În calitate de prim editor al publicaţiei, Ulici justifică necesitatea unui schimb de idei ale profesioniştilor în materie juridică, sub autoritatea Baroului, cu o structură ce conţine resurse pentru practică, formulare şi managementul practicilor. Primul subiect expus pe larg este obligativitatea precedentului judiciar, pe care redactorul susţine că este fundamentat legal, dar că este ignorat de către magistraţii români.

În opinia sa, explicată în primul număr al Jurnalului Baroului Cluj, respectarea hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţate într-un caz ce prezintă o similaritate juridică este obligatorie. Citiţi aici materialul integral al autorului.

Această obligativitate a precedentului judiciar presupune aceea că, se poate pronunţa o hotărâre contrară lui, numai dacă se justifică un reviriment judiciar, adică o mai bună aplicare a legii în cazul pendent. Soluţiile definitive relevante, trebuiesc indexate şi incluse, în rezumat, în culegeri oficiale publicate cu regularitate. Aceast obigativitate a precedentului este singura care poate conduce la stabilitatea raporturilor juridice, scăderea efortului depus în identificarea soluţiei judiciare şi reducerea încărcăturii de dosare.

Contactat de Muzica Instanţelor, Ulici ne-a relatat faptul că obligativitatea precedentului judiciar nu este îmbrăţişată de întreg corpul magistraţilor. Deşi a invocat în repetate rânduri legislaţia europeană în instanţă, i s-au respins argumentele prezentate mai sus.

Am avut mai multe. Într-una au respins cererea de sesizare a Curţii Europene, dar au ținut cont de precedent. În altele au respins și nu au ținut cont de nimic, ne-a relatat Ulici.

Judecătorul Cristi Danileţ ne-a confirmat că în rândul magistraţilor nu este o viziune unitară asupra obligativităţii precedentului judiciar, problemă pe care o pune pe seama şcolii, care ignoră subiectul.

Din păcate, profesorii noștri nu susțin principiul jurisprudenței unitare și a disciplinei jurisprudențiale. Judecătorii nu au cultura asta, a respectării interpretării date de instanţa superioară. Nimeni nu îi învață asta. Ei cred că pot interpreta legea cum vor ei. Asta este o mare greşeală, opinează Danileţ.