Pelerinaje tradiţionale la Mănăstirea Nicula în ajunul Adormirii Maicii Domnului. Relatare din anul 1942
Urmând frumoasa tradiţie primită în dar de la înaintaşii în credinţă, prin icoana izvorâtoare de har, Episcopul greco-catolic Florentin, împreună cu conducerea Episcopiei de Cluj-Gherla invită credincioşii să vină la rugăciune în cinstea Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, în zilele de 14 şi 15 august 2017, în jurul Maicii Sfinte de la Nicula. Şi în prezent, ca odinioară, Icona Maicii Sfinte se înalţă, luminoasă, pe dealurile Niculii, aşteptând, binecuvântând, vindecând pelerinii care-şi îndreaptă paşii smeriţi spre a o onora şi a-i cere mijlocirea.
De ce Pelerinaj tradiţional greco-catolic la Nicula?
La sfârşitul secolului al XVII-lea, în contextul istoric în care la Viena se desfăşurau tratative pentru unirea în credinţă a românilor din Transilvania cu Biserica Romei, în satul Nicula, între 15 februarie şi 12 martie, în anul 1694, o Icoană a Maicii Domnului a lăcrimat. O comisie bisericească formată din trei preoţi iezuiţi a constatat şi atestat documentar această minune. Împreună cu actele doveditoare ale minunii, ei au trimis Curţii Imperiale şi actele unui proces între locuitorii din Nicula şi Contele Korniş, guvernator al ţinutului, ambele părţi dorind să deţină Icoana lăcrimătoare. Din aceste motive, împăratul Leopold I din Viena a hotărât ca Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului să nu fie nici a contelui, nici a niculenilor, adică a bisericii parohiale din Nicula, ci „să se aşeze într-o biserică deosebită care să fie zidită în hotarul Niculei, unde orice credincios, de orice lege, să aibă drept să meargă să se închine” (V. Bojor, Maica Domnului dela Sf. Mănăstire din Nicula, Gherla, 1930, p.119).
Ca urmare a sentinţei civile definitive şi executorii a Curţii din Viena, între 1700-1712 a fost ctitorită o biserică unde a fost adăpostită icoana până în anul 1884, biserică aflată dintotdeauna în proprietatea şi administrarea Bisericii Greco-Catolice. Din anul 1884, Icoana Făcătoare de Minuni a fost mutată în noua biserică de zid a mănăstirii Nicula, biserică ridicată de Episcopii români uniţi cu Roma, împreună cu credincioşii greco-catolici din zonă (între anii 1875-1879).
Prima comunitate monastică de călugări bazilieni a fost înfiinţată la Nicula prin Decretul nr. 140/1936 din 25 februarie 1936, al Episcopului Iuliu Hossu, care oferă Mănăstirea Nicula „întru binecuvântată chivernisire şi administrare”, Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), considerând că, „a sunat ceasul dorit, ca cel mai puternic centru de sfinte pelerinagii, sfânta şi scumpa Mănăstire a Niculii, ocrotitoarea străvechei icoane venerate a Maicii Domnului, Făcătoare de minuni, să-şi primească familia sa călugărească” (Curierul Creştin, Organ oficial al Diecezei de Cluj-Gherla, 15-16, VIII (1936), p. 97). La această mănăstire, în anii următori, au fost făcute multe hirotoniri de preoţi greco-catolici, multe depuneri de voturi ale călugărilor OSBM.
Din lacrimile izvorâte din ochii Maicii Sfinte (care curgeau atât de puternic încât nu puteau fi şterse de martorii vremii, ci se scurgeau pe pământ) a izvorât tradiţia de sute de ani a pelerinajelor la Nicula, pe urmele Maicii Sfinte făcătoare de minuni.
Poporul de pe meleaguri transilvane se aduna la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Nicula, pentru a-i aduce preamărire lui Dumnezeu, pentru a înălţa rugăciuni către Maica Domnului în mijlocul încercărilor vieţii, cântându-i, cu evlavie şi credinţă, cântarea compusă de călugării OSBM: Grigore Sălăjan (versuri) şi Gheorghe Marina (muzica), cu refrenul: „Nu lăsa, Măicuţă, / Să pierim pe cale, / Căci noi suntem fiii, / Lacrimilor Tale”.
Pelerinajele la Nicula au atins cea mai mare amploare în timpul Episcopului Iuliu Hossu, între 1917 şi până în 1948, anul trecerii, de către regimul comunist, a Bisericii Române Unite în afara legii. Până la data arestării sale, Arhiereul de vie amintire Iuliu Hossu, în fiecare an, de Sfântă Marie Mare, a predicat la Nicula zecilor de mii de credincioşi veniţi pe jos sau în căruţe trase de cai, din toată ţara.
Deşi Mănăstirea Nicula – biserica de piatră şi vechile chilii zidite de Ierarhii Români Uniţi cu Roma – este încă închisă pentru celebrările greco-catolice, PS Florentin a chemat, în fiecare an, la a se păstra continuitatea Pelerinajelor greco-catolice la Nicula (la biserica parohială greco-catolică din sat), care au fost şi rămân un izvor de har şi binecuvântare, un prilej de întărire în credinţă şi rememorare a credinţei înaintaşilor pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
Pelerinajele greco-catolice la Nicula sunt şi un prilej de comuniune cu Biserica Ortodoxă, pentru că, mai presus de toate, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Ierarhii şi credincioşii celor două Biserici, Ortodoxă şi Greco-Catolică, prin harul lacrimilor izvorâte la Nicula, se roagă în jurul Icoanei Maicii Sfinte, cea care în tradiţia bizantină este numită: „rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare”, „singura grabnică folositoare” şi „apărătoarea tuturor creştinilor” (din Rânduiala Paraclisului).
Programul pelerinjului greco-catolic va fi următorul:
Luni 14 august:
Ora 16.00 – procesiune de la capela greco-catolică din Gherla până la biserica parohială din Nicula
Ora 18.00 – Primirea Episcopului şi a pelerinilor
Ora 18.15 – Vecernia
– cuvânt de învăţătură: PS Florentin
Ora 19.30 – Paraclisul Maicii Domnului
Ora 21.00 – Rozariul de bucurie
Ora 22.00 – Calea Sfintei Cruci
Ora 23.00 – Rozariul de lumină
Ora 23.45 – Sfânta Liturghie
Marți 15 august – SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI
Ora 01.30 – Adoraţie Euharistică
Ora 03.00 – Rozariul Divinei Îndurări
Ora 03.10 – Miezonopterul
Ora 04.30 – Rugăciuni şi căntări mariane
Ora 06.00 – Acatistul Maicii Domnului
– Rozariul de mărire
Ora 07.30 – Sfinţirea apei şi binecuvântarea obiectelor de cult
Ora 07.45 – Slujba Utreniei
Ora 09.30 – Sfânta Liturghie arhierească în cadrul căreia va avea loc o hirotonire preoţească.
„Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a grăi puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi mântuit dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom îndepărta de la tine, Stăpână, pentru că tu mântuieşti pe servii tăi pururea din toate nevoile” (Tropar din rugăciunea Paraclisului).
Episcopia de Cluj-Gherla
De „Sfântă Mărie”, cu Arhiereul Iuliu Hossu, la Nicula – relatare din presa vremii – pelerinajul din 1942
15 August – Sărbătoarea „Sfântă Mărie Mare”, înscrie în cartea de aur a manifestaţiilor de înaltă spiritualitate ale Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, cea mai aleasă pagină şi cea mai sfântă prin pelerinajul anual de la sfânta mănăstire a Niculii.
Din vremuri străvechi, de când într-o modestă bisericuţă de lemn situată în acest colţ încântător al naturii s-a săvârşit miracolul dumnezeesc ce a cutremurat şi impresionat profund pe puţinii martori oculari – icoana Preacuratei lăcrimând – de atunci Nicula a primit o faimă ce a atras an de an tot mai mulţi pelerini însetaţi de a primi în suflete apa vie a credinţei, apa spiritualităţii româneşti, ce ne-a făcut să răzbim peste urgia veacurilor drept o fiinţă etnică indestructibilă. Faima aceasta este săpată în tradiţia moştenită din generaţie în generaţie a poporului nostru blând şi creştin care a ţesut în jurul faptului miraculos o istorisire bogată azi cunoscută de toţi.
Şi-n anul acesta (nn. 1942) ca şi în anii de când păstoreşte turma-i încredinţată de Cel de sus în fruntea maselor de pelerini a fost prezent Înalt Preasfinţitul IULIU HOSSU, vlădicul ce s-a identificat prin munca uriaşă depusă în ogorul sufletelor cu simţirea şi idealurile acestui popor.
Înalt Preasfinţitul se adresează mulţimilor cu aceste cuvinte ce au stârnit şiroaie de lacrimi:
„Praznic de bucurie fără de nume este azi când Maica Domnului se aşează de-a dreapta Fiului său în Ceruri şi ia plinirea bucuriei, răsplata dumnezeiască din clipa când a rostit: «Fie mie după cuvântul Tău».
Acesta e praznicul de lumină, de bucurie, de încununare, praznic pe care voi, toţi credincioşii iubitori de Dumnezeu şi închinători ai Maicii Preacurate, aţi dorit să-l prăznuiţi iarăşi la picioarele acestei icoane şi străbătând cărările aţi sosit la acest loc de închinare. Aţi sosit calzi la inimă stăpâniţi de sete; o! de v-aţi adăpa sufletul vostru cu bucurie de la Aceea care din Maica durerii a fost încoronată Împărăteasă şi Maică a bucuriei.
Cu rugăciuni de cerere aţi venit la Nicula, ca să luaţi mângâiere, fericire de la Cea fericită – «Iată, eu voi ferici pe cei care mă fericesc pe mine». Preacurata a văzut în lumina prorociei marele şir al sufletelor care o vor ferici pe dânsa. V-a văzut pe voi aşa cum staţi azi, mii şi zeci de mii, strâns uniţi în jurul altarului cu icoana Maicii Preacurate fericind-o pe dânsa în mijlocul lacrimilor şi a durerilor. V-a văzut uitând de foame şi de sete, v-a văzut uitând de sarcinile muritorilor, v-a văzut alergând vesel spre acest lăcaş cântând măririle ei.
Domnul este în mijlocul nostru căci doar El a spus că: «oriunde se vor aduna doi sau trei în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor». Bucuria aceasta să stăpânească inimile voastre, bucura de a şti pe Domnul în mijlocul nostru, pe Maica Preacurată gata să plinească tot ceea ce cereţi voi cu credinţă: «orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu vi se va da vouă».
Acest cuvânt îl îndreptez azi vouă tuturor care aţi venit de pe toate plaiurile, mulţi, foarte mulţi, toţi cu o rugăciune, toţi însetaţi de a duce dar şi binecuvântare de la sfânta Mănăstire.
Tulburarea sufletelor şi întristarea inimilor să le risipească Fecioara sfântă: «Fecioară sfântă! Care ai născut pe Hristos începutul împăcării, care ai stricat durerea păcatului, ascultă glasurile de umilinţă ale celor care te măresc pe tine!» – aceasta s-o cerem cu stăruinţă.
Cereţi dar, pentru sufletele voastre şi ale scumpilor voştri, cereţi şi veţi primi şi bucuria voastră va fi deplină. Nici unul să nu plece nemângâiat, nici unul să nu plece flămând de pâinea cerească a harului dumnezeiesc nici unul să nu se întoarcă însetat şi, poate în această clipă asupra celui rămas departe se coboară mila Maicii Sfinte; şi va rosti cel miluit: aceasta este rugăciunea Mamei de la Nicula. Aceasta să vă fie bucuria în faţa căreia nimic încercările şi nimic durerile.
Aşa primiţi cuvântul dragostei sufletului meu copleşit de mângâiere; sufletul meu se împarte şi merge însoţindu-vă spre casă. Cu acest cuvânt vă reîntoarceţi la vetrele voastre şi cel dintâi cuvânt ce-l veţi rosti intrând în casă să fie – vlădica vă trimite vouă binecuvântarea lui Dumnezeu şi ocrotirea Maicii Domnului de la Nicula.
Aş merge cu voi să mângâi pruncii, să îmbărbătez feciorii; sunt cu voi sufleteşte şi toată clipa mi-o trăiesc cu voi. Am urcat fericit dealul mănăstirii şi acum primiţi îmbrăţişarea sufletului meu. Aşa, în această îmbrăţişare să rămâneţi; ca Pavel, nevrednic vă grăiesc azi vouă – cine dintre voi suferă şi eu nu sufăr? Mângâiaţi-vă sufletele că aţi crezut şi primiţi cuvântul meu. Grăiţi cu Domnul, cereţi de la El ceea ce aveţi de cerut. Eu zilnic cerşesc în capela mea pacea lumii; «Pace tuturor!». De acolo vă văd pe toţi şi-l rog pe Domnul – «Mântuieşte Doamne, poporul tău şi binecuvântă moştenirea ta».
Cu această icoană de la Nicula rămâneţi în îmbrăţişarea sufletului meu şi nu vă îndoiţi o clipă că lumina lui Hristos va lumina tuturor. Luaţi binecuvântarea Preafericitului Părinte de la Roma şi peste voi toţi coboare binecuvântarea Domnului, chezăşia a tot binele. Duceţi tuturor binecuvântarea Cerului şi a Maicii Sfinte de la Nicula, dată prin mine, nevrednicul său serv, duceţi tuturor bucuria slugii Sale care v-a vorbit azi”. (Victor S. Pop, Curierul Creştin, ed. august-septembrie 1942).