Publicul clujean a avut ocazia vineri seara să se delecteze cu o distribuție extraordinară şi plină de vioiciune a spectacolului Lăsați-mă să cânt, operetă în trei acte de Gherase Dendrino. Regia artistică aparține talentatului Cătălin Ionescu Arbore, al cărui tată a regizat premiera absolută a piesei acum 64 de ani. Era în pântecele mamei interpretă și avea să se nască la trei luni de la eveniment.Piesa se va relua miercuri 30 mai şi vineri 8 iunie.

Dirijor a fost maestrul Adrian Morar, scenografia i-a aparținut Adrianei Urmuzescu, iar coregrafia, care a dat culoare acestei operete a fost concepută de Felicia Șerbănescu.

Distribuţia însumează 46 de roluri principale, secundare și episodice. Rolurile principale au fost interpretate de către soliștii operei (Cristian Mogoșan, Diana Țugui, Iulia Merca, Bogdan Nistor, Florin Sâmpelean, Tony Bardon, Petru Burcă, Ștefania Barz, Florin Pop), de o studentă (Diana Gheorghe) și de actrița extraordinară a Teatrului Național din Cluj-Napoca- Elena Ivanca. Petre Băcioiu a jucat rolul contelui de Lichtenberg, Dan Chiorean și Cătălin Herlo, rolul celor doi țărani și Ruslan Bârlea, patronul restaurantului.

Celelalte personaje au fost jucate de studenții, coriștii operei și membrii studioului de operă Lya Hubic (Andrei Nicoară, Köpeczi Sándor Attila, Ruben Ciungan, George Godja, Samuel Barani, Alin Barna, Cristian Bogdan, Tudor Bărbos, Angelica Nicoară, Elena Potopea, Ato Sumi, Alexandra Hordoan, Adriana Țidor, Ligia Fărcaș, Mihai Lupu, Varga Janos, Alexandru Potopea, Zoltan Molnar și Călin Nițulescu). Cele trei subrete au fost Oana Trebe, Ioana Maria Dan, Tatiana Oltean. Trei țărănci au jucat Cristina Tureanu, Naomi Ligia Dan și Daniela Chișbora, iar cele trei chelnerițe au fost Alexandra Topan, Daniela Tricu și Gabriela Chiorean. Solista corului ,,Junior Vip” a fost Georgia Mogoșan, fiica interpretului Cristian Mogoșan.

Rolul tânărului Ciprian Porumbescu a fost interpetat de către Cristian Mogoșan, cântăreț înzestrat cu o voce potentă și amplă, dar uneori în registrul acut, sunetele nu sunt suficient de rotunjite, iar sonoritatea este sărăcăcioasă în armonice, formându-se un sunet brut, iar acuratețea având de suferit (în nuanțele mari). Ceea ce am remarcat la solist este dicția din textul vorbit dar și cel cântat, fiind unul din puținii interpreți la care am reușit să înțeleg cuvintele, din părțile muzicale cântate. Din punct de vedere actoricesc, Mogoșan a reușit să zugrăvească un tânăr sensibil, patriot, cu trăiri intense și verosimile.

Diana Țugui a interpretat rolul Marthei Roth, o femeie capricioasă, elegantă, deșteaptă, dar și orgolioasă. Ea a impresionat prin vocea sa caldă, cu lejerități în acut, actriță desăvârșită, cu un timbru plăcut. Ea rostește foarte bine textul vorbit (pe cel cântat ar putea să-l rostească mai puternic) și își arată cu mare ușurință măiestria vocală pe frazele în piano. Fizionomia ei și postura se armonizează perfect cu costumația anilor 1880.

Diana Gheorghe a jucat rolul iubitei lui Ciprian- Bertha Gorgon, o prezență plăcută, timbru plăcut și cald, o femeie frumoasă, suplă ce a intruchipat foarte bine iubirea inocentă și pură a compozitorului. Mi-ar fi plăcut să rostească textul vorbit mai tare, iar în cântat, dicția a avut mult de suferit.

Iulia Merca și Bogdan Nistor au fost un cuplu senzațional din toate punctele de vedere. Au fost amândoi foarte dezinvolți, au dansat foarte bine împreună și am simțit în permanență energia lor, entuziasmul, tristețea, toate stările au fost redate foarte clar și au avut mereu reacție la replicile celorlalte persoanje. La început când au apărut am simțit nevoia să aud textul acela mai bine declamat, așa a fost puțin grăbit, dar s-au mai liniștit pe parcurs.

Petre Burcă şi Angelica Nicoară au făcut un cuplu frumos pe scenă, elegant, discret, denotă amândoi un nivel superior de clasă, iar pe Petre am putut să-l vedem într-un rol serios de nobil. Postura corporală l-a avantajat şi pe el şi pe Angelica.

Elena Ivanca a jucat rolul cofetăresei Roza Fărcaș, o femeie agilă, puternică, dar și bună la suflet, sfătoasă. Dicția impecabilă, relațiile cu personajele și reacția sa la replicile celorlalți au fost extraordinar de bine conturate, energia ei fiind mereu strălucită.

Tony Bardon a jucat rolul compozitorului Eduard Strauss. S-a potrivit foarte bine în acest rol, o prezență discretă, ținuta corporală și delicatețea cu care a cântat insuflând parfumul vienez. Ștefania Barz a uimit prin fantasticul joc actoricesc, acest rol venindu-i mănușă. Dicția foarte bună și mimica foarte bine adaptată la situațiile scenice în care era pusă. Împreună cu George Godja au avut un schimb de replici foarte amuzant în actul 3, care a stârnit aplauzele publicului, la replica ,,s-a făcut roșu, albastru, verde… ca un curcubeu”.

Köpeczi Sándor Attila, Florin Pop și Ruben Ciungan s-au distins prin energia cu care au jucat veselia, prospețimea și felul în care și-au construit personajul. Au dansat și au cântat cu mare ușurință exploatând latura comică a acestei operete. Cei doi țărani Dan Chiorean și Cătălin Herlo au întruchipat foarte bine omul simplu din popor, vorbind în jargon cu toate personajele, indiferent de clasă socială, acest lucru contribuind la caracterul comic al operetei.

Ruslan Bârlea a impresionat publicul prin magnificul dans de step pe care l-a executat în ultimul act și felul în care a îmbinat cuvintele nemțești cu cele românești. A amuzat publicul, care l-a aplaudat cu mare vervă. Intervenția poștașului Samuel Barani a fost scurtă dar încarcată de amuzament, clătinarea de pe un picior pe altul ne-a sugerat foarte clar atitudinea de om beat.

Să nu uităm de polițistul Földi jucat de Cristian Bogdan, alt personaj comic, dar care voia să pară stăpân pe situație. Constituția sa îi oferea o atitudine potrivită pentru acest rol, deși aștepta tot timpul ca subalternul său să-i facă treaba (Alin Barna). De fiecare data când se enerva, se lovea din greșeală peste picior.

Corul de copii ,,Junior Vip” a dat prospețime actului doi, copilasii fiind foarte drăgălași cu niște costume alb cu roz. Fetițele aveau bonete și rochițe, arătând ca niște păpuși. Solista Georgia Mogoșan a cântat foarte curat, cu o voce cristalină, iar ceilalți coriști au fost pregătiți foarte bine de Anca Mona Mariaș, cântând curat și neavând decalaje cu orchestra.

Maestrul Adrian Morar a stăpânit orchestra destul de bine, unele decalaje fiind inevitabile, din cauza plasamentului şi coregrafiei (hora).

Opereta a început cu un solo de corn interpretat de Lucian Tompa de pe scenă, în pianissimo, creând o atmosferă transcendentală, acest motiv repetându-se și la sfârșitul actului al doilea din culise. A fost și un mic grup de alămuri ce au urcat pe scenă în actul al doilea.

Au fost și doua perechi de balerini (Dorina Lucaciu, Liviu Har, Patricia Cenan și Paul Cuibus) care au creat o atmosferă intimă pe ariile în care Ciprian Porumbescu și Eduard Strauss și-au arătat latura sensibilă în fața dragostei. A doua pereche mi s-a părut mai dezinvoltă.

Trebuie observată, în egală măsură, scenografia Adrianei Urmuzescu, semnatara unor costume de epocă, viu colorate (a predominat culoarea vișiniu și alb) și a unor decoruri ce redau foarte bine locul în care se desfășoară acțiunea (pianul, mesele din cofetărie, grădina, coloanele din casă, ferestrele, canapeaua). Pe fundal era proiectata piaţa centrală din Brasov, cu Biserica Neagră în prim plan.

Alice Bacalu