Drum lin, Adi! Să-ți fie veșnicia senină, iar nouă să ne rămână puterea de a ne aminti de tine cu drag și recunoștință. Rămas-bun, coleg drag! Nu te vom uita niciodată!

Foștii colegi de la instanta Cluj-Napoca