Premiera naţională a operei L’occasione fa il ladro Rossini
Academia de Muzică vă invită luni, 13 martie, ora 19:00, în Studioul de concerte, la opera L’occasione fa il ladro de Gioacchino Rossini. Spectacolul face parte din proiectul de doctorat al regizoarei Silvia Papadopoulos și se constituie într-o premieră națională.
Prin aceasta s-a dorit punerea în scenă a unei piese care nu s-a mai realizat în România și prin intermediul căreia regizoarea poate face apel la ideile abordate în teza de doctorat (coordonator prof. univ. dr. Gabriel Banciu). Pe toată desfășurarea sa, spectacolul este într-o continuă mișcare, fiecare scenă aduce situații comice și acțiuni inedite ale personajelor. Regia și concepția de punere în scenă au o conduită clasică, dar sunt prezente multe elemente stilizate menite să ofere energie întregului spectacol. Răsturnările de situație și interpretarea rolurilor în stil comic contribuie la efervescența acestei producții, devenind astfel o comedie „spumoasă”.
Regizoarea Silvia Papadopoulos a desfășurat o activitate bogată de-a lungul timpului, care cuprinde, printre altele, stagii de studiu la Salzburg (în cadrul Festspielhaus și Universitatea din același oraș), la Londra (în proiectul The Oedipe Month, în colaborare cu Institutul Cultural Român și Royal Opera House).
Conducerea muzicală a operei aparține cunoscutului dirijor clujean József Horváth, fondatorul Orchestrei Classica, iar tinerii soliști sunt studenți sau absolvenți ai Academiei de Muzică ,,Gheorghe Dima”, care au un palmares impresionant de premii și care s-au afirmat pe plan internațional: Ștefan Von Korch, Alice Bacalu, Alexandru Suciu, Renáta Gebe Fugi, László Mányoki, Radu Cîmpan, Vlad Sebastian, Antonia Indrei, Pavel Răzvan. Pregătirea muzicală este asigurată de Cornelia Cuteanu, iar coregrafia este semnată de Livia Tulbure Gună, cadre didactice universitare cu o bogată activitate artistică.
Scenografia aparține clasei de Design Textil a Universității de Artă și Design, anul III, (coordonate de prof. univ. dr. Liliana Moraru, asist. drd. Axenia Roșca); se remarcă utilizarea unor tehnici variate – de la cele clasice și tradiționale până la cele moderne.
Aranjamentul orchestral aparține unuia dintre cei mai prolifici tineri muzicieni clujeni, compozitorul Dan Variu.
Așadar, o convergență a forțelor artistice, într-un spectacol inedit, complex și antrenant.
Cristina Pascu
Sinoposis
În timpul unei furtuni 3 călători se adăpostesc într-un han Contele Alberto, Conteel Alberto este în drum spre Napoli, unde urmează să se căsătorească, însoare cu o domnișoară pe care nu a cunoscut-o niciodată.
Don Parmenione, însoțit de Martino, o urmărește pe sora unui priteten care a dispărut. Când se termină furtuna, Alberto pleacă luând din greșeală valia lui Parmenione.
Martino deschide valiza lui Alberto și descoperă printre hârtiile lui, un portret, presupunând că ar fi al viitoarei soții. Parmenione decide să îl impersoneze pe Alberto și să se căsătorească în locul său.
În casa lui Don Eusebio, Ernestina care trece printr-o perioadă dificilă, acceptă să rămână în casa acestuia, precum camerista lui Berenice.
Berenice, îngrijorată de faptul că se va căsători cu o persoană pe care nu a cunoscut-o niciodată, o roagă pe Ernestina să schimbe roluri între ele. Berenice va deveni, astfel încât să îi observe comportamentul lui Alberto și să decidă dacă este sau nu pregătită să se căsătorească cu el.
Parmenione, însoțit de Martine, se prezintă drept Alberto, și îi face curte Ernestina, neștiind că aceasta nu este viitoarea soție. Cei doi sunt atrași unul de celălalt.
Când ajunge Alberto o întâlnește pe Berenice, care pretinde a fi camerista, se naște o atracție între cei doi, dar planurile lui Berenice sunt deconcertată de aflarea veștii că presupusul Alberto a ajuns deja, în timp ce omul de care ea s-a îndrăgostit nu-și poate dovedi identitatea.
Concepția regizorală
Opera L’occasione fa il ladro are o dublă intrigă și fapt pentru care mi-am propus să exploatez foarte mult acest aspect. Chiar din primele scene, ne dăm seama de tipurile de comic folosite de Rossini pentru a contura personajele ce vor declanșa prima intrigă: Don Parmenione tipul stăpânului și servul său Martino.
Don Parmenione îl descoase cât se poate de mult pe Contele Alberto pentru a afla cât mai multe detalii despre „acest străin”. În naivitatea sa Contele Alberto mărturisește adevăratul motiv pentru care el merge la Napoli – o căsătorie aranjată.
După ce pleacă cu valiza greșită Don Parmenione, un maestru al vicleșugurilor, se îndrăgostește de femeia din portret și pornește în căutarea frumoasei domnișoare parvenind în fapt, ca și Contele Alberto. În exploatarea acestui instrument expresiv, am considerat ca transformarea lui Don Parmenione să fie cât mai la vedere, pentru ca publicul să percepea tipul parvenitului care pentru bani sau din diverse motive (chiar și dintr-o dragoste platonică) poate deveni un alt om în doar 3 minute de muzică.
În această scenă în care Don Parmenione are o ideea genială de a-și schimba personalitatea, devenind Contele Alberto fără nicio ezitare, putem remarca actualitatea situației. Fără să punem la îndoială inspirația libretistului și sursa de inspirație această acțiune ce s-a întâmplat la mijlocul secolului al XIX-lea poate fi ușor adaptată pentru începutul secolului al XX-lea.
Apariția lui Cupidon a fost o inspirație de moment, spontană și am dorit să anticipez uneltirea binelui pentru o faptă bună. Conform moralei din final, și dorinței pozitive care predomină pe tot parcursul operei, scopul scuză mijloacele pentru o cauză nobilă. Așadar toate stelele s-au aliniat și Cupidon trebuia să își facă resimțită apariția. Personajul pe care l-am creat aduce iubirea ca un lucru magic. Cupidon este întruchiparea binelui sub forma expresivă de mișcare personajul fiind interpretat de un balerin prin mișcări ce conferă o viziune aproape cinematografică într-o montare stilizată.
Un element nou pe care am dorit să îl aduc pe scenă a fost îmbinarea cu mișcările corporale specifice commediei dellʼarte. În primul rănd titlul – faptul că opera este denumită burletta per musica în Ediția Muzicală Ricordi și farsa per musica în Ediția americană F. Kalmus. Rossini a colaborat cu libretistul Luigi Privaldi introducând onomatopee și interjecții în funcție de dramaturgia situației comice, fapt pentru care apropierea de limbajul commediei dellʼarte se resimte în câteva scene.
În al doilea rând legătura dintre Martino și Don Parmenione este una foarte haioasă și colorată burlesc prin pasaje orchestrale care stârnesc râsul. Elementul care îl conduce pe Don Parmenione spre zona aceasta a comicului este viziunea sa de a-și trăi viața: la fiecare pas.
Doctorandul Silvia Papadopoulos are experienţă de regizor de scenă şi asistent de regie atistică la Opera Română şi consultant artistic la Filarmonica Transilvania din Clluj, având licenţa obţinută la Academia de Muzică Gh Dima din Cluj şi stagii de studii la Londra şi Salzburg.
