Sondorii au sosit de la Chilia din port să stabilească cine ia de mâine la Cluj şantajul
Îngrijoraţi că vor rămâne cu taxa neridicată după condamnarea podarului de la revoluţie, boierii proprietari de stuf din lunca Someşului au făcut o chetă şi au strâns ce-au mai găsit prin curte, cronicarii sclavi rămaşi cu dantură şi peniţă după taifunul roşu. Pentru selecţia candidatului a fost chemat tocmai de la Chilia din port, un simpatic sondor, bun de ministru, de influenţat nehotărâţii în campanie, dar şi de pus şaua la grajdul baronului de pe deal.
Sondorul a venit într-un suflet, dar pe drum a tras la un han, unde a pus nişte întrebări la întâmplare comesenilor. A înţeles dintr-o privire că e unul singur cel care poate să se ocupe de chestiunea delicată a taxei, chiar tovarăşul său de pahar, ucenicul muribundului podar, astfel încât a comunicat boierilor că la soare te poţi uita, dar la câinele pretenarului ba.
Ca să nu fie discuţii cu cine a discutat la masă, sondorul şi-a adus şi un comisionar neamţ, cu studii politice la oraş şi pădure virgină strămutată în trecători. Acesta s-a interesat doar dacă paharnicul a degustat întreaga seara şi bere, ca şi căruţaşii, sau numai ceva de curaj.
Chiar când a fost organizată simularea pentru predarea stufului din jurul podului, unul dintre boieri a întors caleaşca şi a început să arunce cu snopii în tovarăşul de pahar al sondorului, susţinâd că modelul podarului unic este caduc în Europa civilizată. Ca la un semn, sclavii din luncă au pus de-o revoltă. Situaţia a degenerat brusc. Snopii cu stuf zburau în toate părţile. Cine va strânge mai mult stuf după cabină?
Detalii despre concursul de cules de stuf de lângă pod aici.
Traducere pentru sforari
Prietenul la nevoie se cunoaşte
Dâncu a fost chemat de urgenţă de amicul Alexa, chiar când se afla la cabana KN din portul Chilia, la o recoltare de stuf. “Bă Piticu, e groasă, trebuie să faci urgent sondajul, îl aleg fraierii ăştia pe succesorul lui Man, se fac bugetele pentru la anul, mă seacă judecătorii cu procesele de calomnie, un cotizant face nazuri, hai cu sondajul, cum ştii tu, detaşat”.
În limuzină, Dâncu a dat nişte telefoane, să ceară pulsul printre sponsori. A simţit o uşoară ezitare printre informaticieni, da le-a trecut la nehotărâţi. “Aproape ca Iliescu”, a zâmbit amuzat.
A convocat rapid o întrunire a tuturor visătorilor dintr-o asociaţie de încredere, de la studenţi la fosile, supravieţuitori ai experimentului de succes Ministerul Informaţiilor Publice şi le-a promis că le dezvăluie alesul, în prime time, cum de altfel s-a şi întâmplat. “Voce autorizată, ceilaţi puteţi să vă căutaţi de lucru, nici n-a meritat să vă trec pe listă”, le-a spus cu tupeu maxim ideologul.
Au fost şi mici incidente, nu era prevăzut să fie dezvăluit beneficiarul real al sondajului, cineva a făcut aluzie la informaţii clasificate de la bairamurile cu microfoane depuse prin dosare. Un informatician, unul Metz, s-a opus categoric, le-a arătat degetul sforarilor şi a instigat la revoltă împotriva forţelor trecutului, ba a mai şi stricat o licitaţie pentru un trust rotund concurent. “Nu mai este podar unic în Europa”, le-a spus Metz.
Una peste alta plicul a fost deschis, înainte să plece Rus nervos şi numele viitorului încasator al taxei de protecţie, care primeşte automat liber la orice funcţie de reprezentare locală şi naţională a fost comunicat oficial şi preluat la virgulă, de o anumită parte a adunării paralizate de emoţie. Chiar dacă nu are diplomă de studii superioare, a fost chemat să primească coroana de spini, asta contează mai puţin pentru combinatorii grupului.
Alte detalii de la revoltă aici
Ce făcea Dâncu la Chilia în port aici
Mihai Bacalu
PS Dialoguri aproximativ imaginare